Page 27 - Drumul_socialismului_1980_06
P. 27
>UMINICÄ, 8 IUNIE 1980
Obîrşa şi creatorii ei — olarii
Olarii Obîrşei — singu Obîrşenii folosesc puţine Obîrşa publicului şi specia
rul centru de olărit dim ju culori : brun, ocru, verde, , liştilor la recenta competi
SÍIE deţul nostru — s-au dove alb, dar îmbinarea lor, ra ţie — tîrgul naţional de ce êthe» él
dit adevăraţi creatori, iubi portul valorilor şi juxtapu ramică „Cocoşul de Horez“,
îplări tori şi păstrători ai unei nerilor sînt atît de bine po (1 iunie 1980) — prin re
cui ui tradiţii străvechi, dar în a- trivite cu forma vasului în prezentanţii ei Nedea Pă-
ceeaşi măsură şi inovatori, eît asigură armonia între-’ tru, Borza Nicodim, Marc
Pro- răsplătiţi cu premii şi tit gului. Zorin şi Nedea Axente. A-
Li vlzia luri de laureaţi atît la fa Calitatea decorului la va colo, la Horez, în iarba ver
trami zele finale ale Festivalului
te U sele de Obîrşa este remar de de la Hanul „Stejari“,
igust** naţional „Cîntarea Româ cabilă prin aceea că se ob creaţiile obîrşenilor s-au
niei“, cît şi la alte festi ţin efecte decorative deose impus din nou în prim-
valuri de creaţie organizate bite cu mijloace foarte planul valorilor autentice
Opill". în ţară. simple. Demn de amintit ale creaţiei populare.
Retrospectiv amintim suc
Ltorie. cesele din cele două ediţii este deosebita impresie pe ION CÂRJOI Meşteri şi rapsozi
rilcjul care a făcut-o ceramica de
ale Festivalului naţional
ru cci „Cîntarea României“ ale o-
nuna-
larilor Borza Nicodim, (ve Vin dc foarte departe a- posturile lor singuratice, de bana Căprior“ — a căror ■
teranul olarilor din Obîrşa), ccşti mesageri ai spirituali unde, tăcuti şi demni, stă vulgaritate şi prost gust 1
ţara tăţii româneşti originare. ruie în milenara lor aspi sînt atît de cutremurătoare ţ
Borza Vălean şi mai t.înă-
rul Nedea Patru. Vorbesc, fireşte, despre cei raţie de a se adresa con incit ne scutesc de orice l
Caracterele particulare ale adevăraţi, despre cei ce ştiinţelor noastre estetice. comentarii. >
û trei poartă un mesaj şi anumi Asaltaţi de productele de
uni eră centrului Obîrşa permit tn condiţiile acestei inva- i
io a distincţia de alte centre te particularităţi care ne in circiumă şi bilei sau dc aşa- zii de subproduse artistice l
ricane prim caracterul profund ro dividualizează printre cele zisele „obiecte de artizanat“ (sau de veritabile produse t
mânesc cu trimiteri arhai lalte neamuri. Urma pe ca puse în circulaţie de negus Kilsch) e firesc să ne în- )/
E ce, dacice, atît în formă cît re cuţitul lor o lasă pe lemn tori lipsifi de bar şi de trepăm cu nedisimulată e- \
şi în decoraţie. Printre for- devine bucurie a ochiului şi scrupule sau pur şi simplu molie cît timp vor mai re- 1
Jimba simţirii, ca şi mlădierea mi zista adevăraţii meşteri şi j
' mele lucrate predomină va raculoasă a lutului sub
sele de capacitate, oale, ul palmele lor care-l transfor Consemnări rapsozi ? E de datoria ar
cioare, cânţi, cămceie, căni, mă în ulcior, dăruindu-i cu tiştilor profesionişti să în
lirice oluri etc. Se fac şi străchini loare din tainice smalţuri şi treprindă tot ce e posibil
sau tănere adinei, mari şi duh de la ei înşişi. Când a- dc nişte incompetenţi, meş pentru a-i salva. E dc da
mici, iar în ultimii ani tă toria oricărui om compe
Lnţific : lătură cuvinte, ci dau naş terii şi rapsozii sînt în pri
nere Late, influenţate de tere la vers, iar cînd în mejdie de a sc asfixia. Am tent şi cinstit dc a-i ocroti,
„Bas- forma farfuriei fabricate aşa cum ocrotim monumen
4 gemănează sunetele sc iveş văzul costume socotite
', industrial, cît şi vestitele te un viers. Ceea ce făpt.u- populare, dar care erau îm tele naturii şi ale istoriei.
frigări sau picători. iesc meşterii şi rapsozii e proşcate de sclipirea meta Căci meşterii şi rapsozii sînt
- Smălţuite sau nesmălţui sortit să devină artă. O artă lică, rece, străină, a paie- monumentele, din fericire
te, compoziţia decorativă predominant intuitivă, e a- zelor născuta la Moulin încă vii, ale trecutului spi
este întotdeauna potrivită devărat, turnată în tipare Roage. Am văzul ii festite ritual al unui întreg neam,
cu forma vasului — deco ancestrale, dar nu mai pu pe nailon, material sintetic, un ticnit mai mult dccîl
oo Ra
ta pro rul fiind aşezat în aşa fel ţin artă de vreme ce reu aflat loial în afara tradi venerabil, un trecui sacru,
gramul îneît scoate în relief partea şeşte să ne transmită o a- ţiei româneşti. Am auzii în care nu poale fi insultat cu
in du- tiumilă emoţie, o stare de cel mai elegant local al paiete şi lichior, sub ochii
toatc cea mai bombată a vasu
diojur- lui, din mijloc. Prin alter spirit prielnică omenescului Devei, cînlate cu forţa unei noştri, de către orice profi
3 (iii CU din noi. Printre răsunătoa brutale amplificări, aseme tor sau ignorant.
uşoară narea motivelor simple, de re izbînzi tehnologice, meş nea „versuri“ : „Ţi-am dat,
13.30 obicei repetiţie de linii
Portret drepte sau sinuoase, circu Nedea Pătru, olar de frunte al Obirşci hunedorene, a- terii şi rapsozii rămin la mîndră, şi lichior/ La ca RADU CIOBANU
»linoiu;
popu- lare, se realizează simetria lături de vestitele sale ulcioare.
asiona- şi ritmul.
sonor ;
¡lorice ; __ . - , I | - , - - - g g -- g unor g maoar g ■ g ■■»■nr / ■■■■■» g gmmgr g / rnnttw g Mam r g gmgm mmg g iininr g
odii de \
Vinzi co-
,00 Ră
sti valul Autografe pentru un veac !
î tecului i
ase“ — *
Craiova
nelodii- I
jurnal ; Pe Ladislau Schmidt nici în Cosmos nu se poa „Fugarul“, „Mama mine
portiv ; te zbura. „Maria cu ul
) Bule- i l-am găsit în atelierul din rului“, „Minerii“ şi în
ting de ciorul“, „Moş Gîţ“, „Enes- alte lucrări, pe galbenul
m <Ic curtea casei sale. Explo cu înainte de concert“,
stop ¡ ziv, plin de optimism şi şters, am aşezat un fun
* încredere în măiestria sa, „Momîrlanul“, „Păzitorul dal de haşuri negre, com
I artistul plastic amator e de cai“, „îndoliata“, sînt pletat de ardere, de dă
«
vesel, pus pe glume. „Nu ruire, în roşu, o supra
i cred că aş fi ajuns un punere de idei dar şi de
pămiri- potcovar vestit (şi-a făcut culoare. Culoarea nu su
rii (Pa- !
dantidei % ucenicia potcovind caii pără, dimpotrivă creează Căuc pentru apă.
dantidei minei Petriila, n.a.), poa dispute, curiozitate. Şi
HUNEa i
Ib (Fia s te nici mediocru, dacă nu asta mă bucură. Am pic
Siderui-
ine de I eram solicitat să fac ca tat şi am înălţat atîtea
iile i-ll % ricaturi la gazeta de pe monumente în oraşele
n plina
; PE- rete. De la aceste carica Văii Jiului, îneît pot ri
il (Uni- \ Marele singuratic
*
Noiem- turi începe de fapt marea valiza cu autografele u-
(Repu- i mea dragoste pentru arta nui scriitor pentru un
irea ne-
Decola- plastică“. veac“.
VUL- ¡ Artistul plastic patri- S-a stins din viaţă ro siune : „...Un singur re
buldo- Mă uit la Ladislau gret creşte în mine cu
Acci- * lean — după acel mozaic Schmidt, la omul acesta mancierul Marin Preda.
LO- Costum popular bărbă anii : că am scris mai pu
inerul) ; tesc din Ţinutul Pădurcni- i monumental, „Istoria mo ambiţios şi generos în Tocmai terminase „Cel ţin faţă de cît aş fi pu
iţist in- lor. * dernă a mineritului“, rea planuri, chip neaşteptat mai iubit dintre pămân
) ; ANT- tut. Nu e chiar la drept
mînt la I liza în această primăvară de proaspăt, chiar şi du teni“ şi cititorii, oare ni vorbind, un regret, ci mai
¡sc) ; U-
au vul- o galerie de portrete mi pă o zi de muncă la mi ciodată nu-şi pot imagina mult un semn de între
BRAD: i nereşti în cărbune, unică că scriitorii lor preferaţi
riile I-II % nă şi în atelierul său. E bare : să fie adevărat că
GURA- în felul ei. „Trei genera înnobilat de aerul serio ar putea să moară, aş aş fi putut mai mult ? Şi
n loden
s : co- 1 ţii“, „Minerul“, „Circuit zităţii, aureolat de gingă teptau un nou roman, aş cînd răspunsul pare afir
•«
- seriile subteran“, sînt lucrări ca „Minerul“ (bronz). Ladislau şie şi cunoaştere. Un pă teptau volumul al doilea mativ, îmi spun că cinci
Diată cu « Schmidt. zeci de ani e vîrsta ma
lOAGIU- re îmbracă interioarele şi ienjeniş aproape invizibil, din „Delirul“, aşteptau...
Sanchez 1 în anul 1972, apăruse turităţii şi mă aşed op
HAŢEG: s exterioarele clădirii mi ţesut în colţurile pleoa
0 pul ar) ; nei, dovedind că munca pelor, . ascunde o sumede volumul „Marele singura timist la masă cu proiec
idina de \ creaţii care mă reprezin te foarte orgolioase. Şi a-
oţul din s pentru el este studiu, a- nie de' gânduri şi idei nu tic“. Sute de cititori lua
: Ora tă, sentimentele mele în- tunci regăsesc imediat în
ultură) ; \ cumulare şi exerciţiu, pu tîlnindu-se eu acelea ale mai de el ştiute. Dar zîm- seră cu asalt librăria mine un sentiment de la
1 Iunie); % terea de a se păstra mo betul, dragostea şi căldu „Cartea românească“. La
curaju- omului. Eu nu respect ca 27 de ani... Scrie, ei da,
Dala cu- I dern, ţinând pasul cu e- noanele unei anume şcoli ra cu care îşi drămuieşte o măsuţă scundă, cople dar ce ? Şi mă ridic de
; vară) ; *
iui ghid poca. Şi asta nu se poate sau tendinţe. Eu trăiesc clipele între munca de la şit de lume, Marin Preda la masă cum m-am ridi
A.RI: A ! înfăptui decât în măsura prin tot ce fac, sînt sin mină — unde munceşte acorda autografe. Semna, cat de mii de ori, şi a-
pania a s
în care lupţi pentru un cer. Doresc să provoc, să de 30 de ani — şi artă întindea cartea cititorului mân pe data viitoare în
I i-deal, în măsura în care stimulez trăirile muncii, (marea pasiune !), au ră şi zîmbea stingherit. Sce ceputul acelui orgolios
* proiect... Nu e important
doreşti să te realizezi ca pe care omul adâncului să mas aceleaşi şi exprimă na se repeta de zeci, de
fi sute de ori. După cîteva acest lucru, amînarea...
* om, ca artist. le asimileze, să le inter un neobişnuit optimism, Gravă e doar renunţa-
1 — îmi place să mă so ceasuri, seara, l-am văzut
1 pentru I preteze, să se regăsească aceiaşi încredere neţăr ţarea !“.
emea va % cotesc amator, dar nu di în ele, măcar în idee. în murită în talentul şi pu plecînd singur. Părea un Gravă e doar renunţa-
bilă cu muncitor care-şi termina
ros. Vor 1 letant. Pot să spun că pictură ca şi în arta mo terea lui de dăruire. Aco •ea — iată un adevăr
>cale de * monumentele de la Pola- numentală formele şo lo, la poalele Parîngului, se lucrul la uzină, sau un ivit din înţelepciunea bă
semnala
î. Vântul I tişte, Petrila, Petroşani şi chează, eu însă contra trăieşte omul care prin ţăran ce-şi lucrase ogo trânului Moromete, iar
lin nord- * rul şi se întorcea acasă...
maximă celelalte, sânt lucrări de riez cu acele culori, ofe arta sa modelează eu mă în acelaşi an, la 5 au Marin Preda, marele sin
;re 18 si fi ciclu, simţite, ceva care rind un specific cromatic iestrie trecutul acestui pă guratic al prozei române,
ea mini- * gust, a fost sărbătorit la
^rade. îmi aparţine mie şi tutu (întrebuinţez culori calde, mânt şi azurul viitorului, doar l-a transmis celor
fi ror. Minerul este un echi Uniunea Scriitorilor pen viitori, aşa cum pămân
; instabi- * apropiate adînoului), care să mîngîie inima omului tru împlinirea vîrstei de
lt noros. valent al „minerului“, fă să facă mozaicul mai a- cu bucuria înălţării. tul îşi transmite forţa
de ploaie fi 50 de and. A ţinut atunci
va sufla * ră de care nu se poate propiat, mai familiar. mereu altei primăveri...
60-70 km un discurs, din care fina
g de ser- Furcă pentru tors lină. mişca nimic pe Terra şi „Drumul sub pămînt“. DUMITRU DEM IONAŞCU lul avea un ton de confe CAROL DROZD
oncenco). Foto: VIRGIL QNOIU fi
___________J
