Page 47 - Drumul_socialismului_1980_07
P. 47
DUMINICA, 13 IULIE 1980
Patriotism şi poezie
NE
Picasso spunea odaia că celuiaşi bagaj lexical bana fundă, autentică trăire. Pă
JLIE nu se poale considera pic lizat prin îndelungă uzură: ru îndoială — ne-o spun
tor cel ce nu ştie desena o balade, izvoare, mioriţe, ste aceste poezii — pentru a-şi
mină de om. Ar trebui să me, traci, zimbri ş.a. Si nu merita numele, poetul tre
ru co
ri din medităm mai des asupra a- este oare o impietate ca pa buie să ajungă la acea mă
ceslui adevăr atunci cînd tria să devină teren de an iestrie capabilă să dea sen
aşteptăm ca debutanţii sau trenament liric pentru orice timentului patriotic expre
tinerii care abia păşesc in versificator diletant, cînd. ea sie artistică. Pentru aceas
tr-un cenaclu să scrie poe a constituit de fapt pentru ta însă c nevoie — vorba
zie patriotică. Sentimentul adevăraţii pocii dinloldeau- lui Picasso — să înveţe
patriotic, firesc oricărei Iritai a desena o mină. adi
sicii conştiinţe normale, ne este că să ucenicească niărturi-
itoarea Pămîntul şi rădăcinile sind o dragoste, murmurîn-
ene a- comun tuturor, dar aceasta Coniemnări
nu înseamnă că fiecare om du-şi dorul, schitînd un
tara cu un oarecare dar al ver peisaj care să echivaleze .cu
Nu îmi permit luxul de toare : „Ce-ti doresc’ eu ţie/ poezie patr.oiică. Se în sificării va putea să scrie o stare de suflet, surprin-
a statornici formule; pre dulce Românie“... cearcă încadrarea ei in for poezie patriotică, gen pre na o piatră de încercare a zînd culorile anotimpurilor,
topul“, fer să repet unele păreri, Acum, la vârsta arderii mule, se dau definiţii şi se tenţios şi dificil, gen de talentului şi măiestriei ? £ gustul dulce-amărui al de
apleci nclu-mi urechea la de gînd, ini-aş permite să urmăresc reverberaţii. Dar venirii şi. trecerii, mireasma
tru cei cele roşiile de către cei cred — şi cred din toată poezia patriotică e acea sinteză a unei bogate trăiri, . suficient să ne amintim de
care ascullă izvorul nea inima ! — că poezia patrio iarbă a dulcelui nostru grai, a unei profunde culturi, al doinele — scrise în epoci de frunză ofilită a înfrîn-
gerii ori nestăpânita bălaie
»ertăţii, mului... Sau, dacă vreţi, şi tică începe cu cântecul de ce se naşte din tot ce în-, unui acut sentiment al is atât de diferite — ale lui de inimă a izbânzii. Abia
iţii po- invers... leagăn, cu oraţiile de nun seamnă ¡pământ şi cer sub toriei, ge'n, în sfârşit, înte Eminescu şi a Anei Blan-
1
Din copilărie am aflat că tă, cu zorii de ziuă, cu „au- care trăim, ce se împlineş meiat pe o temă sacră. De diaua. să ne amintim de după ce le trăieşte c urio s-
Tntoar- spre patrie nu se ¡cade să testamentul liric al lui Ar- cînd.u-le toate acestea, ade
blond“. ,.Pe o stîncă neagră...“ a lui zit-aţi de-un Mihai/ce sare te din durerea şi dăruirea ghezi, de mirabilelc semin văratul poet se încumetă să
?roduc- Bolintineanu, preluată şi de pe şapte cai“, ou „toată-i, in care vieţuim, e iarba în scrii oricum şi aricind. £sie
r fran-, încă un adevăr pe care-l ţe din poemul lui Biuga. de aspire înspre suprema for
către George Enesou, ar Domnul, pe cioooi,/ cum ne ceputului şi veşniciei noas cam ignorăm, ceea ce ex
rt, avea ceva din străbunile bat şi ei .pe noi“, cu „îţi tre. De aceea cred că poe plică apariţia, uneori infla- Trebuiau să .po.aiite un nume sinteză care este Patria. Şi
va reuşi să dea, cum s-a
a lui Marin Sorescit, pen
IE cin)"iri ale strămoşilor din mai aduci aminte, Doamnă“, zia patriotică e tot ce se [ionară, a unor versificări tru ca să ne simţim pătrunşi văzut de atîlea fericite ori
limba spre ' pămînt. Am crescut, cu „Cântecul Doftanei“, cu scrie sau se spune în ver de acel sublim fior estetic pînă acuma, adevărata poe
în copilăria mea, cu prea atâtea zvîcniri de conştiinţă suri, de la cintecul de lea dezarmant de asemănătoa
lsc — cutremurătorul „Deşteap- re între ele, în care senti pe care nu-J poale transmi zie patriotică.
ortaj ce şi-au găsit, pe albia ver găn până -la imnul patriei, mentul patriotic e mimat te decât talentul şlefuit prin
tă-te, române 1“ al lui Mu- sului şi sub cerul cinluţui, de la şo,potul pietrei din RADU CIOBANU
reşanu, cu duioasele trom împlinirea, — acel leagăn rîu pînă la armonia stele cu sirguinfă cu ajutorul a- îndelungată imuncă şi pro
Liltură .
-ştlinţi- pete ale lui Bolintineanu, fără de care un popor nu lor.
cu arderile iui Vasile Câr- poate creşte sub soarele •Cine îşi iubeşte pământul
iţională lova, cu gingăşia lui Alec- lumii.
„Bas- şi rădăcinile, zbaterea, vi i intr-un ¡dialog recent Vatra noastră
a IXI-a sandri. cu marele împlini Dragostea este .aceeaşi sul şi împlinirea, darul şi cu poetul ton Gheorghe
EpLso- tor Mihuil Eminescu, cu sub toate meridianele lumii. dăruirea —- şi, dacă este s-.a emis între noi ipo Sus., la Grădişte scapără cel Crin
sfătoşenia lui Coşbuc, cu Dar fiecare o trăieşte „ca poet.! — v.a scrie numai teza că „poezia patrioti nestins pe ochiul porţilor albastre
izică u- tumultuosul Goga şi cu toţi la el“, deoarece sentimen poezie patriotică- Cine va că ar li un surplus de şi riuri pentru închinare vin
împlinitorii de limbă şi de tului -i se alătură rădăcina scrie doar: „Foaie verde energie umană!“. prin liniştile limpezirii noastre...
spiritualitate românească... care, totdeauna, porneşte şi-o lalea/ să trăiască ţara Ce definiţie frumoasă!
Cîndva mi-am spus că din pămîntul întrupării. mea“, uitind că „ŢARĂ-“ nu Cită subtilitate ascunde Vin din Columnă dacii toţi la vetre
poezia patriotică esle acea Unul din poeţii din inima înseamnă doar o rimă şi un această etichetă-neeti- se-ntorc la nunta patriei cu sine
revărsare de poezie în care mea — Ion Gheorghe — ritm facil, nu ya împlini chetă! Arcul voltaic al şi palria-d îngrîură din pietre
virtuţile neamului, confrun spune undeva: „...Dar ni niciodată poezie patriotică. cunoaşterii, flama aceea şi-n noapte sar luceferi din coline.
,00 ' Ra tate cu 'evenimentele epo meni nu recunoaşte ade ŢARA, 'SÎntem ¡noi ! ;S-o cîn- orbitoare, combustia spi Un Neam neîntrerupt în matca-i vie
ita pre- cale ce-î încercau rădăcina vărul/ că iarba se scoală tăm pe măsura celor ce rituală emisă de explo
xnebeo- firesc îşi lucră .curgerea-n vecii
progra- şi zborul spre viitor, -sus primăvara muşcând/ -hărţile sîntem ! zia unui vers sau a u- şi ninge, ne visează din vecie
VXagazin pinul şi certitudinea împli de previziune şi calcul“... mirii din. basmele cu miezuri vii.
de ac- nirii, nasc acea cutremură Aşa e şi cu aşa numita NECULAI CHIRICA
12,00 EUGEN EVU
i ; 13,00 Poezia patriotică—
Muzică
veselă;
ortativ : poezia noastră Spre Dacia
Top 6 Trăieşte-n gînduri
; 15,00 La Sarmizegetusa Vestea — aprinde creştete de munţi,
; 16,00 nor versuri, ne încăl
5,05 AI- Sarmizegetusa Regia tresaltă.
)ivertis- Sarmizegetusa zeşte, ne .dă vigoare. Daco-geţii sar pe caii iuţi,
¡0 Nou- Aceste lespezi sonore Chiar dacă vuietul unui
retutin- au chipuri de bărbaţi ce-au crezut în vers poate fi de mai. Decebal în fruntea lor se-nalţă.
1c ştiri; De douămiicincizeci de ani o ţară
pentrti ziua lor nuntită, trăieşte azi destinul împlinirii, multe ¡feluri. Un vers’, Curge singe, ierburile-s maci,
»jurnal ; şi ca pe-o oaste stăpînind-o poate să v.uiască precum cad copacii din păduri moşnege ;
'ă; 20,30 sădind în noi eterna primăvară cochilia unui melc ma-, mor romanii-mbrăţişaţi de daci,
; 22,00 înspre culmi de timp pe umeri au cîntăm străbunii-n struna amintirii rin, altele pot să vuias-
Panora- purtat-o. şi-i preamărim în suflete cu flori nu-j despar.te-acuma nici o lege.
tomanţe că năprasnic, pot aprin
cu, Ni- Incintă rotundă şi armonie sobră, eroi au fost şi ei rămîn în noi. de seînteile lumii obosi Dacia ridică jertfele spre zări
nel Ru- către Burebista t calm şi vitejeşte.
e ştiri ; aici, lîlcul revelaţiilor nu e simbol te şi melancolice. X.otul
s ; 24,00 ci un fel de vibrare a inimii De douămiicincizeci de ani întruna depinde de temperamen Decebal e singur. Ocolind cărări,
3,05—5,00 se-ndreaptă către noi un ciut de pace tul poetului, de cultura sîngele în neam îl răsădeşte.
nocturn. venind dinspre ceea ce ţară se cit adevărul ni-este scut-cuuună sa, de experienţă...
cheamă. slăvim în doine cinlurile dace Poate şi de mai multe La Drobcta Istrul ostenit
Incintă rotundă şi sobră armonic, idealul lor îl ducem mai departe lucruri laolaltă. poartă-n valuri spuma din Cazane,
sădind la temelia ţării fapte. Un ¡poet în patria lui
ceva din dedesupluri puternic în Dacia pe cerul limpezit,
e un poet al nostru, ca se-ncrucişează suliţe romane.
mă-nfioară Şi poale azi prezentul să ne spună re trăieşte şi gîndeşte
tăcerile străbunilor ce-au stăpînit cit ne-a legat eternul fir de pace .între noi. N-a fost în gindul lor anume,
cu demnitate frăieşte-n gînduri SARMIZEGETUSA Un poet în patria lui romani sau daci, de s-au luptat.
şi DECEBAL cu ai lui, şi BUREBISTA, Dar botezară singe nou în lume,
deşţmul unui neam statornic. e Un om în patria lui.
de douămiicincizeci de ani încoace. | Poezia lui ne încâlzeş- Ia umbra veşniciei din Carpat.
' te ca un arc voltaic. GHEORGHE PAVEL
RAHELA BARCAN I VALERIU BÂRGĂU
Grîu
Pebut Strămoşii Am privit griul — românescul grîu,
I-am respirat aerul pămîntesc, curat,
L-am purtat cunună, însemn la briu,
Mai vin... L-am iubit şi l-am cîntat cu adevărat.
de sub colina amintirilor I-am purtat în palme lumina,
ca nişte zboruri albe I-am ascultat şoapta de alîtea ori,
cu anotimpurile noastre pe umăr Dintoldeauna vie i-a fost tulpina,
pe unde trec înfloresc macii, De rouă sărutată în zori.
ogorul se umple cu pîrg Am privit griul, aurul din vară,
şi cristalin îngină izvorul balada lor — Am simţit miros de pîine
merilor tineri. De 2050 de ani, Grîu şi Ţară,
MARIA BUCĂIARU Ţară şi grîu de-a pururi vor râmîne.
Hunedoara M1RON TIC
Cine .ar fi putut să .creadă plătit scump idealul care i-a Ţebea, Rătru Trif din Hălma- continuitatea şi permanenţa
că această primă carte a înaripat, ¡Dimensiunile aproa giu, lovuţ Luncan din Blă- ideii de libertate in con
;
lui Gheorghe Sireteanu va pe legendare ale .personali jeni, lanoş Gail .din Gherla ştiinţa din ce în ce m.a i
apărea postum ? Să fi fost tăţii lui Horea devin aici şi mai tînărul Pătruţ Mărcuş trează a românilor din toc-
ca şi legământul dintre roa fapte de conştiinţă publică, din Bulzeşti încearcă să re- t ţara. Micuţul Horică, ne
dă şi sămînţa ei, cîrvd una ele punînd în mişcare resor- aprindă focul vremelnic do- potul lui Săndruţu Tomii, ca
trebuie să se nască .cu pre re apare în ultimele pagini,
ţul vieţii celeilalte ? Să-l fi poartă în ochii şi sufletul ¡lui
obsedat intr-atât de mult pe Cronică literară tocmai această parte neîm
autor destinul Crăişorului, „Comoara Crăişoruliti“ plinită a luptei duse de pă
incit fiinţa să i se stingă rinţi. El şi toţi cei de seama
înainte ca visul lui să ca de Gheorghe Sireteanu lui reprezintă adevărata „co
pete întruchiparea către care moară a Crăişorului'”, comoa
a aspirat ? „Sini sigur că nu ră ce va spori neîncetat şi
voi mai apuca să-mi văd ro turile puternice ale setei de molit al răscoalei şi să desă- care va da la o parte vălul
manul tipărit — presimţea dreptate socială şi indepen vîrşească lupta ţărănimii din de umilinţe şi nedreptăţi ce
el in spitalul din Brad. Dar denţă naţională. Oameni Transilvania. Nu reuşesc, in întunecau de secole zariştea
clipa aceasta nii va întîrzia simpli, români şi maghiari să, pentru moment, căci, în legitimităţii şi demnităţii
prea mult, pentru că spiri deopotrivă, porniţi de la împrejurările cunoscute, că noastre pe acest pămînt. Şi
tul lui Horea ne este acum coarnele plugului şi înrolîn- peteniile Horea, Cloşca şi poate că ştiam cum ar fi
mai necesar ca aricind". Şl, du-se în oastea Crăişorului Crişan sint prinse şi omorîte, ■crescut Horică, dacă mina
intr-adevăr, „Comoara Crăi- din Aibac înalţă imperativul dar martiriul de la Alba lu- lui Gheorghe Sireteanu n-ar
şorului" nu este altceva de- istoric al dezrobirii la ran lia face şi mai iminentă des fi trebuit să se oprească la
cit expresia cea mai frustă gul unei veritabile .profesiuni fiinţarea raporturilor sociale exclamaţia lui Sândruţ; „Şî
a credinţei nestrămutate în de credinţă. In fruntea lor, feudale. uite cum mai creşte comoa
cauza răscoalei de la 1784, Sănaruţu Torni! din Căză- Construcţia aproape sime ra ! ".
chiar dacă fruntaşii ei au neşti, Serafim Dragoşo din trică a romanului afirmă SABIN SELAGEA
