Page 99 - Drumul_socialismului_1981_11

Pag. 3
I @ DUMINICA, 29 NOIEMBRIE 1981

DutnmiCAL* DummiCAL
Profil k poci

Do prin anii 1970— Din istoria presei hunedorene (X!) Pe main! Adriatic!!...
llll neroasele pagini ale Deşi am consemnat, ta. rubrica <le faţă, peste Liubiiana in octombrie este, ne spun cole­
1971, cind publica In ge­
liunedorcne
in
„Preludiului" condus de zece , publicaţii cronologic al apărute perioade deceniul gii de la ziarul ,,Ljubljanski D n e v n i k d o a r 50
fişierul
trei
acestei
este
entuziastul profesor Tu- încă bogat : la sută-din Liubiiana turistică a sezonului esti­
»NEDOREME dor Opriş sau ale revis­ (1923—1924). S-a format şi prin Gazeta Hunedoarei“. val. Şi, proporţia se amplifică in cazul sta­
dreptăţii
©
„Solia
„Soliei
fuzionarea
ţiunilor de pe litoralul Adriaticii, intre care
tei „Amfiteatru“ am ur­
Hunedoarei“
cu
„Gazeta
mărit cu atenţie evoluţia dreptăţii“ mult spaţiu problemelor de (Deva). A Portoroz străluceşte ca o perlă a Sloveniei,
A
acordat
cultură.
poetului Ioan Vasiu. rezervat organizate de speciale unor care au colabo­ atît timp cit te afli la mare. Căci, imediat după
evenimente
cul­
numere
turale
Ia
„Aslra“,
200 de kilometri, trecind prin Izola, Koper,
Egal cu sine, fără sal­
irsonalitatea oraşului (Hi) luînd după mersul pro­ rat I. Agîrbiccanu, I. Minulescu, V. EftLmiu. Văii social-cultural. Liubiiana, Kranj, staţiunea montană Bled îşi
turi
spectaculoase,
evo-
Jiului“
„Zsilvolgyi
—
0
naplo“
(„Revista
revendică, deplin justificat, renumele de perlă.
limba
maghiară),
in
săptâmînal
priei conştiinţe artistice, A militat pentru problemele social-culturale ale Dar să mai zăbovim o clipă la Portoroz, de
fără să abordeze sau să oamenilor muncii din Valea Jiului, români, ma* unde, la un kilometru de mers pe jos, pe
de
am ca nişte plastice. Sau un obelisc In trala există. Că el n-a mai \ fie abordat de vreun cu­ ghiari şi si de a alte naţionalităţi, faţă „ortac cave s-a faleză, plecind de la hotelul ,,Bernardin“ —
să
credin­
un
încercat
declarat
fie
a personali- in memoria ţăranilor execu­ apucat-o s-o vadă e trist, l rent la modă Ioan Va­ cios“. A apărut la Petroşani (1924—1912). o construcţie originală, cu port interior pen­
se transfor- taţi la Deva în noiembrie dar mai puţin important de- / siu şi-a văzut de scrisul O „Friptura“ (192S), a apărut la Orăştie, fă- tru yahturi, iole sau alte ambarcaţiuni de agre­
ie serial, ¡pi 1784. Sau achiziţionarea u- cit faptul că visul — sau * său. A colaborat la mul­ ciiid parte din familia „Bobîrnacilor“. A avut ment pe liniştita Adriatică ce-ţi şopteşte sub
„Bostan
m că am a- nui pian de concert, pentru viziunea ! — / s-a împlinit. I te ' reviste literare şi ca rubrică permanentă cei doi şi Pepene“ —
conflictul
unde
dialogul
dintre
sugera
‘itatca ziaru- ca şi locuitorii reşedinţei de Ce să visăm deci pentru i ziare şi a debutat edito­ dintre domn şi ţăranul simplu.
rea cititoru- judeţ să poată asculta reci­ Deva cincinalelor viitoare ? * rial în anul. 1973 cu o- » „Stuparul român“ (192(5), revistă mensuala NOTE DE REPORTER
cunoştinţelor
opresc aici. talul unui mare pianist sau în ceea ce mă priveşte vi- ţ cazla primei ediţii a pentrxi A răspîndirea la Vaidei, pentru a albinanţului
continua
raţional.
apărut
eamnă că şi un concert pentru pian. Sau şurile mă năpădesc : văd un i concursului „Editurii E- ideile revistei „Stupăritul“, a cărei activitate a geamul confortabilei camere de hotel — a-
neditaţie pe nişte panouri şi stilpi de a- teatru de proză, o orches- ) minescu“, in caietul des­ încetat din lipsa sprijinului material. jungi la acea antică bijuterie — Piran, multi­
ar fi epuizat. tră simfonică, un colocviu j tinat debutului în grup, n „Frăţia“ (X92(i—1927), organ eulturaJ-hterar seculară aşezare povirnită in mare, cu străzi
şl
de
: ntre ele am naţional anual sau bienal, i alături de Eugen Evu şi (Orăştie), scris loc în de mare cinste parte ocupînd prozatori lui pe care nu pot păşi doi oameni alături; s&laş
poeţi
români,
creaţiile
îsc totuşi in Consemnări pe teme de literatură, artă 1 Trai an Fillmon. De a- M. Sadoveanu. acum citeva veacuri al temuţilor piraţi. Dumi­
© „Ţărănimea“ (192(5-1929), organul Parf.dulut
isod sau ştiinţă, la care să par- J tunci a colaborat la mai ţărănesc din judeţul Hunedoara. Şi-a susţinut nică dimineaţa, pescari localnici ori turişti in-
evaluat ele- fişaj moderni, care să rime­ ticipe şi personalităţi de pe- | multe antologii lirice şi organizaţia prin articole însufleţite, remarem- tirziaţi işi pun in funcţiune ambarcaţiunile cu
■sonalizare a ze cu noul peisaj urbanis­ sie hotare, o revistă, un in- 1 a obţinut cîteva premii du-se in acest sens mai ales in campaniile e pinze său, mai nou, cu motoare şi portul din
e ni le-au lă- tic, căci gardurile sînt pe stitut de invăţămint supe- J de prestigiu, dintre ca­ lectorate. A apărut la Deva. plin centrul orăşelului loieşte. Intirzii pe stră­
ce
©
pe care noi cale de dispariţie şi n-o să rior, o puternică şi activă ] re în acest an premiul apărea „Şobolanii“ (1920—1927), de foaie satirică Folo­ duţe, şi dorinţei de a urca pe virful dealului,
alegerilor
cu
prilejul
deputaţi.
ă le reactua- lipim afişele pe vitrinele solidaritate a oamenilor de i revistei „Tribuna“ la sea tot dialogul dintre Bostan şi Pepene, dar unde tronează o veche biserică, pentru a ve­
am trecut în magazinelor. Şi aşa mai de­ cultură care să imprime rit- } concursul de poezie de aceştia sugerau partidele candidate. Era redac­ dea de sus ce poate însemna acea densitate
io
manşeta
nu fără un parte. Cu cele din a doua mul şi calitatea întregii vieţi ) ia Coste.şti, menţiune tată la in OrăştV. deşi Valeaiepii, avind foii ea redacţia de clădiri pe o suprafaţa minusculă nu-i poţi
figura
redac­
localitatea
it de subiec- categorie e ceva mai com­ spirituale şi, in cele din ur- ţ specială la primul Fes­ tor ser ne dr. Dăeubardaînlună. rezista. Aşa, ieşind din lăstărişul stradelelor, lu­
riile noastre plicat. Ele se află Intr-o 'mă, însăşi personalitatea O- * tiva) poetic „Lucian minişul pieţii in care tronează statuia lui
de văzut ce perspectivă mai 'îndepărta­ raşului. Să fie toate acestea > Giuseppe Tartini, cu vioara şi arcuşul de bronz
ăptuit in per­ tă şi sint învăluite încă in­ visuri ? Optimiştii spun că ) înverzite de ani, iţi străfulgerează ochii : iată
tu î 5ama inşii tr-o aură ipotetică. Cu ele paharul e pe jumătate plin, t ÎN MIEZUL un spaţiu in care au loc totuşi şi maşini, chiar
erspectivei e .ii tndem pe teritoriul vi­ pesimiştii că e pe jumătate / PATRIEI multe.
alocuri cam sului. Al visului romantic, gol. Aparţin optimiştilor, nu ) In nor-vestul Iugoslaviei, relativ mica Repu­
mă deprimă paharele pe ju- (
ne de aceea dacă vreţi, derivat din ro­ Poetul blică Slovenia este, pentru cei aproape 2 mi­
aceste infăp- mantismul revoluţionar, al. mătate pline şi cred ne- ( cn-ntr-un cuib de aur lioane de locuitori ai săi, nu numai leagănul
visului rezonabil şi realiza­ strămutat că realizarea visu- ' unei zbuciumate istorii care a cunoscut toate
in două cate- bil deci. Ciţi dintre contem­ în miezul patriei tinere
ar intra cele rilor nu depinde decit de t cintînd şi respirind dominaţiile timpurilor scurse, dar a rămas la
clusiv de noi, poranii săi il vor fi luat in competenţa, de perseveren- J anotimpul cu gust de fiinţa ei statornică, dar şi mindria că propriile-i
serios pe marele nostru geo­ ţa şi de investiţia noastră \ miere mari realizări, o situează pe un loc de frunte
ctuale, fiind graf G. Vâlsan, cind, în de suflet in zidirea perso- t şi-n urma Iui in structura economico-socială a R.S.F. Iugo­
at realizabile, 1919, propunea construirea nalităţii Oraşului. j cîmpia slavia.
paţiu adecvat unei hidrocentrale la Porţile preschimbîndu-se în
pentru artele de Fier ? Şi, iată, hidrocen­ RADU CIOBANU ( grîne NICOLAE STANCIU
Ia trecerea turmelor
prin liniştea ierbii
ie Progresul în artă ca printr-o zodie bogată.., De cîntat vor ma cinta
a
Deşi a devenit o obişnuin­ neral este emoţionanta apre­ IOAN VASIU eu Ministerul italian an al în căilor ferate circulară publicat
aproape
prin
urmă
un
b
ură ţă a vorbi despre artă şi li­ ciere a lui Herbert Read : care se interzice cîntatul în trenuri. Aceasta a
teratură ca despre două ra­ „Dacă arta moare, atunci Blaga“ şi premiul IV şi furnizat un subiect de multe şi fierbinţi dispu­
personalul
trenurilor
între
muri distincte ale culturii, se spiritul uman devine impo­ te pare, ţin să-şi exercite şi şi in călătorii care,
se
compartimente
>!ic cuvine totuşi a nu pierde tent şi lumea se va prăbuşi titlul de laureat al Fes­ talentele vocale. Ceea ce, in ac -astă ţară, nu
din vedere că şi literatura în barbarie“. Şi totuşi, oricît tivalului naţional „Cîn- este tocmai de mirare, italienii T nd — după
Autorită­
bine
se
este tot o artă, arta limba­ de valoroase ar fi argumen­ tarea României" pentru cum superioare ştie — foarte melomani. „inoportuni­
de
ţile
au
fost
sesizate
tunarul 60 jului devenit mesaj. tele progresului în artă ca poezie. tatea“' măsurii şi, atunci, a fost dală publicită­
Am putea spune că e-
Jltură cu Progresul în artă pare a imperativ, nu putem rămîne voluţia poetului Ioan ţii următoarea punere la punct : '•uter zi cerea cu
clin Brad ridica dificultăţi, cit timp la ideea că progresul în Vasiu este evoluţia tra­ pricina nu privea decînt cintăveţu ambulanţi ca­
pe
nu
versarea a filozofi şi esteticieni, re- artă este numai un Imperativ, diţională a poetului ro­ re, iarna, preferau să delecteze publicul trenurilor.
încălzite
a’e
străzi,
în
ci
vagoanele
mizarea a- ferindu-se la istoria ce­ întrucît arta este, ca orice mân, care oriunde ar fi Maria Tudor —- ambasadoarea Poate pentru a-şS conserva coarde!« vocale ? ! In
„Tri'buna“ tăţilor greceşti, aprecia­ ramură a culturii o compo­ dus de soartă, nu uită ce-i priveşte pe „adevăraţii“ pasageri, aceştia
i, folosind ţi că luînd în considerare nentă a suprastructurii socia­ locul unde a văzut pen­ cînteceior moţeşti pot continua să-şi verse preaplinul inimii pe
note. Dacă aceasta Si în-eîntă.
ar, felicită etapele ulterioare, progresul le şl reflectă mal mult de­ tru prima dată lumina Prezenta frecvent pe afişele spectacolelor fol­
emnăturile este incontestabil pe plan cît orice altceva realităţile soarelui, loc de care se clorice, Maria Tudor este tot mai apreciata cu-
i, Dumitru social, prin noile formaţiuni vieţii sociale, ea nu poate simte legat prin mii de iubitorii muzicii populare din judeţul nostru,
eu
un
Dotată
talent,
autentic
gen Uri ca­ sociale, cit timp progresul exista altfel decît urmînd le- fire invizibile. din întreaga voce ţară. distinctă, eu un timbru specific, C<?m vă p ace ?
o
avind
iacul, ulti- De la o poezie melan­ interpreta a reuşit de-a lungul anilor să lan­ ORIZONTAL : 1) Efectul unor intrări ; 2) An­
acheta „A- Puncte de vedere colică, bintuită de ne­ seze .numeroase cîntece ce îşi au izvorul şi gajat în acţiuni trepidante ; 3) Dispuse de la
„Trec
moţilor.
de
mindria
Comitetul linişti şi specifică liricii vorbesc lancului“, „Cind şi vii demnitatea de la Deva“, centru ; 4) A face o operaţie rentabilă — Preot
bacle
carele
în
iră şi edu- este îndoielnic, ţinind cont gltatea istorică, adică pro­ transilvane, pe linia lui „Eu sînt fată de la moţi“, „De îa Brad către musulman de (înv.) ; 5) Are Vechi obicei prinderea
—
din-
păr
locuitori
florilor
lămiiţă-n
în culege- Bulzcşti“, „Vine moţul de la munte“ ş.a. sint tr-o peninsulă grecească; fi) Unul care nu-ţi e pe
de culminaţiile artelor plas­ gresul general al societăţii. Octavian Goga şi Aron melodii care au intrat în circulaţia largă a cin-
verde
din
plac
(reg.)
monografia
—
Capitol
bun“. Bine tice şi de glorioasele epopee Dacă, după opinia lui G. Că- Cotruş, poetul a evoluat tecului ardelenesc de reală valoare. mantică a luncii • 7) Ieşită din făină (pop.) ro­
ablicul lo- homerice. In mod similar, e- linescu, „arta e o expresie spre o poezie mai du­ S-a născut Ja Brad, la 23 februarie 1947. Tot Trecută la zi î; 8) Agăţată de coadă — La iz­
rilejuit un logiile la adresa artei Renaş­ a umanităţii“, ea nu este de ră, uneori ironică. Ver­ aiei .şi-a Început şi activitatea artistică, cintînd voarele ştiinţei; D) Ies din învivteli; 10) N-are
de­
Jos.
, la desfă- terii, ca definind opere cul­ conceput altfel decît urmînd sul ii este în general de cu renumitul taraf din Vaţa de cînteceior S-a inter­ şanse de îp dreptare. l) Semne de răceală cu... noroc:
repede
originalitatea
prin
taşat
:
VERTICAL
-a dat con- minante şi nedepăşite, re­ firul progresiv al acesteia. factură clasicizantă, ri­ pretate, majoritatea culese din satele dimpre- 2) Face un schimb de cuvinte; 3) După faptă
şi răsplată (pl.); 4) A muta mai încolo — Stră­
'aicta, pre- prezintă argumente potrivni­ Dovezi concrete ale pro­ goarea nefiind o frînă jurul Bradului, de la horele şi şezătorile ţă­ bunul înţelepţilor intr-o altă variantă ; 5) Pli­
răneşti, eît şi de ia tatăl său, Petru Tudor, moţ
iea despre ce progresului în artă, de ne­ gresului realizat de artă le impusă imaginaţiei, poe­ crişan şi neîntrecut do ini tor. Remarcata în ca­ nă de spirit —■ A lua în focuri; fii Unităţi arit­
conceput fără creaţii ce de­ constituie atît noile accep­ zia constituiindu-se ea o drul „dialogurilor de la distanţă“ interj ud eţenc, metice ! — Bun de dat pe brazdă: 7) îşi ţin
păşesc tot ceea ce s-a rea­ ţiuni şi definiţii ale artei, cit sărbătoare a tuturor e- interpreta, a fost solicitată să înregistreze la Ra- cuvîntul — Variantă perimată pentru cel de
colo; 8) Se ţese mai rar — Scoase
din libră­
artelor nr, lizat în trecut. şi finalităţile ce i se atri­ lementelor strunite cu dioteleviziune şi la „Electrecord“, unde a im­ rie î; 9) Au un schimb literar !: 10) Nu poate
primat, de curind, cel de al doilea disc stereo.
devat, de- Raţional şi obiectiv jude­ buie. Prin trecerea de la ac­ delicateţe şi meşteşug. A purtat, ca solistă a ansamblului „Doina Ba­ beneficia de îngăduinţă.
cind situaţiile, ne dăm seama cepţia antică a artei ca sim­ Pentru forţa de su­ natului“ din Caransebeş şi a Ansamblului fol­
,ai Eugen că celebrele capodopere ale gestie a metaforelor cloric al judeţului Timiş, cinlecele moţilor în DICŢIONAR : IMAM, UCE.
¡teatrul ar­ plă imitaţie, la arta ca formă diferite ţări europene, Ja festivaluri folclorice VASILE MOLODEŢ
unor epoci culturale ca Se­ a conştiinţei sociale, cu func­ am cita poemele : „Veş­ şi in turnee, unde a dezvăluit valoarea artisti­
dă lună a colul lui Perlele, Renaşterea ţia estetică de reflectare ar­ minte primare“, „Provi­ că, bogăţia cin tecului nostru popular.
pe Mircea italiană, Clasicismul francez, tistică a realităţii, cum este zii de singurătate“, „Dor De cîţiva ani, Maria Tudor este soţia cunos­
Cuca
Novac
ar al Aso- Şcoala flamandă nu reprezin­ concepută de materialismul de casă“, „Amiază de cutului unei taragotist bănăţean care vădeşte * şi si ma­
ma
drăgălaşe
fetiţe,
ea
tă decît culminaţii limită ale dialectic, desigur că s-a rea­ iarnă“, „Vine o vreme“,
>r din Si- reale înclinaţii spre muzică.
unor anumite mişcări sau lizat un categoric progres. „Confesiune“ care fac Vrednică slujitoare a creaţiei populare, me­
al revistei şcoli de artă, dar nu limite Datorită realizărilor remar­ parte din volumul în reu preocupată de propagarea cîn tecului moţesc,
interpreta
natale,
lircea Bra- finale ale artei în totalitatea cabile ale artei în decursul pregătire „Cîmpiile de fidelă^ locurilor lărgindu-şi repertoriul, a noi cules în
ultimii
nestema­
ani,
îuseU. Prin şi în existenţa ei. ’ Rămine, mileniilor ea este elogiată ca germinare“. te folclorice din zonă, mai ales de pe valea
deci, să ne convingem că proces ilustrind progresul, Crişului Alb. Doinele tulburătoare, dinamicele
prof. Mir- VALERIU BÂRGĂU ţarini, cîntccele de nuntă, zdrîncănitele moţeşti
arta reprezintă un proces prin aprecieri de genul „arta
de
bază
Măriei
st evocată continuu, progresiv. include cea mai mare canti­ sînt piese pretutindeni în repertoriul aplauze, Tudor,
stîrnind
ropote
de
(ion
i arc an tă a Oricît ar fi de desăvîrşite tate posibilă de adevăr, în Coţoi, corespondent).
Loviri eseu, capodoperele epocilor trecu­ cea mai perfectă armonie po­
te, ele nu pot reprezenta sibilă“ (John Ruskin), Iar G. Poşta literară
îlui operei Riscurile mesene
arta epocii prezente, fiindcă Lukâcs îi atribuie o nouă şi
alea româ- nu reproduc realităţile aces­ măreaţă finalitate, în terme­ a ADRIANA LUPU, Hu­ Maeştrii bucătari austrieci sint, pare-se, ama­
şi
băuturi
tari
„Ar­
inveteraţi.
•ul a bene- tei epoci. Aşadar, arta nu nii „Arta este chemată să nedoara — „Sînt fiica aces­ tori de Zeitung“, din Viena, fumători să le găsească
caută
beiter
es moment trăieşte, nu dăinuie decît re- creeze o lume pe măsura o- tui popor“, este o simplă circumstanţe atenuante : pe de o parte, dizer-
producînd transformările şl mului şi a omenirii“. evocare istorică, versificată. tează ziarul, degustarea băuturilor alcoolice şi
¡turnă“ de consumul masiv de ţigări se explică prin ten­
progresul realităţilor istorice, Cu cît slujitorii creaţiei ar­ a DOUIDOR, Brădăţel —
„foc
i interpre- în acest caz, progresul in tistice pătrund mai mult în Gînduri frumoase, dar nici siunea in permanentă, şi de restaurante. continuu“, ce dom­
altă
neşte
Pe
de
par­
hoteluri
'eronica şi artă este un imperativ, în înţelegerea factorilor progre­ o poezie nu este realizată te, reţelele culinare cu recomandă tot rom des ase-
mai
i>i,
-sosurilor
rachiu,
vin,
zonarea
etc.
nu. In în- sensul că fără progres, arta sului în artă, cu atît vor de­ artistic. Ca să nu mai vor­ cum trebuie să guste tot timpul miiicărurile. Rezolvarea careului apărut în ziarul nr. 7 478:
ivăneseu a este de neconceput. veni mai conştienţi şi mai bim de ortografie ! bucătarii pot oare să nu cedeze tentaţiei 7 1) Răsaduri -- SI ; 2) Ogor — Tomate; Z ) A-
Un argument puternic în entuziaşti de înalta lor mi­ H ALEXANDRU LĂSCOI, In orice caz, publicaţia vieneză înclină să le raci — Şirag ; 4) Dire — Mis — Gu; 5) Ace —
: sale poe- sprijinul artei ca factor şi siune socială Deva. — Deocamdată, sim­ dea maeştrilor bucătari — oameni sint şi ei, Pui — Bim; 6) Iar — Grui ; 7) Plantaţii; 8) Iţ
component al progresului ge- VICTOR ISAC ple încercări. nu ? ’ — circumstanţe atenuante : riscurile me­ — Iute 000 ; 9) Ţuc — Luci — Ba ; 10) Arat —
Rinzos; 11) Rapiţă — Sere.
seriei.