Page 91 - Drumul_socialismului_1986_12

n 'ia. 2 DRUMUL SOCIALI

i
Gînd de pace în ţară de pace

13,(
3-tnplin.Ut 13,«

In pieptul tău, o ţară, presimt o pace- In rodul copt al vîrstei pe vetre
adîncă strămoşeşti
Şi-n palma ta «le mamă sînt ca un bob Nedreptăţită-n datini te-ai vrut o aşezare
de grîu Şi de milenii. Doina cu vorbe româneşti
împodobea inelul reîntregirii talc.
Asemeni scmcţici dc aprigă româncă
Dc veacuri stai încinsă cu tricolor la brîu. Mărirea ta-i dc-acuma, dc ieri, şi-o fi
dc-apururi
Nostalgia clasicismului I Nieieînd n-a fost Unirea un strigăt dc
t Pe-ntindcrea-ţi fertilă sub ochiul lumii război,
Constatarea care i se spuneam, in valorile pe­ vers din Spre Delfi — dau l crud Te-au legănat străbunii scăldată în I
impune cu cea mai mare rene ale clasicismului. So­ sens şi statornicie/ acestei Aud părinţi citindu-mi în file de istorii azururi I
pregnanţă cititorului care luţie previzibilă încă de la neîntrerupte curgeri". Sau, Şi fierul cînd despică pămîntul îi aud Şi ţi-au zidit făptura întreagă pentru m. U.i
parcurge recentul volum titlul acestui volum : Spre despre iubire : ,,0 singură Cum dau în muguri codrii sub cerul tău
de versuri al lui lv Marti- Delfi. La Delii se afla scăpare se-arată posibilă/ t de glorii. DAVID RUSU 19.0
novici este aspiraţia poe­ un celebru templu al lui puterea exorcizantă a tot 19,2
tului - dramatică, dar in Apollo, zeul artelor fru­ iubirii". Drumul poetului ţ
cele din urmă izbăvitoare moase, al muzicii şi poezi­ spre echilibrul soluţiilor sal- i 19.1
— înspre constelaţia, din ei }i un nu mai puţin lai- vatoare se reflectă ca a- 1
ce in ce mai îndepărtată tare in insăşi structura pro- ) Despre părinţi n-ani scris demult nimic, în lumca-n care ştim că mai sînt ţări
si totuşi statornică in stră­ zodică a volumului. Sinco- ţ prea mi-o luau cuvintele-nainte... unde sfîrşesc cuvintelc-n cătuşă, 20,31
lucirea ei, a clasicismu­ pate in prima parte, ellp- i Am fost întotdeauna cel mai mic în lumea-n care vin ameninţări 22,2
lui. Mă grăbesc să pre­ m ti ce, irinte uneori chia r j şi — dintre fii — ccl mai puţin cuminte.
cizez insă, pentru a evita la mijloc de cuvint, crispate ţ şi mai lovesc cu armele în uşă.
orice posibilă contuzie, co şi hermetizante, versurile I Dar dâc-am scris pasteluri despre munţi
lv Martinovici nu este un mos oracol. Dar Delii era devin pe parcurs disc e' } şi elegii de iarnă în reviste, Tată al meu şi, blîndă, mama mea. 0
paseist. El nu cultivă şi in acelaşi timp oraşul con­ clasicizante, se limpezesc, i despre părinţii mei astăzi, cărunţi, azi sînt şi cu părinte şi mă doare
B
nu celebrează trecutul in siderat de Întreaga Anti­ dobindesc echilibru, sims- ţ cum aş putea rosti cuvinte triste ? că fiul meu, sub tîmpla ca o stea, riio)
sine, ci recuperează doar chitate drept centrul un - trii şi muzicalitate, dind ■ 6,30
acele valori consacrate de versului. Spre acest sens expresie, ormtre altele, Din patru lujeri, cîţi au răsădit, ascunde grave semne de-ntrebare... agr
jun
Antichitate şi validate apoi se Îndreaptă şi" sugestia unei ingenioase adecvări ţ patru-au rodit şi-au dat pe rînd lumină, 8,00
in timp deopotrivă in "plan conţinută in titlul cărţii : a formei la fondul ideatic în patru zări copaci au răsărit Eu caut acum să-i dau răspuns întreg Cur
estetic şi moral. Este vor­ aspiraţia de a parcurge şi afectiv. vegheaţi de-acceaşi sfintă rădăcină... din cartea vieţii voastre, înţeleaptă... Bul
ba, în fond, de o atitu­ din nou drumul spre Delfi, lv Martinovici este un Tată şi mamă, azi vă înţeleg dlei
con
dine estetică şi morală, centrul universal al armo­ poet dublat de un om de l Patru goruni cu crengile în vînt Re\
văzută ca soluţie de adap­ niei şi echilibrului, al al - cultură. O atestă stilul pe ţ să aibă ţara sprijin şi putere, şi vă sărut, pe rînd, mîjin cea dreaptă. 11,0
tare la timpul hiperiehni* tudinii apollinice in faţa care şi l-a creat de-a Iun- t iar cerul cînd apasă pe pămînt 11,0
Jist
cizat, contradictoriu şi im­ realităţii. O dată cu a- gul anilor. Un stil livresc } să fie, printre frunze, adiere... IOAN EVU con
previzibil in care se situea­ ceastă atitudine (care ex­ in sensul bun al cuvin- ) nes
ză acest sfirşit de mileniu. primă - etic - şi o alti­ tulul, in care referirile şi ţ ştir
Ca şi majoritatea poeţilor tudine) poetul îşi găseşte sugestiile culturale, per- ~ 12,2
a t
ultimei jumătăţi de veac, echilibrul in propriile sale fect asimilate, işi au cono- . Corifei ai Şcolii Ardelene despre 3 *
care denunţă primejdia resurse de muncă şi iu­ taţiile lor exacte şi o tune- ) van
15,1
dezumanizării consecutivă bire, ducindu-ne cu gindul fionalitate evidentă. Avem u.yo
excesului tehnicizant, lv la tonifianta frază a lui satisfacţia estetică de a-l continuitatea si unitatea românească cub
Martinovici, aparţinind ace­ Hemingway : „Un om poa­ regăsi şi in Spre Delfi cu alfabet latin (1779), a co­ simte chemat ia slujirea in­ nai
Scrierile
învăţaţilor
transil­
leiaşi familii spirituale, se te fi nimicit, dar nu în- (Ed. Cartea Românească), văneni, vîrfuri semeţe ale laborat la scrierea primei tereselor naţionale iile p v»J
an
sin\te agresai şi excedat frînt". Ceea ce ne face volum care încheie cu un i culturii româneşti din a doua gramatici a limbii române, porului său. Anul redactat*. < ştir
Vakr-
de toate ploile acide ale de neinlrint este tocmai nou succes bogatul an li- > jumătate a veacului al.XVill- „Elcrnentn linguae daco-ro­ „.Supplcxului Ubclius şi în dre
seri
chorum"
lea şi prima parte ii celui
amintit
este
veacului. Soluţia salva­ această credinţă obstinată terar hunedorean. ţ următor, au rămas o biruinţă mane sive valachice", (Viena, străduitoarea sa activitate, litic
1780) >i a început un „Dicţio-
toare, strict defensivă de in muncă şi iubire. „Doar peste cadrul cunoscutei lor narium vnlachico-latlnum", care a promovat principii dc ţioz
altfel, poetul o află, cum cînteceie mele — spune un RADU CIOBANU J mişcări ideologice, llterar-ilu- toate concepute pentru a de­ propăşire u românilor. A pre­ maj
minişte : „Şcoala Ardeleană". monstra caracterul latin al luat apoi, ca primă mină, sug
Rezemaţi pe încrederea tămă­ limbii române. Dicţionarul început de Samuil Iun
duitoare a cuvântului scris, Murele gînd de a da lucrări tivă în Lexiconul român — Pac
Micu, câpătînd forma defini­
plâniăditori ai scrierilor isto­
pop
Arta sunetelor coruri — costume, depinde rice, îndrăzneţi filologice, a- Istorice pentru că „urît lucru latin — german — maghiar mei
filozofice,
iaste românului să nu ştie
stocarea de lungă durată
cărturari au
(Buda, 1825), cea dinţii lucrare
că
ceşti
a unei imagini şi trăiri întărit, în conştiinţa semeni­ Istoria neamului sau" ii înso­ lexicografică românească, ştiin­ IIul
şi
îşi
ţeşte
pretutindeni.
Ne place să ascultăm mu­ concerte de valsuri şi, cel care, mai tîrziu vor fi lor, ideea originii comune şi scrie astfel „Istoria românilor ţifică. Dar Petru Maior a în­
zică. Dar cum ajungem să mai adesea, operete. Cel căutate în sala de concert. a nedesprinderii românilor de cu întrebări şi răspunsuri", făptuit, „cartea neamului",
pe aceste locuri.
o cunoaştem ? în succe­ din urmă spectacol al lunii Altfel, repetarea unor ex­ Urmărind efervescenţa inte­ apoi „Scurtă cunoştinţă a Is­ „Istoria pentru începutul ro­
care
mânilor
Dacia"
îti
în
de
românilor"
însoţită
toriei
siunea vîrstelor, întii, as-- decembrie a fost opereta perienţe obositoare şi ne­ lectuală a acelor ani, reve­ paragraful „.Scriitorii cei din afirmă şl documentează con­
cultînd muzică la şcoală, „MAM’ZELLE NTTOUCIIE" plăcute — să nu uităm că nim acum la doi dintre corifeii România", un prim breviar tinuitatea românească pe a- D.
în familie, conduşi în sala de Florimond Herve, text un spectacol de 2—3 ore „Şcolii Ardelene", departajaţi, de istorie literara română, ceste locuri. In cele dbuă par
anexe ale lucrării — „Diser­
cronologic, de a căror viaţă
în care revine pe baza docu­
de spectacol, mai apoi cunoscut de marea majo­ solicită mult intelectul şi activitate se leagă, come­ mentelor asupra Ideii de taţie pentru începutul limbii trla
Şi
căutînd împlinirea unei a- ritate a celor aflaţi în unui copil — vor înde­ morativ dar şi aniversar, n- trăire fără întrerupere a româ­ româneşti" şi „Disertaţie pen­ NE1
nume dorinţe ce ne în­ sală. Aplauzele au răsplă­ părta hotărît, iar gustul ccst an. nilor pe pămîntul vechii Dacii. tru literatura cea veche a ade
—
românilor"
autorul
reco­
Primul la care ne referim,
I>ar cartea pentru care s-a
dreaptă atenţia spre afi­ tit cu generozitate clipele pentru joc. plăcut şi fas­ urmaş de nume şi idei al Iui putut socoti împăcat că-şl mandă întoarcerea la alfabe­ A);
(Mo
şele de concerte, recitaluri, reuşite, jocul plin de far­ cinaţie va exclude acest Inochentie Micu Claln, înte­ împlinise datoria de cinste tul latin fiindcă „Limba româ­ siur
acea
lati­
nească
limbă
e
opere, operete. Dacă este mec şi spontaneitate al gen uşor accesibil şi în meietorul întîiului centru căr­ faţă <ie neamul său, dîndu-i nească comună". tea
românesc
transilvan
turăresc
temeinica argumentare ştiinţi­
adevărat că vom căuta Danielei VlădescU. Am aş­ acelaşi timp pregătitor al de la Blaj este trudnicul fică a nobleţii originii şi uni­ Configurate in jurul acestor PE'I
seri
ceea ce, întru folosul stă­ teptat însă cu toţii din simţului muzical pentni Samuil Micu Cluin (1715—1806) tăţii românilor este „Istoria, măreţe idei care ţin dc evo­ raţii
rii noastre de bine am partea talentatului colec­ întîlnirea cu muzica — mai care a lăsat culturii române lucrurile şl întîmplările româ­ luţia istoriei româneşti, a- com
ccstc * scrieri, succint prezen­
peste 60 de lucrări, cu toa­
nilor",
va
preocupa
îl
care
cunoscut deja, tot atît de tiv al Teatrului liric din greu de înţeles, dar mai tele rostuite pentru propăşirea pînâ la sfirşltu! vieţii. tate, şi-au statornicit loc pil­ Acţl
profundă — de operă, ca­
adevărat este că „plăcuta Braşov o interpretare cel merală, simfonică. neamului său, vremea In Ostenitor al muncilor n r. s- duitor pentru cărturarii pa­ fn
)it
care a fost profesor de ma­
trioţi români, mal ales piuă
repetiţie" de calitate ne va puţin la fel de reuşită ca Să sperăm, oare, la re­ tematică şi filozofie la Blaj, plătitc, izbuteşte să-şi publi­ la măreţul eveniment al a- ,Cu
ce în Suplimentul la Calen­
face, treptat, tot mai fini şi a „Silviei". Am aştep- venirea frumoaselor spec­ director al colegiului din darul pe. 180G (Buda), doar nuiul 1918, reamintind. Iii Scp
lo?
şi exigenţi cunoscători. tat-o atît pentru noi, cei tacole de certă valoare — Viena, sau cenzor a! cărţilor două părţi de început din acest context, ceea ce a scris aur
Nicolae llălccscu despre cori­
româneşti tipărite la Univer­
Melomanilor deveni, îm­ care urmăream — pentru sitatea din Buda. volumul I al preţuitei sale feii Şcolii Andclenc „cari prin rul)
lucrări.
asemeni Madrigalului —
prejurările le-au adus a cîta oară ? — spumosul în folosul cultivării dra­ Rol de seamă a avut şi în Al doilea corifeu despre şcoli, prin cultivarea limbii rul
spectacole corale, recita­ elaborarea celui mai impor­ care vorbim în acest articol şi a istoriei, puseseră stîlpil torc
subiect al operetei, cît mai gostei pentru arta sune­ tant document politic „Sup- este Petru Maior (17G0 ? — de temelie a naţionalităţii tise*
luri camerale pentru di­ ales pentru micii specta­ tului şi a bunului gust plex Libellus Valachorum" 1821). Incunoştlnţat, documen­ române şl propagară Ideea Icni
Vin
ferite ansambluri — pre­ tori care atunci îl perce­ muzical ? Răspunsul, nă­ (1791), din epoca iluminismu­ tar, despre istoria strămoşi­ unităţii sale". roş!
Patrimoniul hunedorean în­
ponderent de coarde, de peau pentru întîia dată. dăjduim să-l primim în lui românesc, nrgumcntîndu-se lor noştri, el înalţă în scrie­ scrie în colecţia de carte ion
cerinţa
drep­
în
„restituţlei
AJ
coarde cu acompaniament Pentru că, se ştie. de viitoarele luni ale sta­ turi" a românilor transilvă­ rile sale pe prim Ioc ideea exemplare din aceste mari ba r
originii comune, a unităţii de
valori, care. dau contur Isto­
de pian, mai rar apărînd forţa de a capta şi în­ giunii. neni. neam şi limbă şl a continuită­ riei culturii noastre româ­ O A
însufleţit de dorinţa de a
instrumente de suflat, sau treţine permanent atenţia, scrie „spre col mal mare ţii poporului pe pămîntul neşti. tln-
românesc.
vocea acompaniată —, une­ printr-o armonioasă coro­ ANA FODOR, folos al naţiunii române", este Ca profesor de filozofie la tur
fiii
ori sclipitoare. elegante borare interpretare —- de­ muzicolog autorul primei cărţi tipărite şcoala blâjcanâ, P. Maior se MAR1A BASARAB Ma
B.
cu
da
Colectivul dc teatru al Zăvoianu şi, nu in ulti­ il:
Casei de cultură din De­ Avanpremiera „Aceşti îngeri trişt<“ de D . R . P o p e s c u mă instanţă, maşinistul (U
va. laureat al Festivalu­ Aurel Hendrea. Ha
lui naţional „Cîntarea la probe repetate, iar delimitează de ceilalţi, dovedit numeroase mo­ au Încercat să sugereze Spectacolul este firesc,
României" este pe cale reacţiile lor — mai ales judecîndu-le defectele. mente de autentică trăi­ prin mimică şi pantomi- el ne formează o idee
de a realiza un nou şi ale lui Ion — nu sînt După ce îi apropie, au­ re şi rostire, mai ales mă ,,bîlciul" uman. asupra disponibilităţii/--s.
valoros spectacol cu pie­ dintre cele mai obişnuite. torul îi desparte în final în a doua parte a spec­ Regizorul şi scenaristul mari de care dau dovadă
;
sa „Aceşti îngeri trişt " Ion, caracter dîrz dar şi — un final deschis, lă- tacolului, cînd a reuşit spectacolului este Mihai toţi aceşti inimoşi inter­ fi I
a cărei avanpremieră, neconfonnist,' se com­ să învingă o anume iner­ I.ungeanu de la Teatrul preţi — în viaţa de toa­ cu
cu un public numeros, a portă ca un „huligan" sîndu-i să-şi caute, in ţie şi crispare. „Al. Davila" din Piteşti, te zilele muncitori, func­ mi
Iei
avut loc în această săp- spre a-.şi exprima în fe­ continuare, echilibrul fi­ Merituoase apariţii au care a realizat o adap­ ţionari, elevi — uniţi SO)
resc
prin
împlinirea
tnmînă. lul său, protestul împo­ idealurilor. avut Maria Ivan (Ioana), tare interesantă a piesei de admirabila pasiune zii
Personajele principale triva nedreptăţilor reale Gheorghe Costea (Marcu), lui D. R. Popescu, apă- pentru teatru. Se cuvine nil
ale piesei sînt doi tineri. sau inventate. Silvia, do­ în rolul Silviei, Mira Romeo Nisipeanu (Petre) sînd pe ceea ce textul să-i felicităm cu căl­ tr<
Ion şi Silvia, aflaţi la rind să nu se lase do- îorclănescu dă dovadă de şi Gheorghe Niţă (Cris- are mai valoros ca încăr­ dură şi să-i revedem la gr
te,
vîrsta căutării propriei borîtă de eşecuri, îşi as­ reale înzestrări actori­ tescu), care s-au străduit, cătură ideatică şi specta­ premiera propriu-zisă din mi
identităţi. Amîndoi au cunde rănile sufleteşti ceşti, fapt care îi per­ şi au reuşit, să se înca­ culozitate. Metafora mi­ ianuarie, intr-un spec­ Lc
re
avut o copilărie compro­ sub o platoşă de min­ mite să abordeze o va­ dreze în rolurile în care resei din fundal este tacol b i n e articu­
misă, datorită părinţilor ciuni, care s-o arate In­ riată gamă de sentimente, au fost distribuiţi, rele- foarte expresivă şl în lat în toate comparti­ 1
fl
lor, dar mai presus de tr-o lumină falsă. De să treacă dezinvolt de la vînd reale si promiţătoa­ concordanţă cu intenţiile mentele sale, care să C<
accidentele unui destin fapt, adevărata lor fire, o stare la alta, contu- re talente. Se cuvine autorului. cucerească aprecierile ju­ rc
Vî
traumatizat ei se regă­ frumoasă în esenţă, se rînd un personaj viu, în să-i amintim şi pe Dana La realizarea spectaco­ riului la actuala ediţie a CC
sesc prin aceeaşi impe­ conturează din trăirile concordanţă cu datele Hurduban, Maria Ilic. lului au contribuit ilus­ Festivalului n a ţ i o n a l ki
rioasă nevoie de a trăi pe care le încearcă a- atribuite de autor, ioan Edi Moţăţăianu, Gheor­ traţia muzicală sugestivă, „Cîntarea României". Iii
în puritate, iubire şi a- tunci cînd îşi deapănă Ceauşescu, în rolul atît ghe Loghin, Petru Ilic.ş realizată de Alexandru ci
ci
devăr. Viaţa însă îi pune amintirile, ori cînd se de complex ai lui Ion, a şi Riohard Oproiu care Cazan, luminile lui Nicu CONSTANTIN PASCU