Page 50 - Drumul_socialismului_1987_01

T*ag. 2 DRUMUL SOCIALISM

Din lirica eminesciană

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic 13.00 TC
Şi-ale rîurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot — /, li 13,05 La
tăi
De dcparte-n văi coboară tînguiosul glas de clopot ; 11,15 Să,
(„CALIN" - FILE DIN POVESTE) 15.00 Inc
mi
Vino-n codru Ia izvorul Şi-am ieşit în cîmp rîzînd. 19.00 Te
Care tremură pe prund, Astăzi chiar de m-aş întoarce ; ■ ■ 19,20 Te
(cc
Unde prispa cea de brazde A-nţelege nu mai pot... 10.50 FJ1
Crengi plecate o ascund. Unde eşti, copilărie, de'
..Ce-ţ! doresc eu ţie, dulce Românie, Şi în braţelc-mi întinse Cu pădurea ta cu tot ? 21.50 Te
22.00 Cri
< ; :jX;yX;X;X;>:W^ Tara mea de glorii, ţara mea de dor? Să alergi, pc piept să-mi cazi, („O, RĂMI1") (CC
Să-ţi desprind din creştet vălul 22,30 Im
Braţele nervoase, arma de tărie, Să-l ridic de pe obraz. — „Codrule, codruţule, mu
(„DORINŢA") Ce mai faci, drăguţule,
La trecutu-ţi mare, mare viitor ! . Că de cînd nu nc-am văzut.
„Lacul codrilor albastru Multă vreme a trecut K/
Nuferi galbeni îl încarcă ; Şi de cînd m-am depărtat.
Tresărind în cercuri albe
Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Multă vreme am îmbiat". HUCU
El cutremură o barcă. — „Ia, eu fac ce fac demult, ; dioprogi
Arme cu tărie, suflet românesc, Şi eu trec de-a lung de maluri, Iarna viscolu-1 ascult, 0,15 Si
Parc-ascult şi parc-aştept Crengile-mi rupîndu-le, 0,30 La
Vis de vitejie, fală şi mîndrie, Ea din trestii să răsară Apele-astupîndu-le, ngricult
jurnal;
Si să-mi cadă lin pe piept; Troienind cărările 8.00 Re
Dulce Românie, asta ţi-o doresc !“ („LACUL") Şi gonind cîntărilc ; Curleru
— „O, rămîi, rămîi la mine, lîuletin
Audicn)
Te iubesc atît de mult! Iar noi locului ne ţinem, letin di
Ale tale doruri toate Cum am fost aşa rămîncm : comoari
Revista
Numai eu ştiu să le-ascult! Marea şi cu rîurile. 11.00 151
Lumea cu pustiurile. 11,05 D
te;
li,3
Astfel zise lin pădurea, Luna. şi cu soarele, \ compozl
Bolţi asupră-mi clătinînd; Codrul cu isvoarele". roveanu
Şuieram l-a ei chemare („REVEDERE") j ştiri;
12,20 Dl
a tării;
3; 15,0’
radio-tv
Şi, ca să ne oprim doar
intitulată
I n „Lui Eminescu", pu­ piternă aspiraţie umană, la două decupaje din tex­ de pre
poezia
Această nobilă şi sem-
Dialogu:
blicată în 1884, Ale­ prezentă în întreaga sferă tul „Luceafărului", ce li­ Kadiojui
nla,
xandru Vlahuţă îşi mărtu­ a gîndirii eminesciene, ne cenţă sau sintagmă poe­ contenit i
risea admiraţia perenă şi întîmpină — într-o manie­ tică poate oare exprima gini ce
ră fără egal — şi în ale­
Muntele Vrăjit basm, chemarea poate des­ a fascinaţia sa ce-o exercită goria erotică din capodo­ mai plastic trăirea tenta­ ta „Sili
unde
se
17.00 UI
ţiei absolutului şi nostal­
imensa
forţă
asupra
luşi
tainică
'7,05 M
cornului ori vuietul gran­ artistică a creaţiei emi­ pera „Luceafărul", gia nemărginitului decît y.; i
dios al furtunilor iscate nesciene : Dialogul dintre telurica versul paradoxal : Băieţi
Metaforele se prind de gură mi s-a părut ierici- prin vremi. El adăposteşte ¡.Tot mai citesc fată de împărat (Cătăli­ „în veci îl voi iubi tămîna
şi inter
numele artiştilor nepere­ tă, capabilă intr-adevăr — lăsindu-l totuşi la inde- măiastra-ţi carte, na) şi celestul Hyperion, şi-n veci zică; I
che precum algele de ca- să-l cuprindă in toată mă­ mina oricărui suflet dornic Deşi ţi-o ştiu pe dintre muritor şi nemuri­ Va rămînea departe..." ? ştiri; *
rebele marilor corăbii ce reţia şi complexitatea. A de generozitate, frumuseţe dinafară...". tor, dintre limitat şi nemăr­ In semnificaţia simboli­ ţii; 2
21.00 I
străbat nemărginirile de rostit-o poetul şi criticul şi înţelepciune — un uni­ Poate fără să-şi dea ginit, dintre pămint şi cer că a acestui paradox se 22.00 R/
ape. Ele se nasc din buna Victor Felea, in urmă cu vers de sentimente, de seama, prin confesiunea este el însuşi un simbol întrevede un adevărat imn Sport; 2
noastră intenţie de a ne douăzeci şi trei de ani, in idei şi de idealuri unic şl sa, Vlahuţă sintetiza şi a- închinat nobleţei şi gene­ cale do
tate; 22
exprima admiraţia şi afec­ perioada sa stelistă, şi inconfundabil, constituind nunţa marele act de cul­ rozităţii celui „ce gîndeşte tic; 23,10
ţiunea, de a-i glorifica, ba sună astfel: tezaurul inepuizabil şi tot­ tură declanşat la scară singur", OMULUI, care, 23,55—21
chiar de a-i consacra ne­ „A scrie despre Emines­ odată semnul de marcă, naţională de apariţia o- Fascinaţia deşi conştient de limitele ştiri.
muririi, ca şi cum nu sin­ cu înseamnă a te situa in distinctiv, al spiritualităţii perei eminesciene, care 9 sale cognoscibile, nu în­ 03*—"ŞiE
gură opera lor ar avea, faţa unui munte enorm, unui intreg neam. se înscria cert şi irevo­ cetează de veacuri şi nu
oricum, această putere. înzestrat cu cel mai fan­ Anul literar românesc cabil în circuitul marilor eminesciană va înceta „în veci" să ardă
Sînt, fireşte, întotdeauna tastic şi mai eterogen pei­ începe de fiecare dată cu valori ale literaturii româ­ în flama dorului de a cu­
pioase aceste metafore, saj din cîte se pot închi­ Eminescu. El ne este „ca­ ne şi universale. noaşte. Dramatica dialec­
di*: VA
dar de multe ori neinspi­ pui, peisaj nu numai de pul şi incepătura", cum De atunci şi pînă azi, tică dintre termenii para­ sabia (
rate, calpe, limitative. Pre­ mare şi pură înălţime, de ar spune cronicarul. Spre şi cît timp se va auzi grai doxului Cătălinei e o ex­ mării
luate şi repetate la nesiir- severă austeritate dar şi el ne îndreptăm neconte­ românesc, toţi cei ce ros­ al necontenitei tendinţe a presie disimulată a zbu­ DO AR A
terioasă
şit de minţi iubitoare ale înfricoşetor prin prăpăs- nit, intr-o deprindere rit­ tim cuvînt în sanctuarul omenirii de a scruta, de ciumului sublim al celui Legenda
ideilor „de gata", ele se tioasele, labirinticele ge­ mată de anotimpuri, ca limbii „ca un fagure de a iscodi şi aborda abso­ ce năzuieşte spre eterni­ gura tic
uzează curind, pierziudu-şi nuni pe care le conţine, înspre o stea fixă, capa­ miere" trăim, asemenea lutul, eternul şi nemărgi­ tate şi nemărginire, fără Atenţie
orice pregnanţă şi deve­ prin hăţişul inextricabil al bilă să ne dăruiască me­ autorului „României pito­ nitul. Această dorinţă, a putea însă depăşi limi­ tur (FI
(Arta) ;
nind in cele din urmă vegetaţiei sale". reu proaspete puteri. Ne reşti", fascinaţia tulbură­ transfigurată erotic, este tele hărăzite condiţiei u- Imperiu
de
arzător
repetată
atît
mane.
nişte fioroase şi leneşe Intr-adevăr, muntele. Dar întoarcem apoi din Mun­ toare a verbului emines­ în chemarea : lată de ce, parodiindu-l seriile 1
cian, care ne învăluie cu
leandra
stereotipii de care s-ar nu orice fel de munte, ci tele Vrăjit moi încrezători vraja-i miraculoasă şi ine­ „Cobori în jos, luceafăr pe Alexandru Vlahuţă, fas­ optem
JPEN
cutremura in primul rînd Muntele Vrăjit. Cel care, in destinul nostru, mai bo­ fabilă. blînd cinaţi de inepuizabila pro­ v.et (C
cel căruia i-au lost cu cu semeţe stinci învăluite gaţi, mai deplini. Şi, de Reluarea, recitirea şi re­ Alunecînd pe-o rază...". funzime ideatică şî de ire­ CAN:
pioşenie destinate. De la in enigmatice fuioare de bună seamă, mindri de venirea permanentă la ver­ Dincolo de aparenţa pa­ zistibila forţă emoţională şi ardei
LONEA
„Luceafărul poeziei româ­ ceaţă sau scăldate in lu­ a-l fi aflat tot acolo, de sul celui ce-a turnat „în sionantă a atracţiei eroti­ a creaţiei lui Mihai Emi­ rul);
neşti“ pină la „bardul de mina pură a marilor alti­ a şti că există, incorupti­ formă nouă limba veche ce, această ardentă che­ nescu, acum, la 137 de reasma
(Munci
Ia Ipoteşti"; multe i-a fost tudini, domină şi veghea­ bil şi de neclintit, sortit şi-nţeleaptă" este pe de­ mare este, într-u.n fel, o ani de la naşterea sa, de­ Trei zi
dat să audă şi tutelarului ză orizontul vast al spiri­ dăinuirii chiar şi cînd noi plin justificată, el dezvă- altă ipostază a actului parte de hotarele oricărei (Reteza
luindu-ne de fiecare dată prometeic de a coborî fo­ vanităţi deşarte, mărturi­ scrisori
nostru duh - Eminescu. tualităţii româneşti. Cel nu vom mai fi decît frun­ noi şi tot mai profunde cul şi strălucirea aştrilor sim şi noi, peste timp : roşie);
Dintre toate aceste tenta­ care, pe culmi, in văi şi ze in codrii săi de aramă, tcmbrlc
sensuri asupra marilor pro­ în viaţa oamenilor, de a Tot mai citim
tive de a-l numi printr-o pripoare tainice, ocroteşte in pădurile sale de argint. bleme ce şi le-a pus spi­ stabili o punte de legă­ măiastra-i carte, ţul el
GEOAC
unică, integratoare scăpă­ o lume fabuloasă, cu zo­ ritualitatea omenească în­ tură intre cer şi pămint, Deşi i-o ştim pe pen t.ru
rare a spiritului, una sin­ rişi/' de vis şi tărimuri de RADU CIOBANU setată de idealul cunoaş­ între cunoaşterea umană dinafară... I I-II ((
IIA TEC
terii absolute. şi nemărginitul universal. Prof. DUMITRU SUSAN porară
(Dacia:
■truloa
cador:
petrol i
Dintre multele motive 15 ianuarie, sub zăpezile sn de
ale creaţiei eminesciene Codrul, frate codrului de la Ipoteşti a RJA •
—• sori
mal ales unul m-a fer­ 99 încolţit o ghindă din ca­ ILIA:
mecat şi cucerit întru o junglă arhaică ce se re a crescut şi tot creşte GT-TEL •
statornicie încă din anii xista şi mai există, un­ întinde peste graniţe de măreţul Codru al litera­ nf oii
turii române.
deva în spaţiul spiritua­
de liceu: motivul codru­ timp, sortit să fie „de
lui. îl descoperisem pe lităţii lui Blaga şi Agîr-
Eminescu într-o ediţie biceanu, pe Podişul Se- veci". Codrul eminescian _■ i 4
rară, aflată la Liceul caşelor dintre Blaj, Me­ este pădurea poetului
„Andrei Mureşianu" din diaş, Sibiu, Sebeş şi Vergiliu şi pădurea de Citisem undeva, în- Num
Blaj, ediţie pe care în­ Alba. îl străbăteam de pe Columnă, lăcaşul naş­ tr-un almanah pare-mi- trageri
Extr.
tâmplarea o ferise de lă­ unul singur, în lat, de terii şi vieţuirii noastre se, despre o rar întîlni- 57. 67,
comia flăcărilor într-o două ori pe săptămână, ca neam, pe care copiii tă faptă de arme a osta­ Extr.
vreme de jenantă aduce- purtînd merindea şcola­ din satele Blajului o mai şilor români, în anul cînd 31, 2,
re-aminte, cînd valorile rului sărac. Ca să-mi a- strigă în zori de An Nou se primejduia Unirea
culturii naţionale erau lung uritul, sporit de prin curţile gospodarilor cea Mare, 1940. Divizia
lăsate la bunul plac al umbre şi tăcere, recitam, cu vorbele: „Adună-te a 20-a infanterie, care
Furiilor şi Belonei. Pro­ cît mă ţinea glasul: „Re­ Codre", adică aduna-ţi- săpa tranşee şi înălţa Pent
fesorul nostru, Vasile vedere”, „Povestea co­ metereze la Porţile So­ va răi
Radu ne vorbise în tai­ drului", „O, rămîi“, „La vă voi, cei din codri, meşului, a replantat o parte
va fi i
nă despre poetul nepe­ mijloc de codru...", „Pe­ fiind răsplătiţi cu mere pădure de 10 000 de brazi V ' va ii
reche, iar noi, normaliş- ste vîrfuri“, nepreţuita şi nuci. pe o colină, pentru a noros
valulu
tii, nu pridideam să-i „Doină"... Ajuns odată Simt o dureroasă strîn- scrie numele lui Mihai ninge
pînă
căutăm urmele şi spiritul cu noaptea pe Dealul gere de inimă cînd întâl­ Eminescu, de la a cărui minim
prin şcolile şi pe străzile Vezii, întâmpinam ceta­ nesc Semnele care anun­ moarte se împliniseră 50 die.
Blajului, prin dumbrăvi­ tea românismului cu vor­ ţă dispariţia Măriei-Sale, de ani. In zilele ruşino­ ni ine
le şi pădurile care stră- bele marelui bard i „Te Codrul. Mă lecuiesc cu sului Dictat de la Viena tre m
grade,
juiau Tîrnava. La anii salut, mică Romă f”. i **3 / ; ' gîndul că Măria-Sa, Poe­ a fost arsă. Ea a rămas între
f
iubirilor fără uitare, da­ De atunci simt codrul «¡8®t tul, e sortit veşniciei. grade,
rîte.
torită „Luceafărului" am In spirit eminescian şi Aceasta, jientru că în însă în memoria noastră. nala i
descoperit Codrul. De- Si exprim cu vorbele lui GLIGOR HAŞA de cli
de st
adevăratelea. Fiindcă e- Oeorge Călinescu, ea pe Teiul din ograda ; părin tească de la Ipoteşti. urmă cu 137 de ani, la gyait)