Page 34 - Drumul_socialismului_1989_06

Pag. 2 DRUMUL SOCIALISMULUI NR. 9;

C E N T E N A R E M I N E S C U

pTELEl

■ 13,00 T
La sfîrşit d
* Mugurel (
mânesc. M
Iară * Rc
rească. Pe I
,,Ce-ţi doresc eu ţie, Tîrnave * I
zical cu El
dulce Românie, Din univers
animai * O
fonică a R
Ţara mea de glorii, nii * Tclcs|
literatură l<
ţara mea de dor ? Un cîntec |
spiritualitatea acestui neam mai fost nevoie de cultură. neavoastră
Braţele nervoase, (! / n va inllori de-a pururi sub De o cultură prolund asi­ Jula * L<
cienc * Tii
raza atotdăruitoare a Ope­ milată. In cazul lui Emi­ * Melodii
arma de tărie, M-am întrebat deseori rei eminesciene. nescu, N. lorga o numeşte gardo * C
cînd şi cum, prin ce tai­ ,,Stelele-n cer/ Deasupra erudiţie : „Şi pe urma a- do Aur Tv,
nic proces de imprimare mărilor..." cestei formidabile munci lunii iunie
La trecutu-ţi mare, mi s-au întipărit in memo­ „Părea că printre nouri de erudiţie — scrie marele tămîna pol
rie şi mai ales in conştiin­ s-a fost deschis o poartă..." cărturar — a ajuns el abia închiderea
mare viitor !" ţă versurile lui Eminescu. „O, mamă, dulce mamă, să-şi călească poezia lui ■ 19,00
Căci, cu citeva, din păcate din negură de vremi..." (...) Aşa se face poezia, 19,35 Te
1
prea puţine, excepţii ceru­ „Cum veniră, se făcură muncind. Aşa se face ma­ n 19,55 7
te de rigorile şcolii, nu toţi o apă şi-un pămint..." rea poezie (...) Orice ope­ glorii, farc
mi-am impus niciodată cu ră literară este răbdare, ■ 20,45
tot dinadinsul să-i învăţ este trudă dureroasă. Şi, „Frafii“
poeziile pe de rost. Şi, cu cu cît pare mai uşor ver­ jurnal.
toate acestea, măcar prin sul cristalin şi delicat, cu
stihurile lor esenţiale, le atît închide mai mult din
ştiu, le aud şi le ascult sforţarea aceasta a su­
rostindu-se in conştiinţa „Ştefane, măria ta/ Tu la fletului întreg (...)". If AP
Creaţia eminesciană — expresie mea in cele mal neaştep­ Putna nu mai sta...“ tragica şi dureroasa sa SELEC,
Sforţarea sufletului întreg,
tate situaţii. Aş putea spu­
„Nu credeam să-nvăţ a
a sufletului şi graiului românesc ne că nu există împreju­ muri vreodată..." sforţare, numai el singur GRAMUL
programul
rare mai Însemnată a vieţii
a cunoscut-o cu adevărat.
„Rugămu-ne-ndurărilor, /
care să nu fie susţinută, Luceafărului mărilor..." Noi o putem cel mult in­ Rudiojurna
presei ; 8,1
ca de un robust dar im­ tui cînd ne aplecăm in Ho­ locţiitor ; î
Se afirmă adeseori că datorat limbii vechi cu­ teraturii române. De a- „Trecut-au anii ca nori ştiri ; 9,05
despre Eminescu s-au spus prinsă în textele cronicilor ceea, principala lui con­ ponderabil contrafort, de lungi pe şesuri..." ra ţi asupra uneia sau al- <Uo ; io,oo r
teia din cele cincisprezece
toate cuvintele de preţ ale şi poezia populară, ce con­ tribuţie nu trebuie căuta­ vreun vers eminescian. Şi, „Ce e rău şi ce e bine / 10,05 Din t
limbii române, dar în ori stituie un nesecat izvor al tă atît în tezaurul de idei desigur, nu reprezint o Tu te-ntreabă şi socoate..." mii de file manuscrise care ruiui; 10,2!
rarii radio
cîte formule s-ar încerca limbajului poetic. Dar şi sentimente pe care a excepţie. Toate generaţiile ni s-au păstrat de la el. rile social:
să fie cuprinsă opera sa, şi preluării formelor popu­ izbutit să le exprime, cît din ultima sută de ani ţi Şi încă, şi încă, am pu­ Din ele, ca dintr-o nebu­ zică uşoar
ea rămîne o realitate artis­ mai ales în armonia pro­ din aria mirabilă a pămin- tea urma la nesfirşit, ca loasă cosmică, s-a desprins Un dc ştii
lare şi familiare ale tulul românesc au trăit şl intr-o vrajă, Invocarea a- constelaţia fantastică a a- marca scei
tică integrală străbătînd vorbirii, ce alternează cu prie cîntecului său. Poetul vor continua să trăiască, cestor versuri memorabile cestei Opere unice, vati­ Dc la l la
egal timpul. „Ultimul mare este, în acelaşi timp, ge­ uneori, poate, fără să-şl in cel mai deplin infeles cinare şi profund omeneşti, premieră
Muztc' uş>
romantic" european îşi păs­ expresia intelectualizată. nial cînd îşi spune durerile dea seama, sub semnul al cuvintului. In ce să stea in faţa căreia ne desco­ tindo.. ;
trează neştirbită capacita­ Aşa după cum afirma Tu- şi fericirile iubirii, dorinţa, magic al acestor inegala­ oare secretul puterii lor de perim azi, ta un veac de culturale;
tea de a solicita sensibili­ dor Vianu, „pentru întrea­ regretul arzător, chemarea bile rostiri. Aşa cum flo­ seducţie ? Desigur, in ta­ cînd şi-a început nemu­ nai ; 1G,
Epocii de
tatea şi spiritul omului mo­ ga epocă în care conti­ şi regăsirea după despăr­ rile unul mirific plai se lent. Fără îndoială in rirea. Nlcolae c
dern, care are nevoie de nuăm a ne găsi, modelul ţire. „In experienţa iubirii, desfată in lumina egal îm­ geniu. Dar acestea încă Buletin de
Eminescu nu dintr-o cu­ limbii literare a fost fixat mărturiseşte acelaşi fin părţită a unui soare unic, n-ar fi fost de ajuns. A RADU CIOBANU zică pe a
voastră; l
riozitate culturală, ci pen­ de Eminescu". In toate cercetător care a fost Tu- 20.00 Radi
tru dezlegarea de minte şi creaţiile, cuvîntul său do- dor Vianu, a intuit Emines­ La sugestl
diojurnal
suflet a propriilor ten­ bîndeşte sensibilitate, izbu­ cu mai limpede resortul 22,20 Pagi
siuni. Pe drept cuvînt, tind să dilate puterea evo­ cel mai adine al vieţii, do­ mare pop
Moment
Eminescu reprezintă în poe­ catoare a limbii noastre, rul nemărginit, dar şi ză­ Povestea codrului (III) Muzică d
zia românească un dublu capacitatea ei de a creio­ dărniciile acestuia... Emi­ 24.00 Bli>'
reper — al valorii intrinseci nescu a fost rapsodul unui rora erau adresate şi ce­
şi al specificităţii etnice, na imaginea lumii, dar şi astfel de cîntec, prin care Dacă în secvenţele in­ neschimbare a naturii:
să construiască un univers serate anterior codrul e- „Numai omu-j schimbă­ lebrele versuri: „Şi cum
ca ipostază a sufletului ro­ el a eliberat în sufletul minescian apărea ca o tor, / Pe pămînt rătăci­ vin cu drum de fier, / CIN
mânesc în creaţia poetică acustic de o vibraţie in- românesc o mare provizie permanentă entitate au­ tor, / Iar noi locului ne Toate cîntecele pier"
confundabilă. S-a spus că
universală. La nici un alt -de forţe vii şi l-a făcut tohtonă, uti simbol al ţinem, / Cum am fost aşa . (apud. G. Călinescu, Ope­
DEVA
poet pînă la el, limba ro­ Eminescu este cel dinţii să anexeze întinse regiuni viguroasei' noastre dura­ rămînem: / Marea şi cu re 13, Ed. Minerva, 1970, scoate
mână n-a dobîndit atita şi a rămas cel mai de productive ale vieţii inte­ te etnice peste timpi şi rîurile, / Lunca cu pustiu, p. 201) — intuise conse­ tria) ;
strălucire şi naturaleţe, fapt seamă poet muzician al li­ rioare". peste neamuri, sau ca o rile, / Luna şi cu soare­ cinţele nefaste ale vii­ Duelul (!
Felix şl
zeitate tutelară a iubirii le, / Codrul cu izvoa­ toarei industrializări mon­ I-IJ (Moc
şi vieţii — într-o ultimă rele". diale, intensive şi necon­ Templar P
căra);
Memorabilul şi capti­
Argumente pentru o lectură' categorie de poezii îl în- vantul dialog este reluat, trolate, pentru existenţa riful di)
naturii şi a codrului ce-şi
tîlnim
nedezminţit
ca
III (Parii
prieten şi confesor al poe­ peste patru ani (1883), în exprima neliniştea legată (7 Nolem
Poezia „rât Frumos din particularului. Fiinţa limitată univers este simţită — cum tului, un sincer şi înţe­ poezia „Ce te legeni...", de sfîr.şitu-i apropiat tul — I-i
t«'i“ apare în Convorbiri nu cunoaşte generalul, deci susţine şi Edgar Papu — ca radical schimbată faţă Prin această subtilitate a PENI: L
literare la 1 februarie 1875, nu-1 poate numi. îl presimte o relaţie fundamental erotică. lept partener al dialogu­ din Ter
urmată la l martie 1878 de insă şi se cere în planul lui. Spaţiul sacru îşi concentrează lui asupra marilor între­ de varianta populară din simbolicului dialog, prin rul); VU
Povestea teiului. Ambele idile Nostalgia eliberării din for­ esenţele, dînd generalului, bări şi probleme ale exis­ colecţia poetului, unde grava întrebare ce-o a- de lume
deschid lecturii două spaţii ma individuală picriloare o temporară întrupare indivi­ figura cu titlul „Ce te dresa codrului şi-ndeo- seriile I-
opuse : castelul şi codrul, iri cheamă să iasă din „cercul duală : Făt-Frumos. El prinde tenţei. LONEA:
zînd sugestii ale antinomiei strimt" al castelului spre fiinţa din tei şi din izvor (sau Fascinat de vraja ob­ legeni plopule". sebi prin starea de ncrul) ;
dintre două registre ontolo­ „lume", spre „departele" aflat din adîncurile sufleteşti), de sedantă a codrului, cu Din întrebarea cu care anxietate a acestuia, Emi­ leandra i
gice. Casa, palatul, castelul — sub zodia transcendentului. unde răsare ca Hyperion, pădurea-i fermecată, încă Eminescu îşi întâmpină nescu anticipa una din NINOAS
simţite ca simboluri ale cer­ Vehicol şi călăuză în călătoria reiterînd geneza, în ceasul în­ marile probleme mon­ fului c
titudinii — semnifică cosrni- iniţiatică a fetei, calul alb — serării, numit de Ioana Era. din copilărie („Fiind băiet partenerul de dialog: (Muncite
cizarea haosului. Limitele care simbol al luminii ordonatoare Petrescu „timpul sacru al păduri cutreieram") — la „—Ce te legeni, codru­ diale ale contemporanei­ Răfuiala
le marchează oferă siguranţa — şi fata solară, purtînd şi izvorîrii". întrupat din ele­ rîndul său poetul, cu le, / Fără ploaie, fără tăţii : pericolul degradă­ Cei 13
unui spaţiu ordonat, cognos­ tn nume semnificaţia acelei mentele naturii primordiale vînt,/ Cu crengile la pă­ rii mediului ambiant din (Steaua :
cibil. lumini (Blanca) se contopesc (apa, codrul), Făt-Frumos neouprinsu-i univers de cauza industrializării ex­ Surorile
7 samur
Dar în curgerea timpului, păstrează în noua sa fiinţă gînduri şi simţăminte, mînt?" reiese clar că căra); G
aceste simboluri îşi pierd semnele acestora, ca embleme este îndrăgit, înţeles şi „legănarea" îngrijorătoa­ cesive şi necesitatea impe­ fletul
semnificaţia iniţială, limitele ale virtualului : ochii adinei, dorit de pădurea ce-1 re a codrului nu se da- rioasă a apărării acestuia. (Centrul
anulind posibilitatea deschi­ ,,FĂT-FRUMOS plutitori ca eterna legănare toreşte condiţiilor meteo­ La 100 de ani de la crea(Ie
derii şi a comunicării omului de ape ; florile de tei în cheamă ardent şi pate­ niel“); I
modern cu cosmosul. Idcca DIN TEI'' păru-i negru, însemn al som­ tic : „O, rămîi, rămîi Ia rologice vitrege, iar răs­ moartea lui Mihai Emi­ patrie -
este conţinută la nivelul ros­ niei voluptuoase. Ivit ca răs­ mine, / Te iubesc atît de punsul acestuia : „— De nescu, care a exprimat Blţ.* *'I ;
tirii poetice în conotaţiile puns al naturii la dorul „fără ce nu m-aş legăna, Dacă atît de mişcător îngrijo­ Agigea; i
cîmpului semantic ţesut în într-un galop ce devine zbor, do nume" al prinţesei muri­ mult I / Ale tale doruri (Centrul
jurul cuvintelor : castel, poar­ plutire, eliberare a energiilor toare, prinţul pădurii e „străi­ toate/ Numai eu ştiu să trece vremea mea!" nu rarea codrului său ce-şi creaţie ,
tă, chilii pustii. Aici sufletul latente şi contopire cu eflu­ nul frumos" din altă lume, le-ascult". întâlnim aici mai reia stenica idee a simţea ameninţată exis­ n!ei“); !
„se usucă 4 *, gîndul rătăceşte viile eterne ale universului. din alt plan ontologic ; este veşniciei sale, ci, dimpo­ tenţa, nădăjduim că ne la II
labirintic, fiinţa îşi plînge Coborînd în adîncurile fiin­ arhetipul ce vine din momen­ alegorica şi irezistibila „Cel ce gîndeşte singur şi reşul);
risipirea, se des*fiinţează. ţei, fata iese din amnezia tul genezei, izvorînd ca un atragere dintre incomen­ trivă, cuprinde regretul nebunilc
Fata din castel — deşi aflată profanului şi îşi re-aniinteşte alter-ego cosmic ce tinde surabilul miracol al na­ pierderii podoabelor scormone lumina" (T.
sub incidenţa clipei — nu e „drumul pierdut" care-i resti­ să-şi reintegreze fragmentul (frunzişul, .cîntăreţii, pă­ Arghezi), omul — va
opacă la transcendent. Ca şi tuie geografia sacră a copi­ uman temporar înstrăinat. turii şi cuprinzătoarea găsi remediul prin care
Cătălina, ca reprezintă ome­ lăriei. Pe acest drum, ca a- 4 Fata solară pe cal alb alături forţă de penetraţie artis­ sările) şi presimţirea sfîr_
nirea pe treapta ei cea mai jungo în codrul ce păstrea­ do Făt-Frumos cu ochi nop­ tică a geniului creator — şitului iminent („ ...trece să-i menţină existenţa şi
dc sus. Pe ea o cheamă ză topografia mitică a univer­ tatici, po cal negru recupe­ care se caută, asemenea vremea mea I"). să-i asigure vigoarea, ca
„Danţul, muzica, pădurea", sului. rează armonia paradlsiacă a la alte popasuri asupra
căci păstrează în ele armonia Păstrînd reperele geometriei lumii, împăcînd contrariile : unor constelaţii comple­ Cu inteligenţa-i pătrun. Pentri
paradisului originar. Prin mitice, acest spaţiu îşi are — întuneric — lumină, masculin mentare, pentru a se în­ zătoare şi cu bătaia lun­ creaţiei eminesciene să fl in i
glasul fetei răzbate — venind „in mijloc de codru" centrul — feminin, efemer-etern, via­ tregi şi desăvîrşi. gă a gîndirii sale, Emi­ putem rosti cu convin­ cer pai
din inconştientul colectiv — său, maximă concentrare de ţă — moarte. nescu — care criticase gere fermă şi verificată, vor ci
o sete dc nelimitat, de izvoa­ energii şi virtualităţi. El este Cei doi poli ai totului cos­ Omnicunoscutul dialog ploaie,
cărcări
re. în adîncul memoriei an­ marcat de arborele vieţii — mic, cuprinşi de nostalgia con. dintre Eminescu şi codru, cu vehemenţă profitorii împreună cu marele nos­ în zon
cestrale licăreşte amintirea teiul — căruia epitetele „-nalt" topirii, se iniţiază în cros, din poezia „Revedere", oneroasei afaceri Strous- tru poet: .,— Codrule cu
timpului echinoxial, iscînci ■şi „vechi" îi dau deschidere care devine astfel forţă ordo­ sberg în problema căilor rîuri line, / Vreme tre­ tul va
în sufletul ei „un dor fără spre două dimensiuni : înăl­ natoare a haosului şi cale de dezbate — în maniera ver­ nord şi
râturile
de nume 44 . Dorul — emblemă ţimea — simbol ascensional refacere a stării paradisiace. sului popular, înnobilat ferate române, spunînd că ce, vreme vine, / Tu din cuprins
a umanului — are aici o al apropierii de absolut — şi îmbrăţişarea sugerată în dis­ de arta şi gîndirea genia­ „încărcau o ţară săracă tânăr precum eşti / Tot grade,
dimensiune mitică ce nu stă vechimea — abstragerea de cursul liric printr-un bogat mereu întinereşti".
numai sub semnul Erosului. sul> incidenţa temporalului. cîmp semantic : înec, ferme­ lităţii poetului — proble­ cu o datorie de sute de între 2
minenţ
Fata e situată în planul onto­ Spre acest miez al lumii şi care, răpire, pierdere — în­ ma labilităţii fiinţei uma­ milioane pe 90 de ani văi.
logic al perisabilului, al „lu­ al fiinţei vine fata. ascultînd seamnă mistuirea în substan­ ne, în raport cu veşnica înainte" şi împotriva că­ Prof. DUMITRU SUSAN
mii cu dor". Dar dorul e „fără chemarea întoarcerii la ener­ ţa cosmică.
de nume 44 . Numele aparţine giile originare. Relaţia eu — Prof. MĂRiOARA ASLĂU