Page 2 - Drumul_socialismului_1989_07

DRUMUL SOCIALISM!" *
Pag. 2

Cu fara Pentru viitor

Treapfă-a partidului urcată cu strădanii, Clădind cu dor nutrit de moşii noştri
Urcăm sprc-al comunismului zenit,
In anul celui dc-al XlV-lea Congres, 9 13, ;
Precum o pasăre măiastră La sfîrşit de
Cu steagul tricolor, sub flamuri roşii, Ce zboru-nalt şi 1-a-mplinit. * La treisr
E ţara-n drum victorios către progres 1 Popor ne-ngenuncheat de nimeni, cinci... * C
Români sîntem cu anli-ncununaţi de
La post înalt dc veghe, Erou cum altul glorii, fonică a
nu-i, Cu ctitorii cc-n cronici vor rămîne nii în :
Ctitorul unei Ere de Lumină, Precum sînt cele din hrisoave, din istorii. taj din.
cialisfă
In faptă şi în cuget în jurul Lui uniţi Să dea bogate roade visul dc aur instrumente
Nucleu vital Partidu-i, brav conducătorul;
Clădim o viaţă nouă şi senină ! Clădim o patrie cum alta nu-i sub soare. fluierul * C'
mafe * Cuvi
Van Gogii cum prezenţei sale lumi El sensuri noi dă muncii, plinii dc pc Cu steagul roşu şi eu tricolorul. te - moment
na ; îşi îndeplineşte func
ţia pentru care a fost crea masă, Pentru ziua de azi şi toţi urmaşii Balet in seric
E străduinţa noastră zi de zi,
fă. Ajungi să fi mai liniş minute Ia Mas
Ne aflăm încă sub im­ - cum să-i zicem ? - cel tit cu privire la atîtea şi Mai luminos ni-e ţelul, rodul mai cu spor, Nepoţi şi strănepoţi s-o poarte-n inimi micii şi Sticle
presia Centenarului Emi- de suflet. Mult mai com­ Se rotunjesc în vers metafore-aurife, Spre mai departe în mileniul trei. Filmoteca te
nescu, cind, iată, Secţia plicat, mulţ mai greu de atîtea lucruri, deci şi mai Telesport *
bun de muncă". Iar el a
de Artă a Muzeului Jude­ prins in formule. Ar fi in- Ca visul comunist, vechi dor dc zbor. FRiMÎE SIRĂUT pe... oorfetiv
ţean a avut fericita inspi­ tii munca. Descoperirea i-o fost bun, tare bun de bâptămîna , ?.
raţie de a vernisa o ex­ comunică întîi tot lui Theo ; muncă, a muncit pinâ în 15,00 Inc
ultima clipă, cind l-au nă­
poziţie Van Gogh. Zic că „Arta cere o muncă înver­ pădit corbii în lanul de gramului i
a fost o iniţiativă fericită, şunată, trebuie să lucrezi grîu. Şi a Iubit. A iubit ŢARĂ şi PATRIE-NEAM şi POPOR jurnal <& 1
pentru că, oricit ar părea fără încetare, intîmple-se totul şi pe toţi : pe mine­ color, s'-
u
de ciudat şi oricit nu vor orice s-ar întîmpla, şi să rii din Borinage, pe inac­ 19,35 Tei
fi ştiut ei unul de altul, observi într-una. Prin mun­ cesibila Kee, pe bunul în creaţia eminesciană (I) • 20,05 Sf
Eminescu şi Van Gogh fac că înverşunată înţeleg în mc. Etapi
parte din aceeaşi glorioa­ primul rînd să lucrezi fără Theo, pe nebunul de Gau- Chiar şi lectura obişnuita a eden al fericirii şi bunăstării poetului, populat cu eroi şi siune-con
nimfe a căror regina e zîha
să şi tragică familie a ge­ întrerupere, dar şi să nu guin, pe declasata Chris- creaţiei poetice şi dramatice, (Memento mori). E lesne dc Dochla. câ uşoai
observat, atît din opera poe­
a
publicisticii
eminesciene,
niilor în a căror personali­ lepezi convingerile tale din tina, pe moş Tanguy, cire­ poate convinge ca poetul nos­ tică cit şl din publicistica, La Eminescu, oscilaţia între artistic ;
tate neliniştită şi iebrici- şul înflorit, chiparoşii, la­ tru naţional a trăit la gra­ faptul că la Eminescu, con­ termenii neam şi popor, ţară re. Fr
tontă artistul coabitează nurile cu maci, cerul în­ dul cel mai înalt sentimentul ceptul de neam (înlocuit u- şi patrie e permanentă, iar rifor He
contextul în care apar subli­
neori, nu întîmplător, cu ace­
stelat şi pe toate le-a to­ iubirii de neam şi ţara, ţara
cu 'înţeleptul. Van Gogh a pit şi le-a distilat la tem­ fiind văzută ca spaţiu etno- la de gintă) depăşeşte grani­ niază deosebirea. Termenul R.D. Gerti
lost cu trei ani mai tinăr peraturile foarte înalte ale gcografic al devenirii neamu­ ţele de ţară cu hotare impuse seminţie îl rezervă pentru mieră Tv.
cotropitoare,
hoardele
care
cu arma ori prin convenţii şi
viitori
prin
lui
păstrătoare
derît Eminescu şi a trecut laboratoarelor sale intime, de istoric. Respectul său faţă tratate, prin urmare, vorbind niciodată nu vin dintr-o ţară jurnal e z
in nemurire doar la un an plăsmuindu-le din nou, in­ de adevăr şi izvoarele scrise despre românii de dincolo de anume, ci dintr-o parte de rea pro gr
jupa el. Iar sfirşiiul amin- pricina observaţiilor cută- tr-o viziune originală, in- trimite stăruitor la Herodot graniţele vremii sale vorbeşte lume. In tabloul dramatic
„Andrei Mureşeanu" poetul a-
ca şi cind el nu ar cunoaşte
aurora a stat sub aceeaşi ruia sau cutăruia". Nu şi-a confundabilă, care stă ca un şi la istoriografia greco-lati- decît graniţele Vechii Dacii. scmuie.şte creşterea poporului
nă, pe care o cunoaşte cu a-
stea vinătă a nefericirii. Pe lepădat convingerile. N-a reper etern la răscrucea dîncîmea unui cercetător şi la Eroismul străbunilor e con­ săn cu cca a stejarului încol­
cind avea 29 de ani, îi vîndut in viaţa lui decit marilor drumuri ale artei. care îndeamnă ori îndreaptă ceput la nivel cosmic : „...Din ţii di-ntr-o ghindă, trimiţînd
cu gîndul la începuturi de
scria fratelui său Theo : un singur tablou, dar nu Cum s-a spus, nimic fantas­ gîndul prin' versuri memora­ fundul Mării Negre, din înal- iulie, la geneză, iar pe se- SELECT
bile : „împăraţi pe care lu­
te-adînce hale,/ Dintre stînce
„Culorile fundamentale sînt şi-a lepădat convingerile. tic nu e in arta lui Van mea nu putea să-i mal înca­ arcuite în gigantice portale/ mhţiile barbare care au co- GRAMUL
doar trei — roşul, galbenul Şi adevărul său a învins. Gogh; totul e însă fabulos. pă/ Au venit şi-n ţara noas­ Oastea zeilor Daciei In lungi trtpit neamul românilor ie program;-
conpară cu vijeliile turbate
şi albastrul (...) Şi o cu­ A mai fost apoi dragostea. Prin intermediul unor tră de-au cerut pămînt şi şiruri au ieşit —/ Şi Zamolxe, şi trecătoare. Aceasta, în vre­ Audien*
Ietin di
apâ...“. Sursele informaţiei sa­
ca uraganul cel bătrîn, prin
noaştere temeinică a aces­ Tot către Theo ; „Dragos­ reproduceri de înaltă fide­ le sînt, desigur, cele la care drum dc nouri,/ Mişcă caii me ce „stejarul poporului comoar.-’
mei tare ridică şi-azi în vîn-
Revista
tora face mai mult decît tea este ceva etern. îşi litate, expoziţia Van Gogh apelaseră doi mari istorici ai lui dc fulger şi-a iul car. Că­ tuii întunecata-1 frunte şi 1J,00 '
lări pe bouri,/ A lui oaste lu­
epocii sale: A.D, Xcnopol şl
a dispune de şaptezeci de poate schimba înfăţişarea, de la Palatul Culturii ne Nicolae Densuşianu. Ţara la minoasă îl urma din răsărit/... prcispăta lui frunză". In cli­ Din
culori diferite, ţinind sea­ dar nu-şi schimbă fondul. oferă ocazia de a pătrun­ care se referă, pe care o cîn- Şi-n zenit opri oştirea-i peste pe de înflăcărare poporul de­ Mu
vin: naţie, iar poetul excla­
mă că poţi să combini Şi este aceeaşi deosebire de în acest univers fabu­ tă, o slăveşte, o apără cu e- armia romană./ — Dccebal I mă! „O, naţie iubită I vei r leti
el strigă-n nouri — Ii detun,
peste şaptezeci de nuanţe între cineva care iubeşte los. Ca şi expoziţia Grigo- lanurile unui patriotism mis­ îi iau la goană/ Şi Danubiul înţfego doru-mi, voi şti să-1
tuitor e tărîmul legendar al
şi aceeaşi persoană înain­ Vechii Dacii. Zeul ci tutelar o să beie a lor sacro legiuni 1 '. preuieşţi ? Voi să te văd,
şi de intensităţi cu ajuto­ rescu din urmă cu doi ani, iubto l nu fericită — mare
(Memento mori, Opere alese,
rul celor trei culori funda­ te de a iubi, ca între o e şi aceasta o ocazie pro­ o înţeleptul Zamolxe, care, în pag. 112, ediţia Perpessicius). Şl lici termenul popor cores-
fruntea zeităţilor autohtone,
mentale, odăugîndu-le alb lampă aprinsă şi aceea babil unică in viaţa celor călărind fioroşii zimbri, în­ Admiraţia pentru ţara şi nea­ purde timpurilor moderne, iar
şi negru". Acesta e secre­ care nu e aprinsă. Lampa mai mulţi dintre noi. A o fruntă Panteonul şl puterea mul dacilor atinge apogeul, acei de neam sau gintă co- 22
rosjunde istoriei dintru în­
peisajul c unul vergilian, cro­
tul lui. Secretul lui tehnic. se afla acolo, era o lampă pierde ar fi păcat. Romei pentru .apărarea unei it sintetic, după aspiraţiile cepi (vezi poemul „Andrei si­
ţări proiectata grandios, ca
Mai e celălalt secret. Cel bună, dar ea adaugă a- RADU CIOBANU Mucşeanu"). Venind mai în- la;
coae către anii zilelor sale, pe
MIIIAI CODREA. „Structuri industriale". cind visele măreţiei de neam de
şi ţră, alimentate de idealu­ de
Petre Bucşa, Mereu iubirea rile şi entuziasmul paşoptist,
păreu a se împlini, obscr-
vămo şi mai pronunţată de-
limitrc dintre aceşti termeni.
Recentul volum al poe­ şi ne umple/ cerul cu no­ Prin popor Eminescu numeş­
tului clujean Petre Bucşa ian de umbre/ tot mai den­ te cisele pozitive, producă­
(fost elev al Liceului pe­ se pînă cînd/ înnopta-va toare de bunuri, opuse pătu­
rii sperpuse, pătură care nu
dagogic din Deva), intitu­ decomînd/ (...) şi ne-o du­ trăiadin muncă. Sporirea a- Ml
lat generos şi sugestiv Me­ ce — buni sau răi —/ pe cestm din urmă era văzută la..
de eica o primejdie naţiona­
reu iubirea, însumează 41 întunecate căi/ să ne cul­ lă, b încuraja colonizarea, 13 •
Ia
de poeme dominate de o ce — răi sau buni —/ în acţiue din care Imperiul Di,
(F;
funciară dorinţă de iubire, adînc, lingă străbuni" (Din Gemui şi Imperiul Austriac Va
amplificată şi zorită, par­ aproape în departe, p. 55 făcuaă campanie şi politică rîn
de stt. De aici atitudinea sa
că, de scurgerea timpului •şi 56). împofva streinilor şi a strei- Nii,
— „vameş necruţător" —' în aceeaşi ordine a ma­ nlsmuii, care îl neliniştesc, (7
care nu-1 mai „prea ba- rilor şi eternelor iubiri se justifat, şl îl determină Ia
o aclritate jurnalistică înfo­
gă-n seamă" pe poetul ce situează meleagurile obîr- cată. iccasta era o stare de
declară, totuşi, cu dezin­ şiei — „Ţară fermecată/ în fapt, ’i evoluţie, care ame­
voltură : „Mereu iubirea !... care bunii nu mor ci sen- ninţa uveranitatea naţională,
Nesecat izvor de apă vie/ făşoară-n ceaţă/ ca-ntr-o indepftienţa tînăruiui stal,..
Român, pentru independep î
din care sorb cu nesaţ în hlamidă sacră cu stele în- ţa căra (independenţă naţio­
răstimpuri... Iubirea !... Me­ vrîstată" (Pămîntul natal, nală, <r şl economică),
reu iubirea!...“. (Cîntcc p. 18), sau locurile istorice tul jefcşle efluvii d-
duri, intlmente şi ti
murmurat, p. 12). ca „cetatea Albei" a „Vi­ opera ictică şi în pro;
Nostalgia iubirii, agresa­ teazului Mihai" şi a răs­ mii, diîne patrie, tem.
tă de sentimentul senectu­ tigniţilor neamului din cetăţen pc la mijloc dc
ţii, se strecoară insidioasă jertfa cărora s-a întrupat col caurmare a luptei
poarele europene de a
în universul afectiv al poe­ „Marea Reîntregire" (Cînd ne inebendenţa şl de a
te ui, peste care se „lasă trec la ceas de praznic, crea sie naţionale. Accsl
vUU, “■oa'' cu frig" (p. 40) p. 57 şi 58). termen se va alătura state
nic acel de popor, în vrei
peste care „pogoară noap­ Printr-o imagine sugesti­ ce ţarai neamul rămîn n
tea" (p. 28) şi „trece un vă şi frustă poetul îşi de­ mult teicni poetici, evo<
crivăţ cu săbiile-n dinţi" clară identificarea cu sub­ tori deremi cărunte şi
gendare,
(p. 32) „Şi ninge... Tot nin­ stanţa istorică a neamului:
ge/ cu linişte mare/ peste „Picioarele îmi sînt pîn’ la Prţ GL1GOR HAŞA
iubirile noastre/ în destră­ genunchi împlîntate/ în sa­
mare..." (p. 23). cra ţarină a suferinţelor
într-un antologic monolog neamului meu" şi — amin­ Enigmatică şi plină dc CRONICA FILMULUI smuls «grijă vălul de
!>e dragoste poetul oferă tind dc manifestul artistic contraste, marcată dc ex­ pe chipuunui ev medi
tulburătoarea şi originala coşbucian („Sînt suflet în perienţe dramatice şi con­ întunecare flăcările ’
imagine a cuplului marcat sufletul neamului meu/ Şi-i flicte iremediabile care FRANCOIS VILLON gurilor ainse de in-
de vălul senectuţii : „Tă­ cînt bucuria şi-amarul" — au inspirat o operă poe­ ziţie, deăluind sur,
cem îndelung (...)/ Ca două se consideră, „pasăre cln- tică intrată în legendă, misterios! unei lege
dealuri/ sprijinind norii tătoare/ care i-a plîns nea­ biografia lui Franţois tr~un popular film de a- naje vii şi interesante, de din care ; înalţă tri
toamnei, de plumb". mului meu totdeauna du­ Villon a devenit subiec­ venturi. Dacă în această tipologii . distincte. Pe fător „stritul umaniL
Disoluţiei erotizării, tre­ rerile/ iar izbînzile i ie-a tul unui film în care „cel parte Villon este un spi­ fundalul conturat de lu­ eterne".
cerea ireversibilă îi asocia­ vestit în cele patru vîn- mai mare liric medieval rit al răului, în partea a minile şi tenebrele e,pociS, Versiun eincmatogra
ză treptat-treptat întregul turi... (Pasărea cîntătoare, francez" este lin noncon- doua, mult mai profun­ ele dau deschidere atem­ fică a fijului de tele­
u m x . i existenţial: „Toate p. 15 şi 16). formist izgonit de biseri­ dă, mai tulburătoare, o- porală parabolei forţei viziune în şase episoade
din p.uajmă se lichefiază în stihurile volumului că şi urmărit de justiţie. dată cu înlocuirea pito­ creatoare şi, deopotrivă, produs de TF 1, Cine-Tv.
şi curg/ dinspre amiază răzbat ecouri şi din alte Scenariştii Rose Legrand rescului de către aspri­ destructive, t amplifică Berlin şi RAI Italia, în
către amurg..." (p. 45). Sen­ orizonturi ale marii noas­ mile „policierului politic", semnificaţia simbolică a regia lui Sergiu Nicola-
timentul elegiac al perisa­ tre poezii (Eminescu, Ar- şi Maxime Duval au con­ el se transformă în vic­ destinului creatorului de. escu, „Franţois Villon" a
bilităţii umane este comu­ ghezi, Goga, Blaga, Baco- struit o primă parte a tima unui sistem opresiv vorat de propria-i con­
nicat în ritmica unei lita- via), care se topesc într-o biografiei romanţate de- care nu vrea să-l marti­ diţie umană. între marti­ beneficiat de ■«'"‘ţ’’'. ’’’
1
’ nii de o resemnare ances­ sinteză artistică originaiă. cupînd din epocă urmă­ rizeze, ci doar să-l redu­ rajul refuzat şi calvarul unei ample dis
trală senină şi mioritică : inconfundabilă, ce-i asigu­ riri, spargeri, încăierări că la tăcere, creatorul re- luptei pentru viaţă se ternaţionale *■
„Din aproape în departe/ ră poetului un loc aparte şi omoruri, iubiri neferi­ fuzînd a se lăsa anexat petrece o dezlănţuire. de ternice echi^. câ­
vremea care ne împarte/ în glasul concertat al li­ cite şi amoruri consola­ de rege sau de biserică. sentimente cuprinzînd în­ tor i şi interpreţi români.
viaţa între rău şi bine/ în­ ricii noastre actuale. toare, incursiuni în infer. Filmul surprinde o în­ tregul drum de la agonie
tre mulle şi puţine. între nul calicilor, totul ca în- treagă galerie de perso­ la extaz. Realizatorii au GHEORGHE POGAN
ieri şi azi şi rnîine... (...)/ Prof. DUMITRU SUSAN