Page 22 - 1875-02

Kefleximii asupra unora cores­ începeţi dela Nicola Rienzi, Savonarola, Corneille, v a t e a le illustrului collegu, una din 1861 plina
pondente private. Milton, Butler (care a moritu de f â m e 1680), de complimente si de admiratiunea catoru-va articlii

Domnulu meu! Me rogu câ se binevoiesci a Klopfstock, Gellert si pana la Schiller. Numerati din „Gazeta,* alt’a confessionale, excellenta; voiu
da locu in vreunu anghiuletiu alu „Gazetei* la ur- si pe acei nemţi erudiţi, carii cadiuti in pessi- inse a supprime ori-ce excerpte ulteriâre. Cu cele
matâriele explicatiuni, care precum scii, mi se ceru mismu si desperatiune, au moritu in cas’a nebuni- care se vedu la loculu acesta, voiam totu-odata se
de catra unii âmeni curioşi. loru, si — lucru fatale, cu catu mai geniali, cu aratu acelui care va vrea se vâdia, ce lucru deli-
In nr. seu 5 din 19/30 Ianuariu a. c. „Al- atatu mai nefericiţi. Dâra ce amblu eu pe la alte catu este, a se provocâ cineva in midiuloculu dis-
bin’a* dela Pest’a, in midiuloculu torrentelui de popâra? Luaţi a mana biografi’a romaniloru G. cussiunei cestiuniloru p u b l i c e , la epistole p r i ­
invective, care i s’au prefacutu in a dâu’a natura, S î n c a i , N i c â r a , E . M u r g u si pana la a lui v a t e , si cu cata prudentia si discretiune trebue se
se provâca si la una epistola a mea p r i v a t a , ce Dim. B o l i n t i n e a n u . Pana se afla in viâtia, in fia ori-cine in asemenea caşuri, pentru câ se nu
avusem onâre a scrie illustrului domnu Yicentiu casulu celu mai bunu, ii laşa peritori de fâme, o- patia cumu păţise inainte cu vreo 1930 de ani
Babesiu la Yien’a, unde se aflâ pe atunci in fun­ biecte de compătimire; după mârte le făcu apo- A n t o n i u c u C i c e r o n e , candu acesta -lu spalâ
cţiune. „Albin’a* dice, ca eu „admirandu cura- theose, adeca-i numera intre semidiei. Unii omeni in faci’a senatului cu sapunu de cărămidă, ca-ci
giulu si dibacia (n’am scrisu dibacia, ca e turcesce), geniali se născu prea curendu pentru generatiunea cutediase a produce in publicu una epistola privata
cu care ar’ fi aparatu domni’a sa a u t o n o m i ’ a loru, care nu-i pricepe, nu-i ajunge cu mentea sa. familiaria adressata lui Cicerone, cu scopu de a-lu com­
A r d e a l u l u i , -lu reflectamu totu-odata, câ se nu lilcca de ce me temeam eu pentru illustrulu publi- promitte pe acesta. „Cate glume nu se scriu in e-
se expună atatu de tare, ca-ci este omu saracu si cistu din Ungari’a, si de -ce m’am temutu eu, a pistole private, care dâca se divulga apparu câ secaturi,
are familia, deci p6te se o patia reu; apoi popârale scapatu atunci, a patit’o inse cu c. Andrâssy. si cate lucruri seriose, care nicidecumu nu trebue
nu prea suntu recunoscatârie.* Intr’aceea se pare, ca modestele mele refle- publicate *). Inse ce me ducu eu pe duoe mii de
De vreo diece ani incâce -mi facuiu de regula xiuni, pe care le voiu fi facutu in a. 1861, voru ani inapoi? Au nu vedih lumea, ce patira acumu
câ chiaru si coprinsulu unoru epistole private se fi prinsu ceva locu la meu dn. collegu in dilele acestea, prin publicarea de scrisori private,
mi-lu conservu cu ajutoriulu pressei autographe in a. 1862, mai virtosu după cele ce i s’au în- cativa diplomaţi si miniştrii in caus’a lui Arnim din
Mai inainte nu luam asemenea mesura de precau templatu cu fostulu cancellariu alu Ungariei cont. Prussi’a si mulţime de alţi âmeni de positiune in-
tiune; de aceea nu pociu se sciu din cuventu in Forgâch. Dn. V. Babesiu adeca binevoi a se a- nalta in caus’a lui Ofenheim. Si apoi nu le-au
cuventu ce voiu fi scrisu domnului Babesiu inainte dressâ catra mine cu una epistola lunga de dato fostu de ajunsu mai alesu popâraloru subjugate,
de acâsta cu vreo 14 ani; dâra dâca d-sa crede 17/5 Ianuariu 1862, din care-mi permitu si eu a deschiderea scrissoriloru prin acelea cabinete negre
ca me pâte compromitte ori-catu de greu cu acea seâte la loculu acesta cam a siesea parte. D-sa si fiorâse de pre la poşte ? Mai trebue se se denun-
epistola, sâu cu ori-care alt’a esita din pân’a mea din inalt’a positiune in care se aflâ pe atunci, a- tie si âmenii unii pe alţii?
-lu rogu se le publice ori-si candu, intregi. Iu jutatu de connexiunile sale din regiunile superiore Cu tâte acestea inse repetu: Ori-cine afla plă­
catu pentru citatele „Albinei,* declaru in faci'a pa ale capitalei imperiale* pe langa alte informatiuni cere de a me compromitte pe mine in persâna prin
triei si a natiunei, ca ori le-am scrisu in 1861 de natura delicata, care fara permissiunea d-sale publicarea epistoleloru private, se o faca fora celu
ori nu, le subscriu acuma de nou, intru totu co nu voiescu a le publică, -mi dete si urmatâri’a in­ mai micu scrupolu; numai se se ferâsca — dâca
prinsulu loru. Asia este, noi romanii ardeleni amu strucţiune, pe care o am decopiatu aici ad literam: este romanu - câ se nu compromită c a u s ’ a d i n
multiamitu totu-deaun’a la toti âmenii, fia fostu „Eu socotu, ca pentru noi deocamdată va ura personale.
romani, sâu si de alta naţionalitate, cati au aflatu bine se ne p o r t a m u c a t u d e p a s s i v i ; celu G . B a r i t i u .
cu cale a ne ajutâ intru apararea autonomiei mare­ pucinu nu ne vomu stricâ cu unu natarau, pentru
lui principatu alu Transilvaniei, sâu in vreunu par- altu nemultiamitoriu (!) si nime nu ne va potâ a- Rrasiovu, in 20/8 Fauru 1875.
lamentu, sâu pre calea publicitatiei, ori pe a diplo­ runcâ in facia, ca suntemu unelte venali! La tim- Noulu ministeriu ungurescu se nasce sub mari
maţiei; dâra nu sciu se fimu comissu vreodată ab­ pulu seu firesce, ca âr’ ne vom opinti, si sum con- si grele doreri. Combinatiunile vechi cadu si se
surditatea politica, câ se alegemu deputaţi pentru vinsu, ca atunci âr’ li se va rupe spre marea loru născu combinatiuni noue. Se vorbesce multu de
diet’a Transilvaniei din al tu stătu, sâu fia si na amaritiune — contrariloru noştri pelcuti’a de pe coalitiune, de fusiune intre partite, inse pana acum
mai din alta provincia a imperiului, d â c a indivi ochi.* nu se vede decatu confusiune. Prin insarcinarea
dulu respectivu nu a fostu cumuva naturalisatu „Peste totu eu asiu fi de parerea, ca căuşele actualului primu-ministru Bittâ cu negotiatiunile
(indigenatu) la noi. personali, căuşele ambitiunei individuali de ocam- referitârie la impacarea partiteloru intre Bine si la
Am rogatu pe dn. Y. Babesiu, câ se nu se data se le aninamu in cuiu; eu prea me buoura- formarea noului cabinetu, s’a datu cea mai elocuenta
expună? Dâca am urmatu asia, mi-am inplinitu semu pre candu cetiiu in „Gazeta,* dela D-Ta o proba, ca Sennyey si Lânyay deocamdată nu suntu
numai datori’a de omu si de crestinu catra unu asemene admoniţiune; pentruca intr’adeveru din poftiti a face parte din noulu cabinetu. Si lumea
tata de familia numerâsa, cum erâ si a mea, cu partea unoru fraţi a’a pecatuitu tare in acâsta pri- crede, ca Andrâssy ar’ fi acelu escamatoriu, care a
acea diferenţia inse, ca eu nu efam in funcţiunea vintia. 8 pusa in mişcare tâte masînele, câ se paraliseze ve­
statului. De altumentrea eu am repetitu acâsta o- Fia de ajunsu acestea duoe aliniate; ca-ci in- nirea la guvernu a acestoru duoi barbati, cu cart
piniune a mea la nenumerate ocasiuui, dicundu na­ data apoi urmâdia unele invective personali de pe dinsuîu nice in raiu n’aF merge bucurosu. Ast-
tiunei nâstre: „Ne versaramu sângele, pentru câ se la Lugosiu, caracterisate cu „misielia nespusa. 8 ’eliu de presente se negotiâsa numai cu Colo-
avemu funcţionari de naţionalitatea si limb’a nâstra ; Noi romanii din Transilvani’a nu aflaramu cu manu Tisza, care ar’ fi asecuratu pre Domnitoriu
ei ridicaramu pe umerii noştri, preste cadavrele cale a urmâ in anulu acela intieleptului consiliu despre bunele sale intentiuni. Elu fh primitu in
miiloru de romani sacrificaţi in bellulu civile, si pe care ni-lu dâ dn. Babesiu iodata la siese sep- audientia la Maiestatea Sa si in presenti’a lui Bittâ
acuma ce pretendemu dela acei funcţionari? Câ se temani după ce trecuse dela curtea de cassatiune si-a desfasiuratu programulu, pre basea caruia crede
sierbâsca d i n t r ’ o d a t a la cate duoi domni, unulu sub.comand’a lui Forgâch si a gubernatorului c. a potâ formâ o maioritate in camera. Atatu Tisza,
mai severu decatu altulu? Câ se se amestece in Pâlfy; noi adeca nu voiramu se inauguramu pe a- catu si Bittâ Se afla de presfnte in Budapest’a,
politica ? Se-si franga gtitulu, sâu in celalaltu casu, tunci asiâ numita passivitate, ci tocma din contra, unde se continua firulu negotiatiuniloru începute in
se se faca de ura si urgfa cu naţiunea sa? Se-si ne incordaramu din tâte poterile, câ se o scâtemu Yien’a. Andrâssy lucra de asta-data numai de după
inplinâsca fia-care loculu cu onâre iu sfera de ac­ acolo unde o amu si scosu, adeca la d i e t ’ a t r a n ­ culisse. Precum se vede, acâsta anormala stare de
tivitate, care i se da, si numâi cu atata inca voru s i l v a n a (Iul. 1863). Dn. collegu inse ne va sci ucruri are se doreze inca. Scirile din urma spunu,
face servitiu essentiale patriei si natiunei.* Dâra ertâ acea lips’a de subordinatiune cu atatu mai u- ca crisea nu se va potâ resâlve pana catra finea
despre funcţionari -mi voiu luâ voia a vorbi cu sioru, cu catu noi sciamu din sorginti diverse aceea septemanei venitârie; noi inse suntemu de parerea,
alta ocasiune, pre catu voiu mai sta pe acasa. ce ne scrise chiaru si d-sa, in a c e e a ş i epistola ca va trece aprâpe si lun’a viitâria si bugetulu a-
„Popârale nu prea suntu recunoscatârie.* A- in aceşti termini: „Ce se-ti spunu. In ministeriulu nului curinte nu va fi votatu, guvernulu nu va fi
eestu adeveru este constatatu in mii de caşuri prin de stătu *) inca si acumu totu nu incâta a ne pre- consolidatu. Scirea despre disâlverea camerei nu
istoria si experientia. Dâca are cineva caragiulu dicâ, ca caus’a nâstra nici e ingropata, nici uitata, este tocmai neîntemeiata. In asemeni impregiurari
se spună despotismului individuale adeverulu in fa­ ci se va decide catu mai curendu spre deplin’a nâ­ âte suntu cu potintia, tâte suntu ertate.
da, trebue se aiba si barbati’a de a infruntâ des- stra multiamire.*
potismulu si egoismulu masseloru, âra nu a le lin­ Intr’aceea de si noi aici „nu n6 portaramu *) „Quis enîm unquam, qui paulum modo bo-
guşi. Se nu intrebamu pe profeţii evreiloru, nici catu de p a s s i v i * in anii 1862—4, totuşi dn. norum consvetudinem nosset, literas ad se ab amico
missas, oftensione aliqua interposita, in medium
se mai memoramu mârtea lui Socrates, maltratarea Babesiu pâte se fia fârte indestulatu cu portarea protulit, palamque recitavit? Quid est aliud, tollere
sâu exiliulu unoru barbati câ Miltiades, Themisto- nâstra posteriora, ca-ci adoptandu noi sublim’a idea e vita vitae societatem, quam tollere amicorum col-
cies, dreptulu Aristides si bunulu Cimon, se intramu a d-sale, din simpla passivitate desvoltaramu suc- loquia absentium? Quam multa joca solent esse iu
in istori’a popâraloru moderne, se intrebamu ce au cessive „politic’a r e s i s t e n t i e i passive,* firesce epistolia, quae prolata si sint, inepta esse videan-
patitu barbatii loru cei mai renumiţi, carii s’au sa- inse cu conditiune, câ „la tempulu seu âra se ne tur? Quam multa seria, neque tamen ullo modo
divulganda? Sit hoc inhumanitatis tuae, stultitiam
crificatu pentru ele, neajutati, neaparati, părăsiţi opintimu,* si dn. Babesiu „este convinsu, ca atunci incredibilem videte.* Item: At ego tuas literas,
cu totulu, alteori chiaru maltrataţi si ucişi; in cele âra li se va rupe spre marea loru amaratiune, pel­ etsi jure poteram a te lacessitus, tamen non profe­
mai multe caşuri inse lasati peritori de fâme si de cuti’a de pre ochi.* — ram etc. Cicero Philippica secunda in M. Anto-
golatate. Ye trebuescu cateva sute de Asiu mai avea inca alte duoe epistole p r i ­ nium C. IV,