Page 10 - 1876-02

si spre ruinarea poporului. Darea decimei si a nânei — Trausilvani’a nu mai existe dâmna, o au înainte, inse faptulu necontestatu romane, ca dinsulu
iuca fii sustienuta de uou iu t6ta poterea sa cu mancatu vercolacii. Eeu sci se aperi pe Probulu cu agerimea spiritului seu a sciutu se se folosâsca
prea pucina exceptiune, precum de ex., câ din a dtale. Dâra cumu ai si potâ se’lu aperi? Ce mai de momentu, a sciutu se esploateze evenimentele asiâ,
d6u’a cositura (otava) se nu se mai iâ decima, dâra vreţi? Vâr’a candu treci prin gradin’a si pe la incatu se câştige naţiunii sale rangulu, poterea si
decim’a de miei, iedi, purcei, stupi se se iâ câ si semenaturile dvâstra, abia vedi alta decatu flori valârea, de cari se bucura astadi in concertulu
din cerealii; âra femeile se duca dâmnei (cocânei galbine de carajele, de bostani si de flârea-sârelui, popâreloru europene. Unu barbatu, care pâte se
sâu jupanesei) pe fia-care anu cate 2 galine, 2 pui, flori roşii de macu, venete de inu si de mazare. reclame pentru sine asemeni merite, acel’a este mai
10 âua si se-i târca cate 6 punţi de canepa sâu Adeveratu, ca pe la inceputu si campulu lui e multu decatu unu simplu moritoriu, acel’a este unu
inu, ori se-i dâ decim'a de canepa si inu in na­ verde cu destule flori albe; dâra apoi nu sciu cum alesu alu provedintiei. Inse ori catu de mari si
tura. Adecă curatu câ in Bosui’a si Hertiegovin’a. se intempla, ca pana in cele din urma candu e de gloriâse se fia faptele si meritele lui Deâk facia
In aceeaşi dieta pentru commassatiuni si se- spre câcere si pana in tâmna tâte se făcu rebelle, de naţiunea sa, totuşi la poporulu romanu elu nu
gregatiuni se aruncara temelii largi si cu planu bine ingalbinescu, devinu dacoromanesci, in catu si celui si-a castigatu nice unu titlu de recunoscintia; elu
precugetatu asia, in catu celu cu ochi limpedi p6te mai leale patriotu ei cauta se se infecte de daco- a potutu se fia iubitoriu de libertate si dreptate
se vâdia, ca incercarile actuali de commassatiune romanismu, mancandu pane galbina, mămăligă gal­ mai multu câ ori si care dintre barbatii de stătu
se afla in legătură strinsa cu urbariulu dela 1846/7 bina, pătlăgele vinete, după care mai bea de ne­ ai Ungariei, inse cu tâte aceste facia de poporulu
si ca tâta sbuciumatur’a de astadi nu are altu scopu, voia si vinu galbinu ori rosiu. romanu elu nu s’a doveditu nice liberalu, nice
de catu se impinga tiâr’a indereptu la 1847. Atunci cumetre, pas’ de-apuca la drumu in dreptu. Pentru aceea nice nu avemu plăcere se
fug’a calului. Dâr’ ai liitatu unu lucru si mai accentuamu faptulu, ca acestu lucâferu alu naţiunii
mare. Spune la prefectulu politiei, ca ceriulu de maghiare 68te de origine romanu din Macedoni’a,
Forţarea cumetre!.
a supra nâstra nu mai este verde, ci albastru din famili’a Pescariu, care pre tempulu persecutiu-
(Ca p e t u.) azuriu, sârele galbinu auriu, si lun’a candu galbina niloru turcesci a luatu lumea in capu si s’a asiediatu

Er’ vorbiţi câ in parlamentu, âr’ ve rastiti palida, candu rosietica. in UDgari’a, unde apoi si-a perdutu individualitatea
unulu catra altulu, par’ c’ati comanda fia-care cate Am se denuntiu si una alta impregiurare, in naţionale romana, si din momentulu candu si-a
o tabara de nuci. catu se i se faca perulu măciucă, câ ghimpii unui castigatu nobilitatea, s’a lepedatu si de numele
Nu cocâna. Astadi facemu politica de a dtale; ariciu. Audi dta, insulta asupra tricolârei ungure- stramosiescu Pescariu, a primitu numele Deâk si
dâra cumetrului nici asta nu’i place. niloru! Inca repausatulu ministeriu oprise colorile cu acestu nume Franciscu Deâk a ajunsu idolulu
Aveţi norocu, ca din cate persâne am in ser- dacoromanesci sub grea pedâpsa, âra celu care-i naţiunii maghiare. Elu respausâ in etate de 73
vitiulu casei, nici una nu e de mai pucinu câ trei successe, jură ca le va sfarma. Totu in acele dile ani, fora a lasâ in urm’a sa alţi descendenţi, cari
ani la noi, ca-ci altumentrea, după cumu Vorbiţi mergu si eu inadinsu, la unele baserice romanesci, se-i mostenâsca numele, decatu faptele sale gloriâse
dv. de tare, ati veni la totu momentulu in peri- si ce se vedi? Acele invescute numai in colori care voru scrie cu litere de auru numele Deâk in
culu de a fi denuntiati. dacoromanesci. Fruntariulu (catapetâsm’a) cu tâte istori’a naţionale.

Denuntiati? Q-lumesci dâmna? Hm, libertate icânele, numai amestecături de rosiu, galbinu, ve­ Despre actulu de immormentare am notificatu
ungurâsca si denuntiati! netu; totu asemenea si candelabrele, si amvonulu, in numerulu precedentu. Inse pentru câ lectorulu

Iti cunoscu allusiunile dtale satirice. Dâra sci si praporii (vexilla), care se scotu la morţi si la se-3i pâta face idea despre grandiositatea pompei
dta, cumetre: Lupulu te acusa, si totu lupulu te santirea tiârineloru. Asteptu se âsa preutii din al- funebre preste totu, mai adaugemu aci, ca spesele
judeca. Vi se racesce câiulm Vreţi cu lapte sâu tariu; toti câ unulu dacoromanisti; sticharie, fe- inmormentarii s’au urcatu la 30 de mii floreni.
cu rhumu? lâne, epitrachile, orarie, cingatori, manecari, cu unu Presiedintele camerei deputatiloru din Vien’a

Mie ’mi e totu-una, mai alesu candu vediu, ca cuventu, tâte din tieseturi, in care predomina cele Dr. Rechbauer inca a partecipatu la actulu de in-
conversatiunea nâstra se face totu mai interessanta, trei colori dacoromanesci. După esirea din baserica mormentare si după ce s’a reintorsu acasa a pro-
far’ câ se apucamu a ne însenina capulu prin câiu. apucaiu de scurtu pe curatori si pe preoţi, ca ce nunciatu unu discursu in camera intru memori’a
(Sârbe). Ei, da bunu ce’lu mai sci face. — Apro- cutediare este acâsta, candu ei sciu p o r u n c ’ a mi­ marelui Deâk. Ou privire la acestu discursu aflamu
pos cu denuntiarile dtale. Scii una soriâra? Câ se nistrului; dâra eram se o patiu, se-mi iau petiârele in diariulu „N. Fr. Pr.* urmatâri’a observare:
dau si eu in viâti’a mea vreo proba de lealitate, de-a umeru si se despicu ventulu apucandu-o la „Deşi admitemu, ca Deâk a fostu unu carac-
am se denuntiu si eu ceva lucru mare, in catu se sanetâs’a. Noroculu meu cu unu omu betranu se- teru mare, unu patriotu plinu de vertute si one­
inghiatie ap’a la focu si se stâ lun’a in locu. Si riosu, care dise celorulalti: „Lasati’lu in pace, au stitate, totuşi trebue se notificamu câ unu simptomu
câ se fiu mai siguru de resultatu, denuntiatulu meu nu vedeţi, ca bate câmpii, vorbindu intr’aiurea; caracteristicu acea impregiurare, ca acea parte a
va fi unu romanu. cine scie ce veneticu mai este si acesta.* După discursului lui Rechbauer, care apreciâza meritele
Dta si denuntiante? Si cui ai copt’o, cui ai aceea unulu dintre preuti me stracurâ frumosielu politice alu lui Deâk, a produsu nemultiumire in
se-i pui crucea si se-lu dai pe brânci. p’intre âmeni si tragundu-me la o parte ’mi dise: sinulu multoru deputaţi. Chiaru numai simpl’a
N’am copt’o la nimenea, nu- o făcu din resbu- „Pecatu de invetiatur’a dtale, dâca n’a> invetiatu amentire a impacatiunii, care sta in strinsa legătură
nare; ti-am spusu, ca vrâu se me aratu patriotu nici atata, ca acele trei colori suntu proprietate a cu numele lui Deâk, sternesce in aceste momente
bunu. Intrâba’ti barbatulu ce insâmna: Salus rei- basericei christiane, fora distinctiune de resaritâna nemultiumire si indignare, si in unele cercuri s’a
publicae. Am se denuntiu cbiaru pe sociulu dtale, ori apusâna, aduse din Orientu deodata cu evenge- si pusu întrebarea plina de amaritiune, ca âre
in catu se’i mârga fulgii; se făcu sfara ’n tiâra si liulu lui Is. Christosu, adoptate de poporulu roma- castigatu-si-a Deâk vre unu meritu pentru noi ?“
se-i aprindiu paie ’n capu. nescu si luate in proprietatea sa, pe care o ar’ Dâr se lasamu acum pre morţi in pace si se
Vedi ca ti se recesce câiulu, si prea ’ti asuda apara cu sângele seu. Unguru esci, calvinu, rene- trecemu la cei viui. De vr’o cateva dile incâce au
limb’a boieriule. Te-ai apucatu se-mi scrii mie gatu esci, nu sciu; dâra-ti dau consiliu, câ se nu inceputu ârasi a se ventilă sciri nâue despre crise
rnusce pe părete? îmi nadesci din teiu curmeiu. te amesteci in affacerile nâstre si preste totu se ve ministeriali, ce ar’ fi se erumpa nu numai in Vie­
Nu si nu cocâna. Am se’ti probediu acumu mai infrenati trufi'a si fantasiile vâstre.“ Audi dta n’a, ci chiaru si in Budapest’a. De următori ai
indata, ca cumetru este unu tradatoriu. cocâna, dela unu popa romanescu se iau eu unu lui Auersperg se prevestescu cavalerulu Schmerling
Nici mai multu nici mai pucinu? afrontu câ acesta. Mane plecu. in prim’a linia, apoi faimosulu Beust, care dimpre­
Mai multu ai de atata: elu este unu dacoro* — Plâca poimane, ca mane venimu noi la ună cu repausatulu Deâk au croitu dualismulu. Se
mauistu de aceia, pe cari’i cunosci catu colo. cumetr’a, se jocati unu tarocu. Pana atunci pâte dice apoi, ca Oolomanu Tisza inca s’ar fi convinsu,
Adecă cu educatiune de Clusiu, si totu daco- ’ti va trece mancarimea de lealitate colorata. cumca ori-ce intielegere cu guvernulu de Vien’a
romanistu ? este impossibila, pentru aceea d-sa ar fi inclinatu
Tâta cas’a lui e plina de colori dacoromanesci, a demissionâ si a da loculu seu lui Emanuilu Pe-
Brasiovu 9 Fauru 28 Ian. 1876.
si necumu politi’a secreta, dâra nice cea de strade, chy, fostu comissariu regiu in Transilvani’a. Tâte
„solgabirau," „vicespanu,“ prefectu, procuroru, in Foile maghiare si preste totu diurnalistic’a s’ar mai potâ crede, inse numai aceea nu, ca d-lu
fine tâte autoritatile publice nu vedu si nu audu din intrulu monarchiei austro-ungare continua inca Tisza ar voi se se retraga de buna voia dela po­
ce se petrece in casele, in famili’a si pe mosii’a a seocupâ de marele defunctu alu naţiunii maghiare, tere. Cine da locu unei asemeni possibilitati, acel’a
dlui cumetru alu meu Probus Blandocea. Sumanele de urditoriulu dualismului, alu impacatiunii ungu­ nu cunâsce amtitiunea si vanitatea dlui Tisza. Spre
servitoriloru lui cusute pe de înainte si pana la rului cu neamtiulu. Noi din parte-ne inca credemu a delaturâ ori ce dubietate in acestu respectu, ne
clinu cu petece venete, roşii, albastre; catrintiele a fi datu onorea cuvenita, tributulu ce detoriamu provocamu la diariulu „Ellenâr,* care este, precum
femeiloru tiesute pe campu rosiu incbisu cu lana a da unui barbatu, care si-a castigatu atate titluri scie tâta lumea, organulu dlui Tisza. Pentru câ
galbina si veneta; mânecile si braciariele dela că­ de recunoscitjtia, de veneratiune si adorare la na­ se fimu inse bine intielesi trebue se permitemu aici,
meşi, roşii la tenere, de arniciu venetu la betrane, ţiunea, pre care dinsulu prin tactulu si prudinti’a ca in dilele aceste aparii la lumina o brosiura de­
âra verde nici o impunsetura de acu. Inca si trai- sa a sciutu s’o redice din adenculu căderii si s’o spre banc’a naţionale austriaca, scriasa de secreta-
st’a si desagii la dv. suntu cumu amu dice, înmu­ inaltie ârasi la libertate, la potere si fala. Ce e riulu acelei bance, de dlu Luceam. Numitulu diariu,
iate in tricolârea dacoromanâsca. dreptu, Sadov’a si Koaigsgrâtz au ajutatu aspira- aflandu de esistinti’a si cuprinsulu acelei brosiure,
— Adecă anticele colori a le Transilvaniei tiunile si planurile lui Deâk si ale naţiunii sale care combate ide’a infiintiarii unei bance naţionala
domnule, pâte mai multu câ tâte celelalte încordări de mai maghiare, dice intre altele: „Banc’a naţionala ma-