Page 78 - 1897-02

„&azeta“ iese în l-care ii.
îi Tipsia Abonamente pentru Anstro-Unearia:
Braşov, piaţa saaro Nr, 30. Pe un an 12 fl.. pe şbae luni
6 fl., pe trei lnnî 3 fi.
Scrisori nefraneat® sui ao
p.rfsaoi». — Mauuaeripliii mu s» N-rii de Dumlneoă 2 II. pe an.
xntaiirwt, Pentru România si străinătate:
IWSERATE Ba primoso la Adml- Pe un an 40 franol, pe şbse
nls.traţiune în Braşov şi lo ur- inni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
măt6role Birouri da enuncluii: N-rii de Duminooă 8 franol.
în Yiona: M. Dukcs, Htinrich
Schalek. liudolf Mosse, A. Oppeliks Se prenumără la tdte ofioiele
Naohfolgsr; Anton Opptlik, J. poştalo din întru şi din atarâ
Danwbcr, în Budaposta: A. V. şi la ud. eoieotori.
Qoldbtrgcrp, Scksttin Sernat; în ^'"lamemiit ţennt Brasor
Bacuresoi: Agsnce ilavas, 3no- administraţiunea, piaţa mare,
onieale do B.oumanio; în Ham- tfirgul Inului Nr. 30 etagiu
borj,: Karoiyt <6 Liebmann. I.: pe un au 10 fl., pe şese
Preţul Intarţlunllor: o aoriă. luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
garmond pe a col6n» 8 or. şi Cu dusul în oasă: Pe un an
80oi. Pimbsn pontau o pnbli- (l^TuLZ^Ler cLe XD^rr^ir^ecă, S) 12 fl., pe 6 luni 6 li., pe trei luni
nare. Pnbiioări mai dese dnpil 3 fl. Un osemplar 5 or. v. a.
tarifii şi învoială. seu 15 bani. Atât abonamen­
Eeoiame pe pagina a 3-a o tele cât şi inserţiunile sunt
seină 10 or. abu 30 bani. a se plăti înainte.
Nr. 43.—Anul LX. Braşov, Duminecă 23 Februarie (7 Martie) 1897.

Un nou soiu de vandalism, ca se nu mai supere la ochi pe fi- care ţine încordată o lume întregă. nou) trupele otomane concentrate la
solgăbireu şi pe argaţii sei. Ce-o să iăsă în cele din urmă din graniţa grecescă se vor compune
De-un timp încfice na mai au- Etă icbna adevărată a noului încurcătura cea mare orientală nu din 40,000 soldaţi din infanterie, 16
flim de isprăvile plebei fanatice de soiu de vandalism, care stă se nimi- pote precoce nimeni. Nici chiar ca­ baterii de câmp şi 24 escadrăne.
pe strade, care bombarda casele şi cescă şi se distrugă cu încetul tot, petele încoronate în mâna cărora Başîbuzucii din cele trei vilaieturî
ferestrile pacînicilor cetăţeni şi îi hui­ ce reamintesce istoria culturii nbstre este depusă botărîrea despre pace şi macedonene şi din Albania dp jos
duia şi insulta pe stradă pentru na­ naţionale. Ba mai mult, vre se ni- răsboiu nu sciu ce întorsătură mai vor forma un corp aparte de 6000—
ţionalismul lor. micescă, cum vedem, şi urmele, ce pot lua lucrurile 7000 de ămeni.
Acest vandalism, care îşî luase arată, că cultura nbstră, — ce ni-am * *
aventul mai cu sbmă dela înfiinţarea câştigat’o cu atâta muncă şi cu atâ­ Evenimentele cretane atrag Deocamdată aştăptă rntrega Eu­
„Kulturegylet“-ului ardelean, când tea jertfe de veacuri ca cea mai atenţiunea şi asupra celor ce se pre­ ropă cu nerăbdare să vadă ce ur­
tinerimea maghiară din Cluşiu s’a preţibsă comdră a nbstră, — este gătesc la graniţa turco-grecă şi mai mări va ave aşa fli,sa acţiune co­
ridicat în contra tinerime! române cultura românescă. cu seină în Macedonia în vederea mună a marilor puteri în cestiunea
şi a ars fliarele năstre în pieţa Clu- Lozinca contrarilor limbei şi ai unui conflict sângeros. Cretei. După multe pertractări între
şiului şi care mai în urmă luase o neamului nostru este astăflî, de-a O scrisăre din Salonic arată, că ele cele şese mari puteri s’au înţe­
întindere atât de îngrijitore, a înce­ şterge şi a nimici încetul cu încetul transporturile de trupe în spre gra­ les între sine în cele din urmă ca
tat ca la poruncă, nu seim pentru tot, ce reamintesce, că aici în ţările niţă să fac acum cu o mai mare se ameninţe pe Grecia cu măsuri de
câtă vreme. Dbr în locul lui se prac­ acestea trăesce un popor român, iuţelă. Căile ferate îndeplinesc cu siluire, dăcă nu-şî va retrage flota şi
tică acum pe tbtă linia un alt soiu care a avut un trecut şi care as­ acurateţă greaua sarcină. Munca cea trupele din insula Creta.
de vandalism, care nu are înfăţişa­ piră la un viitor demn de ei şi de mai mare o au funcţionarii căilor Marţa trecută secretarii trimişilor
rea crudă a pumnului, care lovesce omenire. ferate orientale. Trenurile militare puterilor din Atena au predat ministru­
în carne viă, care strică şi dărîmă Nimic să nu mai aducă aminte, circulă într’o regulă perfectă. Şi se lui trebilor din afară al Greciei câte o
ce-i stă în cale, ci se sevîrşesce pe că aici, în acest stat. trăesce un po­ compun din câte 20—30 vagăne şi notă identică, adecă de unul şi acelaş
cale liniştită, sub masca orenduirei por român şi totul să aibă înfăţişa­ duc tot-deuDa şi muniţiunile, eaii şi cuprins, în care îi împărtăşesc, că
legale, care înse de fapt este mult rea, că-i vorba numai de nisce cetă­ bagajele trupelor respective. s’au unit asupra următdreior puncte :
mai primejdios în urmările lui. ţeni maghiari „cu buze române . In fiă-care fli vin 8—12 trenuri 1. Creta în împrejurările de faţă
41
Numai în (filele acestea avurăm Acăsta este ceea ce se presentă militare, er trupele turcesci înain- nu pote fi nicidecum anectată (încor­
trista ocasiune se aducem la cunos- şi în Gestiunea schimbării titlului teză în spre graniţă din diferite porată) de câtră Grecia.
cinţa publicului român o faptă de Asociaţiunii. Acelaşi vandalism, care puncte. 2. Puterile au botărît să dea
asemenea vandalism, care în selbă- a văruit cuventul „română* de pe Cu prilegiul acesta se reamin­ Cretei o autonomia c'un guvern deosebit
tăcia ei întunecă tote atentatele, şcolele din Hodac, se comite şi aici, tesce următorul obiceiu turcesc: sub suzeranitatea Sultanului. Acăsta însă
câte s’au făcut şi se fac îu timpul numai cu deosebirea, că porunca Fiă-care Turc care dispune de mij- nu se pote îndeplini decât numai
mai nou în contra culturii nostre vine de sus, dela d-1 ministru şi nu lăcele necesare pbte să trimită, când prin retragerea corăbiilor şi a trupelor
naţionale. Acesta faptă s’a sevîrşit dela diregătorii mai mititei. e concentrat, un locţiitor. Un ase­ grecescî.
în comuna românescă Hodac de * menea locţiitor — în cea mai mare Puterile aştâptă, ca guvernul
lângă Reghin la porunca diregeto- Mercurî se va întruni adunarea parte Ţigani seu muhadjiri — costă, grecesc să respecteze aceste botărîrî
iilor administrativi de-acolo. generală extra-ordinară a „Associa- după împrejurări, trei pănă la flece ale puterilor. In caşul contrar pute­
Hodacul are doueşcole mândre ţiunei transilvane , ca să-şi dea ver­ lire de aur pe lună. Cine tocmesce rile sunt firm hotănte să ia orî-ce mesurî
44
românesc!. Pe frontispiciul acestor dictul faţă cu porunca volnică a un locţiitor trebue să plătăscă suma de siluire decă în timp de şese tjiie
4
şcole se vedea cu litere mar): pe ministrului. convenită pentru trei luni înainte nu vor fi rechiâmate corăbiile şi trupele
una inseripţiunea. „Şcdla rom. gr. cat,. Sperăm, că membrii Asociaţiu- şi anume seu însuşi locţiitorului seu grecescî.
44
şi pe cealaltă: Şcola rom. gr. or.“ oei vor înţelege, că fiind vorba de-o rudelor sale. Comisia militară tre­ Luni, în 8 Martie n., se sfer-
v
Fisolgăbireul dă porunca se se cestiune atât de gravă, ei trebue să bue să aprobe însă pe fiă-care loc­ şesce terminul, ce i l’au pus Greciei
ştergă cuventul „română“ din acele se presente la adunare în număr cât ţiitor, căci omenii bolnavi seu cu marile puteri, ca să-şi retragă flota
inscripţiuni. Inzadar protesteză au­ mai mare, ca să dovedescă prin- defecte fisice nu se primesc. şi trupele. Mai sunt dăr numai două
torităţile şcolare confesionale în con­ tr’asta, că nu sunt nepăsători în Când comisia acceptă pe un (file până atunci şi Grecii n’au dat
tra acestui ordin barbar, în zadar faţa vandalismului ce le ameninţă a- locţiitor, ea îi pune în jurul înche- încă nici cel mai mic semn, că ar
se adresbză la autorităţile superiore. cuma nu numai presantul ci şi trecutul. ieturei mânei un şnur plumbuit ca ave de gând să se supună voinţei
Porunca se susţine şi diregetorii ne­ să nu se producă înlocuiri. E, na­ puterilor. Din contră purtarea gu­
găsind pe nimeni, care s’o ducă în­ Revistă politică. tural, îndoios decă locţiitorii aceştia vernului, a poporaţiunei din Atena,
deplinire, trebuo se tocmbscă nisce au educaţia militară trebuinciăsă. a pressei eline şi a Regelui însuşi
servitori străini, cari se urcă cu Pace ori răsboiu? Din sorginte turcă oficială se pănă afli dovedesce, că Grecii sunt ho-
scara şi văruesc cuventul „română“, Acesta este şi afli întrebarea anunţă, că pănă la 8 Martie (stil târîţi a se opune cererei marilor puteri.

FOILETONUL „GAZ. TRANS. 44 ploii şi ale vântului, şi noi. Der ce adăpost! După vr’o cinci minute ploia s’a li­ întâmplă mai tot-dâuna, şi pentru-că eram
Apa căde de pe sumane în şiroie peste niştit. Eram gata să ne părăsim şi noi în de o fire mai blândă şi mai împăciuitore,
Pe culmile muntelui. noi, de pe laturi ne isbea vântul, er pe linisce adăpostul, când de-odată un fulger şi pentru-că eram mai priceput, „băiat cu
înspăimântător de puternic ne luâ vederile carte“ şi m’aveau mai la capul mesei. Er
sub noi se făcuse baltă.
Nici n’am apucat să vedem bine no­ Eram cinci. Şi stăteam vîrîţl unul în- şi de odată cu el un tunet — aprope, la în pricina de faţă eram şi stăpân, căci
rişorul, ce se ridicase ca un pumn negru tr’altul. Eu făceam, şi m’apucase grija că nrechia nostră — se restogoli cu atâta mu­ Tudor era sluga tatei. Le-am făcut legea,
din spre Răsărit, şi ca prin farmece s’a în­ o să mă ’mbolnăvesc din răcela asta. Mo­ get, încât am trăsârit cu toţii. S’au mişcat că acum, să s’astîmpere, er Tudor să bată
44
tunecat dintr’odată cerul întreg. Şi cât ai şul Gavril, murmura supărat că-i stinsese şi caii, âr Ţiganul scoţând un „ha o ! sări pe Ţigan după ce vom ajunge la stână.
bate din palme să făcu frig şi a ’nceput plâia hârbul de lulea şi-acum n’avea loc şi spre noi, şi apoi se prăvăli îndărăt, cădând Ploua mereu, der mai încet. Am ple­
să ne răsbescă o plbiă repede şi dâsă şi cu chip să şi-o aprindă. Unul înjura şi scuipa pe spate. In săritură, a isbit cu capul în cat. Udî aşa, am mai mers încă vr’o trei
picuri cât bobele de grindină,. şi să da dracului, er al patrulea — Tudor burta unui cal; calul, speriat şi de trăsnet câsurl. Am ajuns la stână pe însărate.
Noi eram pe costa muntelui, pe coma — uu sciu ce avea de împărţit cu al cin­ şi de isbitura Ţiganului, se deslipi de cei­ începuse să mă doră capul. Mi se pă­
golă. Caii nu voiau să ne urmeze, de geba cilea care era Ţigan. lalţi cai, şi de-odată toţi caii se răslăţiră. rea că au să mă scuture frigurile. M’am
îi tîram de căpestre. Nici nu era de îna­ „Mă. stai pe loc odată, că te ’mping Noi, cei patru, isbiţl pe Ţigan şi învălmă­ desbrăcat iute şi m’am vîrît în nisce co-
44
intat, căci nu mai puteam s’alegem plaiul de sari pănă ’n vale! dieea Tudor . şiţi de piciorele cailor, ne-am lungit cu joce calde. Am lăsat să-mi înfierbinte zer
prin întunericime şi apoi ne bătea şi vân­ „Da nu stau, mă? Da stai şi tu! toţii în baltă şi tote sumanele ude ne că- — ceaiul ciobanilor — am băut şi m’am
tul din faţă mestecând ploia cu zăpadă. Haoleo, o să m’apuce măsâua! 41 tjură în cap. Tote acestea s’au întâmplat culcat încălăcit pe lângă foc. Nu cred să
14
Culmea pe acolo netedă, nici coline, nici „Fă-te mai aşa să-mi încapă umărul . aşa de repede, încât n’am avut vreme nici fi trecut cinci minute şi-am adormit.
44
stâncă. Eu mai ales tremuram ca varga „Iacă mă fac . unul să (jicem măcar o vorbă. Când stăm în munte, nu dormeam în
şi-mî dîrdăiau dinţii. In câte-va clipite apa Dâr când făcea loc lui Tudor, scotea Ne-am dat noi vânt supărării, care tîrle cu ceialalţl ciobani din pricina fumu­
ne răsbise pănă la piele, par’că ni-ai fi din echilibru pe cel ce înjura. Acesta se după felul său, der Tudor nici uua nici lui de tăciuni, care nu voesce nici de silă
aruncat în gârlă. îndesa la locul avut, der atunci ne sguduia alta, îşi încleştase o mână în gâtul Ţiga­ se se ridice în sus, ci se lasă tot pe jos,
Am adunat de grabă caii unul lângă pe toţi şi ne pierdeam cumpăna. Ca să nului. par’că ar fi cununat cu plămânii omului.
altul în şir şi i-am acoperit cu sumanele ajungem din nou la stătu quo ante, Ţiga­ „Să ştii tu mă cioră, că te pisez ca Altă pricină era certa ce-o aveam cu mama
de-alungul spinării pănă peste cap. Er noi nul era silit să se dea îndărăt, şi prin asta pe sacul cu porumb . când mă întorceam acasă: ea scia că cio­
44
ne-am îndesuit sub pântecele lor. In felul iarăşi impingea pe Tudor cu umărul afară Ţiganul a spus multe de t6te, er la banii nu-şl schimbă cămăşile, — pe cari
acesta şi caii erau adăpostiţi de isbirile şi conflictul începea d’a capo. urmă m’a luat judecător pe mine. Asta se le portă scăldate în unt — câte o jumătate