Page 79 - 1897-02

Piceam în numărul trecut, că neliniştită din causa formării batalionelor se mântuâecă de tdte neplăcerile lu- ferinţelor unei căsătorii nefericite ca
Grecii tot nu ae vor putâ pune cu de başibozuoî şi a făout deja paşi la con­ mei şi să petrecă chiar ca în ade­ acesta? Ce pâte fi ore mai dureros,
Europa întrâgă. Acâsta o văd şi o sulii străini, rugându-se de scutul puterilor văratul 'Paradis. decât se fii silit a petrece sub un
recunosc şi ei, dâr pare că le şop- creştine. Intre Greoii din Elassona e3te aşa Der vai! căci căsătoriile de as- acoperemâut, a şede la o masă, şi
tesce cine-va în urechiă: „Daţi nu­ mare frica de başibozuoî, încât tote fami­ tăcji şi-au pierdut mai cu totul sco­ a trece pe calea grea a vieţei cu
mai înainte, nu vă temeţi, căci pu­ liile mai cu stare fug la Constantinopol. pul, prin crescerea cea greşită şi acela, cătră care nu te trage sufle­
teţi câştiga mai mult decât autono­ * luxul ce domneace dela cei mai de tul, de cătră care te întorci cu ura
mia Cretei!“ Foia JÎ9Mr“ din Paris anunţă: Regele sus, până la cei mai de jos. şi răcelă? pilele lor se scurg fără
n
Cum o fi, cum n’o fi, destul că Gheorghe al Greoiei a primit pe corespon­ Credincidsa căsătoriei este nea­ bucuriă, în certe, dorind fiă-care
Grecii nu vor se se dea îndărăt. Mai denţii cţiarelor străine în audienţă şi le-a părată obligaţiune a bărbatului şi a mârtea.
bucuros vor se se arunce într’un res- deolarat următorele : „Mă acusă pe mine, femeei; Mântuitorul Cbristos ne în­ Căsătoria plină de certă este
boiu cu Turcii şi se sufere blocada că eu aş ameninţa pacea Europei, ddr Eu­ vaţă cjicettd: „Pentru acesta va lăsa cea mai rea împrejurare în vieţa
Pireului de cătră corăbiile marilor ropa s’a înşelat. Dela măcelurile din urmă omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, conjugală; căci tote celelalte lega­
puteri. Foile nemţescî învinuesc gu­ înoooe nu mai e ou putinţă pacea în Orient. şi se va lipi de muierea sa, şi vor turi sunt uşor de deslegat, er legă­
vernul engles, că el sprijinesce pe Nu contra Atenei, ci contra Constantino- fi amândoi într’un trup“. (Mateiu tura nuntei nu se pâte fără greu­
Greci pe sub mână şi 4i°> că An- polei trebue să se îndrepteze acele învi­ 19. 4-). tăţi mari.;
glia numai de aceea merge împreună nuiri. Grecia nu pote să fiă neoredincidsă Der legământul căsătoriei este Iubirea materială este schimbă-
cu celelalte puteri ca se nu perdă ehiămării sale. Nu vom da îndăr&t dinaintea puternic întemeiat şi prin natură, tore, ea trece ca un vis frumos, din
atingerea cu ele şi se scie despre nici unei porunci a puterei. buntem gata a purta prin dobândire de fii şi prin legile care omul se deşteptă, ea este ea o
tot pasul lor. De altă parte se asi­ rdsboiu contra Turciei. Acuma vom aştepta sociale. beţiă, din care se trezesce omul cu
gură, că Anglia stăruesce pe lângă să vedem, ddcă puterile vor bloca Canea Prin misterul căsătoriei se îm- inima frântă şi cu capul întunecat.
regele Greciei ca se asculte de pu­ sdu vor bombarda litoralul nostru (ţărmu­ părtăşesce celor căsătoriţi puterea Si când odată s’a răcit iubirea că­
teri şi se nu se pună rău cu ele. Se rile nostre); dâr corăbiile puterilor nu pot cea necesară spre împlinirea cea sătoriţilor şi s’a prefăcut în indife­
mai cjiee că şi curţile dela Londra, să faoă nimio înaintea Cretei. Nu cumva bună şi continuă a tuturor obliga­ renţă, greţă şi ură, cine va fi bar­
Berlin şi Petersburg, cari t6te sunt vor să alcâtuesoâ un corp de armată euro­ ţiunilor căsătoriei, după esemplul cel barul, care ae susţină încă o legă­
înrudite cu familia domnitore grecă, pean ca să ne atace ?“ întreba regele suri- măreţ al legăturei lui Cbristos cu tură, care s’a prefăcut în o catenă
stărue ca regele George se împli- dend. „Macedonia , continua el, „e gata a biserica sa; spre ajungerea deplină de sclăvie?
11
nescă cererea puterilor. Dâr acesta se răscula şi soldaţii noştri ca şi poporul a tuturor scopurilor căsătoriei. Aşa- Unde este iubire curată şi sântă
s’arată cu totul neînduplecat. nostru se vor lupta până la mârte. Noi lu­ der o iubire a celor căsătoriţi, care acolo este şi credinţă, şi credinţa
Mişcarea dintre Greci cari de- crăm amăsurat dorinţelor patriei şi ale hu- este sufletul şi condiţiunea cea mai este a doua datorinţă a căsătoriţi­
monstrâză mereu în contra puteri­ munităţii. Grecia privesoe ou încredere în neapărată a unei căsătorii adevărat lor. Precum inelul, care îl schimbă
lor şi pentru resboiul cu Turcia în- viitor. creştine şi a realisărei scopurilor ei, la nuntă, este rotund şi fără capăt,
tăresce numai pe Rege în hotărîrea este posibilă numai sub conlucrarea astfel trebue să fiă credinţa şi iu­
graţiei DumneŢeescî cu cei căsă­ birea lor fără capăt.
sa. Pe cjiua de erî a fost pregătită Câte-va cuvinte despre căsetoriă,
o mare manifestaţia în Atena cu toriţi. Căsătoria der, fiind baaa fami­
scop de a cere dela Rege ca se ră- Plăcerile şi suferinţele vieţei Iubirea adevărată, care trebue liei, şi familia basa statului, ori-ce
. mâna neînduplecat. Astfel, deşi se familiare. se întrunescă inimele căsătoriţilor şi părechiă, care voesee a se pregăti
cjiee că ministrul-preşedinte Dely- II. să sânţescă casa lor, vine dinăuntru, pentru unirea căsătoriei, trebue mai
annis propuse se se dea puterilor la din isvorul cel mai curat, din pri­ întâiu să sa întrebe, dâcă însuşirile
ultimatul lor un răspuns nehotărît, Căsătoria dă vieţoi conjugale un virea frumseţei şi a bunătăţii sufle­ sale trupeşei şi morale sunt folosi-
cerend mai întâi ca puterile se ga­ nou preţ; ea ne unesce mai de tului, şi îşi are rădăcina sa în iu­ târe acestei uniri; afară de acesta
ranteze retragerea trupelor turcesci aprope cu omenirea şi cu fericirea birea cătră DumneŢsu. Iubirea acâsta este de lipsă o ore-care cantiţate de
din insula Creta precum şi autono­ ei, şi ne legă fdrte strîns de patriă este der o fldre a sufletului, care raţionament, care să etăpânâscă pa­
mia acesteia, totuşi s’aşteptă că gu­ şi de binele ei. Prin căsătoriâ cei curge dintr’un suflet în celalalt şi siunea orbă. Şi pentru-că aceste con-
vernul grecesc va declara scurt şi însoţiţi câştigă ajutor şi sprijinire în se nutresce împrumutat. O iubire ca diţiuni nu esistă în societatea nos-
cuprinŢător puterilor, că rechiăma- tdte întâmplările vieţei, mângâiere acesta, deşi trec anii unui după al­ tră actuală, urmeză din acâsta, că
ua
rea corăbiilor şi trupelor grecesc! e în întristări şi căutare în bole. Cât tul, deşi cu anii se schimbă cuge­ adese-orî căsătoria din 4‘ de aa '
tot aşa cu neputinţă ca şi autono­ de fericiţi sunt cei căsătoriţi, şi cât tele şi simţămintele, ea nu se schimbă, tăŢî stă departe da adevăratul ei
mia Cretei. de nenorociţi sunt cei necăsătoriţi, nu scade, nu trece cu anii, ci încă scop, şi că nu pote să fiă ca sân­
Ce vor face atunci puterile, nu căci ei întot-dâuna sunt părăsiţi, ne- cresce încăpând neîncetat inimele ţi tă nici ca morală.
se pote sci de pe acum. In 48 de având nicî-odată o fiinţă, care să se întrunite. Ea este asemenea focului, Aşa-der căsătoria trebue să al-
ore se pot întâmpla lucruri, cum e intereseze de ei cât de puţin cu du­ care deşi pare dinafară, a se stînge cătueseă o unire, pe care două fiinţe
de pildă isbucnirea resboiului între rere de inimă! tot mai ascunde sub cenuşă scân­ nu o legă, decât din dragoste îm­
Greci şi Turci, cari se schimbe cu Ce demn este de plâns acel teile arŢătore,- astfel iubirea, care prumutată şi pentru a atinge ţintele
totul situaţia de ac[î. om; căci cine îl iubesce pe el cu isvoresee din suflet, deşi slăbesce şi lor firescî. Der cu drept vorbind, în
dragoste ca de soţ casnic? Cine scie scade viâţa în trup, ea îşi păstreză timpul de a4i cele mai multe femei
*
să-l preţuescă când lumea îl despre- puterea până la ultima răsuflare. consideră căsătoria numai ca un fel
Lăsăm se urmeze soirile mai ţuesce? Cine cercă să-l mângâie când Unde lipsesce der iubirea între de adăpost, pe care trebue să-l câş­
nouă privitâre la evenimentele din este în nenorociri? Cine păzesce căsătoriţi; acolo lipsesce stâlpul cel tige cu ori-ce preţ; er bărbatul cân-
Turcia: lângă patul lui de bdlă 4i şi nop- mai puternic, de care ar trebui să tăresce şi soeotesee cu deamăruntul
ua
„Corresp. Foliticc i-se împărtăşesoe tea cu dragoste, când nu ests iubit se razime căsătoria; cine nu vede, folosele materiale, ce pâte să le aibă
u
din Saloniohi următorele: Yalii din Janina de nimeni, şi când nu pdte aştepta că unde lipsesce iubirea, se vor des­ din căsătoriă.
şi Soutari au căpătat ordin de a înrola pe vre-o compătimire, decât numai pen­ parţi şi sfâşia în scurt şi inimele, Peste tot 4is, căsătoriile din 4iua
toţi Albanezii mohamedanl apţi de serviciu tru bani? Cine va plânge la mor­ care ar trebui să fiă una în cugete de aŢî se fac mai mult de nevoie,
în corpurile başibosucilor, cari se formăză mântul lui ? Intr’adevăr, nimeni, căci şi simţiri, şi aşa cum ar pute să nu decât din sentimentul de dragoste.
aoum. E vorba oa trupele aceste Regulare el este singur; el nu are pe nimeni. 3e ruineze în scurt tot aşe4ementul Sunt mulţi âmeni mai din tdte cla­
să se urce la 20,000 omeni. Poporaţiunea Căsătoria der este asilul aceia, la fericirei casnice? Cine ar pute să sele societăţei, cari sunt înecaţi în
creştină în Macedonia şi Albania e fdrte care alergând tot muritorul, pote să măsâre amărăciunile, chinurile su- datorii, der totuşi putend înfăţişa

de an, şi că prăsesc astfel animale înduş- „Cine! ăla din pădure, cum îl chiamă madă spre'urs, der nu s’apropie de el; singur la spaimă, decât c’un tovarăş slab
mănite de morte cu zacherlina, âr eu adu­ de mormăe“. ciobanii strigă cât îi ţine gura şi aruncă de ânger.
ceam acasă câte-un corpus delicti. Eu dor­ M’am sculat cu grabă de jos. In stână tăciuni aprinşi în urs. Yentul se întox*se de-odată, şi se au-
are
meam în coliba bouarului pe stanişte, căci era (j slabă, focul împrăştiat. Da, era Cum e părul ursului plin de răşină ce clea venind spre noi tot amestecul acela
aici era altă întocmire a vetrei şi făceam „ăla din pădure al Ţiganului. Dase. ursul picură din bradii pe sub cari trăesce, el de glasuri surde, tot mai tare şi tot mai
11
foc numai pentru căldură, nu şi pentru rota printre boi. Trebue că am dormit dintr’odată ia foc: ursul aprins fuge, dâr limpede. Cânii urlau rupt ca la fiară, şi
fiertul laptelui. Dâr de data asta, obosâla adânc dâcă nu m’am deşteptat eu pănă curentul de aer înfurie flacăra; dâcă îl go­ schelălăiau rar ca la primejdiă, dâr după
mă îngrozise să mai fac şi cei vr’o două acum, pentru-că visitele ursului sunt înto­ nesc cânii, fuge pănă cade mort; dâcă e glasul lor se cunoscea că veneau repede,
sute de paşi dela tîrlă pănă la stanişte. vărăşite de-un sgomot drăcesc şi de-o miş­ lăsat în pace, să aşterne jos şi se frecă de în gonă, pentru-că glasul le suna tot mai
care ca ’n furnicar. păment în tote chipurile şi-şi stinge focul. tare, er chiotele ciobanilor s’aucleau tot
Peste nopte, aşa într’o vreme, mă deş­
tept dintr’o dată c’un om cădut peste mine. Ursul, cât e de prost, are apucături Pe vremea de ploie însă, ursul e sigur din mai înecate de lătrături, semn că ciobanii
Era Ţiganul. isteţe câţ^-odată. Oile sunt prea puţin lu­ partea asta, căci plâia stinge tăciunii cio­ rămâneau tot mai în urmă şi tot mai de­
cru pentru el; de obiceiu atacă boi. Pe banilor. parte.
„Ce dracu mă, ai prostit ?“
vreme senină, cânii — câte 50—80 — dorm Er acum ploua tare, şi tunetul o ţine „Ne-am topit!“ s’aucji glasul Ţiganului
„Haoleo! Me papă dă-a gata, domni- risipiţi ca avant-gardă împrejurul stânei, într’una. de după găleţi.
şorule ! w ici, şi colo pănă la îndepărtări de sute de „Haîd, să plecăm şi noi , die cătră . „Taci, mă, că decă vine aici, îl prin­
u
„Ce vorbescI?“ şi-ml ridic capul. îmi metri. Sunt dresaţi aşa. Pe vreme de plâie Ţigan, „că decă o veni aici, să nu ne gă- dem şi ţi-1 dau ţie, să umbli cu el prin
11
trăsnise prin cap, că-1 bate Tudor, ori fac însă s’adună şi s’adăposteso pe lângă co­ sâscă . Eu glumeam, numai ca să-mi prind sate, tanana, şi tanana____ “
glume ciobanii cu el. libă. Asta o scie ursul. De aceea vine şi sufletul, căci mă cam străbătuse răcorile „Haoleo! Dă-1 ciorălor!“
atacă boii pe vreme când e greu să-l simtă spaimei. Sciam că spre tîrlă nu vine ursul; Şi — mare ţi-e minunea — sgomotul
Afară ţină tunetul într’una, der de­
cânii, când dorm. Der ursul nu caută nu­ der orl-cum, noptea cu întunericul ei gros, venea drept spre tîrlă! Tot mai aprope, şi
parte. Ca prin vis audeam lătrături de
mai nopţi cu ploie, ci nopţi cu tunete, căci de-1 puteai prinde cu mâna, vremea asta mai grozav. Am adunat, cu un fel de grabă
câni. In stână nici un cioban. Am bănuit
tunetul face să nu s’audă grozavele mugete de furtună, vuetul munţilor, lătratul câni­ plină de furie, toţi tăciunii cari ardeau
îndată ce e.
ale boului atacat. Er ploia îi face şi alt lor şi sgomotul ciobanilor amestecat cu resleţl, ca să fac flacără mare. Ursul venea
„Yine la noi! Da dac’o veni lanoi?“ bine ursului. Ciobanii au numai două mij- răcnetele boilor îngrodiţî, tote acestea nu silit; cânii îl aduceau încoce. 0 să-i schimb
clise Ţiganul abea răsuflând. loce afară de câni, să alunge ursul: sgo- erau lucruri cari să-mi ţie inima, Şi apoi eu drumul, cu flacăra? Aş fi aprins întrâgă
„Cine, mă?“ motul şi focul. Puşti n’au. Cânii sar gră­ ce tovarăş aveam! Par’că tot e mai bine tîrlă, de era la adeoâ.j

• V.