Page 80 - 1897-02
P. 80

Nr. 43.—1897.                                                     GAZET ATRANSILVANIEI                                                                               Pagina 3


                un  titlu  de  veche  nobleţă;  alţii  pră­   de  sine  înţeles,  în  urma  uneltirilor  duşma­  una  tomna  unde  sunt  admise  junineile  dela   Intre  tn  niţele  piedeol,  ce-a  ăvut  a  le
                                                                                                                                                                            44
                pădiţi  prin  desfrenarî  caută  a-şî  res­   nilor,  cari  pescuiau  în  turbure,  ademenind  i—3  ani  şi  taurii  tineri,  şi  una  primăvara,  învinge  „Someşana   nâstră,  se  aminteso
                tabili  sănătatea  lor  ruinată  în  căse-  pe  credincioşii  noştri  şi  le  promiteau  ma­  la  care  sunt  admişi  numai  taurii  dela  numai oâte-va:
                toriă,  simţind  lipsa  de-o  infirmieră.  rea cu sarea.                                   1-3 ani.                                           1)  După  oonstituirea  direoţiunei  sub
                Alţii,  cari  nu  se  gândesc  decât  a            In  momentul  suprem  al  acestui  peri­      In  ăst  an  au  fost  la  esposiţiă  peste   oonducerea  d-lui  Dr.  Teodor  Mihali,  care
                câştiga  aur  şi  bogăţii;  alţii,  cari  col,  Consistorul  archidiecesan  avu  fericita  200  de  tauri,  şi  adecă:  vre-o  36  sub  nn   chiar  dela  început  a  fost  aolamat  de  direc­
                speră  a  fi  înaintaţi  în  funcţiuni  şi  ideiă  de-a  trimite  în  mijlocul  nosti-u  pe  D-l  an,  80  sub  2  ani  şi  vre-o  80  peste  2  ani.   tor  eseoutiv;  după  înregistrarea  firmei  la
                au  trebuinţă  de  bani:  toţi  aceştia  orotopresbiter  Nicolnu  Maneguţin,  din  Târ­    Să  fi  mai  avut  2  ochi  să  privescl  la  nobi­  tribunal,  resta  numai  publicarea  acelei  firme
                încheiă  negoţul  căsătoriei,  fără  ca  gul Mureşului, ca comisar al Său.                 lele  animale,  t6te  bine  grijite,  tote  fru-   în  „foia  ofioiâsâ   şi  punerea  în  activitate
                                                                                                                                                                         44
                să  le  pese,  decă  femeia  este  tinără          Auclisem  multe  bune  şi  frumose  des­  m6se,  şi  tote  soift  ardeleneso,  albe  ori  surii.   a  băncii.  Der  ministrul  de  atunci  Baross,
                 său  bătrână,  frumăsă  seu  urîtă,  să-  pre  învăţătura,  puterea  de  sfătuire  şi  ma­  S’au  şi  vândut  tauri  ou  preţuri  dela  180   n’a  voit  niol  decât  să  încuviinţeze  publi­
                nătăsă  seu  bolnavă,  bine  seu  rău  rea  energie,  condusă  de  o  firmă  înţelep­       fi.  pănă  la  220  fi.,  plus  oă  au  căpătat  şi   carea  firmei  în  foia  oficiâsă,  motivând  ne-
                 crescută,  seriăsă  seu  uşuratică,  de  ciune,  a  acestui  bărbat;  cetisem  şi  atacuri  premii  dela  20—80  fi.  La  împărţirea  pre­  înouviinţarea  ou  aceea,  oă  institutul  „So­
                 aceaaşî  naţiune  seu  religiune  ca  a  asupra-i  într’o  foiă,  a  cărei  pâne  de  tote  miilor  am  observat,  că  un  premiu  de  60   meşana   ar  avâ  scopuri  politioe.  Se  vede,
                                                                                                                                                                44
                lui  seu  nu;  căci  el  are  în  gând  lu­   (filele  fusese  discreditarea  celor  valoroşi  şi  fi.  se  judecase  d-lui  Betegh  Imre,  mare   că  vestitul  Baross  aşa  era  informat  de  cer­
                 crul  acesta  că:  „Banul  acopere  tăte  punerea  poltronilor  în  relief  şi  cunosceam  proprietar  în  Uriul  de  sus,  dâr  dânsul  a   curile  ofioiâse  şi  politioe,  oărora,  vec}l  bine,
                 cusururile  şi  şterge  t6te  imperfecţiu­   vecinicul  adevăr,  ce-1  esprimă  Germanul  renunţat  la  premiu  in  favorul  unui  plugar,   le  dete  cretjăment,  oa  şi  aci  să  se  împli-
                     44
                 nile   ;  seu  după  cum  Ţice    flice-  prin  cuvintele:  „Es  sind  nicht  die  schlech-  care  avea  un  taur  frumos  ca  şi  al  densu­  nesoă  cjisa:  Corb  la  corb  nu  scose  ochii.
                                                    0
                 t6re  din  popor:  „sutele  mărită  slu­     testen  Fru.ch.te  an  welchen  die  Wespen  lui  şi  care  numai  din  lipsa  de  premii  mai   Da  aoi  urma,  că  ofioiile  administrative  au
                                                                    44
                                           41
                 tele,  şi  miile  pocitele .  A  te  căsă­   nagen   —  dâr  modul  de  presentare  între  multe nu s’ar fi putut premia.               sistat  aotivitatea  bănoei,  căci  nu  ’i-s’a  pu­
                 torii  cu  o  femeiă  ca  să  devii  bogat   noi,  tăria  convingătore  a  vorbirilor,  finul   Pănă  a  nu  se  face  esposiţiile  ou  pre­  blicat  firma  în  foia  ofieiosă.  Acum  pune-te,
                 este  o  nechibzumţă  şi  o  fabrică  pro-  său  tact  şi  —  urmarea  acestora  —  com­   mii,  nu  mai  vedeai  p’aoi  vite  de  prâsilă   directore,  şi  fă  reourse  peste  recurse  unele
                 ducătore  de  cărne,  cji   P*  Monte-       pletul  şi  splendidul  succes,  ce  l’a  obţinut  aşa  frumose,  de  soiţi  aşa  nobil  şi.  ţinute  ou   mai  straşnice  ca  altele,  şi  alârgă  în  drâpta
                                            ce
                 gazza.                                       acest  bărbat  într’o  misiune  atât  de  grea,  aşa  îngrijire;  der  acum  —  de  dragul  pre­  şi  ’n  stânga  şi  convinge  pe  ministru,  până
                      Calităţile,  pe  care  trebue  să  le  aprope  desperată,  a  întrecut  tote  aşteptă­  miilor  —  care  de  care  se  silesc  plugarii   în  urmă,  cu  mare  greutate  s’a  înduplecat
                 întrunăscă  o  căsătorie  sunt:  simţul,  rile nostre.                                     noştri  a-şl  tine  vitele  de  prăsilă  mai  bine,   „ministrul  de  fier   a  publica  înregistrarea
                                                                                                                                                                           14
                 iubirea,  armonia,  frumseţea,  hygiena            Mai  ales  vorbirea  sa  cătră  popor  de  a-le  griji  mai  cu  băgare  de  sâmă.  in  acestă   firmei  în  fâia  ofioiâsă.  Singur  D-l  direotor
                 şi  economia  casnică  mai  pe  sus  de  un  înalt  concept,  dâr  într’un  stil  popular  privinţă  totă  lauda  o  merită  agronomii  ro­  esecutiv  al  „Someşanei ,  Dr.  T.  Mihali  ar
                                                                                                                                                                                44
                 t6te.  Iubirea  este  cea  mai  bună  do­    perfect  şi  de  toţi  înţeles,  cu  esemple  ca:  mâni  şi  unguri,  din  Uriul  de  sus,  cari  au   putâ  să ne  spuuă tote  năoasurile, ou oare s’a
                 vadă  a  căsătoriei;  er  stima  reciprocă  Grâul  curat  al  semănătorului  şi  neghina  dus  25  tâurencl  la  esposiţiă,  din  cari  7  au   luptat  pănă  să  o  vadă  pusă  în  stare  de  ac­
                 este  cea  mai  bună  prietenă  şi  li­      diavolului,  ca  conjurarea  membrelor  cor­  fost  premiaţi;  apoi  agronomii  din  Reteag,   tivitate,  dâr  pusă  odată  —  s’au  dat  uitării
                 nişte a casei.                               pului  în  contra  stomacului  ş.  a.  a  fost  re­  tot  români  şi  unguri,  cari  au  soos  la  espo­  năoasurile  şi  greutăţile  înfiinţării,  oâol  ve­
                       Fericit  este  acel  bărbat,  care  marcabilă.                                       siţiă  15  tăurerel  şi  a  fost  premiat  1.  Din   niră uăoasurl de altă natură.
                 şi-a  aflat  o  muiere  bună;  Sânta               Cu  un  cuvânt:  Ne-a  aflat  sfâşiaţi  şi  satele  celelalte  încă  au  fost  frumoşi  tauri
                                                                                                                                                               2)       După-oe banca „Someşana  prinse
                                                                                                                                                                                                44
                 Scriptură  la  Cartea  Proverbelor  lui  ne-a  lăsat  împăciuiţî,  mângâiaţi  şi  fericiţi.  la  esposiţiă,  dâr  nu  în  număr  aşa  de  mare
                 Solomon  flice:  „Cel  ce  a  aflat  mu­     Ne-a  aflat  în  descompunere  şi  ne-a  lăsat  oa din Uriu şi Reteag.                      a  funoţiona,  după-ce  prinse  rădăcină  şi  in-
                 iere  bună,  a  aflat  daruri,  şi  a  luat  compacţi, tari în credinţă şi gata de jertfe.                      #                        oepu  a  se  desvolta  frumos,  spre  surprinde­
                                                41
                 dela Dumnec|eu desfătare . (Proverb                Administrarea  averei  bisericei  nostre      In  oraşul  Deeş  avem  şi  o  bancă  ro-   rea  şi  durerea  tuturor  se  iviră  contrari  de  a
                 18.  22)  „Femeia  silitore  este  cununa     e  regulată,  bănuelele  sunt  risipite,  neghina   mânâsoă.  Ea  se  numesce  „Someşana*.  Banca   ei, chiar — lucru aprope de neoreejut — dintre
                 bărbatului  său .  (Proverb.  12,  4).        dintre  noi  spulberată,  credincioşii  rătăciţi   aoâsta,  ca  şi  orl-ce  bancă  îşi  are  istorioul   aoţionarii  ei,  oarl,  ca  să  oăştige  merite  pa­
                                   44
                 Aşa-der  o  căsătorie  norocosă  este         readuşi  la  staulul  lor  şi  nu  va  trece  anul,   ei,  pe  care’l  voiii  schiţa  aci  pe  scurt,   triotice,  hotărîră  în  judecată  fără  pic  de
                 bunul  cel  mai  înalt  al  vieţei,  care     pănă  când  ne  vom  bucura  de  intrarea  în   că din el pâte omul ouminte învăţa multe.  drept.  Chiar  acum  de  curând  s’a  resolvat
                 nici  avuţia,  nici  onorea,  nici  puterea   noul Sion al Domnului.                             înainte  de  aoâsta  cam  cu  6  ani,  după   la  Curie  prooesul  cel  din  urmă,  intentat
                                                                                                                                                                     44
                 nu-1 p6te înlocui.                                 închinările  nostre  Domnului  „ce  face  ce  în  mai  multe  oentre  românesoi  se  înfi­  „Someşanei   de  advocatul  din  Deeşiu  Far-
                                                                                                                                                          kas  Jânos,  oopilul  popii  românesc  din  Sic.
                                                                                        44
                                       Prof. Dr. Eleffcerescu.  minuni  între  poporul  său   —  şi  mulţămi-  inţaseră  bănci  de  bani,  ou  scopul  de  a  în-
                                                                                                                                                          Las’,  că  advooatul  Farkas  —  precum  era
                                                               tele nâstre omului, prin care le-a făcut.    demua  pe  popor  la  cruţarea  şi  fructifica­
                                                                                                                                                          de  prevâcjut  —  a  pierdut  acest  proces  şi
                                                                                                            rea  banilor  de  o  parte,  âr  de  altă  parte  a
                     Matus’au oile cele perdute!                                         1)  avid Bu su,                                                  a  fost  oondamnat  la  suportarea  speselor
                                                                                           preot local.     a  seâte  poporul  din  ghiarele  uşurărilor,   procesuale  în  sumă  de  140  fl.,  dâr  luoru
                                  Şieul mare, 20 Febr. v. 1897.                                             cari  luau  după  sută  40—45  fi.  pe  an,  —
                                                                                                                                                          plăout  nu  a  fost  nici  pentru  direotorul  „So-
                       Comuna  nostră  bisericâscă  Şieul  mare                                             înainte,  di  o,  cu  6  ani,  a  luat  iniţiativa  şi   meşanei   acest  proces,  oăol  d-sa  vrâ  li­
                                                                                                                                                                  44
                 protopresbiteratul  Bistriţei,  se  sbuciuma      0 esposiţie de tauri. — Activita­        d-l  advocat  din  Deeşiu  Dr.  Teodor  Mi-
                                                                                                                                                          nişte  şi  pace  la  bancă,  nu  procese  şi  dis­
                 acum  de  ani  de  clil©  în  neînţelegeri  dintre        tea „Someşanei“,                 hali,  dimpreună  cu  alţi  inteligenţi  din  loc,   cordii.  Dâr  să  sperăm,  că  aceste  vor  fi
                 cele mai regretabile şi mai desastrose.                                                    şi  jur,  pentru  fundarea  unui  institut  de
                                                                              De lângă Deeş, 4 Martie 1897.                                               leoţii  pentru  omeni  de  natura  d-lui  Farkes,
                       Din  causa  imputărilor,  ce  se  fac  epi-                                          credit  şi  economii  aci  în  Deeşiu  sub  nu­
                                                                                                                                                          de  care  altcum,  mulţâmită  Domnului,  avem
                                                                                                                                 44
                 tropiei  pentru  neregulata  administrare  a       Domnule  Redactor?  Despre  cele  puse  mele  de:  „Someşana .  Domnialor  şi-au  tjis
                                                                                                                                                          puţini.
                 averei  bisericesc!,  apoi  din  causa  neînţele­  în  capul  acestei  corespondenţe  voiţi  să  îm-  aşa:  loouitorii  comitatului  Soluoc-Dobâoa
                                                                                                         0
                 gerilor,  ce  s’au  iscat  pentru  alegerea  locului   părtăşeso  oeva  bunilor  cetitori  ai  „Gazetei   sunt  în  mare  majoritate  români  (85%);   Dâr  ou  cât  greutăţile  sunt  mai  multe
                  de  edificare  a  nouei  biserici,  parocbia  acesta   celei bătrâne.                      de  oe  nu  şi-ar  avâ  ei  banca  lor  proprie,   şi  mai  grele,  cu  atât  omul  se  află  mai  mân­
                  sfâşiată  în  2  tabere  duşmane,  a  fost  adusă   La  1  Mărţişor  st.  n.  a.  c.  se  ţinu  în  unde  să  se  potă  înţelege  cu  funoţionarii   gâiat,  dâcâ  ie-a  putut  învinge  şi  şi-a  ajuns
                                                                                                                                                                                                    44
                 la  marginea  perirei  şi  esacerbaţiunei,  care  oraşul  Deeşiu,  care  este  sediul  comitatului  în  limba  lor,  unde  să  capete  bani  cu  per-   soopul  dorit.  Aşa  şi  noi  ou  „Someşana
                  crescu  atât  de  tare,  încât  nu  numai  edifi­  Solnoc  Dobeca,  o  esposiţie  de  tauri  şi  tău-  oeute  mici,  şi  unde  să  potă  a-şl  depune   nâstră,  oare,  în  mânia  tuturor  greutăţilor
                  carea  bisericei,  începută  şi  gata  pănă  la  reucî  (buhai).  Acâsta  a  fost  a  7-a  esposiţie  prisosul  agonisitei  în  mâni  sigure?  —  In-   întimpinate,  a  progresat  in  scurtul  timp  de
                 ferestră,  părea  de  tot  zădărnioită,  ci  chiar  de  acest  soiu  în  acest  comitat.  Reuniunea  oeput bun, sfârşit bun!             6  ani  astfel,  încât  în  anul  espirat  a  trebuit
                  şi  parochia  însa-şi  pentru  tot-deuna  ni­  agronomică  adecă  a  acestui  comitat  s’a      E  drept,  că  a  avut  de  îndurat  multe   să  se  dea  o  uouă  emisiune  de  aoţii  şi  aoeste
                 micită.                                       pus  şi  de  7  ani  da  cfile  a  creat  premii  pen­  greutăţi  fundarea  acestui  institut,  er  des-   în  timp  de  3  luni  de  cjde  tâte  au  fost  sub-
                                                                                                                                                                                                    44
                       Vre-o  108  suflete  române  ortodoxe  se  tru  oele  mai  frumose  vite  de  prăsiiâ:  tauri  voltârii  ei  s’au  pus  în  oale  mari  pedeci,   sorise.  Astfel  a9tăcjl  institutul  „Someşana ,
                  insinuaseră  la  părăsirea  strămoşescei  nos-  şi  junincl.  Ca  să  se  p6tă  împărţi  premiile  dâr  ce  nu  învinge  mintea  omului  împreu­  oouform  bilanţului  aprobat  de  tribunal,  dis­
                  tre legi şi îmbrăţişară religiunea rom. cat.  după merit, face în fiă-oare an 2 esposiţii,  nată cu o energie de fier?                  pune de capital propriu de 100.000 fi,,




                       Sgomotul  a  început  să  slăbâscă.  Se  Când  au  trecut  cânii  de.  cealaltă  parte  a  din  piciore,  cum  bat  caii  cu  piciârele  în  teau  ei  face?  Ei  puteau  schimba  marfă  pe
                  depărta.  Şi  în  câte-va  clipite  s’a  stins  de  culmii, vuetul s’a stins de odată.     vânt vara când se tăvălesc de căldură.       marfă,  adecă  agricultorul  sâu  lucrătorul  de
                  tot.  Am  înviat  şi  eu  şi  Ţiganul;  ne-am  ui­  Ciobanii  au  început  apoi  să-şi  spuie   Şi  cu  cât  se  împotrivea  Ţiganul,  cu  pământ  îi  da  ferarului  pâne,  şi  pentru  pâ-
                  tat unul la altul, der n’am vorbit nimic.    întâmplările.  Ba  unul  una,  ba  altul  alta,   atât  Tudor  îngroşa  gluma.  Şi  rîdea  cu  toţii  nea  aceea  ferarul  îi  da  agricultorului  plug,
                       Când  s’au  întors  ciobanii,  au  început  ba  aşa,  ba  pe  dincolo,  şi  dăi,  şi  dâi!  Eu   şi  rîdeau;  şi  mă  uitam  şi  eu  la  ei,  şi  nu  sapă,  bârleţ  ori  alt-ceva.  Aşa-dâră  nego­
                  să  rîdă  vădându-ne.  Ne-au  cunoscut,  că  eram  istovit  cu  totul  acum,  mă  sdrobise   puteam  să  rîd.  îmi  sărise  inima  şi  nu-mî  ţul  cel  mai  veobiu  au  început  omenii  a-1
                  ne-a  fost  spaimă.  Şi  mie-mî  era  grozav  de  spaima  şi  nu  eram  bun  de  nimic,  nici  mă­  mai venea la loc.                   face  cu  bună  sâmă  aşa,  că  schimbau  marfă
                                                                                                               („Epoca ).             George Coşbuc.      pe  marfă.  Negoţ  de  felul  acesta  fac  6menii
                                                                                                                     44
                  ciudă.                                       car  să-mi  dau  pe  faţă  năcasul  care-mî  prin­
                        „Ei, ce-a fost? A omorît vr’unbou? 14  sese  rădăcini  în  inimă.  Am  tăcut  multă                                               cei  sălbatici  din  America  încă  şi  în  rliua
                                                               vreme.  Ţiganul,  mai  altfel  de  fire,  sta  gură   Din i s t o r i a   Î n m i i        de astădl.
                        „Ei,  par’că  ’i-am  dat  răgaz.  A  sfâşiat
                                                               căscată  şi  asculta.  Cum  îi  venise  spaima,                                                  înţelege  însă  orl-cine,  că  schimbul  de
                  puţin  pe  unul.  Dâr  nu-i  nimic.  Să  nu  ne                                             tălmăcită de preotul bucovinean Constantin
                                                               aşa-i trecuse.                                                                             marfă  pe  marfă  îi  lucru  greu,  pentru-că
                  fi omorît vr’un câne — “.                                                                    Morariu din cartea nemţâscă a doctorului
                                                                     „Haoleo, mâncate-aşî, d’a cum era? 44                                                marfa  de  schimbat  n’o  poţi  duce  tot-dâuna
                        „Şi încotro l’au gonit oânii? 44                                                                   Th. B. Welter*).
                                                                     Rîsul  ciobanilor  a  început  să-mî  facă                                           cu  tine.  De  aceea  omenii,  ca  să  înlesnâscă
                        „Spre  sîlhă....  Vedî  tot  e  bine  că  a   rău. Mă înfiorase inima.                   Negoţul cel mai vecliiu şi banii s6u mo-   negoţul,  au  trebuit  să  hotărască  de  cu
                  rămas  cine-va  în  tîrlă,  că  ne-a  ţinut  focul                                                            netele.                    bună  vreme  unele  lucruri  rare  şi  preţiâse
                                                                     „Ce  mai  rîdeţl  atâta  de  bietul  om,
                  să nu se stingă .                             decă  v’a  întrebat  cum  era?  De  unde  să      Să  gândim  aşa,  că  în  timpurile  cele   ce  aveau  să  fiă  date  preţ  pentru  mărfuri.
                                44
                                                44

                        „Să  vă  ia  dracu  focul!   Am  (Ţ s  eu scie el ?“.                                mai  vechi  un  agricultor  avea  bunăoră  pâne   Lucruri  de  aceste  rare  şi  preţiose  au  pu­
                  cu  năcaz,  căci  se  stîrnise  în  mine  gândul,   „De  ce  n’a  venit  cu  noi  să-l  vadă?  destulă,  dâr  nu  avea  plug,  sapă,  bîrleţ  ori   tut  să  fiă  din  început  bucăţele  de  lemn
                  ce  caraghios  am  fost  cu  puţină  vreme  îna­  Ei,  vino  aoum  să-l  vedi,  că  e  colea  de-  abe  unelte  trebuinciâse  pentru  gospodărie,   tare  căutat,  scoici  frumose,  pâme  alese,  bu­
                  inte.  Se  cred  eu,  că  sgomotul  s’apropia  de  vale“.                                  şi  un  ferar  avea  uneltele  aceste,  dâră  nu   năoră  curmale.  Dâră  nici  aceste  lucruri  nu
                  tîrlă!  Acum  înţelegeam  părerea.  Când  eşi-     Şi  Tudor  înbăţa  pe  Ţigan  de  oâfă  avea  pâne.  Nefiind  pe  atuncia  bani,  ce  pu­  erau  îndămânatice,  pentru-că  scoica  uşor
                  seră  cu  ursul  din  vale  şi-l  goneau  la  deal  şi-l  porni.  Acum  se  puseră  cu  toţii  pe  ho­                                   se  putea  strica,  âră  lemnul  cel  căutat  şi
                                                                                                                  *) Acestă '„Istoriă a      atât de bine  pâmele cele alese puteau putredi.
                  pe  costa  din  faţă;  cu  cât  înaintatu,  cu  atâta  hote.  Era  într’adevăr  lucru  de  rîs,  cum  se
                                                                                                             scrisă  pentru  popor,  se  publică  deja  de  câte-va
                  sgomotul  venea  în  linie  mai  drâptâ  —  mai  sbâtea  Ţiganul  ca  în  gura  şerpelui  şi  sche­                                           Neajunsul  acesta  a  putut  înceta  abia
                                                                                                             luni  îu  „Deşteptarea   din  Cernăuţi.  Ar  fi  de  ne­
                                                                                                                               44
                  orisontală  —  cu  tîrlă,  şi  e  lucru  firesc,  ca  lălăia  ticălos  ca  uu  câne  din  lanţ  când  e   spusă  valore  pentru  bibliotecile  nâstre  poporale,   atunci,  când  omenii  au  început  a  sci  cum
                  treptat-treptat să fiă aucflt tot mai limpede.  bătut,  şi  s’aruncase  jos  şi  da  din  mâni  şi  decă s’ar tipări şi separat în broşuri.  se topesc metalele. Metalele erau tare po
   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84   85