Page 82 - 1897-02

Nr. 43—1897 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 5

Mor tea contelui Neipperg. Dia Viena de unde întorcendu-să uită lămurirea pri­ rarea raporturilor şi neoesităţilor actuale
se anunţă, oă contele Ervin Neipperg, ge­ mită acolo. D-1 Dariu însă adăugând fiă- ale agriculturei nostre.
Au apărut de sub tipar : „Irmosul Paş­
neral de oavaleriă şi cel mai bătrân oăpi- cărei deprinderi imediat traducerea cuvin­ De acţl înainte am putâ 4i°e, acest
tilor“, compus pentru 3 voci femeescî de
tan al gardei de corp a răposat la Sohwei- telor în românesce, a ferit cartea sa de neajuns e delăturat. D-1 Dr. Maior, bărbat
Tim. Popoviă. Preţul 50 cr. Acest irmos se
gern (Wurtenberg) în etate de 84 ad. — greşala pomenită şi ’i-a adaus un merit ne­ ou vaste cunoscinţe în ale economiei ra­
pote esecuta de cor de şcolari, eventual şi
Contele Neipperg a fost fiial din a doua tăgăduit. ţionale şi cu esperienţe îndelungate, a dat
de cor de bărbaţi.
căsătoria al impărătesei francese Maria Jo- » Pentru partea a doua a cărţii autorul proprietarilor şi agricultorilor noştri o
4
sefina. „M’aş mărita *, câutec pop. aranjat a păstrat aceleaşi însuşiri adăugându-le şi carte, compusă după cei mai buni autori
şi armonisat pentru cor mixt (6 voci) de alte două, cari merită a fi amintite. moderni străini şi după observaţiunile şi
Concert. Mnsioa militară va oonoerta Tim. Popovicî; preţul 50 cr. esperienţele proprii ale autorului, oare ou-
mâne, Duminecă în 7 Martie. începutul la Se află de vendare la Librăria Ciurcu, Domnul Dariu adecă, ca învăţăţor bă­ ndsce aşa de bine raporturile economice
7 ore sera. Braşov; la „Librăria diecesană“ Caranse­ trân sciind că învăţământul intuitiv e lu­
crul de căpeteniă în totă afacerea instruc­ atât din România, oât şi dela noi.
beş şi la autor în Braşov (strada Prun­
0 carte a d-lui Âxentie Severu. A ţiunei, a lăsat la o parte descrierile seci Opul s’a tipărit în tipografia „A. Mu-
dului Nr. 8).
eşit de sub tipar: y,llâspuns la (jartea nd- * obicinuite prin alte manuale şi le-a înlocuit reşianu“ şi este editura propriâ a autoru­
grâ, scrisă de br. Kemeuy Istvân jun. şi cu nisce deprinderi simple, cari privesc lui. Fiind-că a eşit mai mare, d9 cum se
publioată de HeDtaller Jozsef , de Axentie Curs practic de limba maghiară pen­ obiecte, recvisito şi persone din şcolă — credea, abia aoum a putut să apară de sub
14
Severu. Braşov, 1897. Tipografia A. Mu- tru şcolele poporale române, Partea I. va să dică curată intuiţiune. Din punctul tipar şi oelor oe au abonat’o se va espeda
reşianu. — însemnătatea acestei scrieri a (anul I şi al Il-lea de şcolă) este titlul unei acesta de vedere cartea e de două ori fo- în decursul săptămânal viitore.
cărticele, ce s’a tipărit în tipografia archi-
veteranului luptător dela 1848 n’avem lositore. Ghiar şi ordinea în care să ur-
diecesană din Sibiiu — autorul: D-11. Dariu
nevoiâ să-o accentuăm în deosebi. Parte mâză singuraticele deprinderi în partea
însemnată din răspunsul la „Cartea nâ- cu concursul mai multor bărbaţi de şcolă. acesta a cărţii să basâză pe rândul acela MULTE ŞI m TOATE.
gră“ s’a publicat şi în fpiletonul clarului Ca dascăl, drept mărturisind, m’a în­ în care să nasc întrebările în sufletul ele­
veselit apariţia unei astfel de cărţi, mai
nostru, ea conţine însă şi un Adaus privi­ vului. Elevul adecă vădend obiecte, recvi- FI6rea cea mai plăcută a împăratului
ales din motivul, că numele autorului ei,
a
tor la „incendiarea şt devastarea Aiudului site etc., în şcolă să întrâbă mai întâiu: Wilhelm I.
de 183 pagine încă nepublicat. Xntrega carte ca eeva cunoscut în literatura ndstră pe­ ce sunt acelea, cum să numesc? — de
conţine 364 pagine şi se află de venerare, dagogică mi-a fost garantă deplină, că car­ aceea autorul a început partea a doua a Cea mai plăcută flâre a împăratului
cu 65 cr. (trimisă francat 70 cr.) său 1 leu tea nu pote fi ceva obicinuit, ceva de tote cărţii sale cu numele obiectelor şi recvisi- german Wilhelm I a fost florea grâului.
60 bani esemplarul, la tipografia „A. Mu- dilele. Am cercat deci o mică escursiune telor de şcolă, cărora a lăsat să le urmeze Causa pentru care marele împărat 'Wilhelm
reşianu , precum şi la d-1 autor Axentie în interiorul ei, unde dela prima pagină celelalte deprinderi tot în înţelesul psiho­ iubea mai mult acestă fiore şi nu alta a
44
Severu, Braşov (Strada Postavului Nr. 10). începând un tipar frumos, ales şi o hârtie logic amintit. G-reşelî (mari) în cartea tălmâcit’o el însuşi şi esplic&rile lui le
fină mi-au fost bun augur călătoriei mele. aflăm în opul: „Marele împărat în mărirea
D-lui Dariu n’am găsit afară dor’ de pu­
Pentru cei ce voesc se neguţătorescă Şi ’ntr’adevăr că numai mulţămire am cu­ ţinele şi neînsemnatele erori de tipar. — s’a omenâ8câ“ (Lipsea, editura Bernhard
CU pesce. Fiind-o'â dm mai multe părţi am les din escursia mea. Un sistem firesc şi Richter) scris de Paul Pasig.
fost rugaţi de cătră unii ţărani de-ai nesilit te duce ca un drum neted din ca­ Aceste sunt considerările din cari eu aflu
noştri, cari vor să se ocupe cu ven4 area eu cale a atrage atenţiunea D-lor învăţă­ „Pe când mama mea“, (c}Le împă­
de pesce sărat, ca să le arătăm de unde pul pănă la finea cărţii. Nu te împedecl la tori asupra acestei cărţi, ca asupra unui ratul, dimpreună în mine şi fratele meu
•să-şi potâ procura marfa mai ou înlesnire singuraticele deprinderi de acea pustie de manual bine succes — şi cu tote acestea răposat s’a refugiat din Memel la Konigs-
şi fără temere de-a fi înşelaţi, le punem esemple, cari durere sunt caracteristica uimitor de eftin. (Costă 16 cr.). A. berg în timpurile acele grele dela înce­
încă odată în vedere marele magazin de aprope a tuturor manualelor de soiul acesta,
pesce al d-lui loan N. Bidu din Braşov ci o reducere basată pe fericitul înţeles al * putul vâcului nostru (vremile lui Napoleon
{Târgui Str-relor nr. 25), dela care se pote I) am avut nenorocirea, oă tomnai în mij­
comanda în orl-oe timp, at^t în măsură, lui: „Non multa sed multum“ este meritul Manual de agricultura raţională. Din locul câmpului ni-s’au frânt o râtă dela
mare, oât şi mică, tot felul de pesce, icre care-ţl bate mai întâiu la o chiu la jude­ marele manual de agricultură raţională, la trăsură. Din causa acâsta n’am putut să
roşii tescuite, măsline, stafide, smochine, carea cărţii. oare lucreză d-1 I)r. Gcorge Maior, profe­ mergem mai departe; ne-am aşeejat cu
roşcove, t,6te de calitatea cea mai bună şi Der ce mi-a plăcut mie mai mult la sor la şeâla centrală de agricultură dela toţii pe marginea unui şanţ, până când
cu preţuri moderaie.
acestă cărticică este că autorul — lucru Ferăstrău şi la Seminarul Nifon Metropo- visitiul a reparat, Incât-va răta ca să pu­
mai rar — a ţinut cont la compunerea ei litul, în Bucuresoi, a apărut tocmai aoum tem merge mai departe. Din causa dru­
A vi s. de o anumită lege psihologică. Şi adecă partea primă, întitulată Ayrologia seu agri­ mului şi zSbovelii eu şi frate meu am fost
n
Domnii, cari au primit de 10—12 peste curiositatea aceea, care o stârnesce cultura generală pentru usul şoolelor secun­ osteuiţl şi flămâncţî, dâr mai ales eu, care
în elev necunoscutul (în caşul de faţă cu­ dare, speoiale şi superior© de agrioultnră, eram un copilaş mai mie, mai slăbuţ şi
■fiile mai multe esemplare din „Răspunsul
vintele maghiare) densul nu a trecut la or­ învăţământul particular şi de consultat mai gingaş, decât frate meu şi pentru
la Cartea negră şi nu le-au desfăcut până u
u
dinea dilei, ci purcedend din principiul că pentru agricultorii practicl . Cartea este aoâsta mama mea iubită era forte în-
acum şi nu le vor pur.6 desface pănâ în
tocmai pe modul de a sci mulţămi îndată deja aprobată şi din partea ministeriului ro­ grijafă.
ajunul Adunărei extraordinare a Asooia-
ţiunei transilvane în 9 a. 1. c., sunt rugaţi acâstă curiositate, acestă sete de a cunosce mân de agricultură, comerciu, industriâ şi do­ Mama, oa să ne facă puţină distraoţiă,
a elevului sâ baseză în mare parte succesul menii ou decisiunea dela 19 Febr. c. nr.
a aduce cu sine esemplarele nedesfăcute, să mai uităm de fome, se sculă în pioiore
instrucţiunei, a lăsat să urmeze după fiă- 2078. Este un op fârte mare şi forte de
seu, nevsnind domuiaior Ja acea adunare, pe marginea şanţului, ne arată florile acele
care deprindere imediat traducerea cuvin­ valore, asemenea căruia n’am avut pănă
a-le trimite post restante la adresa sub­ multe şi frumâse albastre de prin holde
scrisului la Sibnu. Doritorii de a ave acel telor maghiare în românesce. Corectă îmi aoum în literatura română. Conţine vre-o şi ne rugă să le astrigem şi să i-le adu­
„Răspuns ii vor putâ primi fără alte spese pare procederea D-lui Dariu şi din alt 577 pagine format mare 8°, âr în text sunt cem ei.
u
punct de vedere, şi anume: în alte ma­ intercalate 250 figuri. Pentru RomâDî in
din mâueie mele tot în Sibiiu, pe timpul Din aceste fiori mama împleti o cu­
nuale de limba maghiară tălmăcirea cuvin­ genere, ca popor agricol, acâstă carte este
cât vor dura şedinţele Asooiaţiunei ndstre. nună, âr noi ne uităm veseli cum manile
telor unguresci pe românesce formâză un de-o trebuinţă arcjStore.
Axentie Severu. Până aci proprietarii şi agricultorii ei harnice împleteau. Intr’aoea mama adu-
adaus la finea cărţii sub numele de glosar. oendu-ţl aminte de trista sârte a ţării, de
Elevul deci pentru fiă-eare cuvânt necu­ noştri atât mari, cât şi mici, fiind-oâ nu
năcazul, în care se afla ea şi de viitorul
noscut are să fugă de însăşi lecţiunea sa, găsiau în limba română cărţi de agrioul-
POŞTA REDACŢIUNEI. copiilor ei, îl pica lacrimă după lacrimă
să alerge la glosar, de unde întors în cele turâ care să fiă la înălţimea cerinţelor şi
D-lui Deuiostenes în Bucovina. Aşteptăm mai multe caşuri uită ce a căutat. Meto­ progresului timpului modern, trebuiau să din ochii ei doioşl pe oununa împletită din
-de mult sfârşitul articulului D-vostre. Pănă atunci dul acesta l’aşl asămăna cu o prelegere în recurgă la cărţi străine, mai ales nemţesol, florea grâului.
nu putem începe cu publicarea. Aceste laoriml mă mişcară adânc şi
care pentru orl-ce cuvânt necunoscut în­ der nici cu acestea nu prea puteau să se
văţătorul ar trimite pe elev în clasa vecină, ajute, căci ele nu sunt scrise cu conside­ uitând de năcazul copilăresc ce-1 aveam

•de nenorociri, anume celor sgîrciţl şi la­ In locul unde poporul era înghesuit, veniau mării vedeau de pildă, că singura lor hrană, ei apucă în mână vîslele şx îşi îndrâptă
comi. apoi şi caravane încărcate cu mărfuri, şi anume peştii se depărtau tot mai tare dela pluta cum vrâu. Alţi omeni pote au în­
începutul bîlciurilor seu iarinarocelor. aşa pieţele se umpleau de omeni ce aveau maluri şi se cufundau departe în apă. De călecat pe un copac smuls de apa mării
Ca să scie negustorii că-şi ^vor vinde fel de fel de îmbrăcăminte şi vorbiau în urmărit ei nu-i puteau urmări, dâră nevoia şi aşa an cercat a pluti întăiaşl-dată pe
fel de fel de limbi. — Cei mai vestiţi şi fomei îi îndemnau numai decât să facă apă, alţii pote au plutit pe nn lemn sco­
marfa cu preţ bun, ei îşi însemnau unele
mai cunoscuţi dintre toţi negustorii erau ceva. Flămân4ii pescari se uitau pote la o bit în forma unei coveţl.
timpuri, când mulţime de omeni îndătina
a se strînge în ore-eare loc. StrînsurI de negustorii fenicieni. Marfa ce-o cumpărau insulă verde şi frumosă ce o vedeau în Destul atâta, că isbutind cu cercarea
aceste se întâmplau de obiceiu la sărbători ei dintr’o ţâră, o vindeau cu câştig bun în apa mării, şi credeau, că de-acolo ar pute întâia, omenii au trebuit să prindă curaj
mari. Atuncia mulţimea evlaviosă a popo­ altă ţâră, de unde eră cumpărau marfă şi aduce destulă hrană pentru dânşii şi pen­ şi să facă plute tot mai bune, luându-se
rului năvălia din tote părţile la templele o vindeau cu câştig bun aiurea. Mai ales tru famiile lor, dâră cum să ajungă la in­ după chipul peştelui, care-i înotătorul cel
sâu la bisericele de prin oraşe ca să se în­ Arabia era ţâra aceea, de unde negustorii sula aceea ? mai iscusit. Cum peştele are cap ascuţit
chine şi să aducă jertfe, şi unde poporul fenicieni cumpărau pe nimicuri şi pe ju­ Ei pote vedeau, că unele dobitâce şi codă ascuţită, aşa cu bună sâmă şi
era mai ticsit, acolo se aflau şi dugheniţe cării lucruri forte preţiose ce le vindeau înotă spre insulă şi cercau apoi şi singuri âmenii şi-au făcut plutele ascuţite în par­
lângă dugheniţe pline de fel de fel de apoi în alte ţări cu mari câştiguri şi aşa să înote, dâră ce folos, că calea era prea tea de dinainte şi de dinapoi, ca să potă
mărfuri. Câte-odată negustorii îşi înşirau se îmbogăţiau. lungă. Etâ însă că de-odată ei văd bună­ tăia cu densele mai uşor apele mării. Apoi
mărfurile de vân4are chiar în pridvorele oră plutind pe mare un trunohiu de lemn în loo de aripi au împănat pluta de amân­
Meşteşugul corăbieriei sâu marinari ei.
templelor. Aşa cetim bunăoră în sfintele cu mulţime de paseri pe densul, cari călă­ două laturile cu vîsle, âră în loc de codă
evangelii, că Isus Christos a scos afară din Apele curgătore cele mari, cum îi toresc ca nisce corăbierl iscusiţi şi cântă au împănat’o cu un drac lung şi la capă­
templul lui Solomon pe mulţi vânători şi bunăoră apa Dunării din Europa, şi apele cântece vesele. Cum văd pescarii trunchiul tul cel din apă lat, ca s’o p6tă cârmui sâu
schimbători de bani. — Aşa-deră bîlciurile mărilor cu bună sâmă că multă vreme le-au. acela plin de paseri, gândul li-se luminâză, îndrepta după plac. Ca să nu străbată apa
sâu iarmarocele au început a se face pe împedecat pe poporă să se întelnâscâ şi să ei se apucă de strîng la un loc mai multe pe plută, din început omenii pote au în-
lângă temple sâu pe lângă alte locuri sfinte facă negoţ. Dâră cum omul caută să în­ trunchiuri de lemne, le legă la olaltă cu grădit’o pe la margini cu butuci ori cu
unde se strîngea popor mult ca să fiă de vingă tote pedeoile ce ’i-se pun în cale, nuiele de răchită, le acoper cu ce pot, şi scânduri.
faţă la slujbele cele dumne4eescl. aşa a căutat el să învingă şi pedecile ape­ aşa slobod pe mare cea dintâiu plută. Cu Şi âcă, ce s’a mai putut întâmpla:
In vechime sărbătorile cele multe şi lor celor mari. La lucrul acesta se pare că frică se suie pescarii în pluta aceea, îm- Un plutaş pote şi-a întins odată hainele
strălucite ale deilor păgâni dedeau de multe- l’a îndemnat nevoia. pingend’o cu o prăjină lungă dela mal, şi sale ude pe nisce pari înfipţi pe plută ca
orl prilej de se strîngea popor mult la un loc. Locuitorii de pe malurile sterpe ale când prăjina nu mai ajunge fundul mării, să se usuce la sore. Bâ.tend vântul în haine,

i