Page 117 - 1897-03

Nr. 72—1897, GAZETA TRANSILVANIEI _____________ Pagina 5

Creştinii eu Turoii. O doronă din familiâ Căile Provedinţei. nile aduse acolo din ţerile de mecjă-cji cu ce văcjând eu ochii s’ar îmbogăţi poporul
nobilă, al oărei soţ era dus la răsboitl, Mergeam în oălâtoriă, însoţit de-un creastă, în generaţi unea 5—6 îşi pierd nostru, lipsit pănă acum de mijloce.
merse şi deasa la biserica creştinâscă, ca tovarăş al meu. Cătră sâră ne duserăm la creasta şi capătă chică. Voiil scrie şi soiurile de găini impor­
■să-şî verse ferbintea sa rugăoiune înaintea un om sărao, der de omeniă. Acela ne Cocoşul nostru comun de casă are tate în ţâra nostră, de care se folosesc lo­
lui Dumnedeu. Când întrâ în biserică văcju găzdui peste nopte eu bunăvoinţă. La ple­ îndeobsce creasta mare stătâtore, crestată, cuitorii în multe locuri ale ţării, şi după
o fetiţă ca de 10 ani stând în genunchi care, tovarăşul meu la drum luâ dela bu­ creasta barburie cam mică, penele la gru­ care au un venit însemnat. Dâr şi pănă
şi rngându-se cu mânile ridicate spre cer. nul om o cupă de aur. Eu îl cjisei: „Prie­ mazi sunt de colore auriă sâu roşiatică, când vom ajunge ca poporul nostru să se
Nobila femelă îşi împreună rugăciu­ tene ! aşa soi tu să răsplătesol facerea de coda mare, penele în codă sunt forte dedea la prăsirea raţională are să se folo-
nile sale ou ale fetiţei şi a fost atât de bine? In loc să fim mulţămitorî pentru strîmbe şi sclipicidse ; are umblet fălos şi sescă de găinile nostre de casă comune, şi
mişcată, se simţea atât de uşurată în su­ buna primire, ce am avut’o la densul, tu îndrăsneţ, cu temperament vioiâ, are 4 să prăsâscă din ele cât mai mult. ca să
flet şi în inimă, încât după ce’şl isprăvi ou te pui şi-i iai pe sub ascuns lucrurile cele degete la picior. aibă ce vinde din ele şi îndeosebi ouăle.
rugăciunile, nu se putu răbda de-a nu mai scumpe din casă? u Găina are creastă mare, statura găi- Găina ardeleană.
agrăi pe oopilâ cjieându-i: „Bună co­ Tovarăşul îmi cjise : „Tuci şi venerâză nei faţă cu mărimea trupului e josă, picio-
pilă, ce te face în frageda-ţl copilăriă să căile provedinţei !“ rele sunt fără pene. Găina ardeleană este un soiu anumit,
fi atât de mâhnită?* — Blânda oopilă, să­ A doua nopte o petrecurăm la un om Găina nostră comună de casă ouă necunoscut pănă acuma nicăirl afară de
rutând mânile Domnei, cu reverinţă îi bogat, dâr rău. La plecare tovarăşul mea peste an 120—160 de ouă, clocesce de 2 Ardeal, de unde în timpul din urmă se es-
cjise: „Măria Ta, sunt o fată sărmană, fără lăsa oupa de aur ia bogatul înreutăţit. Eu — 3 ori; carnea ei e gustosă, se îndestu- portâză în ţări străine, cu bani scumpi, ca
părinţi şi doresc să-mî caut stăpânl“. nu mă putui stăpâni ea să nu-i clic: „Cât lesce cu puţin şi rabdă atât frigul cât şi un soiu economic forte folositor. Soiul
— „Decă- ai voiă, fiica mea, să vii de nedrept lucii! iai dala omul bun şi căldura. Cocoşii tineri se pot uşor jugăni, acesta de găini are grumazii de tot go­
se
la mine“, îi <h Domna, „şi-ţi voiă purta sărac şi dat celui rău şi bogat! u fiind-că se desvoltă forte de vreme; pieio- laşi, fără pene şi roşii, începând dela
11
eu de grijă!“ — «V' bucuros, dâmna El îmi dise: „Taci şi venerâză oăile rele sunt fără pene, la cele de colore mai cap în jos pănă la guşe, care împregiurare
mea“, îi dise copila, „numai să am şi eu Provedinţei!“ întunecată negru, vinete. nu le dă la cea dintâiii privire o înfăţişare
K
unde să-mi plec capul . In noptea de-a treia cji erăşl petre­ Găinile nâstre comune de casă n’au plăcută, Acâsta e causa, că pe lângă tote
curăm împreună la un om iorte bun, dâr altă greşelâ, decât aceea, că sunt mici, însuşirile bune, nu are trecerea recerută
După ce domna împărtăşi hotărîrea
sărman. Drept mulţămită pentru buna găz­ uşore şi aşa în piaţele cel mari n’au preţul nici în patria sa restrînsă.
sa şi preotului, se duse cu copila drept
acasă. Copila se făcu din ce în ce mai duire, însoţitorul meu aprinse oasa bietului recerut, pentru aceea avem să purtăm grijă Este de mărime de mijloc, cu pene
bună, mai silitore şi mai credincidsă faţă om. Cu tote astea, la plecare bunul om ca să le corcim cu alte soiuri de găini strinse laololtă, cu creasta comună, picio-
de stăpânii ei. Primind instrucţiune şi edu­ trimise pe unicul său fiu, ca să mârgă cu aduse din străinătate în ţâra nostră seu, rele sunt fără pene; penele pe trup sunt
noi şi să ne arăte calea inai departe. Tre­ ceea-ce este şi mai bine, să le înlocuim de colore atât de deosebită, ca şi a găinei
caţia de lipsă, ea deveni o fată de model
în totă privinţa. când noi peste o apă, tovarăşul meu arunca anume cu soiuri străine, când apoi vom comune de casă.
de pe punte pe fiiul omului, care se şi îneca ajunge scopul acela, ca din prăsirea găini­ Folâsele economice ale acestor găini
Treoură ani la mijloc şi bărbatul îm­
numai decât. lor să nu avem numai ouăle şi carnea tre- sunt:
preună eu fiiul unic al domnei se duseră buinciosă pentru susţinerea casei, ci să pu­
După ce văcjui şi astă nelegiuire, îmi
de nou în bătăliă. Bărbatul căcju pe câm­ tem şi vinde din prăsilă şi a esporta în 1) Că are o natură de tot vînjosă,
pierdui totă răbdarea. „Tiranule, i-am tjis sufere orl-ce schimbare de vreme, şi pote
pul de luptă, âr fiiul ajunse prisonier în ţări străine atât găinile, cât şi ouăle.
eu, cum poli să fi atât de sălbatic şi fără trăi pe orl-şi-ce pământ, adecă atât îu
mânile Turcilor. Domna de supărare în Altfel vom avâ şi noi parte din ave­
inimă? Nu ţi-a fost de ajuns, oă ai aprins părţi muntose, cât şi pe şes. 2) Se prăsesce
sourtă vreme muri. Rudele mai de-aprope, bietului om casa, acum şi pe unioul său rea cea mare, ce capătă ţâra din espor-
după mdrtsa ei, luară tâte lucrurile mai fiu îi înecaşi în a p ă ? . . . u tul lor. uşor şi se desvoltă iute. 31 Are multă
de valora din oasă, âr pentru biata fată Ei însă de tot cu blândeţe şi liniştit La negoţul ce facem cu găinile, se carne. 4) Ea ouă forte biue, într’un an
n’au lăsat, decât nisoe sdrenţe rele şi o luăm sâma, ca în fiă-cara comună să se căpătăm dela ea 130—150 ouă, care au o
îmi cjise : „Taci şi venereză căile provedinţei! greutate mai mare de 60 grame şi sunt
cruce de lemn, pe care buna ddmnă i-o afle unul dintre plugarii noştri mai iscusit,
Ascultă oe-ţl spun: 1) Cupa de aur, ce forte gustose. 5) Sunt mame şi conducă-
dăruise oopilei încă fiind în vieţâ. care să adune găinile şi puii dela ceilalţi
scil oă am lâsat’o la avutul înrăutăţit, era tdre de tot bune, îşi caută nutremântul cu
Biata fată, vădânda-se de nou săr­ plină cu otravă şi pentru aceea n’am şi aşa să le ducă în număr mai mare la sîrguinţă prin orl-ce loc, nu ne putem însă
mană şi părăsită, plângând <jiue şi noptea, lăsat’o aici, ca omul bun să guste oraş, ca aşa să nu fiă silită câte-o biată încrede la clocirea lor, der după ce au
udând ou lacrimile ei fierbinţi eruoea de dintrânsa. 2) Celui sărac i-am aprins casa, de muere a se duce cu 1—2 părecbl de clocit, şed cu statornicie şi putem fi liniş­
lemn, ce-o avea pururea lângă sine. deore-ce el va trebui asum se sape ;la găini, pui, sâu 10—15 oue la oraş şi să tiţi pentru reuşita scoterii puilor. 6) Din­
Care nu fu mirarea fetiţei, când îo- fundamentul ei şi acolo va afla o comoră; pârdă câte-o jumătate de di cu vândaraa tre ouăle ei mai nicl-unul nu este sterp,
tr’o nopte, pe când plângea ţinând crucea 3) Pe unioul său fliu l’am înecat dedre-ce lor, în care vreme putea acasă să ispră- ceea ce nu putem elice despre celelalte
în mâni, de-odată crucea se desfăcu şi când avea să fiă mare, ar fi omorît pe vâscă ceva pe lângă casă seu să mârgă la soiuri de găini.
casa se, umplu de lumină. înăuntrul cru- tatăl său.“ lucru pentru simbrie şi aşa să se foloseseă Soiul acesta de găini în Ardeal e mai
oei de lemn era adecă o altă cruce de dia­ Picând acestea tovarăşul meu se făeâ şi de vremea asta, care ar perde-o cu acasă şi mai mult cunoscut şi aici e şi
mant, împodobită ou petri scumpe. nevScjut.... mergerea în oraş. Peste tot plugarii noştri lăţită părerea în popor, că găinile aceste
Gc.orge Micşa. în deosebi muerile ndstre, ţărauele, ar tre­
A doua (ji fetiţa învăli eruoea de pleşuge la grumazi sunt aduse de vechii
învăţător. bui să pricâpă odată, că ce însemnâză
nou şi se duse cu ea la Metropolitul ţării. Romani.
pierderea timpului; dobânda aceea puţină,
Acesta dete oopilei pentru preţiâsa cruce ce ar da aceluia, care cumpără şi adună In tot caşul avem în găinile acestea
două-cjecl de mii de florenl. Din aceştia Despre prăsirea galiţelor.
găinile anume în sat, cu mult este mai un soiu economic forte folositor, de tot
luâ dece mii şi-i trimise Turoului ca preţ Găinile comune (de rând) şi negoţul mică, decât este preţul timpului pierdut acomodate pentru ouat, pentru care îm­
de răscumpărare pentru fiiul stăpânilor săi, cu ele. prin mergerea de acasă pe la oraş. pregiurare a şi hotărît stăpânirea, ca găi­
care oăcjuse ca prisonier în mânile Turci­ Găina comună (galus domesticus) e Dâcă s’ar face aşa cele dise mai sus, nile aceste folositore să se ţină în pepine-
lor. Cealaltă sumă însă o predate tînărului cunoscută cu pene de colore cât de deo­ atunci în fiă-care sat am ave omeni de ai ria de galiţe a institutului agronomic din
după ce sa întârse acasă. „Acestă avere Cluş-Mănăştur, de unde se pot căpăta de
sebite şi multe, de mărime mijlocie ; creasta noştri, cari s’ar deprinde cu adunarea şi
ţi-se cuvine ţie *, îi cjise fata, „căoî a fost
4
ei este de formă diferită, pe când la găi­ cumpărarea galiţelor în sat, âr în oraşe prăsire pentru lăţirea acestui soiu.
agonisită de părinţii tăi. Eu sunt fată să­ nile de specialităţi şi creasta este de un încă s’ar înfiinţa neguţătorii anume pentru (Va urma). luliu lîavdosy.
racă, YoiO soi purta şi în viitor sarcina
6re-care caracter hotărît. cumpărarea şi vinderea galiţelor, când apoi
sărăciei mele? Bunătatea fetei şi nobleţă
u
Găina de casă comună are de multe- spiritul neguţătoresc, de care are mare lipsă
ei răpi inima tînărului. El se oăsători ou I n t r e p r e t i n T .
orî în loc de creastă chică, îndeosebi se poporul nostru, s’ar desvoltă cu timp şi la
acea nobilă fetiţă, care l’a scăpat din ro­
pote asta vedâ în părţile de mâdâ-nopte. el şi prin spiritul acesta s’ar învăţa a vinde Auclit din popor de Ion Curcii, învăţ. în Cusdriora.
bia turoului şi l’a făcut să fiă cel mai fe-
Temperatura părţilor de mâdă-nopte are productele sale cu preţ mai mare şi a — Iusuratute-ai măi ?
rioit în t6tă vieţa sa,
asupra crestei aşa mare infiuinţă, cât găi­ cumpăra cele de lipsă, tot dela ai lor, prin — însurat.
scăderea şi paguba naţiunilor con- terea, orî-care ar fi ea şi or! de unde veniră cu vre-o 2000 ani înainte de Chris- poema Mahăbhârata , în care se poves-
it
v
locuit6re de alt sânge şi de altă ar veni acestă putere, căci aşa glă- tos prin păsurile munţilor din partea nord- tesce stingerea unui neam de eroi. Ceva
u
raesă, afară de Jidovi, cari sciu se suesce Talmudul perfecţionat de vestică seminţii arice, o luară pe Ind în jos mai târdiu s’a creat eposul „ Râmâyana , în
speculeze chiar şi cu cele mai sfinte Hahami şi Rabini. şi se aşeejară în ţâra celor 5 rîurl (Pen- care se laudă ascultarea, iubirea şi jertfi­
şi nobile simţăminte şi la cari de Mugur- mugurel. ciab). Pe timpul acesta se scrise Rig-Veda, rea de sine. Printre cântecele pe larg es-
obiceiu patria şi idealul e geschăft! cea mai vecbiă din cele 4 cărţi sfinte puse, de cuprins răsboinic, sunt întreţesute
u
u
Ungurul nu p6te asimila, el Peporele vechimei. (Vede) ale Indilor. Aceste cărţi sunt scrise gingaşe povestiri, ca„Nal şi „Damayanti
p6te numai intimida, (înfrica) mai în limba sanscrită şi numele lor însemnâză şi „Savitri“, în care se preamăresce în mo­
ales decă mai are la spate şi baio­ Tablouri istorice, prelucrate din germ. de A. B. „sciinţă“. Rig-Veda este o oglindă a eul- dul cel mai minunat credinţa femeescă. In
netele austriaco, precum le are as- I n d i i . turei arice din timpurile acelea vechi; ea asemenea timpuri râsboinice căpeteniile fa­
tăcjî. 1. ŢERA. India se desparte de trun­ conţine himnurî pline de vioiciune şi de miliilor nu mai aveau răgaz să-şi vacjă de
Intre asimilare şi intimidare e o chiul' Asiei prin uriaşul şir al munţilor dorinţa de pribegire. Arii imigraţi trăiau datorinţele lor preoţescl şi astfel se forma
mare deosebire! Acesta au probat’o Himalaya, care se estinde în partea nor­ împărţiţi în grupe mai mici sub condu­ o clasă deosebită a preoţilor, care îşi câş­
Jidovii dela Arad pe la sfirşitul dică a ei; de celelalte părţi ea este în- cerea fruntaşilor; căpeteniile familiilor erau tiga infiuinţă şi putere din ce în ce mai
anului 1849, când cu mic cu mare, cungiurată mai cu sâmă de oceanul indic, tot-odată şi preoţi. înţelepţii, cântăreţii şi mare la Arii cei evlavioşî. In locul vieţii
s’au presentat înaintea generalului şi astfel formeză o lume cu totul separată. acei ce seiau şi rosteau rugăciuni, erau nomadice de pănă acum Arii începură a
Magnaţi cu o petiţiune, în care ară­ India este udată cu îmbelşugare de rîurile ţinuţi în mare cinste, dâr o trâptă preo- se deda la lucrarea pământului şi-şi făcură
tau, că numai de frică şî-au maghia- Ganges, Indus şi altele; aproprierea mării ţâscă deosebită nu era în acele timpuri. locuiţe statornice; pacea.luâ locul espedi-
risat mai înainte numele şi astfel îl şi a munţilor celor înalţi contribue la îm­ Pe la anul 1500 Arii, cari se ’nmulţi- ţiunilor răsboinice. Acum se formară state
rugau se le redee erâşî pe Lillien- blânzirea climei sale, care altfel ar fi de seră forte tare, pătrunseră spre răsărit şi mari stăpânite de principi moştenitori.
stein în loc de RazsavOlgyi, Hirsch tot ferbinte. Pământul binecuvântat al aces­ cuprinseră şi ţâra rîului Ganges. Locuitorii Alcătuindu-se clasa preoţilor, tot po­
în loc de Szarvasy şi Griinfeld în tei ţări produce fără multă ostenelă o mul­ cei vechi ai ţării, Dravidii -, cari erau de porul începu să se împartă încetul cu în­
v
ri
loc de Zdldmezey etc., declarând pe ţime de producte preţiose. colâre închisă, fură parte supuşi, parte cetul cu mai multe caste, pănă când (pe
cinstea lor, pe care n’o au, că vor 2. IMIGRAŢIUNE, RfiSBOIE, CASTE trebuiră să se retragă în ţinuturile muntose. la a. 600 în. de Obr.) preotul Mânu hotărî
■fi întot-dăuna cu acela care are pu­ ŞI RELIGIUNE. Iu acestă ţâră roditore Luptele din timpul acesta sunt descrise îu în cartea sa de legi pentru tot-deuna îm-