Page 33 - 1897-03
P. 33
Moiim Aâsditstriiinn, ..fiiieta'* iese în fl£-carc li.
n Mnfc Aboaamente pentru Anstro-Ungaria:
Braţe?: piaţa m&'s N?. 30,, Pe un an 12 fl.. pe şese luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori aBfrnr-iow» na sa
jsrtmosu. — Manusovipci' hk ee N-rii de Dumlneoâ 2 ii. pe an.
rotrimat, Pentru România si străinătate;
IWSEBATE ne priiDesola Ariml-
Pe un an 40 frânei, pe şăse
sUtreţicnsîc Braşov şi Ia ur- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
mătdrnle Birouri da srtur.clurl:
in Tiena: M. Bum, Hainrich N-rii de Duminecă 8 franoi.
Bchaiek, tiudoif Mosst, 1, Oppdiks Se prenumără la tăte ofieiole
Nachfolgor; Anton OppcWi, J. poştale din intru şi din aiară
Dnr.ntbar, în Budapesta: ,1. V. şi la dd. ooleotori.
Ooldborgerg, Seksinin Bomat; iu ■ UwnamBatul psntrn Brasor
Bueurosei: Agsncs Hanii, Suo- administraţiunoa, piaţa mare,
cursale do Koumanie; în Ham- tfirgul Inului Nr. 30 etaciu
bart,: Karoiyt <6 Uebmann. I.: pe un au 10 fl., pe şese
Preţul interţlunllor: o seria luni 5 fl., po trei luni 2 fl. 50 or.
Sarmond pe a ool6nă 8 or. şi Cu dusul în casă: Pe un an
BOer. timbru pentru o publi- (^Tuu^CLer d_e ZD-u-zrxinecă. IO) 12 fl., pe 0 luni 6 fi., pe trei luni
oare. Publicări mai dese după 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a.
tarifă si învoială. său 15 bani. Atât abonamen
Eeolame pe pagina a 3-a o tele cât şi insorţiunile sunt
aeriă 10 or. său 30 baci. a so plăti înainte.
Nr. 55.—Anul LX. Braşov, Duminecă 9 (21) Martie 1897.
tele "Vaszary cu acest prilegiu se Nimeni nu va trage la îndoelă în Atena, seu să pună îndată în lucrare
Stări putrede. cadă şi câteva cuvinte nimicitâre dreptăţirea vorbitorului, de-a fi tăl ameninţarea, ce o făcuseră mai 'na-
pentru stările de faţă din Ungaria maciul dorinţelor şi aspiraţiunilor inte, că decă trupele grecesc! nu se
Pe când se puseră in lucrare
şi pentru societatea maghiară. catolicilor unguri. vor retrage de bună voiă din Creta,
reformele bisericescî-nolitice în Un-
L Când însă Vaszary apelâză la să fiă silite cu puterea a părăsi os
garia, se vorbia mult de piedeca cea Pornind dela părerea, că ome credincioşii săi, ca să se întârcă la trovul acesta, de care s’a vorbit şi
mare, ce se va pune în calea acelor nirea este acjî fârte bolnavă şi că Dumne4eu, nu trebue să uite, că s’a scris aşa de mult de un timp
reforme din partea catolicismului, nu este acjî în tâtă Europa o na Dumne4eul acesta nu este numai încâce?
care este atât de puternic în Unga ţiune, care se nu sufere de rane al catolicilor şi al Maghiarilor, şi
ria. Am vec|ut, cum s’au desfăşurat grele sociale, primatele îşî puse în că în acest stat isvorul de căpete- Mulţi se temeau, că în privinţa
lucrurile. Catolicii au protestat şi trebarea: De unde vin tote acestea? niă al relelor şi al decadenţei se acestei întrebări puterile cele mai
s’au opus şi în camera magnaţilor, Ce ne lipsesce? Sciinţă, literatură, trage din nedreptatea, ce-o fac cei mari nu se vor pute înţelege între
reformele însă cu tâte acestea s’au industriă, comerciu, bogăţiă am avâ, ce au cârma în mână conlocuitori sine, ci unele vor rămâne pe lângă
făcut după cum a dorit ialanga li- căci în ce privesce starea materială lor lor de altă naţiune. hotărîrile de mai ’nainte, eră altele
berală-calvinistă-jidovescă dela pu am făcut — c}ice Vaszary — în câ se vor da de partea Grecilor, seu
tere. te-va Jecî de anî mai mari progrese, cel puţin nu vor lua parte la paşii
ca altă-dată în sute de anî. Avem Revistă politică. propuşi împotriva lor. Temerea acesta
De-atuncî catolicii unguri au în
reţele de drum de fier, vapâră, te însă a fost de prisos, de6re-ce, după
ceput se se gândescă mai serios de
legraf, telefon, electricitate, burse; Ce mai e nou din Creta ? — Aşa cum s’a dovedit în cursul acestei
a-şî strînge rândurile şi de-a se pre
avem bănci, mulţime de legi, ma se întrebă astă4î totă lumea, ce se săptămâni, puterile sunt hotărîte să
găti şi întări pentru luptele, ce încă şini, arme de resboiu, localuri de interesâză de politică, întocmai cum nu lase cu nici un preţ a se înoăiera
de aci încolo catolicismul va ave se
le porte cu statul. S’a lormat par distracţiă şi de petrecere solide şi odiniâră pe timpul Romanilor ârnenii Grecii cu Turcii şi astfel a se tur
nesolide, şi am pute 4‘ ce: 0 neţăr se întrebau unii pe alţii, doritori de bura pacea lumei.
4
tida catolică „poporală* , care lu-
murită libertate individuală (??). a afla lucruri nouă? Ce mai e nou După-cum a spus ministrul tre-
creză şi agiteză pe teren politic, er
din Africa?
pe celelalte terenuri, cu deosebire Ce ne lipsesce, deci? întrebă bilor din afară frances Lunia şi Mar-
Asta dovedesce, că lumea recu-
pe cel cultural şi bisericesc, catolicii Vaszary şi răspunde tot el: Ne lip ţia trecută în dieta din Paris, pu
nâsce însemnătatea lucrurilor, care
îşi concentreză tote puterile, de care sesce vieţa sufletescă religiâsă-mo- terile cele mari recunosc, că Creta
se petrec în ostrovul din partea cea
dispun. rală. Moravurile timpului nostru sunt n’a fost bine condusă sub ocârmui-
mai răsăritână a Europei, bine scimd
înveninate, nu mai recunoscem so rea turcescă şi de aceea au hotărît,
La ocasiunî sărbătoresc! căpe orî-şi-cine, că întâmplările din acest
cietatea maghiară. Pretutindeni dis ca de aici înainte locuitorii acestei
teniile lor îşi ridică glasul pentru ostrov lesne pot să aducă după sine
trugere, anarchiă şi decadenţă. Mo insule să aibă conducere de sine,
apărarea vacjei, a nisuinţelor şi sco nisce încurcături, care pot să sgudue
rală, patriă şi Dumne4eu sunt a4î rămânând numai cu numele sub stă
purilor catolicismului, care din starea împărăţii întregi.
numai vorbe g6îe. pânirea Sultanului. De altă parte
umilită, în care a ajuns astăcjî, vre Der să luăm lucrurile, de unde însă, 4i ministrul frances, puterile
se
se se avânte erăşî la o posiţiă pre- Cu aceste cuvinte, scâse chiar am încetat adl-săptămână, ca să ve nu pot să se învoâscă cu alipirea
domni ţâre în stat, punând mâna pe din foile unguresc!, a sbiciuit pri dem, ce s’a mai întâmplat în acâstă insulei, despre care e vorba, la Gre
putere. matele stările putrede ale societăţii privinţă de Dumineca trecută pănă
maghiare, ce le-au adus eu sine des cia, deâre-ce astfel de o parte ar
Astfel şi-a ridicat vocea acum, acum. trebui să se întâmple unrăsboiu între
trămarea în viâţa privată şi patimile
cu ocasia adunărei generale a pri Am spus în numărul din Dumi Turci şi între Greci, eră de altă
şi lăcomia în viâţa politică.
mei reuniuni catolice unguresc! a neca trecută, că răspundând Grecii, parte, suferind puterile ca Grecii se
„S.-lui Ştefan , ţinută Joia tre Ce-i de făcut? întrebă archi- că nu ’şî pot chiăma înapoi trupele pună mâna pe ostrovul acesta, care
44
cută în Budapesta, însu-şî primatele păstorul ungur. El scie numai un trimise în Creta, şi că aşteptă, ca face parte din împărăţia turcâscă,
Vaszary, şi a ţinut una din acele leac : trebue să ne întorceai, 4ice, la locuitorii din acâstă insulă să fiă Sultanul şi guvernul său n’ar mai
vorbiri, care au de scop de-a admo- Dumne4en. Devisa nâstră să fiă: întrebaţi, decă mai voiesc să rămână fi aplecaţi să primescă schimbările
nia pe catolici, ca se nu şovăâscă Suntem şi rămânem credincioşi ca sub stăpânirea Sultanului turcesc, propuse de puteri pentru întregă îm
şi se se grupeze cu încredere toţi tolici şi credincioşi Maghiari. său nu, puterile stau la chibsurî, ce părăţia turcâscă, care schimbări sunt
în jurul stegului desfăşurat de vlă Frumâse cuvinte şi cu multă să facă faţă cu acest răspuns: Să în interesul tuturor poporelor din
dici şi de magnaţi. A lăsat prima convingere şi demnitate respicate. mai stea de vorbă cu guvernul din acâstă împărăţie.
FOILETONUL „GAZ. TRANS. 44 Ochii ei, ca marea la apusul Myglis îşî simţi inima tremu decât lumina lui Apollon, în faţa
sârelui, erau plini de tainice focuri, rând la au4ul acestui cântec, ce căreia focul altarului îi părea ne
într’atât, că întâia preotesă, cu grijă venia tot mai aprope, ca valul mă vrednic de privit!...
Peaîra de opal*) cătând la dânsa, îşî 4i a: „Prea rei alunecând pe nisip, şi o învăluia, Cuvinte de dragoste îi şoptesce
ce
ai’4ătore îi este privirea!... Să fiă ca un suflu cald şi parfumat! Şi
de Carmen Sylva. el de aprope. Numele i-1 îngână
oglindirea flacărei ce păzesce, orî etă, că sunetul luă formă, şi în faţa
Orl'-ce frundă re’nverdesce, numai văpaia extasului sfânt!? 44 ei, strălucitor, apăru Phoebus-Apol- mereu, ca şi cum ar fi fost o cân
OrI-ce rîu apele-şl cresce. e tare. Uşor apoi îi desface părul, ca
Fragedele-i buse de copil îndu lon, cel mai frumos dintre 4 i- într’o mantie de aur se învălue pe
Era nâpte, şi feciârele preotese
rau par’ că în silă tăcerea îndelun Copila întinse mânile, ca să se umeri cu dânsul, âr părul, schimbat
plecaseră să se culce. Numai una
gată a nopţei, ca şi cum, decă ar apere de dânsul, de dânsul, care-i par’ că în ra4e, luciri răspândesce
singură rămăsese de pază, lângă fo
fi îndrăsnit, le-ar fi descris cu un vrăja privirea cu ochii într’atât, că împrejuru-i!
cul altarului, în templul Hestiei. Era
duios cântec de păsărică!... nici pleâpele nu putea să le mai
atât de frumâsă, în vestmintele ei cobâre!... De atâta lumină ademenite, pă
u
albe, că Artemisa îşî oprea ra4ela De-odată, minune! Focul aţâţat, sările, cre4end, că e 4i ă, glasuri
pe lespe4ile templului s’o privescă, ca de o mână nevă4ută, sbucni în întruparea visului ei de tine de bucurii nesfîrşite înălţară.
er undele mărei luptau, alergând, pale mari de flăcări pănă sus la reţe îi stătea acum înainte, de o Marea alergă să vadă acâstă
să-i atingă piciârele !... acoperiş, er stâlpii de marmură roşi miiâ de orî mai frumâsă decât o nouă auroră, şi ’n foc scăldată şi
şi străveixjii se făcură. Frumosa co visase.
Se spunea, că în nopţile ei de dânsa, ca marmura stâlpilor, ca po
veghie, cu glas gingaş, privighetârea pilă, ca o statuă de zeiţă, fu scăl .Şi dâr’ i-se părea, că aude o mii, pădurii!...
dată în lumina ce crescea, creseea şâptă murmurându i: „Intorce-ţî pri
o striga neîncetat: „Myglis! Myglis !...“
mereu, pănă ce din adâncul scân virea, închide-ţî ochii şi inima, căci Firea întregă fu părtăşa aces
pentru ca frumâsele-i pleâpe, cu
teietor răsună de-odată un cântec, fericirea de care te apropii e mâr- tei nopţi de iubire, şi totuşi firea
lungi şi umbritâre gene, să nu-i fiă întregă prea strimtă părea, pentru
cu tonuri de harfa eoliană, un cân tea!“ — „Şi decă e mârtâa, să via
împovărate de somn. a cuprinde atâta fericire!
44
tec cum ureche de cm nu au4ise cu bine! îi îngâna inima bucurâsă,
se
*) Revista ^Literatură şi Artă română încă şi nici glas viu pe lume nu-1 şi fără de-a mai 4i° e un cuvânt, ,Aud sbătându-mi-se caii! 4i
publică, în. ultimul său număr, aeestă fan- mai cântase vre-odată! copila că4u în braţele 4 l i! într’uu târ4iu el copilei... nu plânge,
eu u
tasiă a M. S. Reginei României. Traduce mă voiu întârce »
44
rea acestei deliciose fantasii este făcută, Par’ că strunele harfei ar fi fost Flacăra pe altar se făcea tot
după cum se afirmă, de d-1 Dimitrie Olă- ra4ele sârelui însu-şî, într’atât de mai mare, deşi de mult ea o uitase. — „O să mă uiţi!... căci multe
neseu (Ascanio). nemărginit le ara viersul! Myglis nu o vedea, Myglis nu vedea îţî farmecă ochii! 44
