Page 34 - 1897-03
P. 34

Pagina 2                                                           GAZETA TRANSILVANIEI                                                                      Nr. 55.—1897.


                                                                                                                                                             ae:
              Drept  aceea,  ve4end  puterile,  aduce 4’ua de mâne: Resboiu seu pace?              nasce  în  simplitatea  casei  prin  pro-  onest, el 4i            „Prefer un om fără
         că  guvernul  grecesc  n’a  dat  ascul­           In  Austria  4fiel©  trecute  s’a  ur­  priele  nbstre  puteri  şi  bunătăţi.  Fe­    bani, decât bani fără om. u
         tare  provocării  lor,  ca  în  timp  de  mat  mai  departe  cu  alegerile  pentru  ricirea  nesgomotosă  este  cea  mai                     O  bună  căsătoriă  este  o  socie­
                   e
         şese  <}il   se-şî  cheme  înapoi  coră­     dietă.  Dintre  Românii  bucovineni  au  nobilă        pe   pământ,     căcî   într’ânsa  tate  de  amiciţiă  şi  de  încredere,
         biile  şi  trupele  trimise  la  Creta,  au  fost  candidaţi  la  colegiul  al  doilea  omul  nu  se  pierde  ca  în  bucuriile  care  impune  datorinţe  şi  obligăminte
         hotărît  cu  tote  împreună,  se  trimită  (al  proprietarilor  mari)  baronul  G.  sgomotbse.                                          reciproce.  Sciinţa  economiei  casnice
        corăbii  şi  trupe  nouă  la  insula,  des­   Vasilco,  eră  la  colegiul  întâiu  (al           Fericirea  vieţei  sgomotose  nu  este  e9te  cunoscinţa  cea  mai  folositbre
         pre  care  e  vorba,  care  împreună  cu  clerului)  părintele  Dr.  Ion  Zurcan,  fericire  adevărată,  ea  nu  pbte  nici  şi  mai  onorabilă  pentru  o  mamă  de
         corăbiile  şi  trupele  trimise  mai  îna­   consilier consistorial.                      măcar  într'o  cţi  să  ne  fericescă,  nici­  familie,  atentă  la  datorinţele  sale  şi
        inte  de  puteri  se  taie  cu  totul  orî-ce      Românii  din  România  au  suferit  decum  însă  într’un  chip  mai  înde­            ajutbre pentru copiii sei.
        legătură  între  acesta  insulă  şi  Grecia,  o  mare  perdere  prin  mbrtea  prea  lungat.  Scârba  şi  nemulţămirea  ur-                    0  femeie  muncitdre  şi  bună  aduce
         ca  astfel  Grecii  vrând  nevrând,  se  timpuriă  şi  neaşteptată  a  fostului  rneză  după  desfătarea  cea  preste  mai  mult  folos  într'o  casă,  decât  fiica
        fiă  siliţi  a-şî  chema  acasă  ostaşii  deputat  şi  ministru  Alexandru  Laho-  măsură.                                               unui  mare  bogat,  care  cheltuesce  pe  ni­
         aflători  în  Creta  sub  comanda  co­       vari,  unul  din  cei  mai  luminaţi  şi           Trebue  deci  a  îmbrăţişa  mai  micuri  mai  mult  decât  venitul  ce  aduce
        lonelului  Vassos.  Acestă  închidere  mai  destoinici  dintre  bărbaţii  de  bine  pacînica  retragere  în  vieţa  fa­                  bărbatul seu.
        seu  blocare  a  Cretei,  care  se  va  face  stat  români.  Toţi  bmenii  cu  simţ,  miliară,  decât  sgomotbsele  desfătări                 Un  mare  moralist  a  d,is:  „Da-
                                             ua
        cunoscută      peste   tot   cu    4i    de  tote  foile  din  România,  fără  deo­        şi  petreceri  publice,  căcî  numai  a-  torinţa  femeilor  este  de-a  fi  virtuos9,
        mâne,  se  va  face  astfel,  că  corăbiile  sebire  de  partide,  deplâng  mbrtea  tuncî  omul  este  un  adevărat  domn  privilegiul  lor  însă  pare  a-le  măr­
        puterilor  vor  priveghia,  ca  nici  un  acestui  vrednic  bărbat  întâmplată  la  în casa sa, er nu un visitator străin.               gini  numai  în  aparenţele  virtuţei.
        vas  grecesc  se  nu  se  apropiă  de  in­    Paris  în  nbptea  de  Luni  spre  Marţi           Cea  mai  mişcătbre  şi  cea  mai  Multe  femei  îşî  uită  de  datorinţe,
        sulă  şi  se  aducă  ceva  pe  sema  oş-  (3 spre 4 Martie v.)                             adâncă  bucuriă  însă  este  tot-deuna  der  tbte  îşî  aduc  aminte  de  al  lor
        tirei  închise  astfel  aici;  de-asemenea                                                 fructul  unei  activităţi  folositbre.  In  privilegiu “.
        nici  corăbiilor  străine  nu  le  va  fi                                                  ceea  ce  bărbatul  a  făcut  şi  a  lucrat,       Intre  părinţi  şi  copii  trebue  să
        iertat  a  aduce  nimic  nici  pe  sema  Câte-va cuvinte despre căsătorii
                                                                                                   se  oglindeză  puterea  sufletului  său;  esiste  acelaşi  raport,  care  este  între
        trupelor  grecescî,  nici  pe  sema  lo­                                                   cu  cât  privesce  fructele  silinţelor  Dumne4eu  şi  om.  Iubirea  să  fiă  le­
                                                             Plăcerile şi suferinţele vieţei
        cuitorilor  dinlăutrul  insulei,  ca  ast­                                                 sale,  cu  atât  mai  multă  stimă  do-  gătura,  care  îi  legă  între  sine;  pă­
                                                                       familiare.
        fel  şi  aceştia  se  fiă  domoliţi  şi  siliţi                                            bândesce de sine însu-şî.                     rinţii  vor  privi  pe  copiii  lor  ca  da­
                                                                          IV.
        a se supune hotărîrei puterilor.                                                                 Omul,  care  îşî  alege  o  soţiă  a  ruri  dela  Dumnedeu.  Numai  din  iu­
              Mai  departe  guvernele  puterilor           Nu  trebue  se  considerăm  grijile  vieţei  sale,  trebue  se  ţină  mai  pu­        birea  ce  o  au  copiii  faţă  de  părinţi
        celor  mai  roarî  au  hotărît,  că  decă  casei,  ca  cele  mai  grele  şi  din  causa  ţin  la  avere  decât  la  educaţiune  şi  se  va  pute  desvolta  în  ei  şi  iubirea
        acâstă  închidere  a  Cretei  nu  va  fi  lor  se  ne  depărtăm  de  legământul  la,  moralitate;  numai  cu  aceste  două  faţă de Dumne4eu.
        de  ajuns,  ca  să-i  facă  pe  Greci  se  căsătoriei,  căci  vieţa  casnică,  deşi  din  urmă  calităţi  femeia  face  pe  so­               Ce  spectacol  pbte  fi  mai  încân­
        lase  în  pace  Ostrovul  cu  pricina,  se  înmulţesce  numărul,  nu  înmulţesce  ţul  ei  fericit.  Ce  stare  pbte  fi  mai  tător,  decât  acela  al  unei  femei  fru­
        se  ia  asemenea  măsuri  şi  faţă  de  însă  şi  greutatea  grijilor.  Grijile  ca­       fericită,  decât  aceea  a  doi  soţi,  carî  mbse  în  mijlocul  micilor  săi  copii.
        schelele  cele  mai  însemnate  ale  Gre­     sei  ne  oţelesc  inima,  er  îngrijirea  petrec  într’o  armoniă  perfectă  şi  Numele  dulce  de  mamă  este  sacru
        ciei,  împedecându-se  astfel  negoţul  unită  cu  temerea  este  vătămătbre,  sunt  strîns  uniţi  prin  o  iubire  şi  chiar  şi  1a.  popbrele  sălbatice.  Tbte
        Grecilor cu celelalte ţări.                   căci  lânce4esce  inima  şi  ne  lipsesce  stimă  reciprocă!  Ei  gustă  o  vieţă  femeile  în  general  cunosc  şi  practică
              Der  Grecii  tot  ai  naibei!...  Ei  de  puterea  de-a  le  preveni  şi  a  mic­    de  deliciu  în  mijlocul  plăcerilor.  Er  cu  o  desfătare  nespusă  aceste  pre-
        nu  se  lasă  nici  acum,  deşi  văd,  că  şora  cel  puţin  urmările  lor  vătă-  o  căsătoriă  nepotrivită  presintă  un  ţiose  datorinţe,  ce  le  împune  na­
        tote  puterile  cele  mari  sunt  în  potriva  mătore.                                     tablou înfricoşat.                           tura.
        lor  şi  ei  sunt  numai  o  mână  de  6menî.      Grijile  casei  aduc  fericirea  fa­         Prima  condiţiune  a  unei  bune              O  femeie  nu  pbte  fi  mama  bună,
        Ei 4ic, că dâcă puterile îi împedecă de  miliară,  ele  sunt  armonia  vişţei,  şi  înţelegeri  de  căsătoria  constă  în  ar­          decă  nu  a  fost  mai  întâiu  fiică  iu-
        a  împreuna  Creta  curegatul  lor,  vor  cine  nu  are  griji,  acela  nu  are  nici  monia  fîsică  şi  morală,  şi  în  unirea  bitore  şi  supusă.  Fără  amor  filial
        ataca  pe  Turci  în  Macedonia  şi  vor  dorinţe.  Neîngrijirea  pentru  viitor  Caracterelor.  A  doua  condiţiune  este  nu  esistă  nici  amor  matern.  A  iubi
        face  un  bucluc  şi  mai  mare  decât  derapănă  lucrurile  familiare;  er  cel  moralitatea,  acea  calitate  eminentă,  cu  atragere  este  cea  dintâiu  dato-
        în  Creta.  Spre  acest  scop  guvernul  ce  se  îngrijesce  numai  pentru  cele  care  comandă  stima  şi  respectul.  A  rinţă  a  unui  suflet  nobil.  Un  om  se­
        grecesc  a  şi  trimis  partea  cea  mai  presente,  acela  cu  o  uşurinţă  alergă  treia  condiţiune  constă  în  mijlbcele  rios  şi  cu  bun  simţ  caută  o  soţiă,
        mare  a  oştirei  la  graniţa  turcescă,  spre perirea sa.                                 ce  trebue  se  aducă  fiă-care  din  soţi  care  se-i  dea  copii  şi  să-i  scie  cresce
        unde,  după-cum  se  scrie,  s’ar  fi  adu­        Să  ne  învingem  pe  noi  înşi-ne  spre  asigurarea  esistenţei  lor  şi  a  după  cuviinţă.  Scopul  seu  va  fi  bre
        nat  cu  totul  la  70,000  omeni.  Chiar  şi  am  învins  lumea  totă.  Să  fim  copiilor            lor;   aceste   mijlbce    sunt:  de-ajuns,  decă  se  va  însoţi  cu  o
        miniştrii  grecescî  spun,  că  poporul  cumpătaţi  în  dorinţe,  şi  aşa  ni-se  Data  (zestrea),  economia,  ordinea  şi  fată,  care  jocă  şi  cântă  bine  la
        este  grozav  de  necăjit  împotriva  vor  micşora  de  sine  grijile.  Să  fim  mai  pre  sus  de  tote,  virtuţile,  care  piano,  der  care  nu  înţelege  nimic
        Turcilor  şi  împotriva  puterilor  şi  gata  a  pierde  tot-dâuna  cele  mai  ţin  a  menţine  în  sînul  familiei  feri­              la  economia  casnică  şi  la  sacrele
        cere  din  răsputeri  îmceperea  răsbo-  plăcute  şi  mai  scumpe  din  ale  nbs-  cirea şi bunul traiu.                                datorinţe de mamă?
        iului  împotriva  Turciei,  ameninţând,  tre,  ca  venind  după  decisiunea  pro-               Cu  tbte  acestea,  părinţii  bogaţi          In  aşa  cas  se  va  întâmpla  fără
        că  altfel  se  rescolă  şi  detroneză  pe  vedinţei,  bra  ispitei,  să  nu  pierdem  mai  tot-deuna  refusă  a-şî  mărita  îndoelă,  ca  după  o  scurtă  convie­
        regele Gheorghe.                             cu o lovitură totă fericirea nbstră.          fiicele  după  tineri  fără  avere,  însă  ţuire,  bărbatul  va  fi  cu  desăvârşire
             Va  se  4ică,  cârpesci  haina  în-           Fericirea  cea  adevărată  înflo-  onorabili  şi  muncitori,  ci  mai  bucu­         amăgit  în  privinţa  soţiei  sale,  că  în-
        tr’o  parte,  şi  se  rupe  şi  mai  tare  în  resce  numai  în  liniştea  vieţei  fami­   ros  le  mărită,  chiar  în  contra  voin­   curând  soţii  vor  începe  a  simţi  greu­
        alta.  Aşa  şi  cu  încercarea  puterilor  liare,  unde  omul  nici-odată  nu  este  ţei  fiicelor,  după  bogaţi  (pentru  aur),  tatea  lanţului,  ce-i  unesce,  şi  în  fine
        de a face pace între Greci şi Turci.         singur,  fiind-că  se  pbte  îndestuli  cu  şi  prin  acesta  fac  un  rău  din  cele  pacea  şi  unirea  vor  părăsi  casa  con­
             Acuma  nu  e  vorbă,  în  cele  din  sine  însu-şî,  şi  unde  nici-odată  nu  mai  mari.  Trebue  se  recunbscem,  că  jugală.
        urmă  pbte  că  şi  Grecii  se  vor  mai  este  de  lăsat,  fiind-că  sufletul  său  tbte  în  acetă  lume  se  pot  cumpăra                  O  femeie,  a  cărei  educaţiune  a
        linişti  şi  vor  vede,  că  nu  e  lucru  nu  se  face  necredincios  cătră  sine  cu  bani,  der  fericirea  nicî-odată.  fost  basătă  pe  o  raţiune  sănătosă,
        de  glumă  a  se  lupta  cu  Turcii  şi  a  însu-şî                                        Marele  Temistocle,  ilustrul  atenian,  face  fericirea  -familiei.  Ordinea  şi
        ave  de  lucru  şi  cu  cele  şese  puteri         Fericirea  nesgomotosă  este  cea  când  la  căsătoria  fiicei  sale  avea  să  economia  sunt  două  calităţi,  care
        mari  ale  Europei.  Decât  deocamdată  mai  nepreţuită  pe  pământ,  căci  ea  se  decidă  între  un  tînăr  bogat,  dâr  fac  prosperitatea  unei  case,  deore-ce
        nu se pbte sci de bună seină, ce va          nu  se  pbte  cumpăra  cu  bani,  ci  se      viţios, şi într’un băiat sărac der           risipa seu cheltuelile nemăsurate dis-




             —     „Nu,  nu  te  uit!...  Mă  voiu  sub  cari  luceau  şiregurî  de  mărgă­        îndeletnicind’o florî să cosă pe ele...      nilor  faptele  ei,  fata  vinovată  ar  fi
        întorce erăşî“.                              ritare, lung, lung i-le sărută.                    —  Ve4b  îi  4i° >  când  privesc       biciuită în faţa obştei!...
                                                                                                                          ea
             —     „Sunt  alte  femei  mai  fru-           Şi  buzele-i,  calde  încă  de  săru­   eu,  câmpia  cu  florî  se  îmbracă.  Aşa          Der...  atunci  ar  da  pe  faţă  şi
                                                                                      or
        mbse de cât mine!“                           tare,  luceau  ca  blândele  4 î:  ochii,     fă  şi  tu;  cu  rumenele  tale  degete      pe  frate-său,  pe  care  nimenî  nu  tre­
                                                     —  în  cari  4©ul  îşî  mângăiese  pri­                                                    buia  să  vadă  trăind,  ci  numai  să-l
             —      „Aşa  cre4i?  Privesce  -  te                                                 strămută  pe  pân4â  viile-mî  florî!...
                                                     virea,  —  asemenea  cerul,  cu  două                         ua                           slăvescă  în  mersu-i  pe  bolta  ce-
        deră!“  Şi  nete4ând  un  părete  de                                                      Şi lucra totă 4i  copila.
        marmură  cu  mâna,  îl  prefăcu  în          mari stele în adânc, tresăriră!                    Tovarăşele  ei  se  minunau  ş’o        rescă!...
                                                          Trupul  mlădios  al  copilei  cres­                                                        De  aceea,  cu  pas  uşor  trecu
        oglindă,  Myglis  atunci  se  ve4u  ală­                                                   pizmuiau  vă4end’o...,  er  faima  mă-
                                                     cuse,  er  paşii  ei  păreau  că  n’ating                                                  peste  undele  mârei,  lăsând  în  urmă-i
        tur  cu  4eul,  frumdsă  ca  densul,  ca                                                  estriei  sale  se  răspândi  curând  în
                                                     pământul.                                                                                  o  largă  brazdă  de  lumină  şi  în  nbp­
        el  strălucită,  şi  în  sînul  lui  capul                                                largul lumei.
                                                           Cine  o  vedea  se  mira  de  frumu­                                                 tea,  în  care  din  nou  vechiă  Myglis,
        de  temă  îşi  ascunse,  căci  ea  nu-şî
                                                     seţea  ei  uimitbre,  câţi-va  tineri  îşî         Myglis  nicî-odată  nu  era  obosită.   Artemisa  intră  în  templu  şi,  des-
        v§4u8e păn’ atunci faţa !...                                                              ]j)eul,  de-pururea  veghetor,  îi  luase
                                                     perdură  minţile,  sciind-o  vestală  şi                                                   preţuitore     încruntându-şî     privirea
             Şi  4eul  se  întorse  de  câte-orî                                                  povara  somnului,  dându-i  putere  şi
                                                     pururî străină iubirei.                                                                    asupra-i,  îi  4i ®   „Escî  perdută!  De
                                                                                                                                                                   :
                                                                                                                                                                 s
        nbptea stătea ea de pază.                                                                 sănătate!...
                                                                                   u
                                                          Iutr’o  altă  nopte  4© l  o  învăţa                                                  acum  4eul  nu  va  mai  trece  pragul
             Odată,  întin4endu-i  o  harfă,  îi
                                                     să jbce.                                           într’o  nbpte  însă  Artemisa,  vâ­     acesta,  pe  care  eu  veghiez,  er  pe
        4ise el: „Cântă!“                                 El  cânta  şi  Myglis  dansa,  pe  nând  în  pădurea  din  jurul  templu­             tine  te  voiu  prăpăstui  în  întunerec
             —  Se cânt? Vai! der nu sciu!           lespe4ile  templului,  sprintenă  şi  neo­   lui,  zări  lumina  ce  strălucea  în  nă-    şi  în  desnădejde  !  Nicî  focul  altaru­
             —  Nu  scii!  ?  Privesce  în  ochi-mi   bosită,  ca  frun4a  pe  aripi  de  vânt.  întru  şi,  apropiindu-se,  rămase  în­        lui  năti  cu  ce-1  mai  hrăni,  de  nu  va
        atuncea şi cântă!                            Apollon  chiemâ  Horele  şi  Graţiile  cremenită,  descoperind,  că  divinul               veni  4eul  să  ţî-1  aprindă;  decî  vei
             Er  Myglis,  privindu-1  în  ochi,  s’o  înveţe  din  ceră  se  facă  frumbse  ei  frate  iubea  o  fiică  a  pământului,          muri,  căcî  ai  îndrăznit  să  iubescî
       începu  se  cânte,  sfibsă  la  început,  şi  gingaşe  chipuri.  Cu  suflarea  şi  cu  şi  încă  pe  una  dintre  cele  menite  a        pe  Phoebus!“.  Myglis,  mai  albă  de­
       ca  o  păsărică  ce  viersul  îşi  încercă;  mâna  încăl4ia  şi  frământa  el  cera,  sta tot-dâuna fecibră!                             cât  ra4   ce  căde  din  cornul  Arte-
                                                                                                                                                         a
       apoi  de-odată  cu  glasul  puternic,  un  arătându-i  ce  formă  să-i  dea,  aşa  că            O  clipă  îi  trecu  prind  gând,  o  misei,  se  prăbuşi  în  genunchi  fără
       imn     înălţă   bucuriei,    er   Apollon  ea  făcu  de  nenumărate-orî  chipul  cumplită  pedepsă:  decă  ar  stinge  de a mai 4i°e un cuvânt
       zâmbindu-i:  „Aşa!  aşa,  înainte“,  îi  lui,  şi  alt-ceva  nu  mai  vru  să  facă  focul  de  pe  altar,  Myglis  ar  fi  în­               Ea  4 i)  ce  e  drept,  cum  marea
                                                                                                                                                           ai
                                                                                                                                                                                  u
       4ise!...  şi  dragile-i  buze  deschise, nimica. Şi stofe neasemuite îi aduse,             gropată  de  viuă;  decă  ar  arăta  bme- se făcea trandafirie sub paşii 4e lui,
   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39