Page 77 - 1897-03
P. 77
Kttactlm MHMstn]iuin, „Gazeta” iese In l-cere di.
ţi Ti?omiiâ Abonamente pentru Anstro-tinaaria:
Sîaiţiov, piaţa mare îîr. 30. Pe un an 12 fl.. po şeso iun!
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nafeaaoate au sa N-rii do DumlnGoă 2 II. pe an.
pi'imtmo. — Mocau^oaipîo aci, sa
rstriniat., Pentru Eomânia si străinătate:
ISSERME se pfimeoo In Ailml- Pe un an 40 franol, pe
Mlntraţl«r.9Îîi Braşov ffi la ur- Inni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
wiătcSreie Birouri de anunoluri: N-rii de Dujninooă 8 frânai.
Sn Ticna: M. Dukes, Hsmr-ck
Schaick, Rudoif Xosse, A. Oppaliks Se prenumără la tdto ofioiole
Naohfolger; Anton Oppeiik, J. poştale din întru şi din a tară
Danwbcr, în Budapesta: A. 7. şi la dd. ooleotori.
Goldbsryr.rg, Sckstein Btrnat; în ligamentul pentru Brasor
Buourosoi: Agenct Havas, Suo- administraţiunea, piaţa mare,
oursaie de Sorunanio; în Ham- târgul Inului Nr. 80 ofcaaiu
burg: Rarciyi & Liebmann, I.: pe un an 10 fl., pe şese
luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
Preţul Innarţlunllor: o seria
gnrmond po e ooidnă 8 or. şi Cu dusul în casă: Pe un an
80or. timbru pentru o publi- -A. iiT -cr Xu x- 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni
oare. Publioărl mai deab după 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a.
tariiă şi învoială. seu 15 bani. Atât abonamen
Boolame pe pagina a 3-a o tele cât şi inserţiunile sunt
a se plăti înainte.
floria 10 or. seu 80 bani.
. 64. Braşov, Joi 20 Martie (1 Aprilie) 1897.
Politica iui Wlassics. culturei nostre naţionale, der împre rală, care să mulţămăscă, seu cel strîngă scălele naţionalităţilor în di
jurarea acesta a mărit numai pe puţin să stempere cât de cât pof recţia de stat său naţională, orî să
I. ri cuiul ce ne ameninţa şi deci în tele nemăsurate şoviniste. Acum, le închidă şi să le înlocuescă cu scăla
consecenţă a trebuit să ne facă să după ce i-a succes acăsta, fia în to de stat. Decă scota naţionalităţilor co
In numerul nostru de Duminecă
îndoim paza la posturile redutei, ăr tul fiâ în parte, vin înşi-şi bmenii respunde acţî cerinţelor legii, guvernul este
am relevat faptul, ca în sîuul par
nicidecum să lăsăm a fi cuprinşi lui să facă conclusiunile, şi cu oca- faţă cu ea neputincios. De aceea revisui
tidei guvernamentale se plănuesce cu
de lâncecjală tocmai atunci, când 41 sia acăsta ei ne desvălue planul în rea e necesară şi guvernul trebue se aibă
totă seriositatea revisuirea legei sc6-
şi nbpte trebue să fim gata a întim- tătă monstruăsa sa golătate. puterea discreţionară în mâni, pentru ca
lelor poporale dela 1868. Am arătat
pina asaltul decisiv asupra întăritu- E vorba, cum 4i © ram ; de po se paraliseze scotele cu spirit contrar ideei
9
tot-odată, că acbsta se face cu scop
rilor nostre. litica învăţământului urmată de Iu- naţionale“.
de-a da prin acea revisuire în mâna
guvernului puterea discreţionară asu Ori cât de gravă ar fi situaţia liu Wlassics — căci aici tocmai cu
pra scdlelor poporale cu limba de învăţământului nostru naţional în instrucţiunea se face cea mai mare „O mică observare..„Dreptatea'
1
propunere nemaghiară, pentru ca urma atentatelor din anii din urmă, politică. Organul guvernului „Nem- din Timişâra a ţinut a ne esplioa surprin-
astfel se potă paralisa în tote pri nu trebue să pierdem nici un mo zet“, într’un articul publicat fidele 4§torea ei schimbare la faţă, în afacerea
vinţele şi cu desevîrşire desvolta- ment consciinţa, că avem acfî încă acestea sub titlul „Şcbla naţională", numită de ea: „Astra modificată". Vâcjendu-se
rea lor. de a păzi de-o desevîrşită înveninare analisând programul acestei politice, în încurcătură „Dreptatea" se asounde
şi nimicire un organism de mii de face unele constatări, importante, nu
Trebue se revenim ac[î la acestă la spatele conclusului adunării generale a
şcole confesionale cu limba de pro numai pentru francheţa, cu care se
temă, fiind-că ni-se pare de cea mai Asociaţiunii şi (fioe, că după aducerea aces
punere română susţinute din sudărea fac, ci şi pentru competenţa celor,
mare importanţă; căci deşi nisuin- tui conclus, din respect faţă cu Asooiaţiu-
cruntă a poporului nostru. ce le fac.
ţele, de care e vorba aici, nu ne nea, n’a mai putut să susţiuă vederile sale
De aceea trebue să urmărim cu Numitul fiiar oficios ne spune
mai ofer nimic nou, deşi tendinţele de mai ’nainte, dâr că asta nu însemnă oă
cea mai mare atenţiune pas de pas adecă, că străformarea şcolelor în
de cutropire ale rassei dominante şi-ar fi sohimbat vederile.
tote mişcările celor, ce pregătesc şcăle de stat este numai principiul
sunt prea invederate şi cunoscute, Ca să fiă lucrul şi mai încurcat, „Drep
pe t6tă linia asaltul omorîtor în capital conducător, der nu scopul
totuşi este neapărat de lipsă se ne tatea" mai pretinde pa de-asupra, că „nu a
contra aşe4ămintelor culturei nbstre esclusiv al politicei lui Wlassics. La
dăm sema despre present. aprobat condusul luat", şi că „asta crede,
naţionale. ceea ce tinde el mai cu sămă este:
Este necesar şi de mare impor Seim, că de un timp încoce gu „de a pune şcola în serviciul interesului oă „reese destul de clar şi lămurit diu po
tanţă se seim, la ce punct au ajuns vernanţii noştri se cred atât de tari, naţionalEl vre să reformeze in menitul ei articul"...
planurile de distrugere ale adversa strucţiunea poporală astfel, ca tăte Ga să se vadă, cât de clar şi lămurit
încât au lăsat să cadă masca, cu
rilor neamului nostru, căci numai şcâlele, fără nici o deosebire, să fiă reese acăsta, cităm aici din cuvânt în cu
care-şî acopereau pană acuma unel
aşa ne vom pută da sema despre aservite „direcţiunei naţionale". Se vânt următorul pasagiu, ce-1 găsim în amin
tirile de maghiarisare. Incepend dela
adevărata situaţiune. Nimic nu pote ministrul cultelor şi instrucţiunei pu înţelege, că aicî e vorba numai de titul articul al „Dreptăţii";
fi mai pernicios pentru eausa nos- blice, care conduce lucrarea de sub direcţia naţională maghiară, şi ast „ . . . Stăm de faţă cu o volniciă ce
tră, decât dăcă am slăbi în aten minare şi de distrugere a maghiari- fel „Nemzet" conchide în conse provine din partea puterii statului, o pu
ţiunea şi paza încordată şi necur cinţă: „alte şcăle nu-i iertat să esiste tere care, durere, dispune de tote forţele ma
satorilor pe terenul şcolar şi biseri
mată, ce ni-o impune îndatorirea cesc, pănă la cel din urmă comba în Ungaria, decât de acelea, în care jore ale unui stat şi faţă de oare nici aso-
apărărei propriei esistenţe; nimic n’ar tant al lor o spun acuma pe faţă, dominâză spiritul naţional. Dâcă con ciaţiunea ca atare, nici noi, ca neam, altă
fi mai trist, decât decă ne-ar cu fără de nici o sfială, că da, scopul fesiunile şi comunele nu se vor în forţă mai majoră nu-i putem opune. Acest
prinde o părere fatalistă asupra mer lor adevărat este de-a maghiarisa griji pentru acâstă şcălă naţională, cas nu e primul, nici unic, in viâţa nostră
sului şi desvoltărei lucrurilor în de cu t6te mijldcele, ce le stau la dis- statul trebue să suplinâscă acesta publică politică culturală. Deol să ne în
trimentul vieţei nostre naţionale; posiţiă, şi că înainte de tbte şcdla lipsă, dâr numai aşa, ca să nu mai trebam : ce ar fi fost de făcut ? Să ne lăsăm
dăcă am crede şi numai un moment, este ţinta nisuinţelor lor de cutro tolereze şcăla duşmană naţiunei şi sdrobiţi? Să ne dăm morţii sâu perirei?
că am fi pierdut basa luptei aceleia pire în interesul „unităţii naţionale statului". Domne feresce! N’avem decât să ne supunem
legitime de apărare, care a făcut cu deocamdată forţei brutale, dâr reservându-ne
maghiare", de care viseză ei. „Dâr statul", fiic cei dela „Nem-
a
putinţă pana în <ţi d© 4* s© înain Numai de curend s’a terminat zet", „nu are încă destulă putere drepturile. De drepturile nâstre noi nu am
ua
tăm, deşi încet şi numai cu mari discusiunea asupra budgetului minis legală în mână spre a face să isbu- abfiis nici de frică, nici de silă, necum de
jertfe, cu multă abnegaţia şi cu şi terului cultelor şi instrucţiunei pu tâscă pe deplin scăla naţională. De bună voiă, din care causâ drepturile nostre
mai multe neajunsuri pe cărarea spi- momentan rămân răpite, dâr' nici deoât —
blice în dietă. Ce s’a vorbit acolo, aceea trebue să se reformeze legea
nbsă a culturei nostre naţionale. perdute!“
câte nouă planuri de distrugere s’au pentru instrucţiunea poporală în sen
Adevărat, ca contrarii noştri, croit, ne este bine cunoscut. Seim sul, ca guvernul să câştige acea pu „Asta — pareni-să — nedictăză prudinţa
1
stăpâni absoluţi ai situaţiei,. s’au şi aceea, că ministrul Wlassics şi-a tere. Numai atunci va pută el, pe şt înţelepciunea' .
apropiat cu un sistem de nouă re- încordat tăte puterile, ca să desfă- lângă votarea mijlăcelor financiare „Puroe(]âud din aceste puncte de mâne-
tranşamente şpre reduta limbei şi a şure un program de politică cultu de lipsă din partea dietei, să con- care nu ne putem asounde nici întristarea
FOILETONUL „GAZ. TBANS." El ruga vântul să nu’l trădeze, dâr eu tot tre pietri. Aioi este poesiă în natură. Cum buze la oolona acoperită ou muşcbiă şi la
aucjii numele şoptit, îl eunosoeam deje, crecfî oâ şi-o esplică fiă-care? Am să’ţi is- tufişurile întunecate. „P’aioi m’aşi primbla
d’asupra lui strălucea o coronă de conte şi toriseso ce am aujit numai în sâra şi nâp- cu fata ffumâsă a morarului"! (fise unul, şi
d’aceea se temea să-l spună tare; surîsei, tea treoută. o luară mai departe.
Tablouri alese de Andersen. de-asupra numelui lui strălucea o ooronă întâi treceau cu trăsura doi ţărani Florile te îmbătau cu parfumul lor,
de poet. Nobilul nume al Eleonorei de s nu adiea nioi un ventuleţ, marea par’ oă
Sera a şesea. bogătani. „Ce copaci minunaţi", <fi ® unul.
Estbes atârna de-asupra numelui de Tasso. ar fi fost o parte din cer, care se întindea
„Sigur poţi soâte d 000 căruţe dintr’unul",
„Eram în Upsala", (fi luna, „şi mă — Eu soiu unde înfloresoe şi roşa frum- îi răspunse soţul său, „ârna va fi grea, vom peste valea adânoă. Liniştea nopţii fu âr
80
uitam pe întinsul şes steril. Mă oglindam seţei!“ căpăta pentru stânjin 24 taleri! Şi în mo întreruptă de o trăsură în oare erau şese
11
în Tiris, în timp ce pescii spăriaţi se as Istorisindu’mi aoestea, luna fu întune- dul acesta urmară mai departe. „Aioi este persone, patru dormeau al oinoelea îşi gân-
cundeau de vapor în trestia laoului. Subt oată de un nor. De nu s’ar strecura şi în odată drum rău", tfiso alt trecător, „numai dia la pardesiul său cel nou, oare îi va
mine sburau norii aruncând umbre lurlgl tre poet şi roşa lui iubită vre-un nor. copacii aceştia sunt de vină, curentul nu sta atât de bine, al şâselea îşi scâse oa-
şi fantastioe asupra mormintelor lui Odin, pâte străbate, decât din partea mării!" pul pe ferâstră şi întrebă, dâcă este ceva
Tbor şi Preir, cum se ohiamă oolânele aoe- Sera a şeptea. Aşa vorbind trecură mai departe. însemnat la colina aoeea ? „Nu", răspunse
lea. In covorul des al pajiştei de pe co De-a lungul ţărmurelni se întinde o birjarul, „dâr copacii sunt minunaţi". „Spu-
lină sunt fel de fel de nume tăiate, p’aioi pădure frumosă cu fagi şi tei tineri şi mi Şi posta veni p’aioi. Toţi dormeau; tre ne-mi de ce?" „Da, sunt fârte curioşi! să
nu sunt lespecfi în oare să graveze trecă rositori ; primăvara se adună sute de pri- când pe la locul cel mai frumos, vizitiul vedi de ce, ârna când este totul îngropat
torii numele. Pământul gol lucesce în di veghitorl aici. Aprope de tot este marea sufla din oorn; der negândind altceva de în zăpadă, formând un întins neted, îmi
cât „suflu frumos şi aici sună bine, plă-
ferite nume şi litere mari, formând un cea veoînio sohimbăciâsă şi între pădure sunt copaoii semnul după care mă îndrep-
rooiă întins asupra întregei înălţimi; o şi mare se întinde un drum lat şi nisipos. cendu-le şi la ospaţi". Şi cu acestea treou tez să nu dau în mare. Etâ, d-le, pentru-oe
imortalitate pe care o va acoperi în cu Trăsurile trec una după alta. eu nu le ur mai departe. (fisei, că sunt minunaţi." picând acestea,
rând o nouă pajişte". măresc, prefer să mă uit la un punct anu Dup’aoeea venisă doi flăcăi călări. In dete bioiu cailor şi pleoâ.
„Acolo sta un tînăr cântăreţ, oare cân mit: este un mal încunjurat de crăcile mlă- sângele lor clocotesce şampania şi focul Nu treou mult şi veni un pictor, oobii
80
ta din buciumul argintiu şi şoptea un nume. diâse de scoeură şi măceşi, cari cresc prin j tinereţei, gândii eu. Se uitau c’un suris pe ii soânteiau, nu efi nimio, oi începu a
