Page 78 - 1897-03

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 64—1897.

nâstră faţă de valurile oe Botul de sub Luni s’au îmbarcat în portul Galaţi în florea vârstei şi lăsăndu-ne ou jalea în finitul şi se simt deja intraţi în armonia
întrebare le aruncă după sine în jurnalis­ încă 40 de reserviştl greci destinaţi pentru inimă, avem o singură consolare, e că dâcă universală.
tica nostră naţională..." lagărul dela Larissa, din Tesalia. dânsul s’a dus, ne rămâne patrimoniul ma­ Acesta s’a stins pentru tot-deuna.
Nu este aoâsta mai mult decât o Piarul „ G a l a ţ i i " aduce de altă rilor lui -fapte cari nu se pot uita, căci S’a stiDs pe neaşteptate, dâoă-i numă­
aprobare, o adevărată glorificare a oonclu- parte soirea, că bogătaşii greci diu Brăila sunt strîns legate ou istoria acestei ţări şi răm 4ilele; nu însă dâcă-i pătrundem firea.
sului ? au pus la disposiţia guvernului greceso cât timp va exista o Româniă atât timp Minunea nu este oă a perit Alexandru La­
Şi nimio nu-i detrage observarea fă­ mai multe vapore pentru transportarea de va trăi acâstă mare figură a României hovari, minune este, oă n’a perit mai de
cută mai înainte în trecăt de „Dreptatea", trupe şi muniţiunl. moderne. mult. Trei-4ecl şi doi de ani el n’a trăit
oă „pdte, că ar fi trebuit să remoustreze La morment a vorbit cel din viaţa unui om, el a trăit viaţa unui neam.
şi Asooiaţiunea, cel puţin odată în contra înmormântarea lui A. Laliovari. In peptul lui cel vast nu s’a ridicat numai
urmă, fbrte mişcat, d-1 Take Ionescu,
ingerinţii nemotivate şi neîndreptăţite a gu­ amicul şi colegul de odinibră al ră­ furtunele care încap într’unul dintre noi,
vernului...", căci acâsta observare este pe Publicăm mai la vale încă doue posatului. Eta discursul seu: în el au visoolit uraganele, oare au cleti-
deplin nimicită şi dusă ad absurdum prin dintre discursurile ţinute cu ocasiu- nat România întregă. Şi dâoă este adevă­
„Jalnică adunare! rat că din aceste uragane naţiunea a eşit
esolamarea, cu oare se finesce artiouluî nea înmormântării ilustrului bărbat
Tovarăşii de luptă mi-au dat mie ne­ şi mai mare şi mai voinioă, ca să pornâsoă
„Dreptăţii": „Să trăâscă „Astra" modifi- de stat Alexandru Lahovari, unul
oată în urma unei forţe majore . ţinut în percursul cortegiului pe o preţuita cinste de-a spune vorba cea din înainte spre ursita ei, tot aşa de adevărat
4
In faţa aoestei oonfusiunl de vederi piaţă publică a Bucurescilor şi al­ urmă la gropa lui Alexandru Lahovari. este, că calcă pe oadavre. Aşa zace ilus­
nu ne rămâne, decât ca, folosindu-ne de tul rostit la gropă. Am primit’o cu smerenia, cu smereniă trul nostru prieten. Molohul răsboiului, care
însă-şl cuvintele „Dreptăţii", să facem la Pe piaţa, unde se încrucişâză fiind-oă numai un glas oa al lui ar fi putut cere pe oei mai viteji oa să asigure is-
rândul nostru mica observare, că domnii calea Victoriei cu Bulevardul, d-1 să se rostâsoă cum se cuvine la un astfel bânda nu este singur. Tribuna îşi are şi ea
dela acâstă foiă „w’au fost njurî cu tema V. Dimitrescu a rostit în numele stu­ de mormânt, ou smerenie, fiiadcă nu uit Molohul ei.
despre oare au scris ...“ denţilor universitari de pe o tribuna câsul hotârîtor al vieţei în care el m’a în­ Intr’una din cele mai frumâse vedenii
drumat. ale lui, Alexandru Lahovarii ne-a arătat
împrovisată următbrea cuvântare:
Pe el, mai ferioit decât alţii, sârtea sabia gloriosă a României, în vârful oâreia
Gestiunea cretană. In cjiua de 16 August a anului 1841, l’a scutit de durerile îndoelei. Din 4i Uft stă o picătură de sânge. In acele măreţe
în oasele d-lui N. Lahovari era o mare diutâiu el a ştiut de ce parte trebuia să-şi cuvântări, ou care de atâtea ori el ne înălţa
0
De câte-va 4'1 ÎQ Atena este gene­ veselie, acâstă veseliă, era provocată de
rală convingerea, că în cas de lipsă pute­ un mare eveniment, căci eveniment este pună comorile de minte şi de inimă ou sufletele şi ne făcea să ne simţim şi mai
rile vor blooa şi Grecia. Din oausa acâsta atunci oând într’o familiă se nasoe un fiu, care-1 înzestrase firea, oa să slujâsoă mai tari şi mai mândri, erau nu picături, erau
bine şi adeverului şi ţărei. Trei-4ecl şi doi şiroie de sânge.
Grecii discută asupra mijlâcelor, prin care care ajutat de tradiţii, educaţie, oultură 0
ar pută să evite o asemenea eventualitate, distinsă şi mai cu sâmă un spirit superior, de ani stat’a el neclintit, căci trei-4 ol şi Aşa, 4i ou 4b ceas cu ceas, jertfă mereu
piarele aprope tote sunt de părere, că cel doi de ani au trecut de când pentru în­ reînoită pe altarul Patriei s’a mistuit, ceea
era menit sâ pună pe frontispiciu] ţârei
mai bun mijloc ar fi declararea de resboiu, tâia oră a fulgerat glasul lui puternic, şi ce Dumne4eu pusese în acâstă ţărână.
emblema conducător© a acelora, cari do­ a
oăci în acest cas Europa n’ar avâ drept resc ou sinceritate propăşirea unei ţări. aşa a fulgerat încât de a doua 4i Şi fost Mult, mult trebue se fi fost, dâcă a ţinut
de-a ţină corăbiile grecesc! închise în Ar- e 00 osândită de stăpânirea de atunol tribuna atâta.
S’ar putâ 4i° » nepotrivire a sârtei, Ateneului la oare Lahovari se suise. Trei-
chipelag şi pe lângă aceea, presenţa tru­ în anul 1841 numai îatr’o casă veselie mare Aşa s’a sfârşit tovarăşul nostru pe
pelor grecesol în insula Creta n’ar mai sta şi a4 doliu pe o întrâgă ţâră. — E forte 4eel şi doi de ani a fost el la locul de câmpul de onore, şi nu fără să scie. In cea
r
atunci aşa în contracjioere cu dreptul in­ natural: vlăstarul răsărit în R.-Vâloea a primejdie şi în acâstă lungă lungă vreme din urmă din admirabilele sorisorl pe oare
ternaţional. Nu-i vorbă acest plan nu se nicl-odată n’a şovăit, nici odată nu s’a le trimetea din exilul la care-1 silise boia,
devenit pom fructifer, din pâmele lui s’au desnâdăjduit, nici o clipă nu s’a îndoit.
pare a fi tocmai nepractio, numai e între­ îndulcit moravurile unei naţiuni, âr pe celor cari să năzuesc să calce în urmele
bare, dâcă puterile vor mai rămână mult trunchiul său puternic s’a sprijinit atâta In timpuri de slavă ca şi în oâsurile cele lui şi d’abia se 4ăreso de umbra uriaşului,
timp ou mânile în sin, lăsând pe Greci să timp edificiul nostru naţional. negre, mânile lui sdravaoe au stat aşa de în mijlocul sfaturilor celor mai înţelepte
încleştate pe stâgul conservatismului ro- de-odată oondeiul Jui oei energio se opresce
mediteze în linişte asupra modului, cum să T6tă ţâra este în doliu, dela Severin
p6tă aprinde mai cu succes flacăra răsbo- la Dorohoi şi dela Dunăre pănă peste Car- mâu, încât consciinţa publică nu mai pâte şi lăsa să’i scape amărîtele cuvinte: cine
iului ameninţător pentru totă Europa? paţî se simte jalea care a produs mortea să deosebâsoă stâgul din stegar, şi astă4î scie, dâcă vom fi şi mâDe. Fără de legă­
Totă cestiunea întrevenirei puterilor laorămile oare ne podidesc curg şi pe unul tură vă4ută cu gândirea iui presentă, ecou
lui Al. Lahovari. — Dâr noi tinerime stu- şi pe altul.
în afacerea cretană semănă pănă acum mai misterios al glasului veolnic care îl ohema.
diâsă, noi care avem nevoe de esemple de
mult unui joc de copii. Vedem, că jăfuirile, La Alexandru Lahovari, ca la oei In faţa sortei nemilâse oare ne-a pus­
imitat, noi am perdut în persâna lui La­
uoiderile şi măcelurile se continuă şi acum, hovari un esemplu de cinste constantă, un aleşi, persona era jertfită partidului. Er par­ tiit casa, să ne mângăiem cu gândul, că
aprope ca şi înainte; oreştinii sunt uoiş! caracter ferm şi decis, o inimă care bătea tidul era la el fără milă îngenunchiat di­ numai ou morţi ca a lui să dospesce viaţa
în masse şi nimenea nu sare în apărarea românesoe, unul din acei cari nu promitea naintea ţărei. De aoeea atunci când a ve­ neamului, şi împreună cu poetul „să ne
lor. Pote că aci nenorociţii creştini, lăsaţi binele fără a’l face, ci îl făcea fără a-1 nit voi ba, oă [Alexandru Lahovari fusese, plecăm frunţile dinaintea marelui ziditor,
de capul lor, mai uşor ar fi putut afla o promite; tote aoeste calităţi unite ou o l’au plâns toţi, şi cei oare îi dusese la is- care a vrut să tipărâscă în el o urmă şi
cale de scăpare, decât astăcjl, oând de-o elooinţă care a făcut fala tribunei române, bândă si cei în contra oărora se răsboise mai vastă a spiritului său Creator".
parte li-se dă a înţelege, că sunt luaţi sub făceau din Al. Lahovari idolul tinerime:. De aceea sicriul acesta se scoboră în pă­ Fiă-i ţărîna uşoră".
scutul „generos" al marelor puteri euro­ Nu putem decât să deplângem dispa­ mânt stropit de laoriml românesol nu nu­
pene, âr de altă parte sunt lăsaţi pradă riţia a unuia din stâlpii fundamentali ai mai din tot cuprinsul regatului, dâr de
hordelor fanatisate ale Musulmanilor. acestei ţări, a omului pe care ni-1 figuram pretutindeni pe unde calcă picior de Ro­
ce
OrI-ce s’ar c}i > pentru măoelăririle ca pe ştejarul dela munte, pe care vâutul mân, şi de dincolo din locurile pe cari — 19 (Bl) Martie.
întâmplate în cjilele din urmă la Tokat şi nu-i clatină, furtunile nu-1 îndâie, dâr pe ca un brâu le înoonjoră munţii, şi de de­ A patra conferenţă publică în sala fes­
alte părţi, răspunderea cade asupra mare­ parte din ţinuturile pe cari le scaldă valu­ tivă a gimnasiului român din loo o va ţine
care numai trăznetul morţei l’a putut
lor puteri toomai în aceeaşi măsură, ca şi rile de smaragd ale Adriatioei şi ale Ar- Dumineca viitore d-1 profesor Iordan Popo-
dobori.
asupra Sultanului. Ge-i mai mult, chiar şi ohipelagului. vid. D-sa va vorbi despre electricitate în ge­
Ca membru în comitetul naţional
în Albania oreştinii au început a fi măoe- Făptura tâtă şi-a juruit’o Alexandru nere şi aplicaţiunile ei.
studenţesc, e de datoria mea să amintesc
lăriţl din partea Musulmanilor şi ast-fel pe faptele patriotice ale lui Alexandru Laho­ Lahovari pentru binele obşteso. Şi era făp­ Proces de pressă. Erî s’a pertraotat
lângă cestiunea cretauă, se dă acum pri- vari; să regret dispariţia sentinelei eredin- tură, făptura lui Alexandru Lahovari! înaintea curţii cu juraţi din Cluşiu pentru
legiu si la ivirea unei cestiunl albanese. ciose a Dunărei din 1882, şi dâcă a4l N’am să înşir aici faptele lui oele mari. a doua oră procesul de pressă, ce a fost
Şi tote acestea se petreo sub ochii mortea ni i’a răpit ne rămâne ceva: Ele stau tipărite pe fiă-oare f’âe din cartea intentat „Tribunei“ pentru un articul scris
puterilor europene şi încă într’un timp, Pe valurile Dunărei, ceri vecinie vor istoriei, fără ele istoria celor trei-4eoî de din incidentul serbărilor milenare şi publi­
când se vorbesce atât de mult de-o „ener- murmura acest mare nume, va pluti veci­ ani din urmă nu se pâte scrie. cat în nr. 66 din anul trecut sub titlul
gioă" întrevenire. nie o barcă tricoloră având ca pânză con­ îmi stă înainte acum numai Alee- „Biserica şi scola". La pertractarea dintâiă
$ ducător©, iubirea acelui ţărm, pe oare el a sandru Lahovari, maestrul vorbei. Ce ma­ au fost osîndiţl d-nii Balteş oa responsabil
sădit’o în inimile nostre, âr ca ancore pro- estru ! pentru redacţia şi Marschall, ca responsabil
tectore amintirea rîvnei, pe care el a pus’o Nimeni, nimeni înainte de densul şi pentru tipar. Faţă cu oest din urmă însă
fluera. Privighetorile cântau, întrecându-se în lupta pentru apărarea ei. de sigur nimeni după dânsul, n’a slăvit şi judecătoria a aflat, că verdictul curţii cu
una pe alta. „Ţineţi-vă gura"! le cji pic- Dâcă ne raportăm la lupta pentru nu va slăvi graiul românesc. Cât va trăi juraţi a fost eronat şi a anulat acâstă parte
80
torul şi' înoepu a-şî însemna colorile urmă- fraţii noştri subjugaţi, n’avem cuvinte spre limba aoâsta, vor trăi şi ouvintele lui. In a verdictului, âr Curia a ordonat nouă per­
t6re: „Vânăt, galben, oafeniu, are să iâsă a esprimă regretele nostre pentru pier­ ele strănepoţi de nepoţi d’ai noştri vor tractare, oe s’a şi ţinut erî. La acâstă per­
un tablou minunat!" îşi întipări culorile, derea aceluia, care fără paradă de patrio­ găsi întocmai ca şi noi, nu numai numele tractare, juraţii au declarat vinovat pe d-1
precum se oglindâză figura celui oe pri- tism intervenea în favârea lor pe atunol, celui mai curet şi mai luminat patriotism, Marschall, âr tribunalul l’a osîudit la 50 fl.
vesce în sticlă, şi începu să fluiere voios oând dânşii nu-şl găseau ospitalite în Ro­ dâr şi modelele oele mai desăvârşite de amendă, 19 fl. spese de proces şi 100 fl. sub-
un marş de Rosinni. mânia liberă; nu putem decât admira uni­ fromseţe. Căci nimeni n’a tălmăoit gândi­ tragere din cauţiunea foii. Apărător a fost
In fine veni o fată săracă, se odihni cul ministru de externe, care dotat cu o rea românâsoă în icâne mai măreţe decât d-l Dr. Man, candidat de advocat, pe care
pe mal, punându-şl legătura, ce o dusese pe inimă, oare simţea „românesce" şl-a plecat densul, nimeni n’a îmbrăcat’o în podobe „K.-r.“ îl înjură pe cuvânt, oă nu s’ar fi ţinut
jos, îşi pleca faţa palidă şi frumâsă ascul­ au4ul şi îi s’a înduioşat inima la gemetele mai bogate şi mai strălucite. 3trict de apărare, făcând „politică de na­
tând spre pădure, ochii îi străluoâu de plă­ desperate ale oondamDaţilor din temniţele II vor oeti urmaşii noştri, îl vor ad­ ţionalitate" şi „deoîaraţiunl în numele Ro­
cere la auc}ul paserilor şi’şl aţinti privirea unguresol. mira, se vor însufleţi dela dânsul, dâr nu-1 mânilor". Ba foia ungurâsoă esprimă oon-
spre cer şi mare, mânile i’se împreunară, Ultimul lui aot, ca ministru, a fost vor ounosoe. Căci ceea oe era mai mare şi vingerea ei, că şi verdictul ourţii cu juraţi
cred oă se închina. Insu-şl nu scia ce simţ eliberarea lor, sfârşit glorios şi mare, demn mai frumos în elocinţa lui, era el. Era numai pentru aceea a fost astfel (adecă
o cuprinsese, dâr eu soiu, că încă după de marea lui figură şi oare va rămânâ im­ omul frământat de patimă, de patima no­ osînditor), fiiud-că Marschall a fose oonsi-
ani, va simţi âr şi’şl va reaminti momen­ primat ou litere de aur in cartea istoriei. bilă a binelui, dar de patimă. Era omul, derat ca „Strohmann". Acâstă mărturisire
tele acele frumose ale naturii, astfel ca Noi membri ai comitetului naţional pe care atât îl mistuia para cea nestinsă, a foiei unguresol e preţiâsă, căci arată în-
cum le va fi eternisat pictorul ou colorile sale studenţesc, representanţl ai întregei stu- încât vorba lui dogorea. Era omul mânat sa-şl, oă juraţii unguri nu sunt conduşi
pe hârtie. Racjele mele o urmăriră, până denţiml universitare, adeno mişcaţi de mor­ de acea putere tainică, care pe oei oa den­ numai de starea faptică a luorului, ci şi
ce îi săruta aurora alba-i frunte. tea lui Al. Lahovari, am venit să espri- sul îi smulge din frământările vieţei tru­ de consiăcraţiunî proprii ale lor. O asemenea
măm regretele nostre unanime. peşei, şi-i ridică în sfere aşa de înalte, în mărturisire din partea unei foi guverna­
Lalla.
Dâcă mărtea a fost crudă, răpindu-1 cât pentru ei orizontul se confundă ou in­ mentale unguresol esprimă mult!