Page 33 - 1897-04
P. 33
1
MîuliîM, AtoinistritMgi, „Ma * iese în M-care qi,
îi fisogrîfiff AtMiainente penirn Anstro-Dngarta:
Hi'&şov, piaijs uia?e &£. 30. Pe un an 12 11.. pe şese luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrinotl aofeaaomiie na sa
p*£meso, — HfwaBosipfce aa n» N-rii do Oumlnooă 2 fl. pe an.
latnniat- Pantra România si străiiătaie;
INSERATE so primesc la Atlml- Pe un an 40 franot, pe şdee
nlstraţlwna în Braşov şi la oi’- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
măt6rnlo Birouri da inunolurl: N-rii de Duminecă 8 frcno!.
în V iona: it. fiukee, Stinrich
Bchalek. liudolf Jfosee, A. Oppeiiks So prenumără la t6te ofioieie
Nftchfolgflr; Anton Oppelik, J. poştale din întru şi din aiară
Dannebcr, în Budapesta: A. V. si la dd. aoleotorl.
Ooldberga-g, Xtkstein Bornat ; In ^namami îoatin BrasaT
Bucuresoi: Agente Havas, 8uc- administraţiunea, piaţa mare,
oursale de Boumanio; înEara- tfirgul Inului Nr. 30 etagiu
burf,: Karoiyt <fe Lisbmann. I.: pe un an 10 fl., pe şese
Preţul Inserţlunllor: o sssciă luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 60 cr.
(jarmond pe o oo!6nă 6 ot. şi Cu dusul îu casă: Po un an
30or. timbra pentru o publi 12 fl., pe 6 luni OU., pe trei luni
care. Publicări mai dens după 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a.
tarifă şi Învoială. sdu 15 bani. Atât abonamen
Reclame pe pagma a 3-a o tele căt şi inserţiunile sunt
Merii 10 or. adu 80 bani. a se plăti înainte.
Nr. 80. Braşov, Mercur! 9 (21) Aprilie 1897.
Fapta se judecă pe sine. naţional, încât nu mai încăpea nici plă numai „în interesul nostru na trece prin transformaţiunî interiâre şi he
o dispută asupra lui. ţional, “ nu la „signalul“ ministrului- gemonia elementului german, unitatea de
Nu de aceeaşi părere sunt însă preşedinte Banffy!? stat oentralisată, constituţionalismul austriao
Nu de mult am scris la locul
w
acesta un articul, în care am făcut, cei dela „Telegraful Român din s’a sohimbat. Slavi, federaliştl şi conserva
din punct de vedere naţional, unele Sibiiu, care se 4ice a fi organ al tivi au ajuns în majoritate, un minis-
contemplări în urma afirmare! minis- archidiecesei. Acesta în sine nici nu „Nouă Ungaria/* teriu neparlamentar a venit la guvern şi
trului-preşedinte Banffy, că înarticu- ne-ar fi surprins, căci ne-am des- Sub titlul acesta publică „Bu- noi cu aceste elemente trebue să tractăm
obicînuit de mult de-a vede acăstă şi să nagooiăm. Nouăle partide austriaoe
larea autonomiei biserioei române dapesti Hirlap“ în numărul său de
greco-orientale din Transilvania şi f6iă armoniând cu ideile sănetâse na Pascî un prim articul, în care face nu respeotâză nici dualismul, nici paritatea
Ungaria, densul o privesce ca o gre- ţionale, care trec peste sfera strimtă, o reprivire generală asupra situa- şi stăm faţă ou Austria oa şi cum una din
şelă politică. egoistă şi pătimaşă a cugetării ei. ţiunei de acjî a Ungariei, în raport tre partidele contrahente ar fi cu totul
Ceea ce însă totuşi ne-a sur alta.
In acest articul, întitulat „O prins întru cât-va, — ou tâte saltu mai ales cu situaţiunea ei din tre Şi aici aoasă s’au sohimbat mult ra
greşâlă“*), am constatat unele ade rile pocite de clown, ce le-am văcţut cut. Reproducem din acest articul porturile, guvernul s’a întărit, parlamentul
văruri istorice, asupra cărora nu mai următorele părţi:
esecutându-se numai de curend din 8’a slăbit, nouă scopuri, nouă devise au
încape nici o discusiune. Idea con- partea acestor gazetari în trista afa In deoursul deceniilor din urmă, ra eşit la lumină, pentru independenţă şi pen
ducetâre a fost, că în timpde 30 de cere a schimbării titlului Asociaţiu- porturile naţ.iunei maghiare s’au schimbat. tru ideile naţionale puţini se însufleţesc şi
ani s’a produs un reviriment atât de nei. — este îndrăsnăla, pe care nu Când am înoheiat paotul la 1867, România ourăţenia constituţiei nu mai e nemurdâ-
mare în spiritele contrarilor noştri voim a’o caracterisăm mai de-apr6pe, şi Serbia nu erau independente, ele erau rită. Nicî-oăatâ dela 1867 încoce, Ungaria nu
dela cârma statului, încât ceea ce cu care ei vin şi în cei doi numeri considerate ca părţi integrante ale Turciei, s'a aflat în împrejurări mai grele şi în faţa
ei la 1868 considerau ca o isbendă din urmă ai fâiei lor, pervertind în la graniţele năstre de mâcjă-cji stăpânea unei crise mai apăsăore, de cum se află adf.1.
a politicei lor faţă cu noi Românii ţelesul şi schimosind în mod scan palida semi-lună şi nu eram ameninţaţi de Răsboiă şi politică esteriâră se fac de
— adecă legile, ce le-a votat dieta dalos intenţiunile curate naţionale pericul; Franoia era în preponderanţă faţă alţii, fără de noi. Prin retragerea lui An-
ungurescă ca despăgubire pentru ale espunerilor năstre, ne acusă pe ou Germania, oare înoă nu era unită; ni-a drassy, inriurinţa nostră asupra diplomaţiei
pierderile colosale politice-naţionale, noi, cei dela „Gfazeta“ şi pe soţii trebuit numai să ne împăoăm ou Austria a încetat, asupra armatei comune pdte niol
ce le-am suferit — acuma o privesc noştri de principii, că n’am avă alt şi am putut restabili din nou Ungaria, n’am avnt’o. Yom fi spectatori ai eveni
ca o greşelă politică; cu alte cu gând, decât să răsturnăm autonomia fiind asiguraţi în oontra perieulelor din mentelor din Orient şi tdtă puterea nostră
vinte, le pare reu şi de legea şco bisericei române gr. or. afară. De aoeea se numesoe pactul basâ, va fi oonsumată de orisa mterioră. De
lară, de legea de naţionalitate şi de Şi aşa ni-a fost dat în anul oa pe acăstă basă dreptul publio al Un două-orl am reînoit pănă acum paotul cu
legea, prin care s’a înarticulat au Domnului o miiă opt sute noue-cjecî gariei, libertatea, organismul ei de stat, Austria, întotdâuna prin paotărl pâgubitdre,
tonomia bisericei române greco-ori şi şepte să vedem scris în fruntea prosperarea materială, cultura, unitatea ei neoăştigând nouă garanţii pentru indepen
entale. naţională să se desvâlte după libera voinţă denţa nostră şi pentru auumite compeusa-
„Telegrafului Român“ negru pe alb:
De aci am dedus, că a trebuit „Miniatrul-preşedinte Banffy a a naţiunei. Parlamentarismul, dualismul şi ţiunl am renunţat la independenţa nostră
se lipsescă mult din energia cuve „dat signalul de luptă şi astfel d-nii paritatea ni-au asigurat progresul necon financiară şi economioă. Tisza a deschis
turbat.
nită in lupta pentru drepturile nâs- „dela „Gazetă“ ţin deja potrivit tim- ciclul paotărilor păgabitore, Banffy îl în
tre, dâcă după trei decenii contrarii „pul, ca să lovescă în biserica nâs- Dâr acum, după 30 de ani, patria cheia.
noştri, în loc se se gândescă a de- „tră şi în autonomia ei*. nostră se află într’o situaţiuue schimbată. Dapa acestea fâia ungurescă
lătura nedreptăţile sevîrşite faţă cu In faţa unei astfel de purtări Ea e împresurată de state naţionale cu o vorbesce de crisa, ce ameninţă am
naţiunea română, declară de o gre perverse, nu mai e de lipsa să co puternică oonourenţă şi cu pofta de ex bele guverne ale monarchiei din
şelă politică chiar şi ceea ce s’a fă ceni nici un cuvent. pansiune, voind să ouoerâsoă viitorul nos causa cvotei. Dâcă nu se va putâ
cut la 1868, ca o minimă despăgu Fapta se judecă ea însa-şî pe tru şi să anexeze la ţările lor pământul, mijloci o înţelegere în privinţa acesta,
bire pentru colosalele nbstre pierderi sine! în care locuesc Români şi Sârbi. Perioulul va cade întreg pactul, deorece ces-
politice-naţionale. Ceea ce voim să mai sulevăm din partea naţionalităţilor îl potenţâzâ oes- tiunea cvotei e adusă în strînsă le
aici este numai spiritul răsboinic tiunl mari europene şi să nu uităm, că în gătură cu convenţia vamala, cu dă
Noi credem, că mersul acesta
confesional, de care se conduc ata răsbâie mari şi victoriâse Rusia şi Ger rile de consum, cu comerciui şi cu
de idei era atât de just, firesc şi
curile cele mai nouă ale făiei si- mania sunt nisoe vecini mai puternioî ca banca. Decă nu se va putâ stabili
biiene în contra noâtră. ori oând altă-dată. o înţelegere în privinţa cvotei, vor
u
*) A se vedâ nr. 70 al „Gaz. Trans . Strigoii confesionalismului mo- Er Austria, aliatul nostru, cu oare cădâ tote aceste convenţiunî. Con-
din a. o. biliseză şi acâsta de sigur se întâm am înoheiat paot de reciprocă asigurare, venţiunea vamală e şi denunţată
FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ — „Jurăm! strigă mulţimea prădal „Şi aşa oătră trei 6re după miecjal şi în mod laş fugi de pe câmpul de luptă.
nică, cu ochii soăld&ţî în sânge. nopţii âstea înoepe a eşi din cuibul de Dâr nu învăţa minte. Pe Buteanu îl spân-
C u i s e c r e d e m ? „Şi încă în sâra aoeea oştea răscula pieire. După ea, vre-o miiă de refugiaţi*). (jurâ şi se gândia la o nouă aventură de
ţilor cade asupra Roşiei şi cu o plăcere Numai oă e greu a scăpa de aici. In tot răsboiii. — „L’oiii învăţa eu pe Ianou!“ —
Critică de I. A. Severii. locul sunt duşmani. Şi răsoulaţii, oa şi o striga bătându-şl pieptul.
sălbatică prădeză întreg oraşul. (Acâsta se
(2) (Urmar e). haită de lupi flămâncji, înourând lovesc în „Şi în 16 Maitl ou o âste de 1200 de
întâmpla după oe fură bătute şi alungate
„După oele întâmplate, nu mai putea cele 2 oompanii, oe lăsară 40 morţi şi pe tre ei. Se desvâltă o luptă înfiorătore. Par oapete şi ou 4 tunuri miol ârăşl o ia spre
fi vorba de înţelegere. Acel anumit fir de oăpitan aoolo. 1. A. S.) tea oea mai mare a refugiaţilor în cre Abrud. In munţi domnesoe o linişte adâncă
păr se rupse. L’a rupt un glonţ de puşcă, dinţa, că acolo e mai mică primejdia, fuge şi tainică. Par’că i-ar fi înghiţit pământul
ua
„In cfi următâre, diminâţa de 9
dat la comanda lui Balinth şi Ciurilă, amic la Abrud. Ariergarda de-aeemenea e mătu pe Moţi; nioăirl niol un singur răsoulat.
Mai, chiar în jurul Abrudului răsuna urle
ou gardiştii lanoului etc. Credinciosul Dra- rată într’acolo. „Hatvani înoă în (jiua aceea oătră
tul de luptă al Moţilor. Honvecjii se luptă
goş însă mai trage nădejde, — dor se va „De nu era vitâza legiune nemţâsoă sâră ocupă fără niol o p’edecă Abrudul, oe
ou curagiă şi cu rosoluţiune, mâi multe
mai pute lega acest fir de pâr. Sorie lui se prăpădia tâtâ armata. — (Preţiosa măr era în ruine. Dâr abia se aşecjâ şi de pe
atacuri le şi resping, dâr Româuii nu se
Ianou, să nu facă nebunii, oi să vină îna turisire. 1. A S.)—Dâr aşa ou o colosală sfor vârfurile munţilor de-odată se aude buoiu-
oonteneso. Tot mai tare oresoe numărul şi
poi şi să continue pertractările. ţare —■ a legionarilor nemţi — să străou- mul de munte şi şi aiol, şi dincolo se aprind
outezanţa lor.
„Dâr Ianou nici nu răspunde. îşi rară înainte spre Brad. Românimea se în- focuri semnifioative. După puţină aşteptare
adună omenii săi înarmaţi la Câmpeni şi „Situaţia maiorului Hatvani e din torse la Abrud şi în modul cunoscut se din asounijişurile văilor şi ale stâncilor mii
le ţine o vorbire agitătore: moment în moment tot mai grea. Deci câ- apucă de pradă. Sângele ârăşl se vărsa de înarmaţi încep a se furişa spre Abrud.
tră miecjul nopţii enunţă, că pe la revărsa
oe
— „Totă încercarea de paoe, (fi > părae. Pănă la amâcjl a deours groznioa „piua de 17 MaiQ a deours între hăr-
nu-i altceva, decât o cursă răutăciosă. Nu tul zorilor o va lua spre Brad, cui îi plaoe, muncă de călăi la flăcările oraşului incen ţueli mai mărunte. Oâte-o bandă de răs
mai de aoeea au speculat Ungurii cu ar pâte merge ou el. Şi numai deoât se înoe- diat. Mai 2000 de omeni oăcjură jertfă pră culaţi se sloboda de pe oâstele munţilor,
mistiţiu, ca să potă pătrunde nevătămaţi pe punerea în ordine. In mijlooul învălmă dătorilor, între ei şi Dragoş, pe oare îl to- dedea oâte-va împuşoăturî şi apoi iute se
şelii celei grozave, ungurimea înfuriâtâ
în munţii noştri, pentru ca cu atât mai oară, pe o grămadă de gunoiă. retrăgea. Totul părea a fi un joc de aţîţare.
omoră pe un prisonier român, pe Dobra.
uşor să ne p6tă subjuga. Dâr şi noi avem „Er Hatvani, după spusa martorilor „Dâr a doua (ji, în 18 Maia, lucrul
0
minte. Ne vom apăra cu statornicia şi în — „Nici de el, hai să ple oculari, în timpul primejdiei celei mai mari, deveni serios. Pe oând se orepa de cjiuă,
sufleţirea de pănă aoum. Juraţi, că nici căm ! — striga Hatvani şi sare pe cal*). se începu asediul sistematic şi din tote păr
unul nu se va retrage dinaintea Ungurilor; ţile. Mai mult ca 20,000 de răsoulaţl se nă
*) Nu refugiaţii, Căpitaue, ci Maghiarii
juraţi, că veţi lupta dimpreună ou mine *) Lai Kemâny însă îi pare rău după din Abrud provooaţl de Hatvani sâ-i ur pustiră asupra oraşului. Mioa trupă honve-
pănă la cea din urmă picătură de sânge. Dobra ? — 1. A. S. meze. — 1. A. S.) 4âscă se ţinâ vitejeşte. Pănă in cjiua urmă
