Page 69 - 1897-04
P. 69
Nr. 87—1897. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 5
1
întâmplă des, produce cele mai gro cu vreme întră în negrul mormânt. ULTIME SOIRI. — „Un măgar “.
zave bâle de stomac, de nervi şi Necumpătul în beutură face pe — „Şi-i de mult de atunci? 44
atacă chiar şi creerii. Câţi omeni de om desfrânat, căci necumpătul şi Atena, 29 Aprilie. Regele a ru — „Nu — numai de când ţi-am îm
spirit şi de mare preţ nu cad pradă desfrânarea umblă pe aceeaşi cale, gat pe ministrul-preşedinte Delyannis, prumutat cei 50 de fl., pe carî nu-i mai
44
acestui mare viţiu, care astăcjî Ia ca două surori. Necumpătul în beu- ca cu tbte îngrijirile sale, că în si- pot căpăta , răspunse Saphir rîdînd.
noi a ajuns forte întins?! turâ face desfrânat pe tînăr prin tuaţiunea actuală, ar ave rele ur *
Veninul, ce se află în rachiu, în- aceea, că ’i scurtbză vieţa şi îi slă- mări retragerea sa din ministeriu, to Simburii dragostei.
venineza celor beţivi mai întâiu cor besce puterile spirituale; face des tuşi să-şi dea dimisiunea. Delyannis
pul şi apoi mintea. Mintea li-se în frânat pe cel căsătorit prin aceea, s’a şi retras şi în urma acesta regele Un dootor amerioan, din Chigago, a
tunecă şi încep a se prosti. că-i causeză cârtă şi neînţelegere în a însărcinat pe şeful oposiţiei Rdllis venit la idea, că precum vărsatul, frigu
Omul dedat acestui urît viţiu casă, ba face desfrânat şi pe bătrâ cu formarea cabinetului. rile, turbarea, colera şi alte bâle îşi au
nu se simte nicî-odatâ bine. El nu nul încărunţit, aducându-i ruşine şi Petersburg, 29 Aprilie. Ministrul simburii său mai b'ne d's bacoilii lor, din
are nicî-odată gust de mâncare din degradare înaintea lumei. de esterne rusesc Muraviev şi minis cari se naso, cresc si ae propagă, aşa tre
causă, că stomacul îi este ars din Beţia este atricăcibsă şi în pri trul de esterne austro-ungar Golu- bue oă-şl are bacoilii săi şi b61a dragostei.
nausa alcoholurilor (spirturilor), are vinţa sănătăţei, pe care o nimicesce clioivshj au adresat note identice că- A ereejut deci, că preoum prin anumite
tot-deuna durere de cap, ’i-se pierde de tot. Intre bunătăţile naturale lu- tră representanţii rusesc! şi austro- soiuri de oltuire se pot vindeoa şi înoun-
vederea şi auc|ul, încep a-i tremura mescî, mai preţuită este sănătatea, ungarî în Belgrad, Sofia, Bucurescî giura bolele, aşâ s’ar pută face şi în con
mânele şi piciârele, se schimbă la şi acâsta din causă, că nimic nu şi Cetinje, în Cc.re se 4ice, că schim tra bălei dragostei.
ţaţă, şi în armă capătă diferite b61e, folosesce vieţa fără sănătate. Şi etă bul de idei între Francisc Iosif şi S’a apucat deci să oltuăsoâ şi resul-
care îi curmă vieţa fără de timp. acest mare tesaur, omul beţiv îl Ţarul a dat ocasiune ambilor suve tatele, ia care a ajuns, au fost uimitâre.
Beţivul se cunâsce departe; faţa prădeză!! ran! de-a constata cu mulţămire ati A oltuit mai întâiu pe un burlao de 50 da
lui este roşie înflăcărată, nasul şi Astfel beţivul se sinucide nu tudinea corectă; ce au observat’o ani. Urmarea a fost, că burlaoul, oarepănă
obrajii roşii-vineţî; Ia unii faţa este numai trupesce, der şi sufletesce. guvernele numitelor ţări în împre aci nici prm gând uu-i trecea să mai faoă
palidă pămentâsă. Unii sunt slabi, Der pe lângă sinuciderea atât tru- jurările acestea faţă cu răsboiul curte pe )a fete şi înoepuse a se purta
alţii sunt graşi şi pântecoşi. Der şi pescă, cât şi sufletescă, el mai duce turco-grecesc. Acestă atitudine a lor în felul bătrânilor, se duse numai de-cât
aceştia cu timpul, după ce li-se o vieţă imorală, în lenevire, în certe corăspunde cu atât mai mult dorin ia dentist, îşi puse un şir de dmţl frumoşi
strică organele, mai ales ficatul, slă şi în bătaiă, şi în urmă îşî consumă ţelor celor doi suverani, cu cât aceş începu să umble în haine desobise, ba îşi
besc şi cad în băla de apă seu dro- şi averea, şi ajunge în fine, cu fa tia sunt decişi a susţine pacea ge cumpără chiar şi o ghitară, — cu un cu
pică, din care nu mai scapă. milie cu tot, în cea mai nâgră mi- nerală, principiul ordinei şi status vânt, ’i se aprinseră călcâiele cum se cade
Vieţa celui beţiv se scurtâză, el serie. quo în Orient. şi nu-i mai sta capul, decât după nebunii.
măre prin stricăciunea organelor, Rachiul este cel mai mare ini împăratul Francisc Iosif va — Un alt burlac, de 39 ani, după oltuire
ori printr’o bolă ăre-care, ce la el mic al fericirei omului, şi în special pleca astă-sbră la 10 bre din Peters îşi scose numai decât dela banoă banii,
este mai periculăsă decât la alţii; al poporului român. Rachiul aduce burg. oe-i economisise pentru (ţilele de bătrâneţe,
unii se omără singuri ca se scape nelinişte în casă şi certe între fraţi. îşi cumpăra haine după modă, îşi angajâ
mai iute de chinurile, ce-i tortură. Rachiul scbte pe omul beţiv din Anunţăm cetitorilor noştri, că un măestru, oare să-l înveţe musioă etc.
Din aceste se vede forte bine, casa şi moşia moştenită dela pă având în vedere serbătârea de prima Maiu Ou totul altul este efeotul la âmeuii
cât rău aduce beţia; pe lângă de rinţii săi, şi îi dă în mână băţul de a personalului tecbnic din tipografia nos- tineri. O oalfă de neguţător, în verstă de
gradare, ea scurtâză der şi vieţa. cerşitor. Beutură întunecă mintea şi tră, am trebuit se scâtem numărul de Du 17 ani după oltuire începe să facă tot
Beţia înmulţesce fără de legile, si împietresce inima, slăbesce trupul şi minecă deja astătlT, Vineri sera. Numărul prostii ; în loo de soaun, se puse să şă4ă
nuciderile şi crimele; copii beţivi omoră sufletul omului, aducând să viitor de (ţi va apără Luni. pe-o coşarcă de ouă; în loo de sticlă, în
lor se îmbolnăvesc de epilepsiă, ori răcia şi lipsa pe pământ. cepuse să târne petroleu într’un pachet de
de nebuniă; poporul în loc de a se Omul dedat acestui urît viţiu hârtiă etc. Tot asemenea a păţit şi an tî-
înmulţi se stânge şi sărăcia se ţine nu ia sema, că afară de câţî-va cru- L i t e r a t u r ă . ner fotograf.
de mână cu beţia. cerî, ce-i scbte în fiă-care 41 pentru In Colecţiunea Şaraga din Iaşi au apărut Cu alte cuvinte, oltuitul contra dra
Ecă cum se dejosesce omul, care rachiu şi carî la an se urcă însă la două luorârl ale cunosoutului publicist A. gostei face pa bătrâni se ’ntinerâsoă, âr pe
se închină beuturei, cât se face ase sute de florini, — rachiul tot-deodată Steuerman: Sărăcie (poesiă) şi 0 tâmna la tineri să nebunâscă. Din causa aoesta po
menea animalelor celor necuventă- îi scote din inimă sentimentul ome Paris (versuri şi posă). Preţul unui volum liţia din Chîgaco a oprit de-a se mai face
târe. Ce ruşine este pentru omul cu niei, din suflet scânteia virtuţii, er )eate 300 pagini 8°) numai 1 leu. oltuiri do acest fel, ba pe doctor voi să-l
minte, când necumpătul în beutură în urmă îi sapă grbpa înainte de * înohidă, der n’a isbutit, deârece dootorul,
îl aduce într’o stare ca aceea, că timp. care încă era oam de vârstă, se oltuise şi
In editura şi proprietatea Tipografiei
între densul şi animale nu mai este Beutură strică moralitatea, cu pe sine şi, căpătând astfel minte tinerâsoă
„Aurora'* A. Todoran din Grherla a apărut:
nici o deosebire. Ba este şi mai de- fundă omenirea în prăpastia fără- „Părintele Nicolae, schiţe din viâţa preo se şterse pe aci încolo, ducând ou sine şi
căcjut decât animalele, căci pe om delegei şi a perirei. Ea aduce sără pe frumâsa fată a otelieruiui, la care a
u
ţilor de George Simu . Format 8° mare de
mintea nu-1 împedecă dela ce este cia în popor, din causă că prin fost înouartirat.
50 pag. Preţul 50 cr.
stricăcios pentru el, pe când pe ani acest viţiu îşi pune totă averea pe
male nu le lasă instinctul se calce beutură la Jidovi, cari pentru câte MCJLTE ŞI DE TOATE. P 0 Y E Ţ E.
cumpătul. Animalul bea numai cât va litre de rachiu, la an se pome
îi trebue, er omul calcă măsura cum nesc cu sute de florini, pe cari îi
pătului şi bea cât nu îi trebue. Un plătesce opinca Românului! l-a dat se înţelegă. Pravul de firez ca mijloc de cu
mare scriitor al Sântei biserici, Sân Poporul român dela sate ţine Scriitorul Saphir era dela natură un răţit. Pravul de firez se păte între
tul Iăn Gură de aur, 4i° e : «Cm cât rachiul ca un mijloc de nutremânt om de tot glumeţ şi pe mulţi dintre prie buinţa cu mare succes la curăţitul
>ieste mai bun asinul şi cânele decât be şi chiar de întărire a puterilor, şi tinii săi îi scăpa din năcaz cu bani. vaselor şi sticlelor şi cu deosebire
11,
ţivul?! (Omil. 71. ad. pop.). din acestă causă el îl preţuesce ca Odată împrumută Saphir unui amic a acelora, în care s’au conservat
Necumpătul în beutură omără o beutură preţibsă şi crede, că nici 50 de fl., dela care nu mai avea nădejde unsăre seu alte materii mirosităre.
pe om trupesce, stricându-i sănăta nu ar pute trăi fără el; der nici un să-i capete. Fiind odată Saphir şi cu da- In vase se pune prav de firez, se
tea şi scurtându-i vibta. Să căutăm folos, ci numai pagubă îi aduce ra toraşul său la un loc, îl întrebă pe acesta: varsă apă peste el, apoi se clătăre
împrejurul nostru şi vom vedb, că chiul, căci fiind o beutură otrăvitbre „Cred! tu în pribegia sufletului? 44 bine vasul. Decă repeţim acâsta me
nici un beţiv n’a avut şi nu va ave îi aduce cele mai rele urmări. — „Nu. Şi tu?“ todă vasul rămâne curat şi fără
vieţă lungă, ci fiă-care mai curând Prof. I)r. E lefter eseu. — „Eu cred . miros.
14
seu mai târejiu, dâr în orî-ce cas de — „Vai, vai! Şi ce ai fost tu odată ?“
■Că n’am lepedeu pe pat, Dâcă ale le plinea Bărbate, sufletu meu, Şi ne-om măsura pe piele.
Că-acuma-i o săptămână Dor de-acasă o-ajungea Lasă popa la focul Muierea din graiii grăia:
De când n’am prins furca ’n mână. Şi ea-acasă se ducea, Că nu ml-a da el leacul, Bărbate, sufletu meu,
— Nevastă, dragă nevastă, Vădii casa nemăturată Der te du la făgădău Fi-te-ar bătut Dumnedeu
Pentru-o glajă de palincă, Şi cânepa nelucrată Şi-mi adă-o glajă de palincă, Unde umblă gându tău!
Da-ţl desleg o Duminecă! Şi groza mi-o cuprindea, Doi-trei fonţî de carne friptă, Că nevoia de te-ar călca
Nevasta din graiii grăia : Şi betegă se făcea Dec’oiă bea, dec’oiii mânca, In mine tu tot nu-i da.
Hai părinte ’n făgădău Şi în pat că se trântea. Pâte că m’oifi mai scula. Apoi din pat s’o sculat
Să târcem caieru meu, Dâr bărbatu o-’ntreba: Bărbatul din graiii grăia : Şi la răsboiă s’o băgat
Hai părinte ’n crîşm’a bea, Muiere, muierea mea, Scolă, muiere, din pat Şi din gură-o blăstămat:
Să torcem cânepa mea. Scolă, muiere, din pat C’amu-i iernă bună ’n sat, Mânce-te focul răsboiă
Ei se duse ’n făgădău, Că slujnică ţl-am băgat D’a veni primă-vara Tu faci pânza lăturoi!
Furca merse ’n drumul său; Casa ţl-o-am măturat Şi ne-or rîde omenii Mânce-te focul sucală
Ea se duse ’n crîşmă-a bea, Cânepa ţl-o-am lucrat. De ne-or vede golăşei. Că faci pânza totă rară!
Furca merse după ea; Ea ’ntr’un cot s’a ridicat Muiera din graiu grăia: Mânânce-vă focul iţe
Ea s’ascuns p’ângă părete, Şi prin casă s’a uitat; Bărbate, sufletu meu, Că voi sunteţi vrăşmăşiţe
Cânele de fus o vede, Vădii casa nemăturată Adusu-ţl-am şese boi, Că voi îmi faceţi nevoi
Ea s’ascunse dup’o bute Şi cânepa nelucrată, Vinde patru, lasă doi Că nu sciu băga prin voi,
Cânele de fus o-aude; Şi ’napoi ea se trântea Şi ni-om lua tot giolgiul Că prin iţe şi prin spată
Ea prinse furca la mână Mai betegă se făcea. Să ne’mbrăcăm cu dânsul. Pasce o iapă ’mpiedecată
44
Şi o isbi după bute, Bărbatul din graiii grăia: Dăm pe „Vireag pe mătasă Şi la mijlocul pânzii
44
Se slobod! la beute, Muiere, muierea mea, Şi pe „Hendea acasă-1 lasă. Pasce-o gâscă cu puii
Şi beu astăclî şi mâni Lasă-mă s’aduc pe popa Der bărbatu aşa <ji cea: Dâr nu sciu cum foc păscea,
44
Şi beu trei săptămâni Popa să te spovedâscă Pe „Vireag l’om duce ’n terg Că-i trec piciorele prin ea.
Şi beu şi două luni; De rău să te mântueseă. Şi l’om da tot pe curele Mânce-te focul răsboiă