Page 69 - 1897-04
P. 69

Nr. 87—1897.                                                             GAZETA TRANSILVANIEI                                                                       Pagina 5

                                                                                                                                                                     1
         întâmplă  des,  produce  cele  mai  gro­      cu vreme întră în negrul mormânt.                       ULTIME SOIRI.                            —  „Un măgar “.
         zave  bâle  de  stomac,  de  nervi  şi             Necumpătul  în  beutură  face  pe                                                           —  „Şi-i de mult de atunci? 44
         atacă  chiar  şi  creerii.  Câţi  omeni  de  om  desfrânat,  căci  necumpătul  şi                Atena,  29  Aprilie.  Regele  a  ru­          —  „Nu  —  numai  de  când  ţi-am  îm­
         spirit  şi  de  mare  preţ  nu  cad  pradă  desfrânarea  umblă  pe  aceeaşi  cale,          gat pe ministrul-preşedinte Delyannis,  prumutat  cei  50  de  fl.,  pe  carî  nu-i  mai
                                                                                                                                                            44
         acestui  mare  viţiu,  care  astăcjî  Ia  ca  două  surori.  Necumpătul  în  beu-          ca  cu  tbte  îngrijirile  sale,  că  în  si-  pot căpăta , răspunse Saphir rîdînd.
         noi a ajuns forte întins?!                    turâ  face  desfrânat  pe  tînăr  prin       tuaţiunea  actuală,  ar  ave  rele  ur­                             *
               Veninul,  ce  se  află  în  rachiu,  în-  aceea,  că  ’i  scurtbză  vieţa  şi  îi  slă-   mări retragerea sa din ministeriu, to­                Simburii dragostei.
         venineza  celor  beţivi  mai  întâiu  cor­    besce  puterile  spirituale;  face  des­     tuşi  să-şi  dea  dimisiunea.  Delyannis
          pul  şi  apoi  mintea.  Mintea  li-se  în­   frânat  pe  cel  căsătorit  prin  aceea,     s’a  şi  retras  şi  în  urma  acesta  regele      Un  dootor  amerioan,  din  Chigago,  a
         tunecă şi încep a se prosti.                  că-i  causeză  cârtă  şi  neînţelegere  în   a  însărcinat  pe  şeful  oposiţiei  Rdllis   venit  la  idea,  că  precum  vărsatul,  frigu­
               Omul  dedat  acestui  urît  viţiu  casă,  ba  face  desfrânat  şi  pe  bătrâ­        cu formarea cabinetului.                      rile,  turbarea,  colera  şi  alte  bâle  îşi  au
         nu  se  simte  nicî-odatâ  bine.  El  nu  nul  încărunţit,  aducându-i  ruşine  şi               Petersburg,  29  Aprilie.  Ministrul    simburii  său  mai  b'ne  d's  bacoilii  lor,  din
         are  nicî-odată  gust  de  mâncare  din  degradare înaintea lumei.                         de  esterne  rusesc  Muraviev  şi  minis­     cari  se  naso,  cresc  si  ae  propagă,  aşa  tre­
          causă,  că  stomacul  îi  este  ars  din          Beţia  este  atricăcibsă  şi  în  pri­  trul  de  esterne  austro-ungar  Golu-        bue  oă-şl  are  bacoilii  săi  şi  b61a  dragostei.
         nausa  alcoholurilor  (spirturilor),  are  vinţa  sănătăţei,  pe  care  o  nimicesce       clioivshj  au  adresat  note  identice  că-   A  ereejut  deci,  că  preoum  prin  anumite
         tot-deuna  durere  de  cap,  ’i-se  pierde  de  tot.  Intre  bunătăţile  naturale  lu-     tră  representanţii  rusesc!  şi  austro-     soiuri  de  oltuire  se  pot  vindeoa  şi  înoun-
         vederea  şi  auc|ul,  încep  a-i  tremura  mescî,  mai  preţuită  este  sănătatea,         ungarî  în  Belgrad,  Sofia,  Bucurescî       giura  bolele,  aşâ  s’ar  pută  face  şi  în  con­
          mânele  şi  piciârele,  se  schimbă  la  şi  acâsta  din  causă,  că  nimic  nu           şi  Cetinje,  în  Cc.re  se  4ice,  că  schim­  tra bălei dragostei.
          ţaţă,  şi  în  armă  capătă  diferite  b61e,  folosesce  vieţa  fără  sănătate.  Şi  etă   bul  de  idei  între  Francisc  Iosif  şi          S’a  apucat  deci  să  oltuăsoâ  şi  resul-
         care îi curmă vieţa fără de timp.             acest  mare  tesaur,  omul  beţiv  îl        Ţarul  a  dat  ocasiune  ambilor  suve­       tatele,  ia  care  a  ajuns,  au  fost  uimitâre.
               Beţivul  se  cunâsce  departe;  faţa  prădeză!!                                      ran!  de-a  constata  cu  mulţămire  ati­     A  oltuit  mai  întâiu  pe  un  burlao  de  50  da
         lui  este  roşie  înflăcărată,  nasul  şi          Astfel  beţivul  se  sinucide  nu        tudinea  corectă;  ce  au  observat’o        ani.  Urmarea  a  fost,  că  burlaoul,  oarepănă
         obrajii  roşii-vineţî;  Ia  unii  faţa  este  numai  trupesce,  der  şi  sufletesce.        guvernele  numitelor  ţări  în  împre­       aci  nici  prm  gând  uu-i  trecea  să  mai  faoă
         palidă  pămentâsă.  Unii  sunt  slabi,  Der  pe  lângă  sinuciderea  atât  tru-            jurările  acestea  faţă  cu  răsboiul         curte  pe  )a  fete  şi  înoepuse  a  se  purta
         alţii  sunt  graşi  şi  pântecoşi.  Der  şi  pescă,  cât  şi  sufletescă,  el  mai  duce    turco-grecesc.  Acestă  atitudine  a  lor    în  felul  bătrânilor,  se  duse  numai  de-cât
         aceştia  cu  timpul,  după  ce  li-se  o  vieţă  imorală,  în  lenevire,  în  certe         corăspunde  cu  atât  mai  mult  dorin­      ia  dentist,  îşi  puse  un  şir  de  dmţl  frumoşi
         strică  organele,  mai  ales  ficatul,  slă­  şi  în  bătaiă,  şi  în  urmă  îşî  consumă   ţelor  celor  doi  suverani,  cu  cât  aceş­  începu  să  umble  în  haine  desobise,  ba  îşi
         besc  şi  cad  în  băla  de  apă  seu  dro-  şi  averea,  şi  ajunge  în  fine,  cu  fa­    tia  sunt  decişi  a  susţine  pacea  ge­    cumpără  chiar  şi  o  ghitară,  —  cu  un  cu­
         pică, din care nu mai scapă.                  milie  cu  tot,  în  cea  mai  nâgră  mi-     nerală,  principiul  ordinei  şi  status     vânt,  ’i  se  aprinseră  călcâiele  cum  se  cade
               Vieţa  celui  beţiv  se  scurtâză,  el  serie.                                        quo în Orient.                               şi  nu-i  mai  sta  capul,  decât  după  nebunii.
         măre  prin  stricăciunea  organelor,               Rachiul  este  cel  mai  mare  ini­           împăratul      Francisc    Iosif   va   —  Un  alt  burlac,  de  39  ani,  după  oltuire
         ori  printr’o  bolă  ăre-care,  ce  la  el  mic  al  fericirei  omului,  şi  în  special    pleca  astă-sbră  la  10  bre  din  Peters­  îşi  scose  numai  decât  dela  banoă  banii,
         este  mai  periculăsă  decât  la  alţii;  al  poporului  român.  Rachiul  aduce             burg.                                        oe-i  economisise  pentru  (ţilele  de  bătrâneţe,
         unii  se  omără  singuri  ca  se  scape  nelinişte  în  casă  şi  certe  între  fraţi.                                                   îşi  cumpăra  haine  după  modă,  îşi  angajâ
         mai iute de chinurile, ce-i tortură.          Rachiul  scbte  pe  omul  beţiv  din                      Anunţăm cetitorilor noştri, că   un măestru, oare să-l înveţe musioă etc.
               Din  aceste  se  vede  forte  bine,  casa  şi  moşia  moştenită  dela  pă­           având în vedere serbătârea de prima Maiu            Ou  totul  altul  este  efeotul  la  âmeuii
         cât  rău  aduce  beţia;  pe  lângă  de­       rinţii  săi,  şi  îi  dă  în  mână  băţul  de   a  personalului  tecbnic  din  tipografia  nos-   tineri.  O  oalfă  de  neguţător,  în  verstă  de
         gradare,  ea  scurtâză  der  şi  vieţa.  cerşitor.  Beutură  întunecă  mintea  şi          tră, am trebuit se scâtem numărul de Du­      17  ani  după  oltuire  începe  să  facă  tot
         Beţia  înmulţesce  fără  de  legile,  si­     împietresce  inima,  slăbesce  trupul  şi    minecă deja astătlT, Vineri sera. Numărul     prostii  ;  în  loo  de  soaun,  se  puse  să  şă4ă
         nuciderile  şi  crimele;  copii  beţivi­      omoră  sufletul  omului,  aducând  să­       viitor de (ţi va apără Luni.                  pe-o  coşarcă  de  ouă;  în  loo  de  sticlă,  în­
         lor  se  îmbolnăvesc  de  epilepsiă,  ori  răcia şi lipsa pe pământ.                                                                     cepuse  să  târne  petroleu  într’un  pachet  de
         de  nebuniă;  poporul  în  loc  de  a  se          Omul  dedat  acestui  urît  viţiu                                                     hârtiă  etc.  Tot  asemenea  a  păţit  şi  an  tî-
         înmulţi  se  stânge  şi  sărăcia  se  ţine  nu  ia  sema,  că  afară  de  câţî-va  cru-               L  i t e  r a  t u  r ă  .         ner fotograf.
         de mână cu beţia.                             cerî,  ce-i  scbte  în  fiă-care  41  pentru       In Colecţiunea Şaraga din Iaşi au apărut      Cu  alte  cuvinte,  oltuitul  contra  dra­
               Ecă  cum  se  dejosesce  omul,  care  rachiu  şi  carî  la  an  se  urcă  însă  la  două  luorârl  ale  cunosoutului  publicist  A.   gostei  face  pa  bătrâni  se  ’ntinerâsoă,  âr  pe
         se  închină  beuturei,  cât  se  face  ase­   sute  de  florini,  —  rachiul  tot-deodată  Steuerman:  Sărăcie  (poesiă)  şi  0  tâmna  la   tineri  să  nebunâscă.  Din  causa  aoesta  po­
         menea  animalelor  celor  necuventă-  îi  scote  din  inimă  sentimentul  ome­             Paris  (versuri  şi  posă).  Preţul  unui  volum   liţia  din  Chîgaco  a  oprit  de-a  se  mai  face
          târe.  Ce  ruşine  este  pentru  omul  cu  niei,  din  suflet  scânteia  virtuţii,  er  )eate 300 pagini 8°) numai 1 leu.               oltuiri  do  acest  fel,  ba  pe  doctor  voi  să-l
         minte,  când  necumpătul  în  beutură  în  urmă  îi  sapă  grbpa  înainte  de                                    *                       înohidă,  der  n’a  isbutit,  deârece  dootorul,
         îl  aduce  într’o  stare  ca  aceea,  că  timp.                                                                                          care  încă  era  oam  de  vârstă,  se  oltuise  şi
                                                                                                          In  editura  şi  proprietatea  Tipografiei
         între  densul  şi  animale  nu  mai  este          Beutură  strică  moralitatea,  cu­                                                    pe  sine  şi,  căpătând  astfel  minte  tinerâsoă
                                                                                                     „Aurora'*  A.  Todoran  din  Grherla  a  apărut:
         nici  o  deosebire.  Ba  este  şi  mai  de-  fundă  omenirea  în  prăpastia  fără-          „Părintele  Nicolae,  schiţe  din  viâţa  preo­  se  şterse  pe  aci  încolo,  ducând  ou  sine  şi
         căcjut  decât  animalele,  căci  pe  om  delegei  şi  a  perirei.  Ea  aduce  sără­                                                      pe  frumâsa  fată  a  otelieruiui,  la  care  a
                                                                                                                          u
                                                                                                     ţilor  de  George  Simu .  Format  8°  mare  de
          mintea  nu-1  împedecă  dela  ce  este  cia  în  popor,  din  causă  că  prin                                                           fost înouartirat.
                                                                                                     50 pag. Preţul 50 cr.
         stricăcios  pentru  el,  pe  când  pe  ani­   acest  viţiu  îşi  pune  totă  averea  pe
         male  nu  le  lasă  instinctul  se  calce  beutură  la  Jidovi,  cari  pentru  câte­          MCJLTE ŞI DE TOATE.                                      P 0 Y E Ţ E.
         cumpătul.  Animalul  bea  numai  cât  va  litre  de  rachiu,  la  an  se  pome­
         îi  trebue,  er  omul  calcă  măsura  cum­    nesc  cu  sute  de  florini,  pe  cari  îi
         pătului  şi  bea  cât  nu  îi  trebue.  Un  plătesce opinca Românului!                                   l-a dat se înţelegă.                  Pravul  de  firez  ca  mijloc  de  cu­
         mare  scriitor  al  Sântei  biserici,  Sân­        Poporul  român  dela  sate  ţine              Scriitorul  Saphir  era  dela  natură  un  răţit.  Pravul  de  firez  se  păte  între­
         tul  Iăn  Gură  de  aur,  4i°  e  :   «Cm  cât  rachiul  ca  un  mijloc  de  nutremânt  om  de  tot  glumeţ  şi  pe  mulţi  dintre  prie­  buinţa  cu  mare  succes  la  curăţitul
         >ieste mai bun asinul şi cânele decât be­ şi  chiar  de  întărire  a  puterilor,  şi  tinii săi îi scăpa din năcaz cu bani.              vaselor  şi  sticlelor  şi  cu  deosebire
                11,
         ţivul?!  (Omil. 71. ad. pop.).                din  acestă  causă  el  îl  preţuesce  ca          Odată  împrumută  Saphir  unui  amic  a  acelora,  în  care  s’au  conservat
               Necumpătul  în  beutură  omără  o  beutură  preţibsă  şi  crede,  că  nici  50  de  fl.,  dela  care  nu  mai  avea  nădejde  unsăre  seu  alte  materii  mirosităre.
         pe  om  trupesce,  stricându-i  sănăta­       nu  ar  pute  trăi  fără  el;  der  nici  un  să-i  capete.  Fiind  odată  Saphir  şi  cu  da-  In  vase  se  pune  prav  de  firez,  se
         tea  şi  scurtându-i  vibta.  Să  căutăm  folos,  ci  numai  pagubă  îi  aduce  ra­         toraşul său la un loc, îl întrebă pe acesta:  varsă  apă  peste  el,  apoi  se  clătăre
         împrejurul  nostru  şi  vom  vedb,  că  chiul,  căci  fiind  o  beutură  otrăvitbre              „Cred! tu în pribegia sufletului? 44    bine  vasul.  Decă  repeţim  acâsta  me­
         nici  un  beţiv  n’a  avut  şi  nu  va  ave  îi aduce cele mai rele urmări.                      —  „Nu. Şi tu?“                         todă  vasul  rămâne  curat  şi  fără
         vieţă  lungă,  ci  fiă-care  mai  curând                            Prof. I)r. E lefter eseu.    —  „Eu cred .                           miros.
                                                                                                                      14
         seu mai târejiu, dâr în orî-ce cas de                                                            —  „Vai, vai! Şi ce ai fost tu odată ?“



              ■Că n’am lepedeu pe pat,                      Dâcă ale le plinea                              Bărbate, sufletu meu,                       Şi ne-om măsura pe piele.
               Că-acuma-i o săptămână                       Dor de-acasă o-ajungea                        Lasă popa la focul                            Muierea din graiii grăia:
               De când n’am prins furca ’n mână.            Şi ea-acasă se ducea,                         Că nu ml-a da el leacul,                      Bărbate, sufletu meu,
               — Nevastă, dragă nevastă,                    Vădii casa nemăturată                         Der te du la făgădău                          Fi-te-ar bătut Dumnedeu
               Pentru-o glajă de palincă,                   Şi cânepa nelucrată                           Şi-mi adă-o glajă de palincă,                 Unde umblă gându tău!
               Da-ţl desleg o Duminecă!                     Şi groza mi-o cuprindea,                      Doi-trei fonţî de carne friptă,               Că nevoia de te-ar călca
               Nevasta din graiii grăia :                   Şi betegă se făcea                            Dec’oiă bea, dec’oiii mânca,                  In mine tu tot nu-i da.
               Hai părinte ’n făgădău                       Şi în pat că se trântea.                      Pâte că m’oifi mai scula.                     Apoi din pat s’o sculat
               Să târcem caieru meu,                        Dâr bărbatu o-’ntreba:                           Bărbatul din graiii grăia :                Şi la răsboiă s’o băgat
               Hai părinte ’n crîşm’a bea,                  Muiere, muierea mea,                          Scolă, muiere, din pat                        Şi din gură-o blăstămat:
               Să torcem cânepa mea.                        Scolă, muiere, din pat                        C’amu-i iernă bună ’n sat,                    Mânce-te focul răsboiă
                 Ei se duse ’n făgădău,                     Că slujnică ţl-am băgat                       D’a veni primă-vara                           Tu faci pânza lăturoi!
               Furca merse ’n drumul său;                   Casa ţl-o-am măturat                          Şi ne-or rîde omenii                          Mânce-te focul sucală
               Ea se duse ’n crîşmă-a bea,                  Cânepa ţl-o-am lucrat.                        De ne-or vede golăşei.                        Că faci pânza totă rară!
               Furca merse după ea;                            Ea ’ntr’un cot s’a ridicat                   Muiera din graiu grăia:                     Mânânce-vă focul iţe
               Ea s’ascuns p’ângă părete,                   Şi prin casă s’a uitat;                       Bărbate, sufletu meu,                         Că voi sunteţi vrăşmăşiţe
               Cânele de fus o vede,                        Vădii casa nemăturată                         Adusu-ţl-am şese boi,                         Că voi îmi faceţi nevoi
               Ea s’ascunse dup’o bute                      Şi cânepa nelucrată,                          Vinde patru, lasă doi                         Că nu sciu băga prin voi,
               Cânele de fus o-aude;                        Şi ’napoi ea se trântea                       Şi ni-om lua tot giolgiul                     Că prin iţe şi prin spată
               Ea prinse furca la mână                      Mai betegă se făcea.                          Să ne’mbrăcăm cu dânsul.                      Pasce o iapă ’mpiedecată
                                                                                                                        44
               Şi o isbi după bute,                         Bărbatul din graiii grăia:                    Dăm pe „Vireag  pe mătasă                     Şi la mijlocul pânzii
                                                                                                                       44
               Se slobod! la beute,                         Muiere, muierea mea,                          Şi pe „Hendea  acasă-1 lasă.                  Pasce-o gâscă cu puii
               Şi  beu  astăclî  şi  mâni                   Lasă-mă s’aduc pe popa                           Der bărbatu aşa <ji cea:                   Dâr nu sciu cum foc păscea,
                                                                                                                    44
               Şi  beu  trei  săptămâni                     Popa să te spovedâscă                         Pe „Vireag  l’om duce ’n terg                 Că-i trec piciorele prin ea.
               Şi beu şi două luni;                         De rău să te mântueseă.                       Şi l’om da tot pe curele                        Mânce-te focul răsboiă
   64   65   66   67   68   69   70   71   72   73   74