Page 90 - 1897-04
P. 90
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 92 —1897.
7. ani, oare grădină şi curte ţinendu-se de să-mi spună, unde e locul, la ce d-l Tokai pricina curentului materialist, anti
Eu subsorisul, Caliman Vasilie, deolar, sat, eu am soootit, oă nu vine sub oamas- mi-a Zis, ca se-i dau 5 fl. ca se se ducă creştin, ireligios şi inmoral, ce bân-
oă stăpânind eu de 34 ani un loo de cosi sare, dâr totuşi fiindu-mi frică să nu-mi cu mine se-mî arate, flind-că e departe tue societatea omenescă. Ca se se
tor în Dealu Pojenilor, sub drioul „Tău ou facă o pagubă şi batjocură ca aoâsta, fără locul. Eu vrând-nevrând am fost silit să i apere contra acestor rele, numai bi
podeile , ana cerut la oomisiă, ca acest loc, sâmău, m’am dus la inginerul Lâzâr Far- dau cei 5 fl, la ce apoi d-l Tokai a pornit serica, numai inteligenţa clericală
M
care formâză proprietatea şi posesiunea k&s şi spunendu-i cele audite, l’am rugat, la drum ou nisce omeni cu sape şi suin- şi mirenă din Sinod e chiămată a
mea, însă din greşălâ era intabulat pe nu oa să nu mă păgubesoă şi batjoourâsoă în du-se în vârful dealului Pojenilor a lăsat, priveghi a. Acesta e scopul adevărat
mele lui Muncuş G-erasim, să mi-se dăe chipul acesta ne mai aucjit, la ce el m’e ca în tufiş să facă nisce semne cu sapele al constituţionalismului bisericesc.
J
mie în posesiune cu prilegiul predării; acest întrebat că am banl? Eu am răspuns, că şi apoi a Zis, că acâsta e tabla mea cea Etă acum şi discursul, care Prea
n
loo însă, respective competenţa mea dată „am puţinei“. Din nou mă întrâbă d-nul nouă. La asta eu am reflectat pe d-l in Sfinţia Sa episcopul loan Meţianu a
într'altă parte, ’i-l’a dat oomisia judeoăto- Lâzâr Farkas, că cam câţi bani am? l-am giner, că eu după sentinţă am să primesc deschis Sinodul eparchial dela Arad:
râscă în posesiunea lui Munkuş Gerasim răspuns, oă am 5 florini, âr d-l Farkas la loc de classa primă şi în hotarul din jos,
„Christos a înviat! Domnilor duputaţî!
în luna lui Novembre 1896. Eu în urma aoâsta mi-a (^is, „că asta-i prea puţin, chiar în dricul „Şesuri“, unde am avut şi Mă bucur forte, d-lor deputaţi, că şi
aoesteia m’am dus la Tokai Gâza şi i-am nu pot face pentru aceia bani, şi ddcă-mî un tufiş în păşunatul comun săsesc şi în în acest period sinodal, la care intrăm,
arătat hârtiile şi dreptăţile mele şi i-am dai 16 fi., adecă şâse spre-<|ece florini, hotarul din sus. Răspunsul a fost: „mm am clerul şi poporul, cu puţine escepţiunî, tot
cerut să-mi taie locul meu afară din tabla atunci duc pe la capotul grădinii calea“. de unde să-ţt dau alt loc -.
J
pe d-vostră, vechii săi representanţl, V’a
lui Munkuş Gerasim. JD-1 Tolcai Gâza mi-a Eu la aoâsta i-am (fl • „Domnule inginer, Să fi seiut, că ce batjocură de loc distins cu încrederea, alegându-vâ de mem
s
cerut, după-ce mi-a recunoscut dreptatea mea, fă bine şi mă lasă cu 15 fl. şi pune-ml cele vrâ să-mi arate, nici pănă acolo nu m’aş fi brii acestui sinod eparchial: deci Vă salut
ca pentru tăierea competinţei mele §i preda lalte pământuri în loc cât de râu, numai gră dus, necum să-i mai dau şi cei 5 fl, adecă pe toţi din inimă şi la acâstă ocasiune,
u
rea în stăpânire se i dau 4 fl., adecă patru diniţa mi-o lasâ . La asta a răspuns d-aul cinci fior. poftindu-Vă încă mulţi ani de împreună
florini val. a. Eu fiindu-ml târnă, ca să Lâzâr Farkas: „Na, da 15 zloţi şi apoi îţi
După cetire şi esplicare am iscălit cu conlucrare rodnică, la întărirea şi prospe-
nu-mi pierd locul, i-am dat d-lui Tolcai 4 fl., îndrept calea pe la capătul grădinii“. Eu !a aceea, că martorii mei sunt: Bolea Axente, rarea bisericei nostre străbune.
şi apoi tot în Novembre 1896 a eşit afară asta am scos din şerpar cei 15 fl. şi i-am Borza Tyifor şi Bolea Iancu. Nici când n’a fost, d-lor deputaţi,
r
d-l jude de tablă Korbuly Ignacz la faţa dat în mâna d-lui Lâzâ Farlcas. Cu tote
Muncuş Iuon lui Iuon atât de simţită trebuinţa de o asemenea
locului în Dealu-Pojenilor şi mi-a tăiat aoeste, d-l inginer mi-a tăiat grădina în
(prin Nicolae Truţia m. p.) cod lucrare comună, armonică, înţelâptă şi
parcela şi mi-a dat’o în posesiune. doue prin substitutul său Tokai Gâza, care bine cumpănită a nostră a tuturora, ca şi
Martor e d-l Nestor Ciriao, proprietar, batjocură făcendu-mi-se, după reclamaţia Aceste trei eole de declaraţiuni-ple- în timpul de faţă, când prea bine vedeţi,
pentru tâte cele înşirate. mea la d-l judeţ, m'am vecjut silit să-i dau nipotenţe s’au încheiat în faţa martorilor cât de îngrijitore este starea bisericei stră
p
După cetire şi esplioare am iscălit. d-lui Tolcai Geza 4 fl. ad că patru florini, subscrişi în continuu presenţi, după ce s’a bune ; când pe lângă multe alte rele, bine
Caliman Vasilie m. p. ca baremi curtea să nu mi-o taie în două cetit tot cuprinsul întregului act şi după cunoscute d-vostre, ne mai ameninţă greu
şi să-mi rămână casa şi şura în heiul meu ce s’a esplicat subsemnatorilor pe larg şi
8. neîmpărţite. Astfel cel puţin numai o parte detaiat şi aceştia toţi au recunoscut, că încă un nou curent bolnăvicios, lăţit tare
în societate, care, durere, atinge şi pe unii
Eu subscrisul, Borza lâder a lui Sân« din grădină am perdut’o. âr pomii mei să întreg cuprinsul actului present e luat întru membrii ai bisericei ndstre. Curentul ne-
ăru, deolar, oă având femeia mea un loc diţi cu mânile mele au rămas în proprie tote fidel şi conform declaraţiunilor sem confesionalităţu, ce tinde a înstrăina pe
arător de 11 ferdele în drioul „Şes sub tatea altora fără se fi fost întrebat eâu natarilor şi voinţei lor nestrămutate. omeni de biserică şi de Dumnedeu.
u
drioul „Subvale“ între vecinii Miclea Petru despăgubit. Dat în Bucerdea vinosă (Boros-Bo- Deşi au mai obvenit, d-lor deputaţi,
şi Borza Vasilioa, eu pentru ca femeia să Banii lui Lâzâr Farkas i-am d3t în csârd) în Z^a de 29 Aprilie st. n. 1897. şi în dilele părinţilor noştri multe şi felu
capete şi după oomassare tot aoelaşi loo tomna anului 1894, âr lui Tokai Geze în Daniil Gabor m, p. Iuan Truţia m. p. rite cercări grele peste biserica nostră stră
şi să nu fiă sohimbată la alt loc, şi să nu tomna anului 1896. ca martor. martore. bună, când mulţime de popor era fără
capete mai puţin deoât a avut înainte, Giriacu Nestor m. p. Nic. Truţia m. p. preoţi, diecese fără de episcop!, când preoţii
Martori pentru cele întîmplate cu Lâ
m’am rugat de d-l Ldzăr Farlcas să-mi îm- martore. martore.
zâr Farkas, durere, nu am, fiiad-oă oum am noştri, pe lângă, că erau supuşi altor bi
plinâscă aoâstă cerere drâptă, la ce d-l In conformitate cu originalul
început să-mi spun ponosul, o înouiat uşile. serici, mai purtau alăturea cu poporul şi
Lâzâr Earkss a declarat, că dâcă îi voiu
Martor îmi este însă Dumnezeu. Dr. Amos Frâncu m. p. sarcina iobâgiei şi alte asemenea stări du-
da B fl., adecă cinci fl. v. a. îmi va îm
Er pentru cele întâmplate ou Tokai rerose : der biserica cea viuă, însufleţită
plini cererea. Eu i-am §i dat cei 5 fl. lui de un puternic simţ religios, a devins tote
Gâza sunt: Muncuş Iuon şi d-l proprietar
Lâzâr Farkas în tomna anului 1894. Ou cu ajutorul lui DumneZeu.
Ciriao Nestor. S i n o d e 1 e .
tote aceste Lâzâr Farkas, în contra legă Astădî însă d-lor deputaţi, pornirile
După cetire şi esplicare am iscălit eu
mântului lui, i-a dat femeii mele Ileana Tru Ca în toţi anii, s’an dschis şi contra bisericei sunt cu mult mai amenin-
repeţita rugare să se vestescă lumii întregi
ţia numai loc de 8 ferdele în acelaşi dric, de astă-dată Sinodele eparchiale gr.- ţătore, mai ales pentru-că şi simţul religios
păţania mea.
âr loc de trei ferdele a băgat pe nedreptul Stoica Petru. or. în Dumineca Tomii. Metrcpolitul, a mai slăbit de cum era în Zilei© părinţi
la vecinul Borza Vasilica. Inzadar m’am (prin Nicolau Truţia m. p.) ca şi ceilalţi archierei ai bi,sericei lor noştri, er curentul semnalat tinde a-1
tângnit la d-l Lâzâr Farkas, că el nu a române gr. or. au arătat în vorbirile slăbi tot mai mult, şi aşa a înstrăina pe
vrut să-mi dâe dreptul, oi numai acum 10. lor, cât de vitrege sunt vremile, omeni de biserică şi de DumneZeu.
Tokai Gâza a reotifioat brazda oonform Eu subscrisul Muncuş Iuon l. Iuon prin care trece biserica nbstră na In faţa acestui şi altor asemenea
mapei. declar, că având eu din anul 1889 ca sin ţională. Escelenţa Sa Metropolitul curente ameninţătore, ni-se impune d-lor
Miron Romanul a spus, că nici starea
Martor este pentru cele întâmplate gură proprietate şi posesiune arătorul de deputaţi, cea mai imperiosă datorinţâ de a
şi în special pentru darea celor B fl. Borza classa primă numărul topografic 2986 şi din afară, nici starea dinăîntru a paralisa, din tote puterile dăunosele urmări
Chirila, fost primar atunci. 2988, după ce cu prilegiul predării în po bisericei nu este mulţămitbre şi nu ale acelora, nu numai în interesul propriei
După cetire şi esplioare am iscălit. sesiune, făcută judecătoresce în tomna anu corespunde dorinţelor celor ce au nostre esistenţe, dâr şi în acela al iubitei
1
Borza loder lui 1896, nu am primit de fe competinţa urzit statutul organic. A <^is, că sta nostre patrii.
(prin Truţa Iuoa m. p.) pentru acest arător. situat în dricul „Şes“ rea sănătăţii sale nu-i permite a intra Pentru paralisarea acelora nu ne ră
sub dricul „Rîturi , oare după împăciuirea în amănunte, der spereză, că mem mâne d-lor deputaţi, decât concentrarea
u
9. brii Sinodului vor afla mijlăcele, prin
şi sentinţa de comassare ar fi trebuit s’o tuturor forţelor nostre morale în combate
cari să se întărescâ înăîntru şi îna-
Eu subscrisul, Stoica Petru lui Nicolae, primesc tot în acelaşi dric şi hotarul de jos rea lor, cu cuvântul şi cu fapta, la t6te
deolar şi sunt gata a jura pe Sfântul Dum m’am dus repeţit la Lâzâr Farlcas, însă nici fără biserica, ca să potă prospera. ocasiunile; er de altă parte, în desvoltarea
nezeu, oă auclind eu dela 6menii din sat, de vorbă nu a voit să stea cu mine, ci cu Prea Sfinţia Sa episcopul Ca şi cultivarea în măsură tot mai mare a
că inginerul Lâzâr Farlcas are de gând vorbele: „du-te la dracu , m’a aruncat tot- ransebeşului N. Popea a arătat ase simţului religios, arma cea mai puternică
u
să-tnl taie cu cale grădina şi curtea, unde dânna afară. Venind apoi în sat d l sub menea, că grele şi critice sunt îm şi neînvingibilă, contra ori-căror curente
stau, locuesc şi stăpânesc eu aprâpe 40 stitut Tokai Gâza, m’am dus şi la acesta prejurările timpului, mai ales din perieulose.
FOILETONUL „GAZ. TRANS. W Nici popa, nici vlădica rea încă d6re, dâr mai lua şi bâta acasă aţa la crişmă fluierând, ca şi
Numai mortea straşnica. şi ce-i cădea în mână, şi după-ce se când nu s’ar fi întâmplat nimica.
Şi, Domne, Ddmne! rea tignela ura de lătrat ca un câne, apoi o Cui se plângea bieta muiere şi
Mitru Pas cuini. mai avea lelea Măriuca cu Mitru îmblatea din bâtă, de plângeau ve dela cine cerea sfat, îi spunea ba
Pascului; ori ce făcea, nu era bine; cinii de mila ei. Să-o scdtă cine-va, una, ba alta, der în urmă toţi adău
„Casa omului e şi raiu şi iad“, ori ce 4i° > era rau ; de tăcea încă nu cuteza, că era omul cu capul în geau: Mai rabdă, ca dâră şî-a
ea
aşa dice 4i l - Te miri, cine o fi nu nimerea; de-i făcea mâncare mână. Când vedea, că stau dmenii schimba firea, ori l’a jitrui odată
ca a
cjis mai întâiu aceste vorbe şi lumea dulce o înjura, de ce nu i-a făcut’o în drum pe lângă el şi-i strigau se de-atâta beutură, ce târnă ’n el“.
le-a luat înainte ca vorbe adevărate acră, de i-o făcea acră, o înjura de nu mai dea, el se lua cu bâta ori Că-i lesne de dat sfat, der vai greu
e
Q
şi le 4i° î obşte. Der decă acela, ce nu i-a făcut’o dulce; orice făcea, cu securea şi da de-a svârlita după rabdă cel ce-i în jug!
care a cjis mai întâiQ aceste vorbe, nimic nu nimerea după gustul lui. ei, înjurând: Cine şi-a urît 4if®le se Mers’a odată biata muiere şi la
or fi cunoscut casa lui Mitru Pas- Oă d6ră dreptă-i vorba cântecului: între în curtea mea. popa de s’a plâns şi s’a dăolit şi l’a în
s
cului dela noi, nu cred c’or fi cji > La barbatu care-i câne Şi nime nu cuteza se între, se-o trebat, că nu-i modru şi putinţă se
că acea casă e şi raiu şi iad, că Ori ce-i faci, tot nu-i faci bine, scdtă din mână lui, pănă totă o vi se păta despărţi da el? Der cu pu
era numai iad, ba mai iad decât De i-ai face apa vin neţea, de era spatele ei ca pruna ţină mângâiere a eşit şi de acolo,
iadul. Că în raiu locuesc ângerii Tot nu-i faci voia deplin; când îi mai coptă. Atunci o lăsa şi că popa sa plăti cu vorba cânte
sfinţi, der în casa lui Mitru Pascu- De i-ai face apa bere începea cu gura: „Ridică-te, nimer- cului :
lui şedea el, care era mai drac de Tot nu faci p’a lui plăcere! nică, nu te boci, că nu ţî-a fi ni Cununia-a fost la mine,
cât toţi dracii cei din iad. Şi lelea Şi Mitru Pascului era mai câne mic; muierea are şepte piei, belesce i Ochii tei în cap la tine
Măriuca, muierea lui Mitru Pascului, decât cânele cel ce-i câne; că câ şese şi tot îi mai rămâne una, cea De ce nu i-ai deschis bine
trebui să şedă cu el într’o casă şi nele mai latră şi mai şi încetă, der de drac; eu încă nici o piele n’am Se nu legi dracul de tine ? !
la o mesă o vieţă întrâgă de om, el nu înceta in veci cu gura de pe luat de pe tine, ticălosă! Apucă-te Aşa nu-i rămânea alt modru,
e
că erau cununaţi, apoi doră 4i° ea: „Leneşă, bobândocă, bolundă, de lucru !“ decât se înglăde ’n rău ca alta ’n
(ţicala, că: sărântăcă, prăpădită, şi câte şi mai Şi se ridica bieta lelea Măriuca, bine, ca cel ce n’are pe nime.
Cununia-i lucru mare câte nume ii punea. Şi cu asta nu cum putea şi bătută cum era se Şi lelea Măriuca nu avea chiar
Nime n’o pote sfcrica-re, era destul, că, în 4isa eluia, vorba apuca de lucru, er el mergea de- pe nime ’n lume, numai pe bunul
