Page 91 - 1897-04

Nr.f,92.—1897. ________________ GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3

Din asemenea îndemn au purces şi poporului şi cu toţi cei mai de aprâpe ai „Bazar de caritate“. In aoest bazar se vinde Repubb'ooi, Faure. Iilr aoesta la rendul său
fericiţii noştri înaintaşi atunci, când au d-vostre, prin cuvânt şi prin fapte, la sus­ tot felul de marfă de cătră dâmnele şi a consolat p« Suveranii Austriei printr’o
redat bisericei străbune vechile ei aşeZă- ţinerea şi desvoltarea religiosităţii în popor, domnişârele din familiile oele mai de frunte depeşă, la c*re împăratul a răspuns adâno
aristrooatice şi totă lumea cultă şi avută mişcat.
minte sinodale în forma de acum. Au pre- cercetând cât mai regulat sfânta biserică,
vine sâ cumpere câte oeva la ac-.st bazar,
văcjut adecă, acei demni înaintaşi asemenea îndeplinind poruncile ei, şi astfel premer­ plătind obiectele ou preţuri înzecite şi în­
cercări grele, şi de aceea au angagiat pe gând cu bune esemple în tote datorinţele sutite.
toţi factorii bisericei, clerici şi mireni, la şi virtuţile creştineşti. Anul trecut s’au înoassat la aoest ba­
zar, numai ca câştig curat, 900,000 franol, — 26 Aprilie v.
împreună conlucrare, nu numai întru apă­ Er ferirea alor noştri de rele şi în­
er în euul aoesta se aştepta, oă se va în-
rarea bisericei de cercări ameninţătore, dâr demnarea la cele bune, se va putâ ajunge f Ion Ghica. Marţi a răposat la moşia
oassa un milion de franol.
şi întru întărirea şi desvoltarea ei, ca să dâcă la tote ocasiunile bine venite vom sa Gherganî marele patriot şi bărbat de
Bazarul de binefacere s’a deschis Lu-
rămână şi în viitor, pentru tote timpurile combate cu toţii tote scăderile observate stat Ion Grhioa, care mai mulţi ani a fost
nia trecută, er Marţi serbarea s’a continuat
ceea-ce fu şi în trecut: întărirea nâstră în în societatea nostră; şi dâcă de altă parte la 4 6re după amâZ*- Pentru bazar s’a ri- şi preşedintele Academiei Române. înmor­
cercări, mângâierea nostră în năcasurî, scu­ vom recomanda alor noştri cercetarea bi­ dioat anume o clădire de lemn în strada mântarea s’a făcut Vineri la Gherganî. Toţi
tul şi adăpostul nostru contra tuturor ten- sericii, purtări bune şi cuviinciose, dragos­ ^Jean Goujon“. Clădirea înfăţişa in parte miniştrii, mulţi senatori şi deputaţi, precum
taţiunilor. tea şi bună înţelegerea, bărbăţia şi cruţa­ o stradă a vechiului Paris din veacul de şi o deputăţia a Academiei Române au luat
mijloc, ou micile sale birturi, câroiume, ou
Tot din asemenea îndemn a purces rea, spriginirea aşezămintelor nostre cultu­ parte la înmormântare.
prăvăliile şi firmele sale vechi, âr în capă­
şi clerul şi poporul nostru, biserica cea rale. şi mai pe sus de tote bunăcreşterea tul acestei strade se înălţa o bisericuţă Sânţire de Episcop. Mâne se va săvârşi
viuâ a Domnului, când V’a onorat pe tinerimii în religiositate şi întru învăţătu­ gotică. Erau în total 22 prăvălii, în oare în Blaşin sânţirea noului Episcop al Lugo*
d-vostră, d-lor deputaţi, cu încrederea lor rile cerute de spiritul timpului. vindeau tot domne şi domnişore din so­ şului, Dcmetriu Badu.
la acest sinod eparchial, angajându-vă de Pentru-ca însă asemenea învăţături să cietatea înaltă, sub al căror patronagiu s’a
făcut serbarea. In fruntea acestor domne
împreună lucrători la întărirea şi înaintarea fiă bine primite de toţi ai noştri, este nea­ Biserică catedrală în Sibiiu. In şediuţa
ale aristocraţiei se afla ducesa de Alengon,
bisericii nostre naţionale şi aşa punând şi părat de lipsă, ca acelea mai întâiu noi de Marţi a Sinodului archidiecesan gr. or.
sora cea mai mică a împărătesei Austriei;
în grija d-vostrâ sortea ei viitore. înşi-ne să le practicăm, premergând în tote apoi ducesa de TIzâs, ducesa de-la Roche- din Sibiiu, s’a înaintat din partea d-lui de­
Precum binevoiţi a. vedea, d-lor de­ cu bune esemple. Aşa de esemplu când fouoauld, contesa de Beauregard ş. a. putat P. Cosrna propunerea, oa având in
putaţi, aveţi o mare şi frumosă chiemare, vom combate relele observate la alţii, mai Pe la 4 ore şi / , tocmai după ce se vedere, oă fondul bisericei catedrale h tre­
i
i
dâr tot-odată grea şi cu mare răspundere întâiu noi înşi-ne să fim curaţi de ele; er depărtase nunoiul papal Clary, isbuoDÎ de­ cut deja peste cifra de 200,000 fl. şi este
odată foc în apropierea prăvăliei, nude se
încă şi în timpuri mai bune, cu atât mai când vom îndemna la cercetarea bisericii, de ajuns, ca ţinând sâmă şi de dărnicia
afla ducesa de Alenşon, şi de-odată strigătul
grea însă în timpuri critice, ca şi cele de la pace, dragoste şi bună înţelegere şi alte credincioşilor spre soopurl sfinte, să garan­
„foc!“ băgă grâză în cei de faţă. Un sgo-
acum, când trebue să cumpănim tare bine asemenea virtuţi frumose, mai întâiu noi mot teribil amestecat cu strigăte urma. In- teze ridicarea uuei catedrale corespundă*
tâte lucrările nbstre. înşine, cu cei mai de aprope ai noştri, să tr’o clipită srdea în flăcări totă casa, ca lore: Sinodul să decidă, oa biserica cate­
Deşi înţelepciunea d-vostră va afla le practicăm. un mare pachet de chibrituri. Atunol por­ drală să se ridice în timpul posibil cel mai
calea cea mai bună a resolvării probleme­ Este timpul suprem d-lor deputaţi, să niră toţi spre uşi, ca să scape. Majoritatea scurt. Propunerea s’a dat spre studiare co-
erau dame, la cele mai roulte li-se aprinseră
lor ce vă aşteptă, totuşi ţin şi din parte-mi ne interesăm cu toţi din tote puterile de misiunei organisatâre.
hainele şi părul din cap. Câte-va dame
a indigita, că în asemenea împregiurârl sortea bisericii nostre naţionale, basa asis­
eşiră arZând pe portă. Erau numai două Reuniune de consum în Teiuş. Dumi­
grele, între altele, — să nu perdern din tenţei nostre, căci în asemenea împregiu- intrări. Nu se luaseră de loo măsuri în con­
neca trecută s’a ţinut în Teiuş adunarea
vedere, că nimica nu este mai folositor şi rărl critice nu este de ajuns numai singură tra unui astfel de pericol. Bietele dâmne şi convocată în soop de-a se sfătui asupra
mai sigur ducător la scop, ca şi desvoltarea lucrarea preoţimei, ci se cere imperios, ca d-re, cari erau în prăvălii au pierit oele mai
multe, căci n’au mai putut eşi din clădirea, oe îniiinţărei unei Reuniuni românesci de oon-
şi cultivarea simţului religios, în măsură toţi fruntaşii noştri, şi în primul rând
ardea în tote părţile. Câte-va au scăpat, cele­ sum. Resultatul a fost, că s’a hotărît în­
tot mai mare, între membrii bisericii nâs- d vostră, unul fiă-care şi toţi împreună să
lalte însă, întârZiindu-ae numai cu două-trei fiinţarea unei societăţi pe aoţiunl ou nu­
tre, şi prin acâsta paralisarea tuturor cu­ luaţi parte la sarcina apostoliei, mai ales clipite au fost pierdute, căoi ourând îndesu-
mele „Teiuşana cu un capital social de-o-
u
rentelor periculose. cu privire la desvoltarea şi cultivarea sim­ lala a fost atât de mare la uşi, încât mul­ camdatâ de 10,000 fl. împărţit în 400 ac­
Deci una dintre principalele nostre ţului religios în toţi ai noştri, — căci dela ţime de persâue, au fost călcate strivite
de părete şi oei rămaşi îndărăt n’au mai ţiuni de câte 25 fl. S’a ales un oomitet de
chiămări să fiă d-lor deputaţi, a lucra din o atare conlucrare comună şi armonică a
putut să iasă, aşa oâ, după ce a suoces 11 membri, cari vor avâ se facă luorările
tote puterile la desvoltarea şi cultivarea nostră a tuturora, depinde sortea şi viitorul
oelor din afară a mai scăpa vre-o 150 de pregătitâre să se oonvâce adunarea de con­
simţului religios, care a întărit şi pe feri­ bisericii nostre celei viue, a clerului şi po­ porsâne priu oâte-va ferestri ale clădirei, stituire cel mult pănă în 1 August n. c. —
ciţii noştri părinţi, întru înfruntarea tuturor porului nostru, de care este tare strîns le­ au perit ardând. S’au aflat vre-o 111 ca­
DumneZeu să ajute bravilor Rotnâul din
cercărilor grele, trecendu-i fără pericol pe gată şi sortea nostră a tuturora. davre, aprope tot dame din înalta aristo­ Teiuş în acâstă nobilă întreprindere, me­
ei şi pe noi, dealungul veacurilor, prin t6te Este timpul suprem d-lor deputaţi să craţia, între oarl şi ducesa de Alenşon,
care, ca şi cele mai multe, arsese aşa de nită a-le aduoe lor mari tolâse!
vicisitudinile timpurilor. justificăm cu toţii, tot mai mult încrederea
tare, încât cadavrul ei nu se mai pute re-
Desvoltarea şi cultivarea acelui simţ alegătorilor noştri într’un interes viu ce-’l cunosce. Numai din inelul ei de logodnă, Adunare înveţăîorescă conturbată de
religios se pote ajunge d-lor, printr’o con­ purtăm la inimă faţă de biserica străbună ce s’a aflat, s’a văZut, oă a perit şi ea şi un fîsolgăbireu- Ni-se scrie din Mureş-
lucrare armoniosă şi înţelâptă în două di­ şi prin acâsta de binele şi fericirea nostră numai cu ajutorul medicului dentist al ca­ Uiora, cu data de erl, 7 Maiu n.: „In urma
recţiuni, şi anume: într’o direcţiune de a vremelnică şi vecinică. sei duoelui de Alengon s’a putut constata unui oiroular metropolitan, prin care se
oare este cadavrul ducesei, după-oe aoesta
sfătui şi a îndemna pe toţi credincioşii noş­ In deplină convingere, că şi d-vâstră a visitat dentura şi au recunosout’o din impune a se forma in întrâga archidiecesă
tri la cele bune şi folositore, şi într’alta, sunteţi însufleţiţi de asemenea dorinţe, şi mai mulţi dinţi plombaţi de el, că este a română gr. cat. de Alba-Iulia şi Băgăraş
de a-i feri de cele rele şi păgubitore. aşa conform împregiurărilor veţi conlucra ducesei. reuniuni învăţător escî filiale ale Beuniunei
din tote puterile la întărirea şi prosperarea principale din tractul Blaşului, toţi învăţă­
îndemnarea la cele bune şi folositore Rănite au fost peste 250 persâne, din­
bisericii nostre celei viue; după-ce mai tre cari multe au murit îu urma arsurilor torii traotului Uiârei s’au adunat în oan-
se face prin arătarea şi convingerea alor
’nainte am implorat şi darul şi ajutorul lui grave. S’au aflat pe locul nenorooirei vre-o celaria protopopâsoă din Uiora pentru ase
noştri despre însemnătatea şi bunătatea stră-
Dumnedeu asupra nostră şi a lucrărilor 90 000 de ob’.eote, între cari portmoneurl, sfătui asupra oonstituirei filialei. In de-
moşeştei nostre biserici naţionale — întă­ soule, lorgnete eto. Vre-o 30 de cadavre
rirea şi mântuirea nâstră, scutul şi adăpos­ nostre, declar sesiunea sinodului nostru n’au putut fi nioî-decum recunoscute, atât oursul pertraotărei programului, preşedintele
tul nostru cel puternic, dealungul veacuri­ eparchial ordinar pentru anul 1897 de des­ de grozav erau arse. «dunărei se pomenesce cu o poruncă fisolgă-
14
lor ; prea buna nostră maică, care ne-a în­ chisă . Nenorocirea acesta, oare a avut pă- birăâscă, în care se spunea, că adunarea va
trunit la sînul ei într’un corp naţional bi­ rechiă numai la catastrofa din „Ringthea- ti împrăştiată, dâcă tînerul Ilariu Ii, Banciu,
sericesc ca într’o familie, cu limba şi da­ Catastrofa dela Paris. t.er“ din Viena, a produs oea mai mare care asista oa auditor, nu se va depărta in-
întristare pretutindenea, âr mai ales la
tinile străbune; precum şi dâcă d-vostră mediat! D-l Banoiu a declarat atunci, oă
Io toţi ami, înalta nobilime franoesă curtea împărătâscă din Viena, unde împă-
toţi nu numai veţi sprigini pe preoţii noş­ din Paris, ca să vină în ajutorul sâraoilor rătâsa deplânge perderea surorei Sale celei din interes faţă de causă va eşi, âr după
tri în acestâ direcţiune, dâr încă veţi şi si ai tuturor institutelor de binefacere din mai mici. Tote capetele încoronate au adre­ eşirea d-sale a intrat fisolgăbirăul şi adu­
conlucra alături cu dânşii şi cu fruntaşii capitala Franoiei. arangâză un aşa numit sat telegrame de condolenţă preşedintelui narea s'a continuat astfel în presenta lui.

Dumne4eu, care gândiai, eă încă a dea vre’un copil de bătăile cele cat de nu l’oiu griji cum trebue, ca vedea el, că-i reu peste păreu; şi
uitat’o, că de n’ar fi uitat’o, d6ră ar multe, — că ea nici un copil n’a orî-cum, da-mî este bărbat, am ju­ prinse a-o întreba mai cu buna de­
fi scos’o mai de grabă din acel iad năacut la vreme, ca alte muieri. rat unul cu altul: de s’a întâmpla cât îi era năravul: „Da cu tine ce-i,
de casă, ar fi dus’o la sine orî-că Scădea şi se topia v§4ând cu să-i trâcă, der de s’a pune pe gân­ de nu te mai scolî?“ Astă-dată însă
ar fi prăbuzit pe acel om fără de ochii, dâr nu se da râului. „Nu rn’oiu duri şi nu m’a mai batjocori? nu-i 4i nici putâre, nici leneşă.
se
lege, care când o bătea-i sbiera: lăsa, păn’ voiu putâ, că de me las, Der de unde? Cânele tot câne — „Se meri după popa, Mitre,
u
Nici DumneZeu nu te scote din de mine-i reu“ — 4i° ea ea - rămâne şi-n 4iua de Pascî! De abia se vină se me spovedescă .
mânile mele, că eu sunt Dumne4eu Odată se întâmplă, că voinicul se întrămâ o lâcă şi şi prins’a o Atâta a mai vorbit cu Mitru şi
peste capul teu! de bărbatu-s’o, Mitru Pascului, veni certa şi a-o înjura; ba nici nu se altu şi mai mult veci purure vecî-
Aşa trecu 4i de 4b săptămână dela crîşmă tot melestuit, der nu putea ridica bine din- pat şi aruncă nică. Că a venit popa şi a spovedit’o
de săptămână, lună de lună şi an altmintrelea, fără gândiai că-i un după ea c’o ciobotă de o nimeri cu şi a cuminecat’o şi a mai stat su-
de an, vre-o 12 ani de-a rendul. Şi măr, pe care l’au bătucit copiii tâtă călcâiul în cap şi-i sparse capul. fletu ’n ea pănă a mai Zis odată vai!
minunea minunilor ! răbda biata 4iua. Nici nu putu veni acasă pe In cet cu încetul se ridică din şi mai mult nimic.
Măriuca bătăi şi ocări, şi âmbla piciorele lui, îl aduseră alţii în ţol. pat şi prinse a umbla, mai întâiu Mitru sta mărmurit lângă ea,
g6lă şi flămândă, şi nu că4u la pat Mai venise el bătut dela beutură, prin casă, dup’aceea prin curte, a nici o lacrimă, nici un suspin. Decă
să moră, cu tot năcazul cel mare, der ca atunci nicî-odatâ. Şi zăcu. doua, a treia-4î prin vecini, er când ve4u, că nu mai dă semne de viâţă,
ce-1 trăgea. Şi-şî ruga săraca mârtea, din bătaia aceea vre-o şese săptă­ fu Duminecă se trase lin şi chitilin dădu din umeri Zicend: „atâta pa­
dâr rnbrtea nu venia, că de năcaz mâni, de toţi gândiau, c’a muri. pănă la crîşmă. Din minuta aceea gubă! Numai lac se fiă, că brosce
nu more nime, ci mbre că n’are Der de unde să mâră? Banul eră a fost om ca Omenii, s’a între­ sunt destule !“
4ile. rău nu piere. Se întrămâ şi fu tot mat cum se cade, s’a îmbătat ca *
Nu-i vorbă, nici sănătosă nu cel de mai ’nainte. Drept şi mai tunul şi a venit acasă din gard în
mai putea fi de atâta năcaz şi de drept, că Măriuca l’a grijit ca p’un gard, cântând şi înjurând. Nu trecură mai mult de două
atâtea bătăi, ce răbda, că dâră nă­ soţ cu credinţă lăsată de DumneZeu* Der Măriuca se usca pe piciâre luni dela îngropăciunea Măriuchii
cazul nu mai face pe nime voinic, der nu ca pe unul, ce o tot baţjocoria. şi într’o bună dimineţă numai veZu şi vestea se lăţi în sat, că Mitru
nici nu zăcea dusă cu săptămânile, Ca ea-şî gândi aşa: De s’a întâmpla Mitru Pascului, că Măriuca lui nu Pascului eră se însără, ia pe An-
nici chiar când se întâmpla de pier­ să moră din bătaia asta, mî-a fi pă­ se mai pâte ridica din pat. Acum ghelina, pe fata lui Ion Pricină,