Page 13 - 1897-05
P. 13
ttiicţtun, Ad-niînistritiMeâ, „6a«ta“ iese în M-care di.
li ţUragraJi Abonamente pentrn Anstro-Onnana:
B?s*av jsisţs jsiţyo Sfs, 83.
r Pe un an 12 fl., pe şdse luni
6 fl.. pe trei luni 3 fl.
fiomosî ttfcfeTinrsr.Mi ou sţ>
I-iianjaa. — JSaanssript* a* so N-rii de Duminecă 2 *. pe an.
- Pentru România si străinătate;
INSERATE ae primnaola Aiîr.il- Pe nn an 40 franol, po ţăse
«!»trs.ţ!ene !n Bru^ov ţi la zvz- luni 20 fr., pe trei iunl 10 fr.
mătdreio Birouri do nnunoiurl: H-rii de Duminecă 8 trenai.
ta Yisna: ,tf. Ihtker, Sanm'ch
iichalck, Eudelf Moss», A. (foptlikl Se prenumără la t6te ofloiole
Nftohfolger; Anton Oppsltk, J. ; poştale din tntrn şi din afară
Dantubcr. in Budaposta: A. V. ■ ,* Ji la dd. ooieotorf.
Goldbergarg, Xckstein Bernat; In 'htosammuul neatru Brasor
Bnouresoi: Agenct Hatas, 8ao- administraţiunea, piaţa mare,
onxsaie do Rţramanie; tn Ham- târgul Inului Nr. 30 etagiu
burg: Xaroijtt <* JAtbmann. I.: pe un an 10 fl., pe şeae
Preţul Ineurţiunllor: o asxiă luni 6 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
garmond pu 8 ooidnâ 8 ax. ţi (^TjLiccLer do ZD\xrr^in ocă 13) Cu dusul în caBă: Po un an
BOcr. timbru pentru o publi > J 12 fl., pe 6 luni 6 fi., pe trei luni
care. Publicări ic ai dese după 3 fl. Un esemplar 5 or. v. a.
tarifă şi învoială. său 15 bani. Atât abonamen
Beofame pe pagina a 3-a o tele cat şi inserţiunile sunt
Berii 10 or. seu 80 bani. a se plăti înainte.
Braşov, Duminecă 4 (16) lai 1897.
Pe pragul unei jnmeUţî de veac. lumei civilisate dreptul limbei şi al Când luptătorii vor ţină pas cu sit Sâmbătă ou trenul aooelerat la 7 6re
naţionalităţii. progresul muncitorilor, cu alte cu sâra însoţit de vicarul general Mgr. Beaud;
încă un an şi se va împlini o Dâcă vom arunca o privire asu vinte: când oştea lucrătdre şi lup- l’au întâmpinat mulţi preoţi din gremiul de
jumătate de secol dela cpu cea mă- pra muncii, ce s’a prestat în inter tătdre va fi tot-odatâ şi bine orga- Blaşiu, ou arohidiaoonul Dr. Bunea şi Dr.
a
reţă şi în veci neuitată, când popo valul acesta de cătră fiii cu carte nisată şi condusă, atunci nu vom V. Hossu în frunte (oest din urmă pe oare
rul român, redeşteptat la nouă vieţă ai naţiunii, chiămaţî a-i fi credincioşi mai ave se deplângem nouă pierderi, l’a distins arohiereul Radu ou brâu roşu,
naţională, s’a declarat şi s’a procla şi vrednici conducători pe cărarea atunci erăşi va răsări în mijlocul e directorul internatului de băeţl „Vanoea ).
44
mat în marea adunare ţinută la 3 liberării şi a progresului ei, cu bu- nostru sdrele speranţei în isbânde Arohiepisoopul Hornstein a întrat în Blaşiu
(15) Maiu în Blaşiu, pe „Câmpul Li- curiă şi cu mândriă naţională pu şi cu el se va coborî în inimile nds- într’o oalâsoă a Mitropoliei trasă da patru
u
iertâţii , ca naţiune de sine stătătore tem să 4icem, că aceşti cărturari şi tre cu nouă putere îocrederea în noi oai. Pe oale nu înoetâ de a privi în t6te
şi egal îndreptăţită- cu celelalte na îndeosebi preoţii şi dascălii noştri şi în viitorul neamului nostru, — în părţile. Arohiepisoopul buouresoean s’a ui
ţiuni conlocuitdre. au săvîrşit o muncă mare şi rod credere, care a încheiat legătura tat mult timp la câmpul libertăţii şi la
nică, care în timp scurt a făcut cu frăţiei naţionale acum 49 de anî. „piâtră“ (oare însă durere acum e mai la
Patru-flecî şi nouă de ani de
muncă şi de luptă a străbătut der putinţă poporului nostru să-şî aco Ca să se întâmple astfel, ca malul Ternavei, aoâsta apă continuu îşi
pere măcar o părticică din iipsele luptele ndstre să fiă la înălţimea mută alvia între Veza şi din sus de Blaşiu,
naţiunea ndstră din acea 4b înscrisă
cu litere de aur în istoria ndstră, şi neajunsurile trecutului său plin de muncii, ce gata suntem s’o adu aşa încât mare parte a oâmpului libertăţii
când Românul ajuns la consciinţa vitregitate. cem şi în viitor pe altarul naţiunii: e în periclu a fi spălat şi distrus; cum se
em
drepturilor sale individuale omenesoî, Deră trebue se 4i° de altă trebue se fiă afli, în reamintirea aude insă lucrările pentru regulare vor în
parte, că rddele muucei acesteia 4ilei de 3 (15) Maiu 1848, dorinţa cepe în curând).
ca şi a drepturilor sale naţionale, a
cerut desfiinţarea iobăgiei, precum numai îmbelşugate nu au putut fi, cea mai fierbinte a fiâ-cărui Român! Arohiereul Hornstein e bărbat forte
şi libertatea şi independenţa sa na când după o scurtă surîdere a sore- Să se facă faptă acestă dorinţă simpatic, portă barbă iungărâţă, e corpo
lui încăl4itor şi întăritor, vremile cel puţin acum, când păşim cu toţii
ţională. erăşî s’au posomorit şi din nou fur pe pragul de-o jumătate de veac, lent şi plin de sănătate. Toastul său l’a
Cum a muncit şi cum a luptat ţinut în limba franoesă, prâu4ul de gală
poporul român în acest restimp, plin tuni peste furtuni mărite prin câte ce ne desparte de acea 4' gloridsâ. dat în castel de Metropolitui a produs
un orcan îngrozitor s’au deslănţuit
de mari întâmplări şi schimbări in mare însufleţire; e fârte oult şi om de spi
în furia lor distrugătore asupra agri-
viâţa statelor şi a poporelor Eu lor abia sămânaţî. Dela sfinţirea Episcopului rit. La serviţiul solemn a celebrat de-a
ropei? drâpta Metropolitului diu Blaşiu. Era im-
Mult însă s’ar fi putut cruţa şi Radu.
La întrebarea acesta, istoria va apăra de peire din rădeîe muncei imposant tablou: aceşti trei arohierei pe
fi cbiămată se dea răspunsul nepăr cultivatorilor agrilor noştri naţionali, Blaşiu, Haiti 1897. tronurile lor in presbiteriu încunjuraţl de
tinitor. Noi însă, — cari în decursul decă cei chiămaţî a lupta cu pu In mijlocui unei serbări aşa de impO' marea asistenţă a preoţilor, er Hornstein
celor 49 de ani, ce s’au prăvălit terea valurilor furidse ale tempes- sânte ca cea a sfinţirei Episcopului Logo în ornatele sale apusene.
dela 3 (15) Maiu 1848 în noianal tăţilor ar fi fost întotdeuna la pos sului, ca s’a săvârşit Duminooa trecută, nu .. Sâmbătă după vecernia, la care a fost
ar
vecîniciei, am fost la acest 4i cro- tul lor, cu priveghiare şi pază, şi e mirare decă multe diD amănunte îţi soapă de faţă Arohiereii Mihâlyi, Pavel şi Radu,
1
nicarii chiămaţî a înregistra şi lu decă în momente de pericul ar fi din condei, vin a Vă oomunica deci încă sera a fost convenire la „Univers *. Aiol a
mina faptele săvârşite de mari şi fost întotdeuna cu inima la l<?c, Ro câte ceva din întâmplările cjilri- sosit vestea, că Szabo dela Gherla nn pote
mici din sînul neamului nostru, — mâni bravi şi statornici, cum i-au Esceienţa Sa Episcopul Mihail Lavei veni, er absenţa şl-a sousat’o telegrahoe
am adunat parte mare a materialu anume „din causa unor piedecl neprevâ-
jurat să fiă Bărnuţiu cu ai săi pe încă de Vineri noptea (8 Maiă) a sosit în
lui, pe temeiul căruia istoria îşî va „Câmpul Libertăţii , unde înaintaşii soţit de preotul său din greoiiu Gherea, 4ute(?)“.
44
aduce sentinţa sa. noştri au legat legătura frăţiei na Venerabilul Episcop, deşi suferea îuoă în Duminecă dimineţa procesiunea până
Dat ne este deci prin însă-şî acti ţionale, cu urarea şi ou votul, ca ea urma unei răceli, a călătorit în mânia vremii la catedrală a fost forte imposantă la tote
vitatea ndstră şi prin însă-şî flamura, se fiă legată pentru veci, spre feri ploiose la Blaşiu c& să ia parte ia sfinţire. însă contribuiau mult şi timpul frumos, ra-
• ce ne-a condus în luptele năstre flil- cirea şi gloria naţiunei române. La gară îl aşteptau mai mulţi domni, âr’ 4ele sorelui se resfrângeau asupra preoţilor
N
nice 49 de anî, de-a 4i un cuvânt S’a muncit mult şi s’ar fi putut arehidiaoonui Dr, Btmea l’a condus îndată încărunţiţi; părul lor alb ca ueua se părea
ce
acum, când cu toţii trebue să ne munci şi mai mult, âr în orî-ce cas la trăsura de gală a Metropolitului, care-1 oâ e diu fiore da argint, âr pompâsele or
gândim, cum se putem serba mai mai cu bun succes, decă şi lupta duse la oBStel. Deşi în 6 Septemvre a anu nate bisenoesol, ţesute ou sire de aur stră
demn aniversarea de-o jumătate de sta la înălţimea muncii, lupta pentru lui curent veneratul Episoop împlinesoe 70 luceau în lumina sorelui, încât îţi răpeau
secul, de când neuitatul Simeon păzirea şi apărarea celor odată câş de ani ou ajutorul lui D-cjeu, — ou bueuriă vederile. Aşa trecu prooesiunea prin mij
Bărnuţiu şi-a rostit vorbirea sa în tigate, pentru redobândirea celor pier pot constata, că e în faţă bună şi veselă. locul grandiâsei mulţimi a poporului între
veci memorabilă, eşită din gândul dute şi pentru câştigarea de nouă Dâe-i D~4eu viaţă lungă! sunetele clopotelor dela tote biserioile, bu
şi simţul poporului, prin care a apă bunuri, cari se garanteze vieţa şi Monseoiorele Franciso Xavier de Horn- buitul trâscurilor, şi între acordurile mu-
rat înaintea ţerei, a tronului şi a viitorul naţional. stein archiepiscop latin de Bucurescl a so sicei pompierilor.
FOILETONUL „GAZ. TRANS. 44 Scopul şi-l’a ajuns uşor. Cu vicleniă rea deplorabilă a reginei, nu luă cu în punerea capului, lăsând freu liber
şi răutate i-a succes a face pe rege sine nici pe unul din apro4ii săi, calului, pană a eşit cu totul din pă
să credă, că regina l’a trădat, astfel ci numai pe credinciosul seu câne dure. De aici a trebuit se călăto-
Cânele lui Aubry. că Carol dus în rătăcire de mărturii de vânat, care nicî-odată nu se de reşcă singură - singurică, pentru-că
mincindse, şi nesciind ce face de părta de lângă el. Aubry nu merse după densa şi ea
Carol, regele Franciei, luă de măniă, o condamnă la mdrte pe rog. Tăcut şi plin de respect călărea nu putea să întâr4ie, decă dorea se
soţiă o damă nu numai trumdsă, Atunci regina nefericită se el pe lângă femeia ce mergea plân scape de sortea înfricoşată d’a căde
nobilă, der şi virtudsă. Cât-va timp, aruncă la picidrele soţului ei şi, ne- gând. Pe cale nu i-a întâlnit ni fără scut în manile cruntului ei duş
părechea regală trăia în înţelegere fiind în stare să dobândâscă drep meni. Astfel ajunseră la un rîu în man. Cerul a ascultat ferbintea ei
neturburată. In curând însă a tre tate, îl. rugă de graţiă, nu atât pen tr’o pădure singuratică. rugăminte şi o conduse între omenî
buit se se convingă, că în lumea tru dânsa, cât mai vârtos pentru Aici se scoborîră amândoi se binevoitori, cari o primiră prieti-
asta nevinovăţia nu te scutesce toţ- copilul, cu care voia să-i dăruescă bea apă, când de-odată, din tufiş nesce, şi dup’aceea o trimiseră să-şî
deuna în contra ticăloşiilor şi că pe amândoi bunătatea Provedinţei. unde era ascuns, năvălesce asupra facă drumul mai departe. In sfîrşit
calumnia blăstămată se ridică pănă Cei doi-spre-4ece fruntaşi (pair-î) şi lor un călăreţ înarmat. Era Macaire, ajunse în Roma, unde se puse sub
la starea cea mai înaltă. toţi nobilii Franciei, se uniră cu care spera acum să-şî stâmpere scutul sântului Părinte.
Un nobil, cu numele Macaire, rugăminţile ei, aducând de motiv, pofta-i miserabilă. Cu mână aspră Mult timp a trebuit să trecă,
care era oficer în garda regală, în- că ar fio ruşine pentru tdtă ţâra, apucă pe regina, spăriată de mdrte, pănă ce Regina a putut să afle, ce
drăsni a se face nevrednic de ono- făeendu-o să sufere o mdrte aşa de şi s’ar fi dus cu ea cu tot, decă i-s’a întâmplat tînărului cavaler, pe
rea şi încrederea domnului seu, măr- ruşindsă. In urma acesta regele se Aubry, din datoria de cavaler nu ar care când se lupta pentru ondrea
turisindu-şî reginei iubirea sa pecă- domoli într’atâta, că pedepsa o fi păşit cu curaj în apărarea ei. ei, îl lăsase în întunerecul pădurei.
tdsă. Singurul răspuns i-a fost o schimbă în exilare. O lăsă se plece Trădătorul se văc|u silit a lăsa Lupta iusese cruntă, der scurtă. Au
căutătură mănidsă, pentru-că, din fără păzitori seu altfel de tovarăşi, pe regină şi scoţindu-şî sabia, tur bry şî-a învârtit sabia îndămânatic
compătimire, nobila femeiă nu l’a însărcinând numai pe un singur ca bat se aruncă asupra apărătorului şi cu vitejiă. Contrarul său însă,
acusat pentru fărădelegea lui. Ne valer tînăr, Aubry de Montelidier, ei. Acesta se aştepta la atac. Săbiile înarmat mai bine, se aruncă furios
mulţumitorul viclen însă, de aici să însoţescă pe nefericita pănă la se loviră puternic. asupra l u i . . . piciorul lui Aubry alu
înainte, neîntrerup se cugeta, cum marginea împărăţiei. La întâiul sunet de săbii, re necă pe o rădăcină şi căflu lângă
să-şî verse asupra reginei ura, care Aubry împlini porunca în mod gina, care abia îşî reveni în fire, se trupina unui stejar bătrân ce era
luase locul iubirei sale neiertate. cavaleresc. Din respect faţă de sta aruncă pe calul din apropiare şi fugi crepat de fulger. înainte de a se
