Page 25 - 1897-05

Ssâicţinnea, AăiîDistnţisBM, „Saseta'' iese îi m-care Hi.
ţi Îipoîraila Abonamente pentru Anstio-Ongaria:
Sraşov, piaţa mar® STv. 83. Pe un an 12 fl.. pe şboe iunl
8 fl., pe trei luni 3 fl.
8ori*oxî jMfir&aaafl» n.w **
^îjmBSCi, — MsE.D.S(«ipfcfl JW tfi; N-rii de Dumlnoofi 2 fl. pe an.
îat.riznolţ, Penirn Bomâiia si străiaătaie:
IMisERÂfE ne pi.’bnoso la Adm!-- Pe un an 40 franci, pe ş6ae
Matraţlonsîn Braşov la n.r- luni 20 fr., pe trei iunî 10 fr.
mâtârelo Birouri do «nuBdur!: N-rii do Duminooă 8 frar.ol.
in Yiana: X. Dh'iu*, finnrich
fiehalok, Rudoi/ Ă. Ofpeiiks S® prenumără la totn oflcioie
Kuohfolger; Anton. Opptiih, J. poştale din întru şi din atară
Dannebcr, In Budapesta; A. Y. şi la dd. ooieotori.
Qaldbergorg, Ickstein fi ornai; în liw’imM neutru Braşov
Bueuresoi: Agonci Bavas, 3no- administraţiunea, piaţa mare,
ouraole do Sonmania; în Ham­ târgul Inului Nr. 30 etagiu
bar^: Karaiyt & Liobmann, I.: pe tm an 10 fl., pe şese
Preţul iMarţlunlIor: o seria luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.
garmond pe e ooionă ri or. ţi Cu dusul în casă: Pe un an
80or. timbru pentru o publi- TT ZEL 12 fl., pe Aluni 6 fl., pe trei luni
nare. Publicări mai dese după 3 fl. Un esemplar 5 or. v. a.
tariii ţi învoială. sâu 15 bani. Atât abonamen­
Eeoiame pe paşpna a 8-a o tele cât şi inserţiunile sunt
seria 10 or. seu 80 bani. a se plăti înainte.
Nr. 100. Braşov, Mercur! 7 (19) lai 1897.

Nesaţul şoviniştilor. lora, pe cari atât de mult au ţinut bătâscă şi mai conscie de demnita­ sunt aceia, cari se crâdă că aşa ceva
se-i onoreze cu presenţa şi prevenirea tea naţională. este posibil.
Serbările dela Pojun, arangiate l o r ? Nu-i aşa, că apetitul şovinişti­ Să mai lăsăm din complesanţa „Pol. Ert.“ de altă parte spune,
alaltâeri, cu ocasiunea desvelirei mo­ lor merge crescend şi că dăcă le rău înţelesă, ce atât de adese-orî ve­ că ministrul Bânffy a declarat mo-
numentului împerăteaei Maria Tere- înting! degetul, ei îţî apucă mâna? dem că se practică faţă de ei din narchului, că faţă cu factorii parla­
sia, ne dau o nouă dovadă, că e greu, Dăr n’are se se mire nimenea partea unora şi altora dintre ai noş­ mentului ungar nu păte să ia în
peste măsură greu de-a pută intra de asta. Sensibilitatea Ungurilor e tri, şi să căutăm a ne impune îna- perspectivă urcarea cuotei nici mă­
cine-va în voia şoviniştilor maghiari, sciută şi cunoscută de toţi, când e inaintea lor prin mai multă mân- car la 85%. După părerea lui în
de6re-ce sunt prea de tot lacomi şi vorba de egoismul lor naţional. Ceea driă şi gelosiă pe ceea ee este al caşul cel mai estrem ar pute se ia
nesăţioşi: dăcă le întincjî degetul, ce va trebui înse se pară de minune nostru. Altfel nu vom pute domoli garanţiă numai pănă la 84%-
îţi apucă mâna; dăcă le întinai bătător la ochi este faptul, că toc­ nesaţul şoviniştilor, care din cji î
n
mâna, te înghit cu totul. mai acum, când ei dau o probă de cji vedem că cresce. OEn Bucovina.
La serbările din vorbă, Ungu­ netoleranţă atât de mare, foile un­
rilor li-s’a făcut mare onore, luând guresc! au obrăsuicia de-a striga în Cernăuţi, în 10 Maih 1897.
(Clubul român — Germanii — Mustatza —
parte la ele întrega casă domnitore. contra Românilor dela Lugoş, acu- Gestiunea cuotei.
Erau de ţaţă treizeci şi trei de ar- sându-i de netoleranţă naţională pen- profesorul Bumb acu.)
Seim, că tratările între cele două
chiduci. Maiestatea Sa monarchul, tru-că nu şi-au decorat casele cu II.
care încă a asistat în personă, a răs­ stindarde unguresc! cu ocasiunea in- comisiunî pentru cuotă, au încetat Trecem aouma la alt panot fârte vaj­
puns în limba ungurescă la tăte dis­ stalărei noului episcop român! şi că acum tătă cestiunea se reduce nic pentru organisarea nostră; acesta se
cursurile de bineventare, ce ’i-s’au Acesta, în adevăr, indică un la tratările între guverne. referă la ordinea în rândurile nâstre, dela
adresat. Oraşul, deşi locuit în forte grad de totală tîmpire a simţului Până acum nu se pbte sci ni­ oare unica atârnă reuşita.
mare parte de Germani, avea un de modestiă şi bunăcuviinţă din par­ mic positiv cum va eşi la sfîrşit afa­ Deoât ca să suferim, sâu să crescem
colorit esclusiv maghiar, t6te deco- tea şoviniştilor maghiari. Se vede, cerea acesta de mare importanţă
raţiunile, tăto stindardele erau nu­ că înaintea lor este cu totul necu­ pentru cele doue jumătăţi ale mo- singuri în mijlooul nostru contrari ai inte­
reselor celor mai sânte, ori ohiar trădători,
mai uugureacî. noscut preceptul: „eeţienu-ţî place, narchiei. Se crede însă, că în de­ oapitulăm mai bine înainte.
Cu t6te astea şoviniştii maghiari altuia nu iace , căcî altfel n’ar fi cursul acestei săptămâni vor -primi Sistemul vaohiă a f'âout posibilă exis­
44
au rămas nemulţămiţi, dăcă nu chiar cu putinţă, ca dela alţii să pretindă într’o formă său alta soluţiune ces- tenţa unor plante exotice, recunosoute une­
indignaţi, de modal, cum au decurs a-se batjocuri pe sine şi încă în mă­ tiunile, car! stau în legătură orga­ ori de factori de valore în viaţa socială şi
serbările. A fost de-ajuns, ca printre sură neasemănat mai mare, de cum nică cu reînoirea pactului şi cari politică, dâr cu aoest sistem nu mai merge.
multele „ă)jen“-ur! şi „8zozat“-urî se se plâng, că au fost ei batjocuriţî ating în mod nemijlocit şi sărtea Cu durere trebue să amintim spre
se audă şi câte-va strigăte de „Hoch“, la Pojun. ce-o va ave cabinetul-Banffy. In cer­
ilustrare un oas, care ne arată, ou câte
er musica militară se intoneze de înţelegem, ca cine-va se dorescă curile politice se vorbesce, că solu- greutăţi avem a ne lupta încă pănă la or-
câte-va ori imnul austriac „Gott er- a nu fi conturbat întru nimic carac­ ţiunea definitivă va fi tratată prin ganisare.
halte“, pentru ca Maghiarii se-şî terul naţional al unor serbări ale încunjur şi se va aduce un provisor, Pe când clubul român pune în Yiena
pierdă t6tă disposiţia, er pressei lor sale, der nu înţelegem şi nu va în­ în care cas desbaterile asupra pac­ tote în mişcare pentru înaintarea Români­
se ’i se dea motive de-a se tângui. ţelege nimeni, cum şi pe ce basă tului se vor amâna pănă la tămnă. lor, în capitala Bucovinei se petrec lucruri
„Egyetărtes“ năgă chiar, că ser­ este cu putinţă, ca tocmai din sinul „Peşti Naplâ“, organ guvernamen­ neaşteptate.
barea dela Pojun ar fi fost o „ser­ Ungurilor să se ridice acusaţiunî de tal, oeupându-se într’un articul cu Intr’o şedinţă a consiliului oomunal
bare naţională , cum a numit’o Ma­ netoleranţă naţională în contra unor cestiunea cuotei <jice, că guvernul s’a încins o desbatere asupra şcolilor insu­
44
iestatea Sa în discursul rostit la Români chiar pentru motivul, că unguresc stă neclintit pe lângă punc­ ficiente cu privire la numărul poporaţiunei;
desvelirea monumentului; totul, c|ice, aceştia au voit să mănţină, or! cel tul de vedere principiar statorit de ee vede că oraşul posede parale pentru in­
a fost o ceremoniâ frumăeă, însă puţin să nu demonstreze în contra majoritatea comisiunei ungare pen­ stituţii de lux, nu însă pentru luminarea
sarbeda, lipsită de orî-ce însufleţire caracterului naţional al unei serbări tru cuotă, şi că din acesta nu va poporului ou prevalenţă român. Consilierul
naţională. proprie a lor. ceda nici o iotă. De altă parte sus­ comunal Dr. Voloinsohi a pledat deci pen­
Şi acesta numai din causă, că Se vede, că prea mult şi prea ţine tot numita făiă, că nici cabi- tru ridioarea sooliior, având în vedere sta­
44
s’au aucţit câte-va strigăte de „Hoch adese-orî am întins şi noi degetul netul-Badeni nu e aplecat a primi rea culturală miserabilă a Românilor din
şi s’a întonat de 2—3 ori din partea adversarilor noştri şi de aceea îi ve­ ofertul făcut de guvernul ungar, adecă Cernăuţi, dovedind oă diu 2687, cart nu
musicei militare „Gott erhalte! 44 dem acum, că caută să ne apuce mâna, 33‘2%. Monarchul, continuă „P. N.“, ceroetâză soola, sunt 1144 Români, şi numai
Ce-şî vor fi gândind bre înalţii ba să ne înghită chiar. Trebue să nu voesce să hotărăscă în afacere, 436 Ruteni. Adăugeai, oâ în mijlooul capi­
ăspeţî, când vor fi aflat de acesta căutăm a mai domoli apetitul şovi­ ci doresee, ca cele două guverne să talei e înfiinţat gimnasiul rutean.
ne mai pomenită sensibilitate a ace­ niştilor printr’o atitudine mai băr- se apropie cât se păte, deşi puţin! Că inspectorul şcolar Tumlirz în

FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ ciul aurorei lumina norii roşietiol. Lebeda rie, atât de puternic şi decisiv. Când por- oe ajunse ia oopii. Am văcjut bine tot!“
îşi luâ âr sborul întărită spre vgzduh spre nesce vaporul cu un iacht fermeoat între cjise âr luna.
a-şl întâlni soţii; sbura singură cu dorul dealuri vine uneori oâte-nn străin să cer­ „Copiii se spăriară vătjând animalul
Tablouri alese ele Andersen. în suflet; sbura deasupra apei albastre şi ceteze biserica şi cripta, întrebând de nu­ acela nătăv&los şi negru; se ascunseră fiă-
— P i n e . — undulâse.“ mele regilor, oare sună vechi şi uitate; pri- oare în câte un unghiu, dâr ursul îi găsi,
vesce la corona rbsă de viermi, surîde şi şi începu să-i mirbse cu botul. Văcjând oo-
Sera a doue-cjecY şi patra. Sera a doue-decî şi cincea. dâcă e simţitor, surîsul îi e dureros. piil, că nu le face nimic, se îmblânejiră.
K
„Marea era liniştită , c^is© luna, „apa „V068c să-ţi mni arăt un tablou diu „Dormiţi liniştiţi morţilor! Luna se „Uite oe oâne mare!“ 4^ 8eră netedindu-1;
era aşa străvezia oa aerul curat, prin oare Svedia“, cjise luna. „Sunt păduri întuueoâse gândesoe la voi, luna vă trimite nbptea ra­ ursul se lungi jos şi copiii se trântiră pe
pluteam; puteam vedea plantele din adân­ de bracjl, apropo de ţărmurile melanoholioe zele sale reoî la regatul vostru liniştit de­ el jucându-se drăgălaş ou noul lor prietin.
cul mărei, care se înălţau de câţî-va me­ ale Roxei, zace biserica vechei mănăstiri asupra căruia atârnă oorbna de brad!“ Cel mai mic îşi ascunse capul ou buclele
trii, oa arborii uriaşi din pădure; peseii Wrets. Razele mele străbăteau prin zăbre­ aurii îu blana grbsă a ursului, cel mai mare
înotau deasupra vârfurilor plantelor. Prin lele din zid în bolta cea înaltă, unde dorm Sera acloue ijecY şi şesea. îşi aduse toba şi îuoepu să o sune; să fi
văzduh sburau o mulţime de lebede «sălba­ regii în sioriile oele mari de pâtră somnul „Era într’un orăşel“, cjise luna. „Aoum văcjut cum juca ursul 5nvertindu-se în două
tice; uua dintre ele cădea tot mai jos slă­ vecinie un an văcjusem oele întâmplate, dâr îmi labe, de era o plăcere să te uiţi la el! —
bind din puteri, urmărind ou privirile ceata „Deasupra lor în părete lucesce, ca sunt încă vii în memorie; să publioase şi Pe urmă îşi luară fiă-oare puscile dându-i
oea mare aeriană, care 89 depărta din ce semn al strălucirii pământene, o coronă re- prin jurnale, dâr nu aşa olar preoum îţi şi ursului una şi se mirară, că o ţine aşa
în ce tot mai tare, îşi ţinea aripile întinse. gâscă, dâr numai din lemn, colorată şi au­ voiîi istorisi eu. Intr’un birt şedea condu­ drept; într’adevăr un camerad mai bun nu
Ea atinse suprafaţa apei înoovoindu-şl ca­ rită ; atârnă acăţată de un par, lemnul este cătorul unui urs la masă şi oină ; ursul era se pbte afla. Uşa S9 desobise şi întră
pul între aripi s’ clju în a ,>a, '"um cade găurit de viermi şi în vârful coronei şi-a legat de stâlpul din ourte; bietul, făoea o mama oopiilor. Să fi văcjut groza ce i-se
o bâşioă de săoun, zăcea hnişt) •> a alba făcut uu p&iangen căsulia, oare atârnă până faţă fârte posomorită. In mansarda birtului întipări pe figura-i albă ca creta, ou gura
fibre do !.otos, la sicrie, formând un steg de doliu, trecă­ se jucau trei copilaşi, luminaţi de razele pe jumătate deschisă şi ochii înholbaţl. Dâr
„Vântul puse undei apei în mişcare, tor oa şi doliul pentru cei muritori. Oum mele. „Top, top!“ venea pe trepta’n sus; copilul cel mai mic îi dete rîcjând din cap,
cari străluceau ca eterul şi leb«da îşi ri­ dorm de liniştiţi! luai aduc de ei aşa bine ore cine era? Uşa se deschise şi — era cjicendu-i: „Ne juoăm do-a soldaţii!“ In
dică capul, âr apa soli pic ''să, ca o flacără aminte! Per’ oă văd rîsul încrezut pe bu­ ursul cel mare! Se urîse singur în ourte; momentul acela apăru conduoârorul ur­
f
albăstrie îi stropi pieptul ţ. spa flo. Lu­ zele lor, care esprima întristare sâu bucu­ văcjând treptele a început se le suie pănă sului! 14