Page 44 - 1897-05

Făgiua 4.' GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 104—1897.

D-n Nieolau Pop, oare îd trecăf; fiă <jis, ţionalităţii, ea poporul român. Aşe- Maiu 1848 este o cji mare, sfânta. norocul fuge de noi şi se întârce în
era îmbrăcat in vestminte unguresoi. 4at în Carpaţi şi în valea Dunărei Trei Maiu sunt Pascile, cjiua învierii contra nâstră, ei ni-se fac neveduţi.
Reuniunea, care e numai filială, în- în drumul deschis barbarilor, Ro­ neamului românesc de peste munţi, Cel-ce umblă pe calea vieţii fără
trune8oe multe puteri nouă, tot învăţători mânul s’ar fi: perdut, decă na avea şi pretutindeni unde bate o inimă amici, acela se rătăcesce ca un străin
tineri, în frunte ou un brav preşedinte, aşa adânc înrădăcinată în suflet iubirea românâscă, acâeta di trebue serbată. pe pământ străin.
oă în viitor putem aştepta mult dela ea. neamului. Barbarii nu au putut dis­ „In timpul în care trăim fiă- Când valurile mărei ne ame­
După şedinţă, toţi învăţătorii uu fost truge rassa ndstra; elementul ro­ care Român trebue să fia apostol şi ninţă, când prăpăstiile munţilor şi
în ospitala casă a d-lui notar comunal din mânesc, mai puternic decât toţi, a soldat, fiă-care Româncă o eroină, ruinele ne înfuriâză şi când stăm în
: Sig, Ioan Illes, un Român brav, care ne învins religiunl păgâne, limbi bar­ fiă-care mamă o Corneliă". faţa nenorocirei, atunci ochii noştri
primi ou multă căldură şi dragoste ro- bare, tendinţe năvălitâre şi li-a în­ DiserUţiunea terminată, patru gentile caută cu dorinţă — amiciţia.
imânesoă. tipărit sigilul vieţei românescî. dnmnisore, cari au binevoit a-ne oferi eon- Legământul amiciţiei seu al prie-
.Să ne revedem la adunarea generală „Călcată,sfâşiată de barbari Da- oursul lor, au e3eoutat în mod strălucit tiniei, prin care se unesc între sine
în Trariş. cia-romană perdu încet cu încetul mai multe buoăţl de musică: d-ş6ra Ceci- pe pământ două suflete curate, este
Pedotribul. instituţiunile latine, cultura latină, lia Stancesou pe pian, d-şora Germinia Pe- cununa vieţei acesteia, şi una din
der instinctul rassei, menirei sale is­ rieţanu din gură şi d-şora Valeria Pohl acele fericiri, care fac pe muritori
torice, nicî-odată nu a murit în po­ pe vidră, acompaniată la pian de sora egali cu âugerii. Prietenia se unesce
Aniversarea (piei de 3 (15) Main. porul daco-român. Numai astfel ne d-sale d-şbra Ana Pohl. Publioul ou desă­ cu prietenul spre o unitate morală,
Craiova, Maia 1897. putem esplica faptul uimitor, că Ro­ vârşire fermecat li-a răsplătit cu buchete ne lega cu omenirea întrâgă şi prin
mânul, după 18 veacuri de lupte ne- de flori şi aplause uesfîrşite. omenire cu Dumuedeu. Legământul
Secţiunea Ligei Culturale din Craiova
sfîrşite, de prigoniri sălbatice, nu şi-a iubirei şi al amiciţiei eBte mai pre
a organisat şi anul acesta o frumosă săr- D-l advooat N. P. Guran a declamat
pierdut caracterul naţional, şi adi ca sus de legile naturei şi ale timpului;
bătore în amintirea acestei cj’! 0 at &t de poesia' „Peneş Curcancil" de V. Alexandri,
şi acum 1800 de ani repetă cu mân­ este netrecător şi etern; aceste două
scumpă tuturor Românilor. âr micul elev al gimuasiului local, Ctooa-
dria cuvintele strămoşesc!: „Givis ro- nepreţuite bunătăţi ale omului se
La ora 5 p. m. s’a ofioiat un Te Deum zan poesia „Eroilor martiri" de Vlăhuţă şi
a
manus sum ; Sunt Român! asemănă cu umbra serei, care cresce
în biserica Maica Domnului, oare este ca­ aneodota „Zugravul şi Ungurul". Ambii au
In anul 1775 marele Washing­ din ce în ce, pană când sârele vie­
tedrala oraşului, la oare a asistat un public fost mult aplaudaţi de publio.
ton sub un plop la Cambridge a ţei apune. Amiciţia nu lâgă împreună
ales şi destul de număros. Astfel s’a terminat acâstă frumdsă
jurat, că va lupta pentru liberarea sărbătore în amintirea măreţei cjd de 3 asemenea florilor, care adi înfloresc
0
Săra la 87 tot oe Craiova avea mai şi mâne se scutură, ci unesc suflete,
2
fraţilor săi. Cu nouă ani mai târcflu, (15) Mai 1848, di sfâută pentru întreg nâ-
distins, dame şi bărbaţi, se adunase la
în 1784, Horia la umbra unui stejar, mul româneso. spirite şi fiinţe nemuritâre.
Teatru naţional, care era frumos decorat
lângă Mesteacăn, a jurat, că se va Corespondentul. Se nu uitam însă, că singură re-
ou drapelul Ligei şi alte drapele trioolore
lupta şi va muri pentru liberarea ligiunea este care dă prieteniei puterea
şi iluminat feeric ou lumină electrică.
neamului românesc. de a imblăncjji şi a însenina, şi care îi
Solemnitatea s’a deschis ou imnul na­ dă frumseţea atrăgâtore a nemurirei. Sin­
e
S’ar pute di° > ca fulgerul li­ Despre prieteniă sen amiciţia.
ţional „Deşteaptă-te Române" cântat de gură religiunea unesce inimă cu ini­
bertăţii, trecând din America în Eu­
corul catedralei, care a fost primit şi as­ ,.Unde-i unul nu-i putere ma şi mijlocesce libera lor înclinare,
ropa, a găsit material gata în munţii
cultat de public c’un profund entusiasm, La nevoi şi la durere. când una se despărţesce de cealaltă.
Ardealului...
âr la teminare acoperit cu aplause fre­ Unde-s doi puterea cresce Legământul, ce se nasce cu ajutorul
In 1848 un vânt de libertate a Şi duşmanul nu sporesce".
netice. religiunei, este etern şi nu se pote
suflat peste întrâga Europă. Strigă­
După acesta D-nul Dr. I. C. Drăgescu, II. desface prin schimbările sorţii, nici
tul de libertate, plecat de pe malu­
medioul primar al Districtului nostru, a ţi­ Numele cel sfânt şi respectabil prin loviturile morţii.
rile Senei, a electrisat poporăle sub­
nut o disertaţiune despre însemnătatea dilei al prieteniei astădî a ajuns în des- Să nu ne alegem amici fără o
jugate.
de 3 Maiu 1848, care de mai multe ori a preţuire; el este un lucru, ce se calcă matură cugetare; amiciţia trebue să
In c|iua de 3 (15) Maiu 1848,
fost întreruptă de aplausele publicului, ale în piciâre. Prietenia se afla între fiă întemeiată pe ore-care egalitate
peste 40 mii de Români s’au adunat
căror inimi şi suflete erau transportate oă- 6menî numai ca o afacere fără nici a temperamentului, a dorinţelor şi a
pe câmpia Blaşiului, unde şi-au for­
tră fraţii noştri Trans-Carpatini. Etă un o socotela. Ne silim mai mult la ce scopului, ba chiar şi a etăţii şi a
mulat pretensiunile lor, cerând drep­
scurt resumat din aoâstă disertaţiune: ne este de folos, decât la ceea ce posiţiunei.
tul la viâţă, la libertate. Din piep­
„Popârele au sărbători religiâse este onorabil; credinţa stă în loc Să iertăm amicului nostru tâte
şi serbătorî naţionale; cele d’ntâiu turile a 40 mii a isbucnit atunci împreună cu norocul şi sbdră îm­ acelea câte şi noi am voi să ni-se
pentru adorarea fiinţei supreme şi acel sublim ţipet: preună cu dânsul. Ne iubesce pe cât ierte. Să ne silim asemenea cât se
a sânţilor, ceste din urmă pentru Murim mai bine ’nj luptă cu gloriă ne este norocul în favore, âr decă pote de mult, ca se nu ne împru­
amintirea şi veneraţiunea marilor [deplină, el ne lasă, atunci şi falşii prieteni mutăm cu bani dela amicul nostru;
patrioţi, a eroilor şi martirilor naţio­ Decât sS fim robi eră-şî în vechiu-ne ne întorc spatele. Pe cât timp vom dela dânsul să cerem inima, iubire,
nali . [pământ. fi bine şi norocul ne va sta în aju­ sfaturi şi credinţă.
„Precum biserica n’ar pute esista Nici ameninţările, nici armata tor, vom ave mulţi prieteni, er dâcă Să fim gata, ca pentru amici
fără cultul religios, tot astfel un ungurâscă, nici spâncţurătorile ridi­ ne ameninţă vre-o furtună, atunci să sacrificam şi bani şi avere şi
popor nu ar pute trăi fără cultul cate pe dealurile Transilvaniei, nici casa nâstră rămâne pustie şi noi vieţă; acesta însă se cade să o fa­
neamului. — La popârele antice acest atrocităţile hunice n’au reuşit să des- rămânem singuri în valurile neno­ cem numai în caşuri grele şi la tre­
cult era aşa de desvoltat, că prin ei curagieze, să înspăimânte pe Români. rocirilor fără o mână de ajutor. buinţe neapărate; atunci însă să o
îşi domoleau tdte pasiunile. Acestui Tricolorul românesc a fălfăit ne’n- In timpul verei rândunelele stau facem cu o inimă eroică şi cu o
sentiment au datorat Romanii glo­ trerupt pe câmpia Blaşiului, care de împreună cu noi, er ierna, când tim­ bucuria cerâscă, căci un vechii! pro­
ria, mărirea lor uimitâre. „Nu ne atunci se numesce „Câmpul Liber­ pul este rece şi frigul le alungă, ele verb cjice: „La nevoie se cunosce amicul“.
nascem pentru noi, ci pentru pa- tăţii". Ear cei 40 mii Români, cari se duc şi ne părăsesc. Acesta este Etă un esemplu de adevărată
triă“, a cjis strămoşul Cicerone. în c[i de 3 (15) Maiu au jurat să un bun esemplu pentru prietenii fă­ amiciţiă: Damon şi Fintia, filosofi,
ua
„Nu este un al doilea popor, lupte şi să moră pentru libertate, ţarnici şi falşi: ei sunt ai noştri pe trăiau într’o amiciţiă atât de strînsă
care se se fi pasionat cu mai multă şi-au ţinut cuvântul. cât timp d ! ! nostre sunt lumindse încât erau gata a muri unul pentru
1 0 0
putere şi dragoste de oestiunea na­ „Eată pentru-ce cji^a de 3 (15) şi senine; îndată ce văd însă, că altul. Să întâmplă, că pe unul din

vreme, a învăţat p’acolo câte tâte, Firuţa numai clătia din cap cât dumniâta eşti om bătrân şi cu­ aşa, că domnul Precup, fiiul d-eale,
mai multe rele, ca bune. Lucra şi îngândurată. minte, trebue că ţî-ai tras bine sâma se iee pe copila nâstră şi se ră­
purta găzduşagul nu scie, tată-so A doua di era phn satul, că ce faci. Că uite, bade Nuţule, decă mână ajutor tătâne-său, er după
nu-i dă nimic, că n’are nimic, er de Precup, feciorul popii Moise, ia pe fetei îi place de Precup, şi decă d-ta mortea bătrânului se fiă preot sin­
n’a căpăta nici popia, ţi-a toca ave­ Firuţa bocotanului Nuţu şi se po- chibzuescî că-i om, care se scie ţine gur la noi. încât pentru dumniata
rea şî-oiu mânca dela el bătăi de pesce aci, er mie mi-or da drumul casa, şi să nu o batjocorâscă pe ea — mă măguli bocotanul — voii!
s’a duce vestea şi povestea. de unde am venit. Vestea ajunse şi pe dumniavâstră, atunci faceţi, merge la vlădicie şi ni-om ruga să ţi
păn’ la mine. Adecă mai întâiu noroc să dee Dumnedou! Dâr, decă dee sat bun, ca eşti om vrednic şi
— Ba puştea pe limbă-tî! sbierâ
lelea Sanfora, puştea pe limbă-ţî! audi dăscăliţa, care spuse preotesii, tata n’are cea plăcere pentru el; ni-ai slujit cu credinţă, pâDă ni-am
er preutesa ’mi spuse mie. Eu mă deca numai cu nădejdea oă s’a face căpătat omul nostru. Aşa grăi boco­
S’a face popă, că satul vre şi tată-
s^o lui îi dă dreptul şi tu vei fi preu- întristaiu de acâstă veste, ca tâte Precup popă şi ea preutesa o mă­ tanul fălos, ca şi când dela el ar
tesă. Apoi, că n’are tată-s’o avere sciam, că nimic s’a alege din aceste ritaţi după el, atunci datorinţa mea atârna sortea preoţilor şi a paro-
să-i dee, dâră avere-i aceea când îi planuri, der mă întristaiu că vădfb, de preot este să vă spun să nu vă chiilor. Vedeam planul lor, vedeam
că aci înaintea ochilor mei se în­ prea grăbiţi. Cercaţi mai întâiu — rătăcirea, în care se află, vedeam
dă un sat ca Frumâsa, dela tătă
casa mierţă de cucuruz, ferie de vin tâmplă o înşelăciune mare, din care p6te-se face preot ori ba? Şi •— că sunt amăgiţi; le-aşi fi ajutat din
şi di d lucru, d’apoi clejia cea va urma o nefericire pe nisce 6menî decă îţi afla că de bună semă cei tot sufletul se fiă bine, dâr eu aveam
0
mare? Aceste-s avere ca grofesca de de omenia şi nevinovaţi, der prosti. mai mari l’or face popă — atunci puţin credemânt înaintea lor, ei
mare! Apoi noi încă v’om da casă Ce era să fac? Mă pun şi chem pe calea valea! Der vă rog să nu vă credeau că-mi tem postul de Pre­
90
şi moşia şi vite şi oi, cât popă ca bocotanul Nuţu la mine şi-i spun aşa: grăbiţi, că căsătoria nu-i p’un an- cup; deci numai atâta mai di iu
— Bade Nuţule, drep îi svonul doi, ci-i pănă la mârte.
Precup n’a fi pa apele aceste de ce se aude prin sat? bocotanului:
bogat şi preutesa ca tine de cinste Aşa spusei lui badea Nuţu, âr — Bade Nuţule, îm pare bine,
n’a fi nici una, ba — după cum Pre­ — Ce svon, domnule părinte? el mă ascultă pănă ’n capăt, apoi că însu-ţî mi-ai spus ceea ce de alt­
cup a umblat în lume şi a învăţat Se făcea a nu sci badea Nuţu, ca îmi răspunse îa modul cum sunt cum scie satul tot; der eu îţi mai
multe, pâte s’ajungă chiar protopop! bocotanii cei făloşî, cari vor se scie obicinuiţi a răspunde bocotanii proşti, spun odată, nu vă grăbiţi cu nunta,
părerile tuturora.
Atunci gândesce-te la cinste, fată, din cari nu vorbesce mintea, ci în­ mergeţi întâiu la vlădicie şi numai
la cinstea ce-i ave-o tu şi ce o vom — D’apoi răspunseiu eu, nu te crederea în avere. Domnule părinte, după aceea face-ţî logodna şi în
0
ave şi noi după tine! mai face că nu scii; e vorba că-ţî îmi dia ©1, că ce m’ai întrebat, eu urmă ospăţul.
măriţi fata după feciorul popii. Dâcă-i ţi-oiu răspunde verde cum stă lu­ Cu aceste s’a dus bocotanul.
— Bine dicî, adaose badea Nuţu ! aşa — se fiă ’ntr’un ceas bun, numai crul: M’am înţeles cu părintele Moise Ce s’or fi sfătuit cu popa Moise —