Page 108 - 1897-06

Nr. 142—1897. GAZETA. TRANSILVANIEI Pagina 5

flusem ordinea de dans sorisă ou atâta ue- ba unii dintre dânşii, pâte mai nepricepuţi, partea sa umbrită, care nu ne este iertat rere, că prea puţini copii au fericirea a fi
gligenţă, încât îmi vinaa a crede, oă dâcă aruncă chiar şi învinuiri asupra învăţâto- a-o pierde nici un minut din vedere, dâcă astfel crescuţi îu familiă!
•ar fi 8cris’o u n u l din disciDulii învăţătorului lor, că nu şi-ar fi dat destulă silinţă, seu nu vrem să ne amăgim cu ilusiuni deşerte. Oe va pute face şcâla dintr’un copil
I. Z. B. Iambor, de sigur i-ar fi dat cal­ că ar fi făcut nedreptate unuia, ori că ar Anume, mărginindu-mă numai la partea slăbănog, murdar, neascultător şi cu felu­
culul de nesuficient; dâr cugetând, că Reu­ fi părtinit pote pe altul. Şi numai puţini ce ne preocupă adi, este sciut şi, dâcă nu rite obiceiuri rele? Unul ea acesta tâtă
niunea, care aranjâză aoestă petrecere, este dintre dânşii se duc acasă pe deplin mul- este sciut, trebue să se scie, că educaţiu­ pedagogia dascălului o răstălmăcesce pe
abia la începutul ei, m’am mai liniştit. ţămiţi cu resultatul aflat. împrejurarea nea copiilor în cele mai multe familii este dos. Şi astfel şcâla pe lângă ori-ce opin­
Esaminând mai de oprope însă ordinea şi acesta se observă în tot locul şi la tâte nemulţămitore, ba încă într’unele sub totă tiri şi stăruinţe va putâ face fârte puţin şi
eetindu-o, vârjusem, că în program se află şcolele de tote gradele. critica şi încă tocmai acolo unde are să se învinuirile, ce ’i-s’ar aduce în caşul acesta
u
şi 2, două, „csârdâs -urt. La aoâsta m’am Stând lucrul aşa, mulţi bărbaţi au pună fundamentul educaţiunei unui copil. din partea familiei, sunt nejuste. Şi cu
revoltat. Nu mă aşteptam la aşa ceva dela cercat să deslege într’un mod mulţămitor Şi aci e buba invinuirilor dintre familiă şi tâte acestea totuşi se întâmplă prea des.
nesoe învăţători tineri, în cari credeam, oâ acâstă stare nefavorabilă de lucruri, dâr şcâlă. Cine nu scie, că îndată ce a comis un co­
arde ou putere flaoăra naţionalismului. fără succes. Pedeca o află ei mai ales în Oa nici de o parte, nici de alta să pil vre-o greşâlă, fiă în familie cătră pă­
Revoltat din adâncul inimii, m’am de­ două împrejurări: nu se facă învinuiri nedrepte, să luăm lu­ rinţi sâu cătră alţii ai casei, fiă în afară,
părtat dela acest program odios. M’am re­ întâia e, că: nimeni în lume nu face crul aşa cum este şi bubei să-i căutăm pe stradă seu într’alt loc, cei, pe cari îi
tras într’un colţ, unde ougetâudu-mă, că pe placul tuturor; şi a doua că: educaţiunca lâoul potrivit. privesc, insultă pe învăţător cu vorbe ca:
u
p6te aceşti tineri au pus acele 2 „csârdâs"- şi instrucţiunea copiilor în cele mai multe fa­ Şcola nu este înfiinţată pentru ca să „Bine mă aşa te învaţă dascălul? Ba alţii
url n u m a i ca să soâtă ochii stăpânitorilor milii este încă departe de a fi măcar mulţâ- scape familia de responsabilitatea educa­ cjic vorbe şi mai grele şi mai grosolane:
noştri, deşi eram scârbit da atâta servilism, mitore faţă de pretensiunile şi aspiraţiunile ţiunei. Căci la edificiul educaţiunei lucrâză „ Prost dascăl te-a ’nveţat/“ ş. a. m. Iu chi­
m’am mai liniştit puţin. Nespusă durere m’a de acţl ale şcolei. şi au să lucreze mai ales doi măiestri in­ pul acesta câte noduri nu trebue să înghiţă
cuprins însă când, am văcjut, că nu numai Astfel că, dâcă şcolei nu-i succede în dispensabili : fundamentul are să-l pună bietul învăţător din pricina celor neprice­
acele dâuă „csârdâs -urî, oi aprope după fiă- educaţiunea şi instrucţiunea unui copil, ea familia, er păreţii şi coperişul are să-i facă puţi ! Şi vai că mare e numărul acestora
u
•care joc să juca csdrădsl aruncă vina asupra familiei şi a necapa- şcola cu concursul familiei. Şi acum nimeni şi al copiilor lor!
După ce învăţătorii s’au înoălcjit de bilităţii copilului, er familia şi copilul ne­ nu-mi va contesta că, decă fundamentul Stând lucrul aşa, multe din săminţele
„csârăâs*-urî, de le curgeau sudorile ca capabil, la rândul lor, aruncă vina asupra zidirii este slab, păreţii şi coperişul se dă- şcâlei cad pe lângă cale şi apucăturile cele
potopul (de pe ruina curgeau sudori reci), şcolei. Aceste învinuiri reciproce dintre rîmă. Trebue dâră se căutăm a pune edu- rele ale părinţilor nepricepuţi şi ale copiilor
au eşit în ourtea şcoli, oa să se mai reco- familie şi şcâlă se declină în continuu şi eaţiunei din familie un fundament trainic, le calcă în piciâre. Altele cad pe petră, îu
râ3oă. Aci se puseră păreehile în ordine nu sciu când se vor termina, că natura ca şcâla să pâtă zidi apoi sigur pe acel copii căpăţînoşi şi renitenţi, unde, neavând
oa să se jâce un Cadril. Când colo oe să omului e aşa, că ce nu pote face el, sâu a fundament. Cu durere trebue să mărturisim umedelă, se usucă. Alte săminţe cad între
vecjl! Arangeză notarul din loo, se ’nţelege făcut cum-va greşit, să arunce vina pe însă, că acest fundament al educaţiunei în spinii viţiurilor celor rele contractate din
Ungur, unguresce. Atunoi m’am depărtat altul, pote de cele mai multe-ori pe ne­ cele mai multe familii este forte slăbuţ, casa părintâscă şi dela copiii stricaţi, care
din curtea şcolei la canrtir !.. dreptul, seu după cum e vorba: având o mulţime de scăderi. Aceste scă­ la început pare că ar prinde rădăcină în
Mai fcârcjiu venind ârăşt oa să văd, TJnul face deri pentru scurţimea timpului le resumez mintea lor, dâr viţiurile le înnâcă şi astfel
nu cumva şi-a pus âre-care şi pinteni, Ş’altul trage. în următorele puncte: săminţele pier fără a ajunge să facă rodul
m’am oprit în curtea şoolei, uude era adu­ Stând lucrul aşa, subiectul vorbirei 1. Unii părinţi sunt aplicaţi a aduce aşteptat. In urmă numai a patra parte din
nat mulţime de popor. Audindu-i, oă vor- mele de adi mi-se impune de sine pe o ori-ce jertfe pentru educaţiunea copiilor ele cad în pământ bun, în copii bine edu­
besce despre petrecere, m’em amestecat şi cale şi logică şi firâscă. Aşa-deră cu oca­ lor, decă aceea s’ar pute face cumva fără caţi în familiă şi acestea aduc apoi rod
siunea de faţă mă voifi. ocupa în scurte îndecit şi însutit.
eu printre ei. Unul îmi puse întrebarea, dânşii.
că pentru ce popa lor le predică în bise­ cuvinte, după cât îmi va permite timpul 2. Alţii ar face mult pentru educa­ (Va urma.)
rică, că în dile de post nu le este ertat ee-1 am la disposiţiune, precum şi bună­ ţiunea copiilor lor, der nu pricep, nu sciu
să jâce, când înşi-şî popii şi învăţătorii au voinţa D-Vostră, cu deslegarea întrebării: cum se urmeze, că dorâ a educa e arta D e s p r e I n v i d i a .
aranqiat acăstă vefreccre chiar în timpul pos­ „Care este substratul învinuirilor cea mai grea din lume şi nu ori-cine pri­
tului S.-lui Fetru? întrebarea aoâsta m-a dintre familia şi şcola cu recomandarea cepe a se ocupa cu ea. Invidia seu pisma este o pa­
surprins, nu aveam ce să le răspund, căci u n o r mijloee de îndreptare." 3. Alţii “şi cum ar pricepe, der n’au timă, ce se află mai la fiă-care om.
vedeam, oă poporul are tot dreptul. Am „Secretul cel mare al desăvârşirii naturii vreme, că trebue sâ-şi vadă de alte afaceri. Ea face, ca omul se simtă neplă­
plăcerile
cere
de-aprdpelui
seu,
îu
mers deci. fără de ale răspunde oeva, în om,enescî, după Kant, dace îndărătul educa­ 4. Partea cea mai mare nici nu pri- şi se se încrunte când vede, că al­
sală. unde şi dela unul şi dela altul am ţiunei*. Platone dieea: „ Nimic nu e mai , cep şi nici nu au vreme şi aceştia sunt
întrebat oă pentru-oe s’a fixat cjiua pe- pumnedţeesc decât educaţiunea**. Tot aşa cji- părinţii mai scăpătaţi, cari numai Dumne­ tul este norocit. Originea invidiei
-fcrecerei chiar în una din filele pos­ cea şi Xenofon : „Educaţiunea face mărirea deu îi scie cum pot câştiga o para pentru este tot-deuna egoismul; invidiosul
poporelor, le manţine splendârea, le previne nu vede cu ochi buni la altul aceea,
tului s. Petru? Un domn vrednic de cre­ a-le da o bucăţică de pâne şi o hăinuţă,
decădinţa şi la trebuinţă le rechiamă din ce are el, şi se supără când el nu
dinţă mi-a spus, că aoâstă petrecere s’a der încă a-i mai şi educa. Partea cea mai
uitare*. Istoria e de faţă şi ne probeză are acel lucru, care face plăcere
nrangiat chiar ou soirea şi învoirea d-lui mare din timp o petrec la trebşârele lor,
acâsta, când vrem. De pildă Grecia a fost altuia.
protopop dela Coşoona! Am rămas încre­ departe de familie, âr copilaşii rămân în
barbară, ea s’a educat şi instruit şi a în­ Patima invidiei isvoresee sâu
;
menit şi n’am mai d s nimic. plata sfântului, însoţindu-se cu alţi copii
florit, şi ce e adi? întrebă Diderot: Igno­ din slăbiciunea minţei, seu din rău­
Io pnusă s’au ridicat mai multe toaste, destrăbălaţi, dela cari contractâză felurite tatea inimei.
rantă şi barbară. Italia a fost barbară s’a
oare de oare mai fără de înţeles şi nero­ apucături şi obiceiuri rele. Un mare şi renumit filosoi c|ice :
instruit şi a înflorit, er când artele şi
mânesc. A vorbit în două rânduri şi un sciinţele o au părăsit, ajunse a fi âr bar­ 5. Chiar şi în familiile mai avute, unde „Invidia este o urmare a egoismu­
Ungur, de meserie culegător de litere, oare bară. Aceeaşi sârfce a avut Egiptul şi aceea s’ar putâ face acâste cu mai bun succes, lui, care provine din aplecarea
luoru firesc, lăudând acestâ petrecere, şi-a va fi sortea tuturor poporelor din lume. mulţi părinţi sâu nu au tactul recerut pen­ „omului de-a se simţi nenorocit.
esprimat bucuria sa, oă „Românii se apro­ Numai prin educaţiune şi instrucţiune tru acesta, sâu-nu au răbdare de-ajuns şi „Gând nu posede şi nu pbte împăr­
pie tot mai tare de Maghiari, lăsând la o devine natura omului mai bună, mai blândă totă educaţiunea copiilor în mare parte se tăşi un lucru, ce-1 vede la alţii.
parte pretensiunilelor nedrepte!“ (Şi nu s’a reduce la mâncări alese, la haine scumpe, „De aceea obiectul, care pbte escita
şi mai nobilă şi astfel se aduce la o formă,
aflnt la acea petreoere nici un Român, la desmierdărî şi guguliri peste măsură,
care promite în viitor nemului omenesc o „invidia, nu trebue se aibă însem­
care să răspundă la o asemenea insultă şi dându-li-se în acelaşi timp voiă a face ce
stare mai fericită. Fără educaţiune şi in­ nătate, pbte se fiă cu totul netre-
să pnoă la regulă pe obraznicul „pa­ strucţiune orl-ee speranţe în timpuri mai vreu ei de capul lor, fără a-i deda măcar „buincios. O asemenea invidie ne
triot” ? ? ... Red.) bune sunt zadarnice, decă însu-şi omul nu la sîrguinţâ, la rânduâlă, la ascultare şi la „pare ridiculă şi absurda, însă ea
După pausă s’a continuat jocul, res­ devine mai bun şi mai luminat. supunere. „mai pbrtă cu sine o mare sălbă­
u
pective csdrdds -urile, între tunete şi ful­ „Oe s’a câştigat, întrâbă pedagogul 6. Alţii în urmă nu numai că nu dau ticire a moralităţii, fiind-că corumpe
r)
gere. Par’oă însuşi Dumnedeu ar fi voit Dr. Bein, dâcă cultura solului pământesc s’a copiilor lor nici o directivă bună în edu­ „sentimentul omului şi devine o pa-
prin aoâsta să-şi arate neplăcerea şi mâ­
îmbunătăţit, comerciul şi industria au îna­ caţiune, dâr le dan esemple de rea creş- „siune dominantă, încât invidiosul
nia sa. intat, legile şi disposiţiunile ţărilor au cere prin aceea, că vorbesc vorbe urîte şi „nu mai permite nimănui nimica,
Atrag atenţiunea Prea Ven. ConsistOr ajuns la perfecţiune, âr omenii nu sunt scandalose în faţa lor, ba comit chiar şi „ba chiar împedecă şi dăremă un
dela BlaşiQ asupra acestor învăţători con­ vrednici de ele ; ce însemnâză a locui un fapte de natura acesta. Ori le esplică lu­ „bun numai pentru-că nu-1 posede el.*
fesionali, cari arangâză petreceri ou dans pământ aşa de trumos şi a nu fi în stare crurile naturale în mod greşit. Din acestea Invidiosul, mâhnindu-se pentru
în post. Atragem atenţiunea inteligenţei
se afli pe el un cer ?“ apoi să nasc în copil cele mai multe apu­ fericirea şi onbrea altuia, ce îi lip-
din jur, ca să soie cum să-i sprijinescă în cături şi datini rele, viţiuri adese-ori in­ sesce lui, nu ia în consideraţiune,
Ou referinţă la noi, cunosc bine no­
•viitor! curabile, precum şi o mulţime do credinţe că aceste bunătăţi, de care se bu­
V. bilele nisuinţe ale poporului nostru preste
tot în ce privesce educaţiunea şi instruc­ deşerte, pentru care trebue mai mult de­ cură alţii, sunt fapte şi darurile unei
ţiunea şi îu special cunosc şi deosebitul cât un apostol, ca să-i mântuesoă de ele. mâni mai înalte. El nu socotesce,
D i s c u r s u l interes şi zel al susţinătorilor acestor şcâle, Astfel copiii: buni-răi, cum se găsesc, că aceste bunuri, pe care el nu le
ţinut in sala festivă a gimnasiului român din care răspândesc lumină şi cultură pănă în se dau la vremea sa pe mâna şcolei cu merită, ar putâ să atragă pbte chiar
loc la 22 Iunie 1897 cu ocasiunea cetirii cele mai depărtate unghiuri, pănă unde scopul de a face acum omeni din ei. Şi de perirea asupra lui şi asupra fami­
*clasificaţiunilor şi distribuirii premiilor la mai răsună limba dulce şi străbună. Şi nu-i succede aeâsta şcâlei, familia pune liei sale.
şcolele primare române din Braşov, ■ acâsta este o dovadă nerăsturnată, că şi vina pe ea. Dâr trebue a se soi odată, că Invidia este peste tot imorala
de I. Dariu. Românul recunosee, că uu popor fără edu­ şcola fără concursul binevoitor al familiei şi o rană pentru mintea omului.
Onorată adunare! Etă-ne, cu ajutorul caţiune şi instrucţiune nu pote avâ viitor; nu pote săvârşi nimic de Domne-ajută în Omenii invidioşi trăesc tot-deuna
lui Dumnedeu, la încheierea unui nou an e dovadă, că el a îndrăgit şcâla şi că s’a educaţiunea copiilor şi mai ales atunci, în sentimentul displăcerei asupra no-
şcolar. Părinţii cu inima palpitând alergă înrădăcinat adânc în el simţul de cultură; când părinţii în loc să facă acâsta strică rocirei şi preferinţei altuia; de aceea
aici, ca să audă cu urechile dânşilor spo­ de aceea el nici nu cruţă nici o jertfă nu­ aceea ce cu mult năcas zidesce învăţătorul. invidia se tipăresce chiar pe faţa
rul, ce l’au făcut copilaşii lor în decursul mai şi numai ca şcola se înflorescă şi fiii Dimpotrivă, dintr’un copil sănătos, cureţel, lor, dându-le o espresiune de-o tris-
anului. Tot asemenea urmeză şi şcolarii. săi să capete lumină în minte şi virtute în ascultător şi cu purtări bune şcola pote teţă urîtă, care se pronunţă mai cu
.Abia aşteptă şi ei să audă cu ce notă se inimă, cu un cuvânt un caracter tare mo­ face forte mult, ba minuni chiar, decă pă­ semă prin o privire cercetătbre şi o
promovâză fiă-care în altă clasă următore ral, — după Herbart, scopul suprem al rinţii lucrâză în bună înţelegere cu învă­ trăsură aţîţată în jurul gurei. Par-
şi care dintre ei se şi premieză. După ce-şi educaţiunei. ţătorii şi decă şcâla în caşul acesta nu taa femeeseă este mai mult atinsa
aude fiă-care resultatul, o parte dintre pă­ Dâr pe lângă tote aceste nisuinţe şi-ar face datoria cu sfinţenia, atunci fa­ de acest r ă u ; la femei un lucru da
rinţi, ca şi dintre copii, es nemulţămiţi, nobile ale nemului nostru, el mai are şi milia este în drept a-o învinui. Insă, du­ nimic pote fi causa invidiei celei