Page 18 - 1897-06

Pagina 2 GAZETA TRANS.ILVANIEI Nr. 123.—1897.

mai greu ca întregul corp al suzeranităţi o şi porniră în paşi militari la sunetul unei Dâcă pâte fi vorba de gradaţiune în Urmâză deci natural, că se vor forma
turcescî. băn<jl puternice în spre localul nădeiei: aceste produoţiunl de natură pur artistioă, două tabere, una idealistă, oare va spri*
Tote astea sunt bine stabilite. Acum dumbrava oraşului. apoi oăluşerii din comuna Romos sunt gini ou drag scopurile sooietăţii nâstre tea­
am soăpat de ambii incubî şi Turcii au acţt Comitetul societăţii împreună ou cei­ „primi inter pares". Preoisiunea pedantă trale, şi una.... alta, oare va ţinea, oă so­
în România o (eră, pe prietinia căreia se pot lalţi âspeţl invitaţi se aflau înoă la masa în ensemblul jocului, elasticitatea mişoări- cietatea ar pute să se desfiinţeze, şi oă aşa
bizui — cu atât mai mult cu oât politioa ospitalieră a d-lui pretor Orbonaş, de unde lor, temperamentul de foc, care se esprimă cum e, nu merită sprijin.
nâstră este, cum am spus, o politioă de eşiră ou toţii în grădină, oa să vacjă marşnl în chiote continue de plăoere, în sufocare Vorba lui Frederio-oel-Mare: „Jeder
progres sănătos, încet şi paoînio. naţiei, oare chiuia şi oânta de-ţl plângea oontinuă la joo frenetic prin exclamări oa: warde seelig naob seiner Faşon!"
Nu dorim să băgăm beţe în roţele veci­ inima de părere de bine. „Rupe-o copile!" „Nu te da măi", „Unu, Câtă vreme nâmul româneso mal are
nilor seu să pescuim în apă turbure. Vrem Era un convoifi feerie. doi", „Trei copile trei", „Rupe-O!“, şi al­ idealişti, dreptul de a fi al societăţii tea­
să fim amici cu totă lumea şi să ni-se per­ Musioa în frunte. La mijloc oăluşerii tele asemenea, — produc o impresiă este­ trale rămâne indisoutabil,—oând nu va mal
mită să ne desvoltăm moralmente şi material­ în haine albe oa zăpada, ou largi eşarpe tică şi în acelaşi timp o mândriâ naţională avea, — atunci va fi rândul oelorlalţl a faoe
mente. trioolore peste piept şi peste brânele late în piepturile asistenţilor de-o astfel de forţă ou ea oe vor.
Cât pentru Turci, am trăit printre de piele, ou zurgalae îngropate în fire tri­ educativă, oultivătâre de minte şi de inimă, Adunarea din ăst an însă a dovedit,
dânşii, şi soiu că în ceea ce privesce bu­ colore legate în jur pe sub genunohî. oum omul, care nu i-a văcjut şi oare nu a că idealul încă nu s’au stins din piepturile
nătatea de inimă şi de caracter se pot com­ Atâta forţă, atâta demnitate, atâta simţit oe am simţit noi, nioi că-şl pâte Românilor, ea a dovedit, că idealele fiă
para în mod favorabil ou orl-ce rassă de pe energiă era în pasul şi în ţinuta acestor imagina. ele chiar „utopiste (!)“ soiu să înoălcjâscă
pământ. flăcăi, încât şi cel mai spatio, mai deoep- După jocurile bărbătesc! au urmat sute şi sute de inimi şi sunt în stare a-le
Se cjice, că Turoii nu se pot reforma. ţionat şi mai sleit Român, pe care-1 va fi petreoerea cu dans a poporului. Sute de storoe în scurte 2 cjile, fără vre o presiune,
Asta e o nerojiă şi un noş sens. Vec|I ce răbdând pământul acesta, văcjendu-i, ar fi omeni juoau „bora" şi „învîrtita" pe pajiş­ fără vre-o greutate, de bună voie, jertfe
a făcut generalul Von der Goltz din ar­ trebuit să simţa acea electrică transmisiune tea verde dela marginea dumbrăvii pănă în bani, cari se cifrâză cu 1200 fi.
mata lor! Toroii trebue ojutaţlîn străduin­ de forţă, care exhalând din vigârea virginală sera târcjiu. Utopiei — Utopie să fiă ore soopul
ţele lor de-a merge cu vremea, voilâ tout! a acestui popor, face şi din cei slabi în fir sâra la 8, oând căluşerii cu con­ acestei societăţi?
Deşi sunt mahometanî şi nu oreştinl, au oredinţă, tari în speranţă. Văc}endu-i te în-
voiul poporului se întorceau dela nădeie, Să fim reali dâr!
acelaşi drept legal şi moral de a esista oa sănătoşezl, dâcă eşti bolnav, aucjîndu-i,
în drumul lor observară, că comitetul so­ Societatea acâsta dispune acjl de un
naţiune oa orl-oe alt popor. Mulţi nechib­ cânţi ou ei, ohiar glas dâcă nu ai ave. E cietăţii împreună cu o sâmă, mare de capital de 108,000, cifră rotundă, în 8 luni
zuiţi au perdut asta din vedere, pare-se. o transmisiune cum am <jis ore-oum elec­ inteligenţă se afla la mese în liber, în capitalul acesta a crescut ou peste 5500 fi.;
— Ce crede Exoelenţa Vostră de ideea trică de forţă şi de facultăţi, oare înalţă,
faţa restaurantului „Szocs." In oâte-va sporul faţă ou capitalul represintă deci 8%
ovreilor de a colonisa Palestina sub suze­ întăresc©, înviâză şi transfigurâză orl-ce secunde oăluşerii formară o oolână duplă anual. într’un timp, când sprijinirea ei a
ranitatea Sultanului, ajutându-1 în sohimb fire, în care idea naţională a mai lăsat nu­
în lungime de vre-o 50 de metri ou fost oel puţin mediocră, dâcă nu oumva de
financiarmente? mai o umbră de-a sa.
frontul căţră comitet; vătaful-şef eşi în- tot neînsemnată.
— E o idee bună; deoât ar trebui Convoiul imposant a mobilisat oraşul naiute, îşi ridică pălăria şi ură: „Să tră- Dâcă proporţia acâsta de sporire anu­
să i-se găsâsoă o bssă practică. Căol nu întreg. Şi în sourt timp după sosirea oă­ iâscă d-1 president al comitetului teatral", ală se continuă (şi e de fapt imposibil să
numai ar fi un câştig imens material pen­ luşerilor şi a poporului în dumbrava oră- âr ficiorii isbucnirâ într’un singur strigăt scadă, ea numai cresce p6te), atunci în
tru Turcia, dâr ar fi un stimulent moral şenâsoă, vastul loo a fost formal inundat puternic „să trăâscă". Presidentul le mul- oiroa 15—18 ani — asta nu e utopie, e
pentru ovreii din tots ţările, mai ales din de lume, atât Români, cât şi alte nemuri. ţămi forte emoţionat. Er ei fâoură „stânga calculul cel mai real — societatea va avâ
r
Rusia. La 4 6re a sosit şi comitetul la faţa loou- împrejur" şi porniră cântând şi chiuind un capital de 300,000. fir, ou 300,000 ea
Noi, în România, nu avem ură reli- lui. Jooul oăluşerilor începu. par’că a lor ar fi fost Orăştie,. este deja pusă în situaţia de-a realista tea­
giosă contra ovreilor. Devisa nâstră este Căluşerii se presentară în grupuri deo­ Cu aceste s’au sfârşit festivităţile. trul naţional. Ea atunci pâte eă organisese
aoeea a lui Frederik oel mare: „Fiă-care sebite, salutară pe presidentul oomitetului Ospeţii străini plecară ou trenurile de şi să susţină ou o subvenţiă anuală de fi.
să rnârgă în cer pe calea sa". Dâr invazia societăţii şi imediat se apucară de joc. sâră, alţii cu cele de dimineţa următâre, 15000 o trupă teatrală permanentă, o trupă
constantă a ovreilor din Rusia este pentru Era o impresie estetioă superiâră, ce’ţl duoâud cu sine impresiunî, cari nu se vor de profesie, care cu un repertoar serios şi
noi o grea povară eoonomioă, aşa că ne-ar făoea dansul aoestor flăcăi, cari juoau tra­ şterge oiol-odată din inimele lor. bogat va. pntâ cutriera în fiă-care an loca­
fi bine-vanită realisarea ideiei: „Palestina diţionalul „Căluşer" şi „Bătuta", fiăcare Onora bravilor OrăştienI, onâre neo­ lităţile prinoipale locuite do Români, de­
pentru Evrei". grup ou variaţiunile, „ponturile" sale deo­ bosiţilor arangiatorî! butând 3 săptămâni la Braşov, 2 la Sibiiu,
sebite. VIII. 1 la Orăştie şi aşa mai departe, fir zidirea
Am primit impresia vătjend pe aceşti teatrului va rămânâ a se realisa ulterior,
Societatea pentru fond de teatru măiestri în ale dansului, că dintre tote ma* Conduşii. atunci când vom avâ un astfel de centru
român. nifestaţiunile artistice ale poporului nostru In timpul mai de curând trecut s’au urban, care va putâ asigura pe câte un

Adunarea generală din Orăştie. dansul este, oare a ajuns la culmea per­ lansat multe opinii asupra dreptului de a seson de barăm 6 luni existenţa unei trupe
fecţiunii. Jooul acestor dmenl este o pro- fi şi de a pretinde un sprijin, al acestei permanente. Şi în alţi 10—20 de ani ajun­
ORĂŞTIE, 4 (16) Iunie 1897.
dueţiune artistioă de primul rang. Flăcăii societăţi, oare sub flamura sa a înălţat în gem şi pănă la acest stadiu. Maximul de
VII.
aceştia jooă cu tote părţile trupului lor: acest an atâtea inimi românesc! în oraşul 25—40 de ani este acela, care ne desparte
Festivitatea poporală. Căluşerîi.
capul, umerii, braţele, mânile, şoldurile, Orăştie. de completa realisare a programului societăţii
Urmâză să vă descriu oel mai intere­ genunchii, glesnele, călcâiele şi vârful pi- Discuţia de fapt pe acest teren nu Ei bine, 25 —40 de ani, sunt timpuri uto-
sant punot al programei festivităţilor aran­ oiorelor, tote sunt angajate în jocul lor, fiâ- s’ar putea pune decât din puotul de ve­ pioe? 25—40 de ani sunt un infinit în viâţa
jate de bravii Români din Orăştie : Festivi­ oare membru amintit este în eonstrinsă mo- dere al necesităţii oultului său abandonării unui popor? Pe lângă preooupaţiunile de
tatea poporală, seu ou termin poporal „we- dulaţiune şi îşi are figurile speoiale, când ese idealelor, fir pe acest teren nu se pote dis­ actualitate poporul român să nu aîbă drep­
deia ou jooul oăluşerilor. mai tare la ivelă în joo, acompaniat fiind cuta, pe acest teren părerile se afirmă axio­ tul de a se îngriji de sortea, de cultura
u
Precis la 2 âre p. m. oâluşerii din de jooul seoundar al celorlalte membre. In- matic, după individualitatea specifică a oelor fiilor săi, dâoă chiar părinţii nu ar pute
Orăştie, Romos, Beriu (numele celorlalte tr’o figură se afirmă genunchii, în alta ce disoută. Idealistul din nasoere nu-’şl usa de fructul muncii lor! — Este istoria
comune mi-a soăpat din memoriă) împreună glesnele, în alta călcâii şi aşa mai de­ pierde timpul de a se lupta cu morile de nucului plautat de bunicul. Mintea de co­
cu sutele de ţărani şi ţăranoe din loo şi parte. vânt ale realistului apatio, lipsit de căldura pil nu pote înţelege noima lucrării buni­
jur, toţi străluoind de curăţenia albă a Ţinuta flăcăilor la joo este coueciă însufleţirii pentru imagini mari din viitor. cului, oare soie că de râdele munciii sale
oostumelor alese de sărbătâre, începură a şi eroică. Disposiţia lor, deşi jdoă forte Si ârăşl acesta în zadar cercă să-’l ia în el însuşi nu are să să mai înduloâsoă. — Atât
se înşira în rânduri de câte 4 înaintea edi­ mult şi în continuu, este senină, mândră, zeflemea pe ideaiistul „utopist", oum îl ju­ de bine e ounosoută fabula aoâsta. — Fiat
ficiului şcolei române şi îndată după 2 âre veselă. decă el,—el îşi va continua calea sa. appiioatio!
*

FOILETONUL „GAZ. TRANS." să se oonsume. Nu de perseouţiunile gu­ punga. Der’ toţi aceşti farisei vrâu să trâcă rul revoluţiunei franoese, care a luminat
vernului ’i păsa dânsului, ci de ingratitu­ de buni Români. Lumea soie prâ bine. că secolul nostru, în 15 Martie 1848, când
dinea şi infamia acelor Români, cari îl ei sărută biciul orl-oărui tiran, oare le cjioe : înaintea universităţii din Pesta a provooat
Superficialitatea şi şovinismul în spionau şi denunţau; chiar şi în gremiul „Haid' fârtate după mine, să te ’nvăţ a tinerimea la arme, şi-a terminat cuvânta­
capitulului metropolitan s’a aflat denun- trăi bine". Nu-i vorbă, oorupţiune esistă în rea astfel: „Unde mormintele nostre se vor
literatură. ţanţl. tâtă Europa, deosebirea e, că la naţiunile arăta, nepoţii vor îngenunchia şi ferbinţl

De Iosif Storea Şuluţiu. S i b i i u 1897. Dâoă metropolitul Şuluţifi, oa presi- civilisate decadenţa s’a început atunci oând rugăciuni la ceruri vor înălţa".
dent al oomitetului naţional şi conducător bună-starea şi oivilisaţiunea ajunsese la Şi el a sciut oe vorbesce: adevărul
(U r ma r e.)
al nâmului românesc, ar fi informat lumea culme. Dovadă sunt statele latine, Spania, l’a vorbit. întocmai astfel se urmâză la ei*).
Bariţiu în istoria ea voi. 3. pag. 461
despre oausa naţională, înainte de-a fi fost de unde oivilisaţiunea a trecut în Italia, La Români? Ca să mă foloseso de cea mai
cjice, oă metropolitul Şuluţifi i-a descoperit
sanoţionat articolul de lege despre uniune, de aioî în Francia, âr de aiolîn Germania. inooentă asemănare, voifi dioe că: de vom
lui şi D-rului Raţiu în Elopatak în 21 Iu­ acel „Memorand" la tot caşul producea alt Românii se află înoă numai Ia piedestalul progresa tot astfel, apoi „nepoţii Româ­
lie 1867, că: „Voesce să mârgă la Roma efect., deoât a produs „Memorandul" parti­ civilisaţiunei, cu tâte aceste, corupţiunea nilor de adl" aucjând pronunţându-se nu­
şi la Paris; adeoă să urmeze lui Stross-
dului naţional, publioat după sancţionarea şi decadenţa a făcut progrese teribile. mele metropolitului Şuluţifl, Bărnuţiâ, lanou
maier".
acelui art. de lege. (?! — Red.) şi alţii, vor păţi-o precum o păţeso mulţi,
întrebând eu pe amicul meu Dr. Ra­ Românii combat cu tote ocasiuuile oând întră într’o galerie şi văd opuri, care
Oel puţin n’avea să între nimeni în
ţiu, el ’mi-a (^ia, oă metropolitul Şuluţifi a temniţă, şi oe e mai important, causa na­ greşelile Ungurilor, şi bine fac, dâr’ eu nu portă titlul cu litere de aur: Horatius, Ta-
vrut oa prin „Memorande" să informeze
ţională n’ar fi stagnat 14 ani. oeteso niol-odată, ca oine-va să scotă în citus, Ovidius. Le-au aucjit de nume; dâr’
Europa, despre oausa poporului român; relief virtuţile lor naţionale; iubirea de de cetit nu i-au oetit, pentru-oă nu-i mai
dâr’ oă el şi Bariţifi nu l’au pătruns în * neam, solidaritatea pentru idealul lor, dem­ înţeleg.
destul pe metropolitul Şuluţifi, de aceea Aşi avâ înoă multe de cji®» dâr’: de nitatea şi consciinţa naţională, resoluţiunea Am luat parte şi eu la mişcările ti-
l’au împedeoat de a-şl părăsi ţera. Acuma ce? Câţi Români se mai însufleţesc atjî
de aşi jertfi în tot momentul viâţa pentru nerimei din acea epocă memorabilă. Dom­
însă îi pare rău de oe l’au împedeoat. pentru idealuri? idealul lor, nemărginita stimă, iubire şi nul advocat Dr. Brânduşanu, oetind „Me-
Intr’adevăr rău are să-i pară fiesce Ouore, de o miie de ori onâre escep- respect pentru anteluptătorii lor naţionali;
cărui Român, pentru-oă dâoâ metr. Şuluţifi ţiunilor! Interese de „olică": personale, fa­ apoi dispreţul pentru cei rătăoiţl. s. a. t.
*) Aşa o fi, p6te. Der veţi recunosce, că,
ar fi luat dramul esiliului, el putea trăi miliare predomneso. Culmea neferioirei e Cetiţi ori ce op istoric maghiar şi vă veţi
asupra Gestiunilor sulevate aici sunt forte multe
încă vre-o câţl-va ani; âr aici ţinut într’o invidia, apoi intoleranţa confesională: semn oonvinge. de c}is. Şi 6re cu corupţiunea şi decadenţa la ei
perpetuă nervositate şi iritaţiune, trebuia învederat al decadenţei. Şi... durere — Celebrul poet Petdfi, atins de fulge­ cum stă lucrul? — Red.