Page 25 - 1897-06
P. 25
Riiicţiiiiea, idmîmtriţiîim, ;i Sageta“ iese în flif-care fll.
\i îijiomît Abouainente pentru Austro-Dnearia:
Braşov, piaţa marş 3fr, 30. Pe un an 12 £1., pe şese luni
6 pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefraaoate rk s»
primesc. — Manuscripte na ne N-rii de Dumlnsoi 2 fl. pe an.
T» trimet, PBntri România *t străinătate:
INSERATE so primesc la Adml- Pe un an 40 fraeol, pe şise
nlitruţlune în Braşov ţi la or- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
mătarele Birouri de «nunolurl: N-rii de Duminecă 8 franol.
in Tiena: if. Dukas, Htmnck
Sthalak, Rudolf Moaşe, A. Oppeliks Se prenumără la t6te ofioieU
Nachfolger; Anton OpptWk, J. poştale din intra şi din atară
Dannebcr, in Budapesta: A. 7. şi la dd. colectori.
Ooldbergerg, Xckstem Bornat: in AUfnameirnl pentru BrasuT
Bucurosei: Agenct Batea, Suo- administraţinnea, piaţa mare,
cuzsale de Buumanie; in Ham* târgul Inului Nr. 30 etagiu
btuv Karoiys <fi Lieimann. I.: po un an 10 fl., pe şese
Preţul Inserţlunllar: o seriă luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
ţarmond pe o oolână 6 ar. şi (IîT-uurx^-ei: de UDuLXXLlr^ecă, 23) Cu dusul în oasă: Pe un an
BOor. timbru pentru o publi 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni
care. Publicări mai dese după 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a.
fcariiă şi Învoială. său 15 bani. Atât abonamen
Eeolame pe pagina a 8-a o tele cât şi inserţiunile sunt
seriă 10 or. său 80 bani. a se plăti înainte.
Nr. 125—Anul LX. Braşov, Duminecă 8 (20) Iunie 1897.
Conferenţă episcopescă. Este o adevărată răsturnare de lor săi din ilustrul cor al episcopilor Din declaraţiunile lui Ignatiev
drept public canonic, ce se sevîr- romano-catolicî, de a dispune după se vede însă, că Ungurii s’au înşe
es_ şesce aici faţă cu eparchiile aparţi- plac
Numai c}ece (Ţi® ne mai ^ asupra destinelor bisericei ro lat amar. Ignatiev a spus’o curat,
part de viitârea conferenţă gene nătâre Metropoliei române de Alba- mâne unite. că dâcă Austro-Ungaria vrâ să stea
rală a credincioşilor, ce se va în Iulia. \ ----------------------------- în prieteniă cu Rusia, atunc! mai
truni în Cluşifi în causa autonomiei In faţa acestei lovituri care nu Conferenţă episcopatului român întâiu de tâte trebue se li-se facă
himericei române unite. este, decât un atentat cutezat la unit. Din isvor demn de credinţă dreptate Slavilor din Ungaria şi celor din
întrebarea privitâre la indepen viâţa bisericei române unite, nu pâte aflăm, că Escelenţa Sa Metropolitul Austria. Pănă atunci aşa-dâră nu pâte
denţa şi esiatenţa acestei biserici ro fi destul de mare îngrijirea, nu pot Victor Mihalyi a invitat pe Preasân- esista o prietiniă între aceste două
mânesc! este de-o însemnătate extra fi destul de energice măsurile, ce se ţiţii Epi&copî sufraganî de Oradea, Gherla state, de s’ar visita şi săruta or!
ordinară, aşa că dela uniunea Ar iau şi se vor lua din partea clerului şi Lugoş la o conferenţă, în care să cât de mult împăraţii lor.
dealului cu Ţâra ungurescă nu a şi a poporului român unit în apă se consulteze asupra posiţiei de luat l£tă, anume, ce a c}is Ignatiev
fost o cestiune mai gravă pentru rarea independenţei şi a caracteru şi a procedurei comune în faţa con cătră raportorul foiei militare din
Român!, de cum este acâsta. lui naţional al bisericei. gresului autonomiei romano-catolici Viena:
Seim de ce e vorba. De aceea nu putem, decât să lor din Ungaria. Locul întrunirei Da, raporturile nâstre ou Austro-
In tâte măsurile, ce s’au luat ne bucurăm, că în curend se vor în pote să fiâ Oradea-mare. Cercurile Ungaria au fost timp îndelungat punotul
pentru întrunirea viitorului congres truni şi arebiereii noştri uniţi într’o normative eclesiastice din Blaşiu, pe de cristalisaţiune al antagonismului statelor
catolic din Ungaria, biserica română conferenţă cu scop, de-a se consulta cât aflăm, declină dela sine participa europene; măoaroâ acâsta ou totul pe ne
unită a fost cu totul ignorată şi asupra ţinutei lor în acâstă gravă rea la congresul autonomiei catolice. dreptul, deâre-oe neînţelegerile între aoeste
trecută cu vederea. Acâsta ar fi în cestiune. două puteri nicl-odatâ n'au fost ele aşa,
sine ceva firesc, ce n’ar putâ se sur Soirea ni-a adus’o mai întâiu ca să nu se potă delătura. Direcţiunea
prindă pe nimeni, căci acolo unde f'âia bisericâscă din Blaşiu cjicend, Rusia şi Austro-Ungaria. contrară Slavilor, ce a început a se ivi în
e vorba de organisarea. autonomiei că episcopatul bisericei române unite Pilele acestea, raportorul din Austro-Ungaria după încheiarea dualismului,
romano - catolicilor, Românii uniţi vrâ să-şi marcheze posiţia, „după ce Petersburg al (Ţarului militar „Beich- s’a arătat şi în politica dinafară a mo-
n’au ce căuta. Fiind constituită ca pro- însu-şî Primatele unguresc a cerut wehr“ din Viena a avut o audienţă narcliiei, mai ales în urma ridicărei la pu
vinciă metropolitană independentă, părerea lui“. la generalul rus Ignatiev, unul din tere preponderentă a Ungariei, şi a dat
biserica română unită n’are nici un Convingerea nâstră este, că la diplomaţii cei mai distinşi ai Ru nasoere la frecări cu Rusia. Aoest ourent
amestec cu alte biserici şi este în acâstă conferenţă episcopâscă, des siei, care pe timpul Ţarului Nicolae trecător însă la noi înbotdâuna a fost con
drept a-şî organisa ea însa-şî pro pre care publicăm mai jos o infor- III a fost ministru şi are pănă as- siderat oa o neorenduiâlâ, ce trebue să în
pria sa autonomia deosebită. maţiune specială, nu se pâte tracta, tăcj! un rol conducător în politica ceteze la prima cercetare mai seriosă a
Acâsta e învederat. Dâr lucru decât de aceea, ce să facă archie- Rusiei. Ignatiev este tot-odată pre luorului. Eu, care am fost considerat ca
rile nu s’au desvoltat pe calea lor reii noştri în faţa faptului, că cu şedintele marei societăţi de binefa un duşman jurat al monarohiei austro-un-
firâscă. Dâcă a fost ignorată biserica desconsiderarea totală a drepturilor cere slave, care se estinde asupra gare, întotdâuna am trăit în prieteniă cu
română de Alba-Iulia la pregătirile bisericei lor, ei sunt învitaţî de Pri tuturor Slavilor din Europa, prin anumite persone distinse, cari îu nume
pentru întrunirea viitorului congres matele a se aşec}a la câda mesei urmare şi asupra Slavilor din Un rose răsboie au sigilat ou sângele lor cre
catolic, pus la cale de cătră guvern romano-catolicilor din congresul vii garia şi Austria. dinţa oătră imperiul şi domnitorul lor.
în înţelegere cu episcopatul ungu tor, care va avâ să decreteze con Din tâte aceste consideraţiunî Aceşti domni sciu forte bine, ce simţăminte
resc, causa a fost, nu respectarea topirea Metropoliei de Alba-Iulia în se dă o mare importanţă declara- am eu faţă cu Austro-Ungaria.
drepturilor de sine stătătore ale aces organismul bisericei catolce consti ţiunilor, ce Ignatiev le-a făcut înain
tei Metropolii, ci tocmai din con tutive unguresc!. Aoeste vederi ale mele nu le-am tăi
tea raportorului fâiei vienese faţă cu
tră, ignorarea desevîrşitâ a lor. S’au De a lua posiţiă în cestiunea Austria şi Ungaria. Mai ales în urma nuit nici faţă cu Slavii emigraţi din Aus
trecut cu vederea aceste drepturi, autonomiei în genere, ar fi acum visitei Majestăţii Sale la Petersburg, tria şi Ungaria. Cu patru ani înainte a tre
ca şi când n’ar mai esista o biserică prea târejiu. Acâstă posiţiă a trebuit Ungurii credeau, că de-acum înainte buit să-mi aud aspre imputări din partea
română unită şi ca şi când ar fi s’o ia episcopatul român unit de mult. aoestora pentru-oă, cum (ficeau ei, nu ne-am
lucrurile au să mârgă strună şi că
deja contopită cu biserica catolică Astăc}! se tractâză numai de atitu interesat de sortea lor. Atunoi am răspuns
cei din Rusia nu se vor mai inte
ungurescă. Acâsta reeşe din faptul, dinea faţă cu noua încercare de-a resa de loc de sârtea fraţilor lor aoestor contrari ai mei în următorul chip:
că, pe când se retace cu totul esis- zădărnici drepturile de sine stătătâre slav! din Ungaria, âr ei îşî vor putâ „Anume ce vreţi d-v6stră ? Ce să fa
tenţa Metropoliei române greco-ca- ale Metropoliei de Alba-Iulia şi Fă face mendrele şi mai departe ne- cem ? Vreţi dâră, ca Rusia se dedare res-
tolice, diecesele române unite sunt găraş. conturbaţi de nimenî, căutând a-i boiu Austro-Ungariei? Acâsta ar fi o ne
puse în rend cu diecesele romano- Sperăm firm, că răspunsul, ce-1 bunia, şi-mi ţin de datoriă patriotică a
maghiarisa cu fier şi foc, cum au
catolice şi sunt provocate a-şî alege vor da archiereii noştri Primatelui făcut şi pănă acum, fără ca să-ş! lupta în contra unei astfel de idei. Căoi
representanţii lor pentru viitorul con unguresc, va înţărca odată pentru strice pentru acâsta prietiniă cu un asemenea răsboiu, ohiar in caşul cel
gres al romano-catolicilor. tot-dâuna poftele acestuia şi a soţi Rusia. mai bun, nu ni-ar aduce nioi un folos. Să
FOILETONUL „GAZ. TRANS,* tatii la icâna Maicii sfinte în bise Fetiţa: Nu te teme! vom avâ unde să ne scutim. Vecji,
rică. Copilul: Dâmne, Domne! Ltă că acfî am îmbrăcat hainele cele
F a z a l a i c i i S f i n t e . Copilul: Precum face şi domni- că începe şi plâia. Ce va fi de noi nouă. Ce-ar c|ice mama, dâcă m’ar
şora din curte, câc! şi ea în tâtă aici. Se mergem, Firuţă la mama! vedâ cu ele tote ude?
— Dramă în patru acte. —
Dumineca cumpără câte-o lumină Fetiţa : (netedindu-i cu mâna obrazul). Copilul: Ah, aşa mă tem ! Dâr
Localisată de Antoniu Popp.
două pentru răposata ei mamă. Nu te teme! Ai nădejde în Dumne- dâcă va da vre-un lup peste noi?
(Urmare.)
Fetiţa: Aaşa, aşa! efeu, căci scii cum am învăţat în Fetiţa: N’avâ târnă; nu umblă
Actul II.
Copilul: Mă învoesc prea bucu catechism: pe aici lupi, numai iepuri şi paseri.
(O pădure. Pe un câmp din mijlocul Paserile şi iepurii nu-s mânioşi pe
„Ori şi unde-ai fi, gândesce,
pădurei, în apropierea unui copac, o fetiţă ros; dâr mă tem, că nu vom căpăta Dumne4eu de tin’ grijesce“. c o p i i . . . . Dâr kaidem, căci plouă
ca de 14 ani şi un copil de 11 — 12 ani, pentru frag! aşa mulţî bani, ca se
cumpărăm o lumină mare, cum Copilul: Uite, ce nor! grei se prea tare, se ne scutim. (Se duo şi se
în coşuleţele ce le au în mâni, culeg fră- sgulesc la trupina copacului).
cumpără domnişâra. lasă, şi ce strop! mari pică !
guţe (căpşune). Fetiţa: Acum nu-i modru se Copilul: Aşa mi-i de frig! (începe
Fetiţa : Ah ! Aic! ; în tufişul Fetiţa: Nu face nimic; noi vom a tremura).
cumpăra mai mică, numai se fiă lu putem pleca. Trebue se aşteptăm
acesta, atâtea am aflat, de mi-oiu pănă va înceta vremea asta. Fetiţa: Ţie, precum văd eu, ţi-i
umplâ eoşuleţul cu ele. mină, căcî Dumnetjeu nu caută la Copilul: Ce vom face aic! în frică şi nu frig. Stai, că-ţî pun cârpa
Copilul: In eoşuleţul meu, nu lumină, că cât e de mare, ci la mea pe spate, se te încălzesc!.
mai încap. E plin deja. inima care a dăruit’o. ploiă? Copilul: Nu-mi trebue, căci am
Fetiţa: Scii ce, Ionuţule, mâne Copilul: Bine, bine, der se gră Fetiţa: Pănă va înceta, se fu eu suman pe mine.
vom merge cu ele în curtea domnului bim, căcî ne ajunge nâptea. gim sub copacul cel de colea, căcî
printre crengile şi fruncjele lui dese, Fetiţa: Atunci nu tremura, ci
conte, şi vom căpăta pentru ele Fetiţa: Plecăm îndată, numai
nu va străbate ploia la noi. hai se ne rugăm Maicii sfinte, se
banî, zahar şi pită albă. puţin mai aşteptă, pănă le culeg pe
Copilul: Nu-m! pasa! Şi anul aceste de aic!. Copilul: Eu aş! mai vrâ se ple ne păzâscă.
trecut tot-acolo le-am dus! Copilul: Firuţă! căm, decât să stăm aici; căcî plâia (Amendoi îngenunche şi se rogă cu
Fetiţa: Din banii, ce-i vom că Fetiţa: Ce-i? asta pâte ţină pănă diminâţă. glas înalt):
păta, să cumpărăm şi noi o lumi- Copilul: N’ai vecjut, cum fulgeră Fetiţa: Nu se pâte! De ne va Maică sfântă, Maică drâptă,
nuţă, care se ardă pentru sufletul de tare? apuca plâia afară din pădure, nu Privirea spre noi ţi-o ’ndrâptă,
