Page 55 - 1897-06

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 131—1897.

Rămas bun, cjioe, iubita şi soumpa diverse treburi biserioescl şi parochiale. Eu tolul. Dumne4eu, care a pus margini vieţei unui popor, se pote măsura după numărul
mea soţiă, ou oare 40 de ani am gustat vă părăsesc, dâr voi oonduoeţî trebile sân­ omenesol; preste oari nu se p6te trece, asociaţiunilor de tot felul, ce se desvoltă
oale bune şi oele rele ale acestei vieţi. tei nâstre biseriol şi mai departe spre bi­ după cum 4ioe Scriptura, să fiă cu tine. la el.
Eu mă duo şi tu rămâi a mai purta sin­ nele parochiei. Yă rog să nu uitaţi, că Pie-ţl ţărâna uşâră şi memoria binecuvân­ Tdeile Occidentului au străbătut forte
K
gură saroina acestei vieţi. Nu despera sub am lucrat şi eu împreună ou voi spre în­ tată. Amin ! . încet în monarchia nostră.
*
saroina vieţii. Eu mă voiă ruga lui Dum- florirea biserioei nostre întru oât mi-au * * Ne aflam încă prea apropo de Orient.
ne4eu, să-ţl dea tănă, paoieuţă, constanţă, ajuns puterile! O tăoere mormentalâ urmă aoestei fru- In Austria esistă, ce e drept „Di©
oa să poţi purta saroina vieţii cu uşură­ Rămas bun, Românilor din comitatul mose vorbiri şi numai intonarea versului privii, oesterr. Natioualbank“ întemeiată
tate, pănă când venind şi tu unde mă duc Cluşiului, cu cari împreună am oondus tre­ următor, lucrat de învăţătorul din loc Iacob în 1816, pe ruinele băncii „Wiener Stadt-
eu acum, să ne vedem ârăşl şi să fim pu­ bile naţionale ale nostre, ale Românilor! Murăşan şi compus pentru cor bărbătesc zettelbank ; la 1819 s’a înfiinţat tot la
u
rurea ârăşl la-olaltă. Nu mă uita, iubită so­ Eu părăsesc acestâ lume, dâr voi nu vă de tinăru! universitar V. Şorban, ne făcu. Yiena „Erste osterr. Sparkassa ; în Un­
w
ţiă, şi de ţi-am greşit ceva, te rog să mă desouragiaţl, apăraţi oausa română mai de­ a părăsi terenul subbm, pe care ne-a fost garia cea d’întâiii cassă de păstrare s’a în­
ierţi! parte pănă va veni timpul, când spiritul ridicat frumosa vorbire. Etă versul: fiinţat la Braşov, sub numele „Kronstădter
Rămas bun, iubitul meu ginere, ou frăţietăţii celei adevărate va pătrunde pe Te duol, mare bărbate, Allgem. Sparkassa“, în 1835; în Pesta,
oare împreună am crescut pe iubiţii ne­ toţi fii patriei nostre fără osebire de na­ Lăsând în urma ta „Elso hazai takarek pânztâr“ la anul 1840
poţi, pentru oari te-ai făcut tată şi mamă, ţionalitate. Vă rog, să vă aduceţi aminte Loc gol de’nsemuătate, şi la 1841 „Hermannstăiter Allgemeine
u
numai oa să le poţi da crescere bună. Eu de mine! La cei de legea ta. Sparkassa în Sibiiu.
te las ou Dumne4eu să porţi de aici încolo Rămas bun, fragilor colegi, cu cari îm­ Te dud, oând legea-ţl sântă începuturi de tot modeste.
singur grija de iubiţii mei nepoţi, dee-ţl preună am convocat pre 29 Iunie a. c. con­ S’o aperi te gândeai, Progresele obţinute de asociaţiunile
Dumne4eu ajutor, oa să nu desperezl sub gresul în causa autonomiei bisericei ndstre Oând pentru-a ei isbândă şi institutele de bani din ţările eivilisate
saroina greutăţii, ce o vei avă singur a-o unite naţionale în aceste timpuri grele şi In frunte te puneai. însă, deodată cu oăderea feudalismului, au
purta în orescerea iubiţilor mei nepoţi! perioulose pentru autonomia aoumpei nos­ Tu-i chemi la consultare trebuit să-şi facă drum şi la noi în Tran­
Rămas bun, scumpii mei nepoţi, pe tre biseriol! Eu părăsăso aoâstă viâţă, pen- In luua Oireşenîi silvania.
cari dimpreună ou tatăl vostru v’am crescut tru-oă mârtea cea neîndurată mi-a curmat Ei vin l’a ta’ngropara Alte naţiuni conlocuitore au fost favo-
şi grijit oa lumina ochiului. Dumne4eu din firul vieţei. Voi rămâneţi ou D-4eu şi pur­ Tu pleci, te duci, la cerifi ! risate de împrejurări şi s’au putut cugeta
sfaturile oele neouprinse ale sale nu mi-a taţi lupta mai departe. Una doreso: oa spi­ Oonsoţii tăi de-o luptă mai curând la întemeiarea de aşe4&minte
permis, oa pănă în capăt să mă buour de ritul concordiei şi al bunei înţelegeri se vă Pe-al tău mormânt promit, pentru promovarea intereselor oonţionali-
resultatul crescerei vostre, care v’am dat’o lumineze şi conducă în cţiua ţinerei congre­ Oă chiar şl-o jertfă cruntă lor lor.
împreună cu tatăl vostru cel iubit; deci sului, ca biserica ndstrâ din aoâstă luptă Sunt gata de'mplimt. Pănă pe la anul 1870 vedem, că atât
vă las cu D-4?u în grija iubitului vostru periculosă pentru es’stenţa ei să iasă în- Oând neamul, legea, oare, concetăţenii noştri saşi, cât şi cei maghiari,
tată. Vă rog să nu mă uitaţi. Urmaţi sfa­ vingătore, ceea ce sperez firrn, că va şi fi, Când dreptul o pretiude, îşi au deja câte 10—15 institute de bani.
turile, oe vi-le-am dat în viâţă, oât am pe­ deoă fiii ei vor fi conduşi de spiritul bunei Atunci nu e putere Noi, Românii, nici n’am fost în stare
trecut ou voi, fiindu-ml fala şi bucuria mea! înţelegeri. D*4eu să bineouvinteze luorurile Din luptă a-i desprinde! a-ne cugeta la aşa ceva pănă pe la 1870.
Rămas bun, iubitele mele surori, iu­ congresului, oare eu nu am fericirea de Abia scăpasem de întunerecul poso­
biţii mei nepoţi şi nepote de surori şi a-1 pută desohide! Eternă amintire morit, în care gemusem sute de ani, în
Să-ţl fie. Somuu lin.
fraţi, şi consângenii şi afinii mei de a pro pe Rămas bun, iubiţilor Năsăudenî, pe Adio, la re’ntâinire, care, „afară de simbria muncei, nimica nu
şi de departe! Când părăsesc aoâstă viâţă, oari din graţia Măiestăţei Sale am fost fe­ Adio, în veol, Amin ! era al nostru .
u
în care, precum soiţi, nu avem de a ră­ ricit a vă conduce ca oăpitan suprem mai După acesta, imposantul conduot se întâiele nostre priviri, după sfârîma-
mână pentru totdâuna, oi numai până la rea lanţurilor iobăgescl, au fost îndreptate
mulţi ani! Martor îmi este D-4eu, oă cât puse în mişoare şi, urmărit de privirile cu­
un timp pentru unii mai sourt, pentru timp am fost la voi, numai binele distric­ rioşilor, a pornit cătră Valeasaoă, spre a-1 cătră acel sore încăl4itor, a le cărui raze
alţii mai lung, nu pot să nu rosteso şi oă- au fost pururea oprite ca se ajungă pănă
tului l’am oăutat. Oa om, fiind supus gre- aşe4a la odihna de veoî.
tră voi un ouvânt de despărţire : Dumne4eu şelelor, se pote să fi greşit şi eu în unele, la noi şi să ne lumineze — cătră scâle.
să vă dee înţelepciune, oa să urmaţi sfa­ Ajunşi la mormânt, d-1 Basiliu Po- Starea nostră materială era cu totul
Vă rog să mă iertaţi. D-4eu eu voi! ln- ăobă, directorul eseoutiv al „Economului *,
1
turile, oe vi-le-am dat în viâţă. Doresc să înapoiată.
florâsoă-vă ţinutul după dorinţa inimei mele! mai ţinu o frumâsă vorbire, pe oare vi-o
vă ajungeţi scopurile, ce le aveţi, să fiţi Până pe la 1870 încă nu se şterse-
Rămas bun, Escelenţă D-le Metropolit alătur aci*) după oare ne despărţirăm de
fericiţi. Urmaţi calea lui Dumne4eu, oăcl seră privilegiele altor concetăţeni. Aşa nu­
al meu, cu ai cărui auteoesorl în multe neuitatul nostru conducător, pe care l’tîm
atunci Dumne4eu va fi cu voi. Doreso, ea treburi bisericesc! şi naţionale m’am oon- mitele ţechurl (Ziinfte), societăţi industriale^
în oealaltă vieţă ârăşi să convenim, de sultat. Eu mă duo din lumea asta din sfa­ aşe4at acolo, unde nu este plâns, nici tân­ în cari Românii nu erau suferiţi, s’au şters
unde să nu ne mai despărţim, oi pururea tul atotputernicului D-4eu, tocmai în tim­ guire, dâr de unde nu este niol reîutoroere abia la 1872 prin art. de lege Y1II §. 83.
să fim ou Domnul. Yă rog să nu mă purile cele mai critice pentru biserica nostră, pe pământ. Niţu. Păn’aci tote industriele era monopolisate de
uitaţi! când asupra esistenţeî ei, ca biserică naţio­ Saşi şi Unguri. Er situaţia politică ne era
Rămas bun onoratului Directoriu al nală, se ivesc nori furtunoşî. Esoelenţa Ta cu totul nefavoritore, de altă parte aşe4&-
institutului de credit şi economii „Eoono- ai să conduci naia biserioei nostre tocmai După 25 de ani. mintele de bani din patriă, amintite mai
mui“! Rămas bun onoraţilor ofioiall şi mem­ în aceste timpuri furtunose. Eu ou mai Din „Monografia institutului de credit şi de economii sus, aveau scopul şi tendinţa principală,
bri ai oomisiunei de revisiune a aoestui mulţi foşti colegi mireni ai mei ain oon- „Albina“, scrisă la însărcinarea Direcţiunei din in­ de a ajutora, cu preferinţă, pe ai lor.
institut, ou oari împreună am condus acest vocat pre 29 Iunie, ce se apropie, un con­ cidentul jubileului de 25 de ani. Ţăranul român, scăpat de cătuşele
institut de multă binefacere pentru popo­ gres, în oare să ne oonsfătuim cum să iasă Am pus, Domnilor începutul începutului ! iobăgiei, în munca sa spornică era împe-
rul român din acest ţinut! Yă mulţămesc biserica nostră triumfătâre din parioulul, Consiliul de adm. cătră I adunare decat de cămătăria, care-1 fereca cu alte
pentru ajutorul, ce mi-l’aţl dat la condu­ oe o ameninţă în autonomia ei, garantată gen. a „Albinei . cătuşe.
11
cerea aoestui institut pănă la ultimele mele altcum prin legile tărei şi prin s. scaun Spiritul modern al civilisaţiunei pre­ Bietul muncitor, în cele mai multe
4ile din vieţa aeâsta. Dumne4eu să vă dea apostolio al Romei. Dâr sortea nu mi-a tinde dela fiă-care popor, care voiesce se caşuri nu avea nici de unde se împrumute,
graţia sa, ca să puteţi sta întru ajutor şi
conoes să fiu fericit a oonduoe aoel con­ fiă luat în considerare şi se joce un rol, seu, dâcă împrumuta de undeva, trebuia
suocesorului meu în conduoerea institutu­ gres. Insă sperez firm, că în îooul meu va ca el se dispună de prima liniă de avere se plătâscă 40, 100 şi mai multe procente.
lui, spre înflorirea lui! urma alt conducător ou puteri mai tinere propriă suficientă pentru de a-şi împlini In astfel de caşuri ruina lui era tot­
Rămas bun, poporani gr. cat. din deoât ale mele, sub a căruia conduoere misiunea. dâuna sigură.
Cluşiu, ou cari împreună ne consultam în oongresul va afla firul Ariadnei, oare vi- Un popor sărac devine desconsiderat Celelalte lipse a le nostre erau le-
l’a da în mână ca să puteţi, pe urma acelui şi strivit de popârele, cari dispun de ca­ gion: scole poporale, gimnasii, biserică etc.
fir, scâte scumpa nostră biserică din labi­ pitale considerabile. In asemeni împrejurări cine se şi
d-1 Mafteiu şi pe d-ra Smarandiţa şi rintul, în care să încărcă rău-voitorii ei a-o Progresele Angliei, Pranciei, Belgiei putea cugeta la o îmbunătăţire a stării po­
după aceea cu un plumb sec pe împinge. Yă doreso, Escelenţă, graţia Dum- sedatorese numai bogăţiilor lor. porului şi încă pe calea asocierii de ca­
Măria Ta. ne4eescă, spiritul şi tăria antecesorilor Aceste ţări au înţeles de mult spiri­ pitale ?
Contele: Mişeii de ei! (Cătră Ţă­ Escelenţei Vâstre, ca să puteţi scote soum­ tul secolului nostru: spiritul de asociare. Dâr, âtă!
ranca I-a:) Domniata cu fetiţa şi cu pa ndstră biserică din perioolul, care o Crâncenele răsboie, cari au sguduit Tocmai in acâstă situaţiă critică, în
copilaşul de acjî înainte vei şede în ameninţă, şi să puteţi salva autonomia ei Europa pe timpul lui Napoleon I, măsura timpul cel mai suprem, se ivesce ideia de
castelul meu. Eu ve voiu ţine cu pentru tote timpurile. Yă rog să-mî daţi luată de acesta prin închiderea continen­ a se constitui o societate română pe acţii,
tote cele de lipsă, şi ţi-oiu cresce ultima bin90uveutare arohierâscă, oa să tului contra industriei şi manufacturai en- cu scop „de <t procura poporului ţeran mij-
copiii. (Cătră a II Ţărancă) Domniata ies iertat din viâţă aeâsta. glese, au deschis ochii poporălor mai îna­ locele bănescî necesare pentru purtarea şi des-
te poţi duce cătră casă, der se nu Rămas bun, onorat pnblio, care ai intate, le-au deşteptat spre o munca bine- voltarea economiei sale, a ridica într’ensul
povestesc! nimănui nimic din cele bine-voit a-ml da aoâstă ultimă onore. făcătore, şi le vedem ridicându-se cu o spiritid de economia, a ridica, creditul real
aucjite; er domniata, Mafteiu, te du Dumue4eu ou toţii! putere neaşteptată şi, prin productele lor în ţărâ şi — astmod — prin operaţiunile ei,
la judele satului şi-i spune, că îndată * de industriă şi manufactură, le-am vă4ut a promova interesele economiei naţionale“. *)
se facă bine se vină pănă la mine. Aoum mergi, mărâţă umbră, pe care stăpânind atâta timp şi, în parte, le ve­ Idei frumose şi măreţe, de cari toţi
Ai înţeles? mult te-am iubit şi venerat în aoâstă vieţă, dem că stăpânesc şi astă4î asupra altor se încăl4iau, dâr fârte puţini credeau în
Mafteiu: înţeles, Măria ta! (Se mergi spre repausul etern, urmărit de acea popâră. realisarea lor.
duce). , iubire şi veneraţiune, ou oare te-am iubit Acesta, caa mai mare parte, au se o Neîncrederea publicului era cu atât
Contele: (cătră Smarandiţa, copii şi şi venerat în viâţă. mulţumâscă asocierilor de capitale, cari mai mare, cu cât ideia genială a eşit din
mama lor) Se mergem şi noi. (Cătră mai înainte erau concentrate în mânile capul unui simplu dascăl dela sate.
Mergi ou oousoiiuţa liniştită, oă ţi-ai
Ţăranca I-a) Ei, femeiă bună se ne împlinit datorinţa sântă, oare ai avut’o în unei clase privilegiate şi egoiste. Graţia însă Provedinţei, în sînul na-
t
întelnim sănătoşi şi mâne, când, Şi cu cât spiritul de asociare s’a ge-
viâţă, şi ou acea firmă speranţă, că oonsoţii ţiunei nâstre s’au găsit omeni luminaţi,
decă vei veni la noi, ţi-oiu dărui neralisat într’o ţâră, cu atâta bunăstarea
tăi de luptă vor continua ou onâre, cu bărbuţl de greutate, cari au înţeles vocea
ceva pentru tine şi pentru bărbatul materială şi civilisaţia ei, este mai supe­ acestui dascăl, şi cari împreună cu el şi-au
demnitate şi ou energiă lupta începută de
tău. Priceput’ai? ri oră. pus tote puterile şi i au dat tot concursul
tine, oa să âsă ou succesul dorit de tot
Ţeranca l-a: Priceput, Măria ta! Românul bine simţitor. Astfel, că fără temă de a fi desavuaţî, material şi moral pentru realisarea unei
(Se duc). putem susţină, că civilisaţia şi bunăstarea întreprinderi, a cărei reuşită nu se putea
s re
Mergi, 4i°i P răpausul etern, căol
(Cortina cade). aici nu avem cetate rămânătdre, ci oeea ce garanta.
(Finea va urma.) *) Vom publica o într’un număr viitor.
va să fiă căutăm — oa să grăesc cu Apos­ — Red. Statutele „Albinei din 187!, §. 1.
11