Page 25 - 1897-07

Nr. 148—1897. GAZETA T&ANSILVANIEI Pagina 5

-ori ai căscat gura ? răspuns: de 4 ori; etc., 2) că deşi i se spunea ce este, nu Pe 8 August n.: Adnnarea gen. a De altmintrelea, preoum am anuntat
când ai căscat întâiii ce ai <^is? răspuns: era în stare să-o resolve cum să cade. Tot desp. V (Selişte) al Asoc. trans. în Tilişca. erî, d-1 inspector de postă şi telegraf din
„f. N’a sciut bietul copil, că o deschiză­ la comput am mai observat, că, ajun­ Pe 22 August n.: — Adunarea gen. loc a cerut dela direcţiunea poştelor şi te­
tt
tură de gură e o silabă şi nici că ce-i su­ gând la Nrii 10, 100, 1000 n’a făcut nici a despărţ. XIII (Abrud) al Asoc. trans. în legrafelor din Oluşiu să faoă oeroetare des­
netul. Tot aşa de greu a mers şi cu re­ o aplicare şi cunoscinţă cu măsurile me­ Câmpeni. pre oaşul din întrebare.
producerea pieselor după cuprins cu cuvin­ trice, căci atunci ar fi trebuit să scie orl-ce La tote aceste adunări Românii sunt Şi pănă oe vom ouuosoe resultatul
tele lor. Aşa d. e. cetind un copil despre elev din anul din urmă al şcâlei, că un invitaţi a lua parte în număr cât de mare. oeroetărei trebue să fim lămuriţi asupra
tăbliţă, d-1 comisar întrâbă să-i spună cu hectolitru are 100 litre. unui lucru: La Tuşnad, unde merg stâţl
cuvintele lui ce scie despre tăbliţă. Dâr Din istoriă s’a esaminat despre Traian Intempinare. ospeţî român*, cea mai mare parte din Ro­
n’a sciut bietul copil nici că ce-i tăbliţa, şi Decebal şi despre Unguri, fără nici o mânia, se numeso la postă şi telegraf func­
Suntem rugaţi a publioa următârea
nici cari sunt părţile, nici că spre ce se privire la geografiă, din care s’a esaminat ţionari, cari nu sciu românesce!
întâmpinare:
folosesce. despre odaia de învăţământ, şi şcdlă, stra- Atâta e destul spre a oaracterisa pe
Braşov, 5 (17) Iub'e 1897.
Când vedl, oă şi copiii, cari ou anul de, despre âmenii din comună după ocu- deplin atenţiunea şi reounosoinţa, cu oare
-acesta părăsesc şcâla de tâte dilele cetesc paţiă, naţionalitate, punând în locul prim Onorate Domnule Redactor al „Casetei — abstragând dela d-1 Stănesou — sunt
1
Transilvaniei' . Cu mirare şi cu Dărere de
aşa de rău şi că la cetire şi cântă; când pe Nemţi apoi pe Români măcar că în rău văd în preţuita Gazetă a D-Vostră nr. întâmpinaţi număroşii ospeţî români, oarl
vecjî, că nu se observă nici o interpunc- Bujor afară de notarul, gendarmî, finanţl visitâză băile din Tuşnad.
143 din 1 (13) Iulie publicat pentru o te­
-ţiune; când ve^I, că nu scie nimic din ce şi 2 boltaşl jidovi, cart sunt unguri sâu ji­ legramă, ce am dat eu mai săptămânile
-a cetit să-ţi reproducă cu cuvintele pro­ dovi, nu se află picior de Nâmţ. Oe-a pro­ treoute la Ploesol, oă nu mi-s’a primit la
prii etc. O, atunci nu trebue să fii nu sciu pus d-1 învăţător la anul din urmă de şcolă ofioiul postai si telegrafio din Tuşnad, fiind MULTE ŞI DE TOATE.
-ce pedagog, ca să înţelegi, că în şcdla e pensul din învăţământul intuitiv pentru românesoe sorisă, oi numai după 5—6 âre.
d-lui învăţător nu s’a esplicat nici o piesă anul întâiu de şcdlă. Trebuia, ca bareml Acâsta nu este adevărat, oi fiind-oă, Catastrofă pe mare.
când s’a dus fiioa mea să predea telegrama,
de cetire cu privire la cuprins; nu s’a ţi­ dâcă n’a propus comitatele din ţâră, să fi
se afla în oficiu numai o domuişoră, acâsta Mai săptămânile trecute se întâmplă
nut nici o sâmă de principiile metodice şi făcut acâsta măcar cu comitatul nostru, ca primindu-i telegrama îi răspunde, oă nu o groznică catastrofă pe marea Marmoră,
didactice, ci totul s’a lăsat bunăvoinţei şi să se alâgă cel puţin cu atât elevii cari în scie românesoe şi nu înţelege telegrama şi aprâpe de portul dela Constantinopole.
diliginţei elevului. Nici bareml atâta n’a anul acesta părăsesc şcdla de tdte Zii ! - să i-o dea în limba maghiară; dânsa nu a
0 0
făcut, ca piesa, ce avea să-o dea ca lec- Ce bine ar fi fost să-şî fi împărţit d-1 învă­ voit, dâr a rugat’o să viă mai târZiu, oând Etă ce se scrie într’o epistolă din
e de faţă domnul. S’a dus după vre-o câ- Constantinopole despre catastrofa corăbiei
-ţiune, să-o cetâscă mai întâiii densul. ţător materialul din geografiă şi din tdte
te-va minute şi atunci a aflat în ofioiu „Reinbeck , care este unică în felul său :
u
Din matematică s’a esaminat cu cei obiectele pe săptămâni pentru fiă-care clasă. pe un domn. I-a predat telegrama şi dân­ Ca o corabiă să se cufunde întrun
din clasa I-iu numerii dela 1-10, âr cu cei Atunci ar fi mers alt cum. sul a primit’o fără a-i vorbi vre-o vorbă,
port aşa mare, încunjurată de atâtea alte
din clasa II pănă la 20 mental, făcându-se După limba maghiară, din care s’au pentru oare a fost mulţămită şi eu mul- corăbii de răsboiîî şi comerciale şi în fine,
numai operaţiunile două dintâiâ — adu­ cetit şi tradus unele piese, a urmat cân­ ţămit. în faţa a lor mii de privitori, acest lucru
narea şi subtragerea — şi numai un cas tarea bisericâscă, (troparul Floriilor — în­ Rămâind al D-Vostră de bine voitor: abia să se mai fi întâmplat vre-o dată,
de îmulţire — (2X3), la ce s’a răspuns, vierea cea de obşte) şi una naţională, după Tache Stănoscu.
decând e lumea. Căpitanul corăbiei putea
că de 2X3=5. Răspunsurile copiilor la cari, prin cuvinte alese adresate elevilor Pentru informarea cetitorilor noştri
întrebările învăţătorului au fost neîndestu- din partea Prea On. Dn. protopresbiter, de Duminecă observăm, oă în notiţa din să-şi scape atât viaţa sa, cât şi a feciorilor
litore. Nu sciau copiii răspunde cât face prin cari le pune la inimă folosele învă­ Nr. 143 al fâiei nostre întitulată „Reounos- săi, dâcă nu rămâneau pănă în ultimul
moment pe corabiă. Când corabia, aprope
'8-J-4, şi cât rămâne dâcă din 10 iai 6, 7. ţăturii şi urmarea cât mai regulată a şcdlei oinţă săouiâscă s’a raportat tocmai aoeea de port, începu a se cufunda, scăparea
a
A far’ de aceea nici nu s’a propus fiă-care şi bisericii, să închee esamenul. ce spune d-1 Tache Stănesou, că adecă la deja era imposibilă, deârece valurile şi
număr după cum a trebuit — măsurându- Acesta a fost decursul esamenului. D-1 ofioiul telegrafio din Tuşnad i s’a refusat vâltorile cele mart ce s’a produs, amenin­
se cum se cuvine la maşina de comput protopresbiter ca inspector districtual şi-a fiicei d-sale espedarea unei telegrame sorise ţau cu înec şi pe cele-lalte corăbii, ce se
spre a-şl câştiga noţiuni clare despre fiă- făcut datorinţa, mustrând şi dojenind pe românesoe pe ouvânt că domnişora tele- aflau mai în apropiere. Singur numai că­
care număr, ceea ce s’a putut vedea şi învăţător ca un ■ adevărat părinte pe fiiul grafistă oe se afla acolo nu scie românesce pitanului canonirei austro-ungare „Hum“,
din întrebarea pusă unui elev din partea său. Ar fi bine ca domnul învăţător să şi n’o înţelege şi i s’a cerut să predâ te­ îl succese a duce în apropierea corăbiei,
unui asistent: Cât e jumătate din 6? la ce pună aceste sfaturi la inimă, să se pună legrama în limba maghiară. ce se cufunda două luntri. Luntrile atât
învăţătorul prin răspunsul dat, că „frânge­ cu diliginţă pe învăţătură şi să nu petrdcă D-1 Stănesou mai reounâsne, oă nu­ s’au apropiat de corabia „Reinbeck“, ce se
11
rile nu le-a propus s’a compromis forte timpul cel scump în lene şi trândăvia. Căci mai după ce a sosit la ofioiu un funoţionar cufunda, încât una dintre luntri a fost aco­
înaintea celor de faţă. N’a poftit nimeni a nu pdte fi ruşine mai mare pe capul unui bărbătesc, acesta a prim't telegrama. Tot perită de valuri şi cufundată, âr un sub-
scrie frângerile său a le aduce la un nu­ învăţător, decât neîmplinirea datorinţii şi aoâsta s’a constatat şi în notiţa nostră. oficer şi doi matrozi, ce se aflau în luntre
mitor comun etc., dâr am poftit şi voiţi nu detrage nimic mai tare din vaza unui Rămâne acum desohisă numai oestiu- au scăpat de înec cu notul, âr alţi doi ma­
pofti totdâuna, ca la tractarea fiă-cârui nu­ învăţător atât faţă de colegi, cât şi faţă de nea timpului, care a trecut între refusarea trozi, fiind-că n’au sciut înota, s’au înecat.
măr prin nueluţe, puncte şi globurele la autorităţi, ca tocmai resultatului uni esa- şi primirea telegramei. D-1 T. Stănesou ne Privitorii de pe ţărm, cu toţii admi­
maşina de comput să se facă lumină în men rău. spune, că na este esact oe s’a raportat în rau curajul matrozilor, cari numai ei, pu-
mintea elevului despre tot şi t6te. Să scie X notiţa uâ9tră, oă ar fi trecut vre-o 5—6 nându-şl viaţa în pericul, au sărit întru
el, că 1 e numai 1, doi e făcut din 1 şi ore pănă la primire de cătră funoţionarul ajutorul soţilor lor.
mai 1 etc. (Vecjî şcola practică de Petri C o n v o c ă r i . bărbăteso. O privelisce pătrunZătâre a fost, când
■anul I, II III şi IV; vedî computele Ion Pe Z^a de 1 August st. n. este con- Acâsta însă este o întrebare de a căpitanul canoneirei „Hum“ şi-a adunat pe
'Popescu şi de Grigorie Borgovan). Stu- vooată: Adunarea generală a „Reuniunii doua mână. Luoru de căpetenia este, că
bord pe toţi feciorii, unde le făcu cunnâs-
w
dieză, d-le învăţător, cu diliginţă metodul femeilor rom. din Mediaş şi jur în Mediaş
telegrafiste despre oare e vorba, a cerut cut, că doi dintre consoţii lor nu mai sunt
cum trebue propus fiă-care număr şi vei (în şcola rom. gr. or.) — Adunarea gene­
să ’i se dea telegrama în limba maghiară. în viaţă şi acolo (pe bord) le comanda
vedea, că nu vei mai dice, că frângerile rală a despărţământului al XU-lea al Asoc.
Acesta este faptul, oare ne privesoe. Alta căpitanul: „spre rugăciune !* Acesta fu pri­
nu le-ai propus. trans. în Alba-lulia. — Adunarea despăr­ este, dâoă d-1 Stănesou personal nu do- mul act funebral pentru cei doi matrozi
Un elev din anul din urmă al şcolei ţământului Cohalm al Asociaţiunii transil­ resce, ca telegrafiste dela Tuşnad să fiă istrienl. însăşi ex-împărătâsa Eugenia merse
<n’a fost în stare să adune pe 3, 4 şi 8, vane în Cohalm. trasă la răspundere. D-sa, se vede, a ier- pe corabiă, esprimându-şî condolenţa faţă
pănă ce n’a făcut acâsta pe degede-. Din Pe 2 August nAdunarea gen. a tat’o şi acâsta caracterisâză bunătatea ini- de căpitan pentru perderea celor doi ma­
w
temele date la tablă m’am convins 1) că „Reuniunei fem. rom. Sălăgene în JJnimăt. mei d-sale. Datoria nâstră publioistică trozi.
copilul nu scie ce fel de operaţiune este — Tot aci se va ţine şi adunarea gen. a însă ne impune să fim ou mai mare ri- *
‘tema dată de învăţător; de era subtragere despărţăm. XYI (Sdlâgean-Chiorean) al Asoc. gore faţă ou asemeni oasurl, oarl se ivesc Legenda satului Doroşouţî din Bucovina.
copilul Zicea,) că e înmulţire, ori adunare trans. aprâpe cjilnio în tâte părţile. Pe malul Nistrului se întinde astăZl

— 0 fi, moşule ! Dâr aşa să face dâră Şi bătrânii, după ce îşi mai vorbiră niol nu mă pricep, şi apoi oum ne-a ară­ — Nicolae Rădăcina şi Dinu Mun­
în barbă; anul ăsta o palmă, la anul alta, între ei, se despărţiră tot buni prieteni ca tat angineru aşa am înrrat în stăpânire teanul strigă aprodul de trei ori din foi­
.şi o să te pomenesci odată fără pământ. mai înainte. atunol. şorul tribunalului. Şi amândoi moşnegii,
Pe când vorbiau ei, toomai trecea — Da ce-ţl spuse, moşule? întreba — Moşule, nu mi-1 dai să mă uit şi tremurând de mânie şi de bătrâneţe, suiau,
-şi Dinu, oare venea să mai vorbesoă ou advooatul oare eşise din casă, văZând pe eu la el? cine mai scie de a câta âră, scările drep-
moş Nioolae de seceta, ou oare îi pedep­ Dinu plecând. — Bucuros, răspunse bătrânul, şi tăţei.
80
sise DumneZeu, de li-se uscase tot po- — Ce să Z'°ă, domnule advooat? Z' intrând în oasă, se întârse ou un sul de Etă-i în sfârşit înaintea judecătorilor,
•umbul. oă Gheorghe al Catrinei e vinovat şi că o hărţii afumat şi legat cu o şuviţă de oâlţ. aşeZaţl la spatele advocaţilor, cari îşi su-
Advooatul văZeudu-1 venind, intră în palmă de pământ nu e lucru mare. Advooatul, după ce-1 desfăcu şi se rîdeau unul altuia înainte de a începe să
casă, âr moş Nicolae, eşindn-i înainte, îl — Să nu asoulţl, moşule, oă de şiret uită mult la el şi după oe întrebă pe moş- vorbâscă.
sprijini ou vorba: oe e ţi-a spus aşa. D-ta fă cum vrei, dâr nâg, ce stăpâneşte, uitându-se mereu la Şi când au început, au vorbit mult
80
eu ounoso legea şi ou vremea o să rămâi plan şi făcându-se oă se gândesoe Z’ : şi unul şi altul, ca să ară te că nu sunt
— Bine că venişl, Dinule, să mă cert plătiţi de geaba, dâr în vorbire mai mult
fără pământ. — Moşule, d-ta eşti înootropit. de Dinu
cu tine. Dâr bine, omule, tu n’ai văZut, să certau între ei, de cât să apere drep­
— Apoi ou un rao tot sărac; pentru cel puţin ou 5 stânjeni de pământ!
când ai pus stoborii, oă ai intrat peste tul mojnegilor, cart îl plătiseră, căci drep­
atâta luoru nu-mi strio eu cinstea ou Dinu. De aoi înainte ţinte pânză să nu te
mine aprâpe ou o palmă? tul lor era pacea în care trăiseră din co­
— Pote să vie vremea oând un de­ rupi; începură certurile şi pe urmă jude-
— Ba am văZut, dâr nu e o palmă, oăţile, şi aceşti doi bătrâni, cari trăiseră pilăria.
get de pământ o să praţaâsoâ mai mult
o fi ca un lat de mâDă. Ş’apoi nu sunt eu din oopilărie împreună, iubindu-se şi înţe- După ce osteniră advocaţii vorbind
86
deoât un deget de aur, Zi advooatul.
vinovat: Gheorghe al Catrinei, că i-am legându-se, nu mai isprăviau judeoăţile. şi judecătorii ascultându-i, preşedintele ceti
— Atunci, n’o mai fi niol oeauşe de
plătit lui trei lei d9 lucru, că eu m’am bro­ De doi ani erau mereu pe drumuri şi ohel- cu glas tare sentinţa prin care să respin­
mine, răspunse Nioolae.
dit pe Gilort, pe la fiă-mea, oă îmi trimi­ tuiseră bieţii omeni tot oe agonisiseră în gea cererea lui Nicolae ca nefondată, obli-
sese vorbă giuerimeu, că trage să moră ; — Ia asoultâ, moşule, Dumneata ai tinereţe, pănă rămăseseră în sapă de lemn, gându-1 şi la cheltuell de judecată.
mulţumeso lui DumneZeu că a scăpat. Der oeva hârtii pentru pământul oarei ai? biet, plătind la citaţii peste citaţii şi ad­ Oftară amândoi bătrânii, unul de du­
nu e nimio, Nicolae ; oând s’o învechi gar­ — Dâr cum să n’am, domnule, oă vocaţi, cari în loo să-i împaoe, mai rău îi rere şi de năcaz, altul că scăpase de o
dul, şî-o trebui să-l faci tu, o’o să-ţi vie planul de hotărnioie, când a fost de ne-a învrăjbiau. grije ce îi stătuse pe inimă ca o piatră de
rândul, să-l dai mai spre mine ou vre-o împărţit, a rămas la mine; dâr să-ţi spun mâră; Şi când au eşit afară din sala tri-
palmă. drept nu m’am uitat niol-odată în el, oă * bunanului, plângea moş Nicolae de ţi se