Page 101 - 1897-08

MisţiiM. itisMitniniiti, „gazeta" iese îi m-tare iţi.
» îlpă^TiIi ADonaieMe pentru Ausiro-Uagana:
3raţ?T( piaţa saars SO Pe un an 12 fi., pe şâse luni
6 fi., pe trei luni 3 fi.
3'jriZ')?l nef*5'!)(M$B KH ?*'
pelaumo. — HnjQu»s)îi'psa au *r. N-rii de Oumlnsoâ 2 B. pe an.
î«-Uim«ţ Pentru România si străinătate;
IIISERATE 80 primesc la Adml- Pe un an 40 franol, pe şăse
nl«traţlun8ln Braşov şi 3» nî- luni 20 fr., pe trei luni 10 Ir.
snătArele Birouri do ormolurT: N-rii de Duminecă 8 franol.
în Yiona: Jf. Ihtktt, Kmnrich
Sthakk, Rudolf Mosu, A. Ovptlfts Se prenumără la tfite oficiere
Sachfolger; Anton Ovptlik, J. poştale din întru oi din afară
Danneocr, In Budapesta : A. Y. a şi la dd. aoieotori.
Ocldbergerg, Ickitem Btmat; in tunamnitnl pentru Braşov
Bucuiesci: Ag$nct Nava», Bco- administraţiunea, piaţa mare,
euxsale de Soumanie; în Ham- târgul Inului Nr. 30 etagiu
burg: Karoi]fi & IAtbmann. I.: pe un an 10 fi., pe şese
Preţul Inaerţlunllor: o seria luni 6 fi., pe trei luni 2 fi. 50 or.
garmond pe e ooldnă B or. şi Cu dusul în casă: Pe un an
80or. timbru pentru o pnbli- (ZbT-uiDncLer de ZDiojrrLl:n.ecă, 35) 12 fi., pe 0 luni 6 11., pe trei luni
eare. Publicări mai doao după 3 fi. Un esemplar 5 or. v. a.
tarilă şi Învoiala. său 15 bani. Atât abonamen­
Seolame pe pagina a lî-a o tele căt şi inserţiunile sunt
ieriă 10 cr. sriu 80 bani. a se plăti înainte.
Nr. 192.—Anul LX. Braşov, Sâmbăfă-Dummecă 31 August (12 Septemvre) 1897.

•f David br. Urs de Marginea. pentru apărarea şi susţinerea acelor Ce-i drept, fdia catolică ma­ lui să iâsă de-asupra. Mai bine cjis,
ce
redute ale limbei şi culturei române. ghiară îşî face curagiu şi 4i > că ministrul-preşedinte ar vre să-i facă
O telegramă ce am primit'o Şi ca să le dea o dovadă şi la dâcă guvernul umblă cu planuri, de a pe Sârbî, ca ei să-şî taie creanga
asâră ne-a adus durerdsa scire, că mdrtea sa, cum trebue să lucreze şi le zădărnici independenţa bisericăscă, de sub picidre, pentru ca el să-şî
David Baron Urs de Marginea, co­ să jertfescă, şi-a testat întrega sa atunci se înşelă, căci ei (catolicii) nu spele la urmă mânile şi să se scape
lonel c. r. în retragere, a răposat în avere pentru scopuri şcolare. vor suferi cu nici un preţ vre-o schim­ de orî-ce răspundere.
Sibiiu erî dimineţă. Yităz în răsboiu şi mare şi ge­ bare nefavorabilă în sînul bisericei pilele acestea s’au ţinut la Pesta
S'a dus aşadâră dintre noi ilus- neros fiiu al neamului său în lucra­ lor. Der ni-se pare, că acesta e cu- câteva conferenţe cu Serbii, la carî
rul şi vrednicul president al comi­ rea pacînică a progresului, Urs de ragiul celui ce strigă! „luaţi-1 de pe br. Banffy a cbiămat pe diferiţi frun­
tetului, ce conduce administrarea Marginea şi-a câştigat titlul de eternă mine că-1 omor!“ taşi ai bisericei sârbescî. Mai întâiu
fondurilor scolastice ale foştilor gră­ recunoscinţă a naţiunei sale! Chiar acum, pe c}iua de 17 Sep­ a cbiămat pe câţîva representanţî
niceri din regimentul I. român; s’a temvre st. n. era să se convdce o ai Sârbilor naţionalişti, carî formeză
dus cu el decorea şi mândria aces­ Lupte pentru autonomia bise- conferenţă a episcopilor catolici pen­ majoritatea în congres, dâr n’a pu­
tui regiment, a încetat a mai bate tru a se sfătui în faţa celor de fă­ tut ajunge cu ei la nicî un rezultat.
inima caldă şi nobilă a unui învă­ ricescă. cut acum în ajunul concbiămării A cbiămat după aceea câţîva re­
păiat Român, tot-dâuna condus de De când a venit la putere gu­ congresului autonomie al romano- presentanţî ai Sârbilor moderaţi, dâr
dorul de-a vede înaintând causa cea vernul Banffy, nemulţamirea şi amă­ catolicilor. nicî cu aceştia n’a putut s’o scdtă
drâptă atât de mult strîmtorată şi răciunea între popdrele acestui stat, Acestă conferenţă însă, după la căpătâi u, căci Banffy nu lasă ni­
părăginită a naţiunei sale; s’a dus dm ce era mare înainte, astăcjî a cum ne spun foile din Budapesta, mic din ale lui.
unul din ostaşii cei mai meritaţi, ajuns să fia îmjecit mai mare. Mai s’a amânat pe mai tânjiu. P6te că Fdrte bine 4i° organul lui
e
harnici şi viteji, cari au fost în vre­ de demult cel puţin Ungurii se ară­ şi acestă amânare a fost pricinuită Zicby, că Banffy sub cuvânt de-a
muri grele un racjim al tronului şi tau mai mulţămiţî şi se îndestuliau de greutăţile, ce se pun în calea regula autonomia bisericei sârbescî,
al patriei; nu mai este între noi a se desfăta în persecuţiunile îndrep­ realisării autonomiei catolicilor. vre să subjuge cu totul acâstă bise­
bărbatul de caracter firm, care avea tate în contra Românilor şi a ce­ A voit guvernul cu vlădicii ca­ rică, despoindu-o de drepturile şi in­
inimă şi înţelegere pentru tot ce e lorlalte popore nemaghiare. Ac[î însă tolici să îmbuce şi biserica română dependenţa sa. Pentru ca să-şî as­
bun, frumos, nobil şi folositor socie­ îi vedem şi pe ei, seu partea cea unită cu acestă ocasiune, der după cundă planurile s’a prefăcut, că e
tăţii în care trăia. mare din ei, ţipând şi strigând ca cum arată semnele se vor îneca un binevoitor al Sârbilor, că numai
Cine a fost baronul Urs de Mar- din gura şerpelui, căci îmbuibaţi şi înainte de a-şî fi plântat dinţii în pentru a-le face bine a permis con­
gina ne spun faptele sale măreţe de I desmierdaţî, cum au fost întot-dăuna, bucătura, după care rămnesc. vocarea congresului lor bisericesc,
pe câmpurile de bătaie, ca militar, îi ustură rău de tot, când Banffy şi Decă acum înşi-şî catolicii un­ că ţine semă de-plângerile lor şi de
şi ne arată activitatea sa neobosită cu clica lui dela putere mai slobode guri îşî văd ameninţate interesele aceea îi cbiamă la conferenţe în
şi mult roditdre pe toto terenele din când în când câte-o plesnitură bisericei lor şi privesc cu îngrijire Budapesta etc., dâr de fapt el ur-
vieţei ndstre cetăţenescî şi naţionale. din biciu şi peste pielea lor cea mole asupra viitorului congres autonomie, măresce scopuri egoistice şi duşmă-
Unde numai a fost lipsă de sprijin şi subţire. apoi la ce să se mai potă aştepta ndse naţionalităţii sârbescî. Banffy
şi ajutor, er mai ales în brazda cul- Cei ce ţipă mai muit şi mai dela bunăvoinţa guvernului şi dela vre să arunce numai răspunderea
turei ndstre naţionale, răposatul era tare în timpul de faţă sunt Ungurii acest congres Românii uniţî, a că­ asupra Sârbilor, eficend la urmă, că
tot-deuna intre cei dintâi, cari pu­ catolici. Ei an început să simtă, ca ror biserică naţională este privită el tdte le-a încercat, der Sârbii sunt
neau umărul şi aduceu jertfe. este ceva necurat în planurile, ce ca şi când n’ar mai esista şi carî neînduplecaţi. Haid’ decî să tragem
Baronul Urs a avut parte în­ le urnesce ministrul-preşedinte Banffy sunt tractaţi în tdte ca c6dă a-ca­ dungă peste tdte ale lor şi ceea ce
semnată la înfiinţarea instituţiunelor cu organisarea autonomiei tor bisericescî. tolicilor unguri? n’am putut face cu buna, să facem
ndstre culturale şi economice, el a Foia catolică „Alkotmâny“ publică Şi nu mai puţin strîmtorată este cu puterea!
fost cel mai călduros amic al scd- în numărul său cel mai nou un ar- acjî biserica greco-orientală a Şerbilor din Acesta este sfîrşitul, la care vrâ
lelor române şi una din îngrijirile ticul de fond în causa acesta, din Ungaria, care şi ea ţintesce la o or- s’ajungă Banffy. Decă nu-i va succede
sale cele mai mari erau scdlele nos- care se vede, că catolicii sunt forte ganisare definitivă a autonomiei sale, să înduplece pe Sârbî de a vota sta­
tre grăniţerescî, din car! odinioră a îngrijaţî şi tare puţină speranţă au aşa cum pretind interesele de viaţă tutul unitar după propunerea, pofta
eşit şi el. Cu stăruinţă de fer, el a dela autonomia promisă; de-o parte ale poporului sârbesc. şi dorinţa guvernului unguresc, atuncî
contribuit puternic la înflorirea lor. se tem, că guvernul îşi va lua prea Seim, că congresul autonomie al va veni acest guvern cu poruncile
der sortea nu l’a scutit de amarul multa putere asupra bisericei, făcând Şerbilor a fost amânat, din causă, şi va face cum va sci.
De a le vedă acuma la adânci bă­ din ea o unâltă a politicei sale, de că majoritatea membrilor congre- Acesta o simt fdrte bine Sârbii,
trâneţe atinse de bruma şovinismu­ alta, că va căuta să-şî împlânte ghiu­ sualî n’a voit cu nici un chip să carî sunt cătrăniţi ca nicî-odată.
lui distrugător, ce se manifestă în lele în averile bisericescî. Ce-i mai lucreze la congres după porunca lui Chiar şi aceia dintre ei, carî întot-
faptele volnice a-le contrarilor cul- mult, între preoţii catolici a mai in­ Banffy. deuna au jucat rolul unor slugi ple­
turei ndstre naţionale. trat şi frica, că prin autonomia U-se De când s’a amânat congresul cate faţă de guvern, au început
S’a dus cu speranţa, că cei ce va deschide laicilor o uşă prea mare pen­ sârbesc, Banffy mereu îşî bate ca­ acum se simţâ nedreptatea şi să se
au rămas după el vor fi. demni de tru de-a intra în biserică, luând puterea pul, cum să facă ca pe Sârbî să-i amărască.
munca lui şi nu vor obosi în a lupta din mâna preoţilor. împace, der aşa, ca totu-şî voinţa

FOILETONUL „GAZ. TRANrf." bătrâni, aşa vreu eu şi aşa vre şi te-ai purtat voinicesce, mai slujit Pavel era amărît în sufletul lui
Dumne4eu sfântul, dragul şi milos­ omenesce, etă-ţî dau dreptate, ca de vorbele, ce i-le spunea frate-so,
tivul de el!“ Nu aşa a 4i tata, să poţi fi primar la voi în sat, din Radu, dâr el era om blând din fire
3
0 inimă nobilă. nene Radule? casa părinţilor tăi nimenea să nu te şi neumblat în lume, credea, că pâte
Aşa se cerca cu buna şi cu fru­ potă mişca. Decă care cumva s’or să fiă drept ce spune Radu şi se şi
Nene Radule, nu-i bine ; cţău nu-i mosul Pavelu Turcului se adeve- pune cu sila se te scâtă, prinde ce temea de el, că venise din cătane
bine ce faci dumniata cu mine. Acu, râscă fratelui seu Radu, că n’are ţi-a pica ’n mână şi dă-i la mir, că cu un piştol, numai cât un cucuruz,
unde-s eu mai mic, mai prost, mai drept să-l scdţă din casa părinţilor, nime nu te pdte judeca! Aşa mi-a der pocnia al dracului şi eşau din
lud, mai nepriceput, dumniata ai vrâ ci că se cade — după obiceiul din spus chiar împăratul cu gura lui şi el glonţele fluerând.
să iai totul, âr eu să rămân ca cei bătrâni şi după spusa bătrânului de vorba lui mă ţin, d6ră am jurat Mult îşî frământa bietul Pavel
aduşi de apă, ca cei rămaşi de foc, Radu a tatălui lor, — să cade, ca să-l ascult 4i şi nOptea, pe apă şi mintea, ce să facă? Omenii îl în­
ua
4ău nu-i bine, nene Radule, gân- Radu, adecă feciorul cel mai mare, pe uscat. Apoi să nu-1 ascult? Ai văţau unii într’o formă, unii într’alta;
desce-te la suflet. Este colo sus în să iasă din vatra părintescă şi să pofti tu să fac ce 4i°î fu şi ce spui mai că: nu te lăsa, că ddră tu eşti
ceriu un Dumne4eu, scii cum ne se aşe4e în fundul grădinei. că a 4is tata? Nicî tu nu eşti, nicî mai mic, ţie ţi-se cuvine să rămâni
învăţa tata — fiă iertat — şi ăla Der Radu scia multe, fusese tata n’a fost împărat; cui i-am ju­ în vatra părintescă. Alţii îl înfricau:
— ve4î dumniata — bate pe cei cătană vre-o opt ani de 4ile, p’acolo rat, pe acela îl ascult! Din casa asta ba dă-i tu bună pace să stea Radu
păcătoşi! Fi bun, nene Radule, şi învăţase tdte vicleniile şi nicî grijă nu mă duc; du-te tu în fundul gră­ în casă, că-i cu capul în mână, are
adu-ţî aminte de vorbele tatii, când nu avea de ceea ce spune frate-so dinii, împărţim grădina 'n două de-a piştol, şi de are şi dreptăţi dela îm­
a murit: „Tu Radule vei merge în Pavel. El da din umeri, şi 4i°ea: latul, pe jumătatea ta nu mă mes­ păratul, precum se laudă, atuncî
fundul gradinei, acolo-ţî vei face „Cui nu-i place •— ducă-se ; pe mine tec, pe jumătatea mea n’ai ce căuta. pote face o posnă.
casă şi şură şi grajd şi hambar şi de aci nime nu mă pote scdte, nicî Pănă ’n primăvară, de vrei, stăi cu Muierea lui Pavel, Rosalia,
fântână. Frate-to Pavel are să-ţî dee chiar vlădica, necum tu, că eu am mine, nu te opresc, cu tdte că te-aşî plângea şi se căia, că s’a măritat
ajutor cu carul şi cu palma pănă se slujit pe împăratul şi când am ple­ pute scote în drum, der nu vrâu. după el, nu că ddră nu i-ar fi fost
ţi-le ve4î gata; âr el, adecă Pavel, cat spre casă — de mi-am luat ră­ Fără, la primăvară, ve4î şi-ţî fă casă drag, der se temea, că cumnatu-s’o
ca mai mic se cade să rămână în mas bun dela el — mi-a pus mâna în fundul grădinei, orî te mută la so- Radu i-a scote din casă, ba li-a mai
locui părintesc, aşa-i obiceiul din pe umăr şi mi-a spus aşa: Radule, cru-t’o—nu te opresc, nu-ţî am gr.ija“. face şi alte bazaconii. Plângea de