Page 22 - 1897-08
P. 22
Padina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 175—1897
Amarîciunea Şerbilor din Ungaria. Zice, că patriarchul n’a avut dreptul Limba juraţilor. al ţărei, nici nu se pot imediat înţelege.
se hotărască prin votul seu în favo Dăr propunerea acăsta îşi are basa sa
F6rte mare amărîciune dom- rul candidatului minorităţii şi cu vo In 4 (16) August a. c. s’a des-
nesce acjî în sînul poporului serbesc tul seu de episcop şi tot-odată şi bătut în camera magnaţilor dm Bu şi în legile, ce sunt în vigăre.
din Ungaria. N’a fost de-ajuns, că de preşedinte, ca patriarch, se trân- dapesta proiectul de lege privitor Adecă §-ul 7 al art. de lege XLIV:
congresul lor naţional bisericesc după tescă pe candidatul majorităţii. Cam la curtea cu juraţi. Cu ocasiuea 1868 dispune următârele (cetesce legea din
atâtea şicanărî şi uneltiri a fost în în asemenea mod scriu şi alte foi ac6sta membrul camerei, d-1 Dr. losif cuvânt în cuvânt) va să cŞicâ asigurăză sub
fine amânat, dăr la asta s’a mai serbescî, esprimându-şî t6te indigna Gali a ţinut următbrea vorbire: , ore-carl condiţiunî naţionalităţilor nema-
adaus în cele din urmă şi alegerea rea şi amărîciunea atât pentru cele La finea primei alinee a §-ului 4 din i ghiare folosirea limbei lor, adecă a limbei
noului episcop al Budei, Lucian Bog- întâmplate cu congresul, cât şi pen proiectul de lege despre „curtea cu juraţi" maghiare — declarată de limbă protocolară
danovieî, — alegere, contra căreia tru modul cum s’a făcut alegerea înaintea cuvintelor „decă, sâu" ar trebui a jurisdicţiunii — înaintea judecătorielor şi
Serbii de asemenea ridică mari noului episcop Bogdanovicî, rudenia intercalate cuvintele „şi dâoă afară de acesta în căuşele civile, unde numai escepţional
plângeri. patriarchului. în părţile ţărei, unde se află naţionalităţi se pote pretinde înfăţişarea necondiţionată
In ce privesce congresul, etă mixte, va pricepe (juratul) una din acele în persănă a partidelor, şi în consecinţă
ce spune fbia naţională serbăscă limbi ne-maghiare, care e obicinuită pe te cu acăsta §-ul 27 al aceleiaşi legi prescrie,
„Zastava“ din Neoplanta: O statistică a Maghiarilor de ritoriul respectivei judecătorii şi formeză că de judi să se aplice din feliurite naţio
Pentru târîrea nedrâpta a persânei cinci piţideDupă datele comunicate limba protocolară a jurisdicţiunii acelui nalităţi persâne, cari înţeleg şi vorbecc pe
deplin limbele necesare.
regelui în aotivitatea congresului, trebue de ministeriul ungureso de interne, în pri teritoriu".
ca să se pocăescă cineva. Afară de baronul mul semestru al anului curent şi au ma- Necesitatea acestei modificaţiunî o Din punct de vedere al necesităţii
Nioohel, va avâ şi patriarchul să simţâ ur ghiarisat numele ou „permisiune" ministe motivez cu următârele : acestei ounoscinţe de limbi ordinâză întoc
mările acestui luoru. Stâua patriarchului rială 822 persâne. Dintre acestea 270, va O condiţiune cardinală, de comun mai §-ul 4 din art. de lege IV. 1869, care
că
începe în mod rapid să se întunece în ochii să Z' aprâpe 33°/ , sunt din Budapesta. primită, a funcţionării corecte a juriului — se referă deja la judecătoriile denumite de
0
cercurilor curţii. Aceste cercuri soiu deja, Ceilalţi sunt de prin oraşele din provincia, pe lângă eoncederea liberei apreţiărl a do guvern, ca numirile jucjilor la judecătoriile
oâ hierarohia nâstră nu mai are niol o tre şi anume din Arad 19, din Timişâra 12, vezilor — e aceea, ca sentinţa să şi-o potă de I-a instanţă să se facă avându-se în ve
cere înaintea poporului sârbeso; de aseme Vaţ 12, Dobriţin 11; din tote celelalte basa juriul pe impresiunea câştigată din dere capacitatea prescrisă pentru jutjl în
nea soiu, că chiar şi în sînul hierarchiei oraşe mai puţin; din Braşov, Sibiiu eto. nemijlocita pertractare şi procedură de do §§ -ii 6 şi 7, încât e possibil din sînul teri
numai câte unul. După posiţiă şi ooupa- toriului tribunalului de I-a instanţă şi în
domnesce discordia. vedi, ce se desvoltă imediat înaintea sa,
De altă parte cercurile amintite au ţiune, cei mai mulţi dintre cei ce şi-au ma- prin urmare din fasiunile inculpatului şi a conformitate cu disposiţiunile §-ului 27 din
ghiansat numele sunt studenţi şi copii mi~ art. de lege XLIV. 1868 cu considerare
înoeput să se convingă, că poporul sârbeso martorilor, imediat esprimate înaintea sa,
norenî, anume 86; funcţionari privaţi (pote emitabilă la individii feluritelor naţionali
e oon8ciu de tote drepturile sale, oă-şl va precum şi pe acea impresiune, ce şi-o câş
apăra ou tenacitate aceste drepturi şi că scriitoraşi aplioaţl prin oanoelariile advoca tigă dm alte împrejurări, cari se ivesc cu tăţi de pe teritoriul respectivului tribunal.
ţilor unguri eto.) 54; funoţionarl de ai sta Deducţiunea contrară, ce se face din
în oele din urmă aoestui popor ar trebui să ocasiunea fassionării, şi cari de multe-orl
’i se faoă dreptate şi să-l împaoe. Deputaţii tului 45; funcţionari dela căile ferate 33; reoglindezâ starea sufletâscă a acelora ; însă §-ul 13 al leg’i de naţionalitate, e după
congresului vor da o proclamaţiune cătră învăţători (de-ai şoâlelor jidano-maghiare) acostă impressiune va fi — firesce — forte părerea mea cu atât mai vîrtos greşită, cu
32; profesori 9; forestieri 8; notari 13; cât acesta e mai vechiă, aceea însă e lege
popor, în care vor descrie lupta, ce au defectuoscă, decă membrii colegiului de ju
medici 8 etc.; industriaşi 45, oalfe de in mai nouă.
avut’o ei cu Banffy şi ou patriarchul, pe raţi nu pricep pe inculpat, seu pe martori
dustriaşi 69, comercianţi 51, calfe de co Se 'pote dâră cu drept pretinde şi
care luptă au fost nevoiţi s'o oontinue în şi defectuosă va rămânâ acea impresiune
acest oongres. Pe lângă asta, vor redacta mercianţi 50, gendarml 43. chiar şi atunci, când s’ar aplica tâlmaciul dela juraţi, cari încă sunt chiămaţl a în
un memorand pentru regele, pe oare îl vor După religiă majoritatea, ca întot- cel mai iscusit la asemenea ocasiunl. Der deplini funcţiune de jude, ca să aibă cu-
subscrie aprâpe toţi deputaţii, ca din acest deuna, o formâză Jidanii. Din 822, câţi un atare tâlmaciu, care să scie perfect atât noscinţa necesară de limbe.
c
memorand să se convingă corâna, precum şi-au maghiarisat numele, 475 (va să Z> & limba maghiară, cât şi cea respectivă ne Prin acâsta nu se împedecă organisa-
şi opiniunea publică, că pe a oui parte aprope 58°/ ) au fost Jidani; după Jidani maghiară, care afară de aceea să aibă şi rea regulată a colegiurilor de juraţi, pen
0
este dreptatea. Credem, că prin acesta vom au urmat romano-oatolicii ou 249, greco- cunoscinţele recerute juridice într’atât, în tru că locuitorii teritoriălor de naţionali
da o întorsătură hotărîtore cestiunei nâs- catolicii 35, augustinl evang. 35, reformaţi cât să potă traduce fără greşelă terminii tăţi mixte, cari vorbesc unguresce, pricep
tre, care va trebui să se resâlve în favo 24, greco-orientall 6, unitari 4. şi espressiunile techniee, precum şi graiul şi limbele nemaghiare, estinse pe acele te
rul nostru. Din aceste date reese, că cei ce-şl obicinuit la popor, — cu greu se va pută ritorii.
Ce privesce alegerea noului epis maghiarisâză numele sunt numai locuitori căpăta din causa beneficiilor celor neînsem Eră de altă parte e un interes comun
cop al Budei, aceeaşi f6iă scrie în de prin oraşe, âr nu şi popor de pe la sate; nate, legate de astfel de posiţiâ, âră greşita ca instituţiunea colegiurilor de juraţi, sa
tre altele: la oraşe contingentul cel mai mare al ne traducere a unei unice construcţie pâte da una din garanţele libertăţii publice, să
norociţilor, oârora li-se maghiarisâză nu de multe ori întregei cause cu totul altă prindă rădăcină cât mai afundă în tote
Patriarchul lucrâză în mod făţiş pen
mele, sunt minoreni, mai ales şcolari, apoi direcţiă seu alt curs. păturile cetăţenilor, pentru-că alipirea că-
tru întărirea dinastiei sale familiare, din
funţionorl şi alţi indiviZh cari sunt supuşi Recomandata disposiţiă în lege e cu tră instituţiunile libertăţii publice ale pa
care causă s’a şi născut un mare contrast
pressiunei neumane a şovinismului turbat deosebire de lipsă, pentru-că legea cea triei este cel mai puternic mijloc, de a-i
între el şi între ceilalţi episoopl. Acâstă
unguresc. nouă estinde cercul de activitate şi com- întruni faţă de orl-ce atacuri contra patriei
luptă provenită din motive personale ne
faoe o tristă impresiune şi ne dâre mult, Deosebită mulţămire însă ne face petinţă al juriului, — care era păn’ acuma şi contra libertăţii publice a ei.
că în sînul celei mai de frunte autorităţi constatarea, că dintre Români nu s’au aflat restrîns numai la căuşele de pressă, — şi Propunerea d-lui Gal] nu s’a
asupra crimelor comune.
sârbeso! ortodoxe (sinodul episcopeso) dom aprâpe de loo, cari să-şi fi maghiarisat nu primit, deşi a fost estrem de mo
: Naintea juriului de pressă adecă ajung
nesc asemenea stări. Din consideraţiunî mele. Dintre toţi greoo-orientalii, români de regulă numai individ! aparţinători inte- derată. Ministrul de justiţia i-a răs
egoiste lucrâză fiâ-oare membru al sinodu şi sârbi, abia 6 şi-au închinat numele lor liginţii, cari de regulă sciu şi limba ofi- puns în mod evasiv; în fine înse,
lui. La tâte însă le pune vârf procedarea satanei şi aoeştia încă probabil, oâ au fost ciâsâ, şi astfel sunt în stare, a se apăra şi ca se-1 mulcomăscă, i-a promis, că
volnică a patriarohului, oare a deolaret de toţi Sârbi. Mai rău stau greco-catolioii, dâr va da o ordinaţiune, prin care va
în acesta; dăr pentru crime comune partea
episcop pe-o rudenia a sa. Pâte fi 6re un afară de Gorgan Laszlo dela Cluşiu, oare avisa comisiunile, cari vor compune
mai mare a inculpaţilor, şi a martorilor iese
luoru mai scârbos decât acesta?... Peu, s’a metomorfosat în Hunyadi, credem că listele anuale ale juraţilor, se ia în
acâsta este oea mai mare sfruntare a mo toţi, sâu cel puţin aprope toţi ceilalţi sunt din păturile inferiăre ale poporului, prin consideraţia la compunerea listelor
urmare în părţile ţărei, unde locuesc felu
ralităţii şi dreptăţii. Despre acâstă ruşinosă recrutaţi dintre renegaţii ruteni. şi cunoscinţa limbelor nemaghiare
rite naţionalităţi, vor sta înaintea judecăţii
alegere foile din Budapesta nici n’au scris Constatările acestea sunt fârte in ce se vorbesc pe teritoriul respectiv.
mulţi omeni, cari nu sciu limba maghiară,
inoă nimica... structive. Asupra acestora vom mai reveni,
eră cu aceştia juraţii, dăcă nu sciu cumva
„Branik“, o altă fbiă serbdacă, limba obicinuită a respectivului teritoriu
Dâr se opri, căci Tit ţinea puşca în Căol, oând Elena deschise ochii după Elena simţi, cum ceva o strînge de cu Wollf, nu îi întinsese deoât obrazul
dreptată spre ea şi în aoel moment ar fi fost primul sărut, pe 08re îl primise în viâţa gâtlej, dâr îşi stăpâni mânia şi se ruga: pentru sărutat, voind să păstreze, îutoomai
în stare să apese ooooşul, dâoă ea ar fi ei, tremurând de fericire în braţele lui tre- „Numai pentru două luni.... pănâ ca un gourmand după masă, nealterat gustul
fugit. murătore, văZu nemijlocit aprâpe de ea doi când vor începe âr cursurile la universi sâiutului de adio. Când Elena ajunse la Tit
Clipa cea mai grea, pe care ai pu- ochi albaştri străluoitorî, cari o făoură să tate.... pentru frate-meu !“ şi îi dădu mâna, aoesta şopti scrişnind din
tâ-o numi mai bine „oapriţiul sorţii", de- se cutremure. Sub fruntea lui Tit luceau Dâmna Răclean îngălbini. înţelesese. dinţi: „Gâsoâ prâstă!"
oât „orisă", era însă chiar prin aceea, că ochii lui, căruia îi promisese de ceea oe „Eleno,... s’a întâmplat, nenorocirea?" Dâr pe Elena nu o mai puteau vă
Elena stătu pe loo tăcută şi Tit îşi recâş era aprâpe să-şi uite. E>-a atâta spaimă şi duioşie pentru tăma aste ouvinte. In sufletul ei era o ve
tigă presenţa de spirit. Cu putere se deslipi de seduoător ea în vooea stăpânei sale, încât Elena se selie neobiclnuită, întocmai ca aceea, oare
Rîtjând cu rîsul său argintiu, aruncă şi fugi. arunca în braţele ei plâugând: o cuprinsese şi la pleoarea de acasă. Deşi
*
puşoa pe lârbă şi apropiiudu-se de ea îi * * „Nu, înoă nu, din fericire, dâr sa va se despârţia de atâtea persâne iubite, to
Zise: Ca un trăsnet din seniu îi căZurâ întâmpla mâne, astâZl încă, dâoă nu plec,... tuşi se simţia fericită, oăcl vedea înaintea
„Te-ai spăriat ?“ d-nei Răclean vorbele Elenei, oând aoâsta o simt bine!" ochilor o ţintă ideală, de care se apropia.
*
„Da!“ şopti ea voind să plece. îi spusese, că vrâ să plece acasă. O ultimă fâlfâire de batistă la gara
„Eleno!" eşi răguşit din gâtul lui — „Dâr de oe draga mea?" şi nepri Se nimerise bine, că şi Wollf, prie din Ploeştl, apoi uşa vagonului se înouie
şi ea se opri. mind răspuns, „nu eşti mulţămită la noi?" tinul lui Tit, avea să pieoe a doua ZZ aşa — şi eonducteurul o încuie bine, căol oâ-
oă Elena nu trebuia să câlătorâscâ singură,
„De oe fugi de mine, de oâte-orl sun „O, şi oe mulţămită!" răspunse Elena pâtase un bacşiş gras.
având pănă la Viena acelaşi drum.
tem singuri".... plângând. *
Pentru pleoarea ei repemină se află * *
Tit nimerise tonul cel mai potrivit „Dâr cum să-mi esplio? S’a întâm
uşor un preteost in bâla tatălui Elenei, Wolif era un tîuăr fârte simpatic,
la astfel de ocasiunl, pâte ohiar pentru plat vre-o nenorooire aoasă?"
pe oare ou toţii îi crtZură. oare în cele patru săptămâni, pe cari le
aceea, că nu se cugetase în oe ton să vor- „Nu!" Despărţirea de domnul, dâmna Râ petrecuse în RăcleneştI, se făouse iubit
bâsoă.
„De oe dâră?" şi devenind nerăbdă- deau şi de Elvira a fost grea şi numai înaintea tuturor. Cu Elena înoă erau prie
Aerul era încărcat de năbuşală. P16ia târe prin tăcerea Elenei, Z' ceva mai promisiunea unei repeZl reîatârcerl o mai tini buni şi adese-orl vorbiseră âre întregi
8e
trebuia să erupă. aspru: „Ei bine, ce capriţ e ăsta? Con uşura. amândoi şi deveniseră âre-oum intimi, mai
Şi totuşi n’a erupt. tractul te lâgă pe doi ani!" Măriâra, care se sărutase pe asouns ales oă, fiind de aceeaşi naţionalitate, în-
