Page 9 - 1897-08

Nr. 172—1897. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 5

tâte privinţele atârnă şi sunt slujitorii ce F ă ţ a r n i c u l . şcdlă, asupra căreia au să-i raporteze. De Să nu fim invidioşi faţă la eve­
lor ce lucră şi se luptă; când au lipsă de Sunt destui 6menl, cari preferă a pă­ aceea profesorul trebue să fiă cu mare nimentele vieţei, căci nu seim şi nu
sfaturi, le cer dela cei învăţaţi, când le rea ceva decât a fi ceva, mai ales când precauţiune la primirea raportului, ce i-1 cunâscem nici causa, nici scopul lor.
trebue îmbrăcăminte alergă la oei ce nu face monitorul clasei, ca nu oumva rapor­ Vom privi cu tâtă atenţiunea
natura nu i-a dotat cu puterile necesare
se ruşinâză a purta acul şi forfecele, când tarea să fiă pîrîre, care e un defect ce la îngrijirea naturei pentru cea mai
d’a ajunge realitatea pănă la perfecţiune.
le trebue hrana caută pe cei ce au învăţat Aparenţa atrage mai uşor privirile multora strică caracterele. mică din creaturele sale, ca astfel
a pricepe cum se folosăscă pământul şi asupra lor şi are un succes momentan, să nu ajungem vre-odată a necrede
cum se întrebuinţeze în calea înaintării deşi nu durabil. Deci să nu ne mirăm, Sfa,t-u.rî morale. părăsiţi.
mijlocele aflate de mintea omenâscă. Vom admira lucrările şi virtu­
dâcă făţărnicia se lăţesce, înlocuind reali
ţile omului, curagiul, geniul şi subli­
OrI-ce lupă are urmări triste pentru cei tatea, greu de dobândit, cu aparenţa, şi
Cum trebue se ne purtăm vieţa. mitatea ideilor sale, pentru-că sunt
prăpădiţi, fără nici o energie, fără nici o căutând să amăgescă lumea. Acest defect;
semnele lui. O tu !, care te-ai de­
"vlagă. lesă şi în rău se pote face deose­ îndată ce să ivesce la tinerime, trebue Cât este de dulce a trăi, a cu­
bire. Răsboiul cu ferul are de urmare combătut cu putere şi temeinic. Nu-: geta şi a simţi! Vom trăi ca se ne gradat prin viţiu, păcat şi fapte rele,
griji, că amintirea ta va fi ştârsă
pustiire, arderi, mdrte, răniri, sărăcire, vorbă, majoritatea făţarnicilor constă din susţinem natura, vom cugeta ca se
din memoria nâstră, ca să nu ne-
plângeri şi suspine. N’are însă de urmare omeni, cărora însă nu le lipsesce dibăcia cunoscem adevărul, şi vom simţi ca
-nimicirea poporului învins chiar nici atunci, de a observa şi a imita, aşa încât pricep se iubim virtutea. ruşinăm de a nâstră fiinţă. O spe­
■când sclav ar ajunge. Şi aoesta din pricină, a se da drept alt-ceva decât ceea ce sunt. Dimineţa ne vom deschide ini­ ranţă! umple inimele nostre de si­
că poporul învins tot-deuna va păstra în In şcâlă, trebue combătut acest defect cu ma ca se simţim cu mare bucuriă guranţă, că ne vom petrece vieţa
peptul său sentimente de ură faţă de două arme : cu adevărul şi cu sinceritatea, de a fi şi a putea face binele. Sera în nevinovăţiă, ca să ne însufleţim
aceia, cari au voit să-l nimicescă, îşi va Apucăturile şirete ale făţarnicului se asâ' ne vom da somnului cu mulţămire de o nespusă dorinţă de a trăi. Ini­
da totă, silinţa, să se întărâsă şi, la oca mănă cu nenorocitele trăsături de şah ale de a fi trăit în nevinovăţiă; a doua ma nâstră să nu se obosâscă nici­
-suine bine venită, se scuture jugul, ce l’a unui om neonest, făcute în scop de 4i vom lucra ca se facem binele, pe odată de a face binele. Să ajutăm
purtat ohiar şi sute de ani. amăgi pe magistrul său mult superior, care nu l’am făcut în cji trecută. şi să înaintăm binele neamului nos­
ua
Fiind învins un popor în lupta cul­ Batjocorit şi despreţuit de colegii săi, şco Se ne folosim cu mare activi­ tru fără a aştepta răsplată. Să fim
turală, se face slugarnic şi în slugărnicia larul făţarnic se pote îndrepta în curând tate de ârele cele sburătâre ale în tot-dâuna gata a sprijini mai
lui e înşelat şi batjocorit. 0 astfel de stare Profesorul să-i arate, că-i pătrunde modu vieţei, se le petrecem tâte în ocu- mult folosul naţiunei nâstre, decât
pote să ţină clecl şi sute de ani, dâr nu lui de a lucra mai adânc decât cum ar paţiunî folositâre, şi aşa vom pute al nostru în parte; şi astfel să fim
în veci, în caşul când nu s’a desfrânat. El pute presimţi. îndată ce profesorul desco­ 4ice, că am trăit într’un an mai gata a face câte-un sacrificiu pentru
-va lăpăda mai iute ori mai târejiu pata pere şiretenia în şcolar, să nu se prefacă, mult decât leneşul fără minte într’o folosul şi fericirea naţiunei nâstre.
Să alinăm, ori unde putem, şi
slugărniciei, căci sciut este, că şi cel din că n’a observat, fiă aoestă şireteniă în jumătate de secol; căci numai în
urmă om, vădendu-se neîntrerupt batjocorit dreptată în a amăgi pe profesor ori pe cât timp am lucrat, numai într’acela dâcă ajutorul trebuincios nu stă în
şi înşelat, îşi capătă odată curaj, se deş' şcolari; în cas contrar şcolarul ar trebui am trăit. puterea nâstră, atunci chiar şi micul
teptă şi respinge umilirea. să presupună, că nu i-s’a observat şirete Eserciţiul puterilor, ce sunt în acela ajutor, ce putem face, şi buna
(Va urma.) nia, şi atunci stăruiesce mai departe în noi, e una din cele mai înalte plă­ nâstră intenţiune sunt un merit pen­
acest defect. ceri ; lenea şi şederea necontenită tru noi şi o bună mângâiere pentru
E D U C Â Ţ I U N E . M i n c i n o s u l . este un chin şi o pedâpsă a vieţei, cel pătimitor.

âr trândăvia o adevărată bălă a su­ Să nu ne pierdem timpul cu
Oopiil mint adese-orl, fiă că simt tre miserabilităţile acelea, care numai
fletului şi a trupului.
Defectele şcolarilor şi coregerea lor. buinţa de a-şl ascunde slăbiciunile lor, fiă moda şi deşărtăciunea le pâte nu­
că nu văd pericolul şi ruşinea, la oare se Numai prin o lucrare folositâre
iii. dobândim înaintea lui Dumne4eu, măra între ocupaţiunî. Să ne ocu­
espun, când li-se descopere minciuna. păm cu lucruri în adevăr folositâre,
D u ş m a n u l o r d i n e i . Dâcă minciuna nu se combate de timpuriu, înaintea nâstră şi înaintea âmenilor precum se cuvine unui spirit nobil,
ârecare preţ în şirul fiinţelor între
OrI-ce călcare a normelor stabilite atunci societatea se împăneză cu individ!, cari suntem aşe4aţî; âr nelucrarea care de timpuriu se gândesce la
-prin lege trebue pedepsită în mod corăs- cari de câte-orî cred, că într’un loc ori ne produce dispreţul peste tot. destinaţiunea sa pentru viâţa acesta.
0 m
pundător, pentru-că escesele nepedepsite se- î prejurare nu se pote da la lumină Dâcă însă nu ni-se răsplătesce
duc la necuviinţe tot mai mari. Când căl­ adevărul şi că e în interesul lor, înlocuesc împreună cu activitatea (munca) virtutea în acâstă viâţă, să fim si­
adevărul cu minciuna, abusâză cu cute- trebue să unim şi ordinea, căci orî-
cările normelor legale şi escesele sunt să- guri, că ni-se va răsplăti în cealaltă ;
sanţă de încrederea ce li-o dă societatea, ce muncă disordinată devine o ocu-
vîrşite de singuratici, lucrul e uşor de re­ să luăm cu noi numai frumâsa se-
gulat. Mai greu e însă când sunt mai mulţi esploatând’o în profitul lor. Isvorând min­ paţiune nefolositâre, şi în acelaşi menţă a virtuţii, ca să secerăm cu
vinovaţi, orî-când din colegialitate rău în- ciuna une-ori din slăbiciune, der mai timp ne lipsim de sborul şi de plă­ bucuriă în locurile acelea, unde nici
ţelâsă se dau mai mulţi drept complici. In adese-orl din neruşinare, trebue în caşul cerea cea îmbucurătâre a lucrărilor o durere trupâscă nu ne apasă.
saeest cas trebue cu deplină siguranţă a întâii! să distrugem isvorul răului, vinde­ nâstre. Să nu ne sacrificăm onârea,
repara pe unii şcolari ai clasei de oei când slăbiciunea cu blândeţe, mai ales când In tot momentul trebue să ne bunul nostru nume şi respectul âme-
vinovaţi, arătându-le urmările rele ce tre­ acâstă slăbiciune e sfiala şi frica ; în caşul silim, ca să corăspundem prin pu­ nilor spre a servi altora de batjocură,
bue să le aibă inevitabil complicitatea. al doilea să descoperim fără cruţare min­ terile nâstre, deosebitelor împreju­ sâu spre a-le procura nisce plăceri
'“Capii esceselor apoi, traşi la răspundere, ciuna la orl-ee ocasiune. Se i-se arete şco­ rări, ce representăm. temporale şi necuvenite. Asemenea
strîmtoraţl, vor spune înşi-şl cum stă tot larului urmările cele triste ale minciunei, Să ne apucăm cu plăcere şi nu trebue să negligiăm interesele
lucrul, âr cei nevinovaţi, nesimţindu-se bine ŞÎ pănă la îndreptare, să i-se detragă orî-ce stăruinţă de lucrările nâstre şi să le nâstre, ca să facem altora servicii,
in societatea celor compromişi, îi vor lăsa încredere. Se înţelege de sine, că minci­ terminăm cu mulţămire; să nu des- de care ei nu au trebuinţă.
pe aceştia singuri să-şî ia pedepsa. Acestor nosul îndărătnic trebue să fiă şi pedepsit oreţuim sfera activităţii nâstre, căci împlinirea faptelor bune numai
duşmani ai ordinei trebue să li-se arate cu cu tâtă asprimea. irin aceea ne vom pricinui multe atunci este virtute adevărată, dâcă
totă severitatea urmările cele triste, la care I n v i d o s n l . stricăciuni. îndemnul spre ele răsare dintr’o
se espun în societate prin călcarea legilor;
Dorinţa d’a se ridica mai presus de­ Vom simţi hucuriă din tâte bu­ compătimire internă la nenorocirile
să li-se spună, că în adevăr moral e omul cât altul, nu prin merit şi muncă strădui- nătăţile vieţei fără mândrie şi fără săracilor; căci nu fapta înfrumse-
acela, care scie să-şi pue în concordanţă târe şi onestă, ci căutând a scădâ meritul nedreptate; ne vom lipsi de câte nu ţâză inima, ci voinţa inimei trebue
voinţa sa cu legile esistente. O greşală fă­ altuia prin mijlâce neiertate, nasce invidia. avem, fără să ne mâhnim şi fără să să nobileze fapta. Intotdâuna să fim
cută prin călcarea ordinei stabilite, pote
Invidiosul se bucură de răul aprâpelui său, fim invidioşi. înţelepţi la facerile nâstre de bine ;
să turbure pentru mult timp norocul vieţii nicî-odată se nu căutăm să favorisăm
privind în acest rău un profit pentru sine. O adevăr! fiiî-ne lumina spiritu-
-ori chiar pentru tot-dâuna. pe cei trândavi şi leneşi în viciul
îndată ce acest defect se descopere la unii ui nostru! O virtute! fiii sufletului
R ă u t ă c i o s u l . şcolari, profesorul trebue să caute a stîrpi nostru singura hrană; O bunăvoinţă, lenevirei lor.
germenii acestei pasiuni rele, ai invidiei. iubire, o amiciţiă, fiţi voi singura Să împărţim din darurile nâstre
Sunt şcolari, cari în năcasul profeso­ Profesorului i-se oferă nenumărate ocasiunl ocupatiune a vieţei nâstre! familiilor sărmane, cari încârcă tâte
rului şi în detrimentul şcolei, cu tâte re- a vădi, cât de necinstit şi ruşinos este egois­ Să întindem a nostră bună­ mijlâcele cele drepte, ca să se pâtă
peţitele admonestări, stărueso a face toc­ mul, care lucrâză cu mijlâce necorecte, şi voinţă peste toţi âmenii ca să pu­ susţină.
mai aceea ce produce efectele arătate, cât de condamnabilă este o asemenea pro- tem fi tot-dâuna cu inima plină de Vom privi viâţa ca un bine tre­
adecă profesorului supărare şi năcaz, şcâlei oedere. dulcâţa de a iubi. cător, care-1 vom pierde fără părere
stricăciune. Faţă cu astfel da şcolari pro­
P î r î t o r u 1 . Să simţim cea mai mare feri­ de rău, pentru-că l’am făcut preţuit
fesorul trebue să procâdă cu severitate ne­ cire pentru nenorocirea aprâpelui şi ne-am bucurat de densul.
împăcată. De regulă cei laşi sunt cei mai Pîra isvoresee de cele mai multe orî nostru, ' vă4endu-l mulţămit. Vom O tu!. care regulezi a nâstră
r
răutăcioşi, nâgă cu obrăznicie fapta săvâr­ din părerea de bine de răul altuia, mai flânge pe nenorocitul ce nu-1 putem ursită, dă-ne mai multe datorii, ca
şită, plâng, sbiâră îndată ce au fost des­ rar din intenţiunea de a face un bun ser­
coperiţi şi văd, că vor fi pedepsiţi. Ou vicii!. Fiind scopul educaţiunei: a stîrpi ajutora, şi ne vom împărtăşi de su- să avem şi multe cause de mulţă­
aceşti şcolari profesorul să fiă neînduplecat, în natura omenâsoă tot ce e ordinar şi erinţele lui; şi ast-fel uşurâpdu-i mire! Mai bine sâ încetăm din viâţă,
să nu-i lase nepedepsiţi cât se pote de rău, de aceea pîrîrea fiind un rău, să nu durerea, vom uita pe cel rău şi ale decât se săvârşim o crimă. Să nu
ui fapte. fim nicî-odată atât de laşi, ca să
aspru, de temă că colegii săi profesori ori se tolereze nici singuraticilor şcolari din facem nenorocire unei fiinţe vieţui-
directorul ar pute aucji sbieretele. Dâcă clasă, nici celor însărcinaţi ou suprave­ Vom trăi ca să iubim ce este târe. înşelăciunea să nu afle nicî-
profesorul e prea mole, numărul răutăcio­ gherea ordinei şi liniştei în clasă ori ou bun şi plăcut, ca astfel ura şi pis-
ma tot-deuna închisă să afle inima odată loc în inimele nâstre; min­
şilor şi despreţuitorilor autorităţii şi bunei alte afaceri şcolare, cari de regulă abu­
ordine a şcâlei oresce văcjend cu ochii. sâză de încrederea profesorului şi caută nâstră; vom suferi nedreptatea ce­ ciuna să nu fiă asemenea în gura
Când într’o şcâlă se practică, din diferite să-şi răsbune pe conscolarii, cari nu le lorlalţi fără a ne plânge, căci aceş­ nâstră, căci precum suntem, aşa vom
motive, îngăduinţa şi în tâte se arată o plac. Tolerându-se pîrîrea, cârta şi gâlcâva tia sunt destul de pedepsiţi prin a câştiga.
fi rău. Să iubim în fine biserica şi na­
slăbiciune generală, atunci abaterile dela e permanentă în şcâlă. OrI-ce profesor, ţiunea, căci numai acestea ne feri­
disciplină sporesce ca bureţii şi sunt în­ care are pătrundere psichologică, trebue să In fericire să fim dulci şi sim­ cesc.
treit de compătimit şcolarii, ale căror scie că şcolarii, însărcinaţi cu suprave­ ţitori, ca astfel să fim demni de Prof. Dr. Elefterescu.
călcări şi abateri dela disciplină nu se pe­ gherea, n’au atoritatea necesară faţă cu densa; în nenorociri vom fi răbdă­
depsesc regulat şi cum se cuvine, pentru- colegii lor şi le lipsesce judecata adâncă tori şi curagioşî, ca să putem în-
că viitorul nu le pâte aduce nici un bine. asupra cutărei ori cutărei apariţiunî în vinge.