Page 22 - 1897-09

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 198—1897.

După terminarea rugăciunilor de răsboiu, dâr nobila, expresiva şi înseninat jorul Urs în fruntea batalionului său, stând tru care fu decorat cu corona de fier c^*
în curtea parochiei greco-catolice, a pururea de un suris afectuos pentru unii faţă cu o putere armată de 10-orî mai III, şi după o carieră militară atât de stră­
păşit înainte d-1 Dr. Augustin Bunea, alţii şi despreţuitor de morte pentru alţii. mare, cu divisiunea generalului frances lucită, baronul Urs s’ar fi putut retrage
secretar metropolitan şi membru în Nimic nu-ţl lipsesce din ceea ce face Luzy, căruia în timp de 4 ore i-a făcut im­ pentru totdâuna din viâţa publică, căci
comitetul fondurilor» grăniţerescî şi omenii mari, decât numai un panegiric posibilă ocuparea posiţiunii importante dela gloria câştigată patriei şi neamului său era
a ţinut cu vâce mişcată o vorbire vrednic de tine. Medole. Intr’o ploaie înfricoşată de glânţe, destul de mare pentru-ca şi fără alte me­
prea frumosă, care s’a întipărit adânc Cum voiti putâ eu însă lăuda cum să care omora pe cei din jurul său, sta ma­ rite numele său să fiă pronunţat cu res­
în inimele ascultătorilor. cuvine virtuţile tale frumose şi faptele tale jorul Urs teatral, măreţi, cu sânge rece, pect, pietate şi recunoscinţă.
Etă aici acest discurs funebral măreţe, când stau nu numai sub impresiu- comandând cu voce puternică şi declama- Insă iubirea lui de neam nu l’a lăsat,
din cuvent în cuvent: nea durerii adânci, ce o simţesce pentru ţiune perfectă întocmai ca la o paradă mi­ ca şi cu el să se întâmple aşa, cum să
Veniţi toţi, cărora vă este scumpă pierderea ta fiă-care fiu al naţiunii române, litară, şi desemnând cu sabia sa în cercuri face cu steagurile, pe cari după-ce a fost
strălucirea tronului şi a neamului mărire, ci sunt tot-odată copleşit şi de întristarea mari tote mişcările, ce trupele sale aveau spintecate şi rupte în răsboiu, le atârnăm
şi împletiţi o cunună din frundele stejari­ şi jalea firâscă, ce apasă inima nepotului să le facă pentru a putea resista năvalei de boltitura unui museu, pentru-ca să ne
lor seculari de prin romanticele văi ale iubitor pentru mortea unchiului său bine­ grozave a contrarului. Oficerii mai bătrâni mândrim cu ele.
Ardealului şi o puneţi în semn de recu- făcător. decât el în rang nu cutezaseră să comande Acâstă iubire a fost cu mult mai mare
noscinţă pe sicriul bravului, care în tim­ Dâr speres, că spiritul adevărului mă acâstă luptă sângerosă, ci s’au retras din decât să-l lase să rămână în odichnă, şi să
puri de grele încercări s’a distins în nu- va lumina şi întări, ca să-mi pot împlini focul ucigaş. Inzadar striga în pericolul cel nu-i inspire încă idei măreţe şi să nu stîr-
mărose şi sângerose lupte pentru tron, mo- şi acâstă, datorinţă ultimă faţă cu tine, şi mai mare brigadirul Blumencron cătră ma­ nâscă într’ânsul putere neînfrântă spre a
narchie şi naţiune. că viâţa ta gloriosă, acţiunile tale mari, şi jorul Urs: „retruge-te, că de tote părţile eşti le realisa.
Aduceţi, soldaţi viteji, ramuri de oliv virtuţile tale strălucite chiar şi espuse cu încunjurat *, căci eroul în loc de ascultare, Cum s’ar fi putut răbda să petrâcă
1
de pe colinele scăldate în sânge dela Sol- cea mai mare simplicitate, şi numai în tră­ răspunse cu o cutezare uimitore şi o voce restul vieţii în neactivitate bărbatul acela,
ferino şi împodobiţi în semn de admira- sături generale, ele totuşi prin splendorea atât de hotărîtă „ew m& pot încă susţină, care în adunarea grăniţerilor dela Orlat
ţiune catafalcul eroului, care v’a lăsat şi puterea lor fermecătore vor împrumuta încât mârtea însă-şl rămase frapată şi-şi ţinută în 11 Septemvre 1848 pretindea sus
esemplu strălucit, cum trebue să fiă mintea, cuvintelor mele acea nobleţă şi frumseţă pierdu curagiul de a se atinge de viteazul, şi tare: „Tot Românul să aibă acelaşi drept
■ inima şi braţul soldatului. ce dela sine nu o pot avâ. care prin acâstă bravură salva o parte în­ ca orl-ce cetăţean al fiă-cărei alte noţiuni,
Spintecaţi încă-odată valurile Mării- Mulţi viteji a avut primul regiment semnată a armatei de mari desastre. asemenea şi naţiunea română să aibă aceleaşi
Adriatice, marinarilor neînfricaţi, şi scobo- român de graniţă, care se întindea în sudul Chiar şi contrarul fu. silit să recu- drepturi ca orl-ce alte naţiuni ale monarchiei
rîndu-vă pe malurile insulei Lissa, rupeţl Ardealului dela porţile-de-fer, pănă în ţâra noscă publice în Moniteur eroismul maio­ austriace? u
câţl-va mănunchi de laur crescut în um­ Bârsei, însă nici unul nu se pote asămâna rului Urs, pe care Majestatea Sa pentru Cum s’ar fi putut stîmpăra zelul ace­
bra forturilor, împletiţi-i în cunună şi aşe- cu David Urs de Mărgineni. Acesta n’a acâstă vitejie rară îl decora cu corona de luia, care încă ca locotenent alerga în 1848
<jaţi-i în semn de pietate pe fruntea ilus­ făcut cariera pe basa sciinţei militare câş­ fier classa IU., care este una dintre cele în lagărul Românilor dela Blaşiu şi Teiuş
trului căpitan, care v’a pregătit strălucita tigate în şcolă, ci s’a înălţat din trâptă în mai rari distincţiunl, şi cu strălucitul ord spre a primi din mânile lui Avram Iancu
victorie navală. trâptă pe basa calităţilor sale estra-odinare, Maria-Teresia, care să dă numai celor mai 1600 feciori voinici, pentru a-i inrola în
Alergaţi şi voi, fii a naţiunei române, asemenea generalilor renumiţi, pe care Na- viteji dintre viteji şi celor ce din iniţiativă armata Majestăţii Sale şi a lupta cu ei
de pe înălţimile mâiestoşilor CarpaţI şi poleon-cel-mare îi ridică din şirurile solda­ propriă s’au chiar în contra ordinului pri­ pentru tron şi pentru dreptutile imprescrip­
aduceţi cele mai verdî şi frumose crengi ţilor de rând. In vârstă de 18 ani, adecă mit să disting pe câmpul de răsboiu. tibile ale Românilor?
de brad şi de molid. împodobiţi cu ele în în 1 Iulie 1834 întră ca simplu gregar în Gregarul de odinioră, pe basa ordului Un astfel de bărbat nu putea să-şi
semn de iubire şi gratitudine mormântul, acel regiment, pururea credincios casei Maria-Teresia devine baron şi ajunge cu­ încheie cariera militară fără a se pune din
unde are să odihnescă cel neclătit în dra­ domnitore şi devotat neamului românesc. rând colonel şi comandant de regiment şi nou în serviciul naţiunii sale cu totă căl­
goste de neam, ca stâncile munţilor şi în­ Oa suboficer nimenea nu l’a vădut fugind de sigur s’ar fi înălţat la ranguri şi mai dura inimei sale şi cu tot devotamentul
cărunţit în merite neperitore pentru cul­ de ostenâlă, sâu temându-se de primejdii. înalte, dâcă în 1864 n’ar fi trebuit să se sufletului său nobil.
tura poporului român, ca piscurile lor. Oeea-ce alţii făceau de sîlă el împlinea din retragă pentru motive, cari ca la Român De aceea vedem, că nici un moment
Scăldaţi acest mormânt cu lacrămile sentiment de onore, şi pe toţi cameradii îi servesc spre onore. Insă sabia lui nu important din viaţa nostră culturală, so­
vostre ferbinţî, pentru-că a-ţî pierdut pe săi îi întrecea prin însuşirile sale eminente, este dintre cele-ce se rup, ci dintre acelea, cială, economică, bisericâscă şi naţională
unul dintre cei mai iluştri bărbaţi, pe Da- prin o dragoste fără seamăn de muncă şi de cari armata tot-dâuna are lipsă. Abia nu se pote despărţi de numele lui Urs.
vid baron Urs de Margina, colonel impe­ prin împlinirea promptă a datorinţelor sale. după doi ani de retragere, colonelul Urs La Asociaţiunea pentru literatura şi
rial şi regesc, decorat cu crucea militară In chipul acesta numai cu hărnicia sa şî-a este chemat din nou sub arme în răsboiul cultura poporului român îl vedem între
pentru merite, cu ordul rusesc al Sfintei- eluptat în 1 Martie 1841 rangul de oficer. dela 1866, şi ca şi când sortea i-ar fi re- membrii fundatori, şi într’o lungă serie de
Ana (cl. 3) cu sabia, cu insigniile serviciu­ In timpurile furtunose dela 1848 şi servat, să se lupte tot-dâuna acolo, unde ani în comitetul ei. Şi dâcă cineva s’a in­
lui de oficer cl. I., comandator al strălu­ 1849 el era tot-dâuna la postul seu, unde focul era mai viiu şi primejdia mai mare, teresat de cea mai importantă creaţiune a
citului ord. Corona-de-fer, cavaler al or- credinţa jurată steagului şi iubirea de neam şi unde avea să resiste la o putere pre- Asociaţiunei, de şcola civilă de fete, cine
dului militar Maria Teresia, membru fun­ îl chemau ca să înfrângă puterea insurgen­ ponderantă fu numit comandant de insulă altul a arătat atâta interes desinteresat ca
dator al „Asociaţiunii pentru literatura ro­ ţilor. In luptele dela Oşorheiu, Lorincz- şi fortărâţă în Lissa. baronul Urs, sub a cărui ochi ageri şi con­
mână şi cultura poporului român , preşe­ falva, Urmos, Hidvâg, Szemeria, Kâszon- Trei dile ţinu atacul cumplit al flotei trola severă s’a aşedat fiă-care pâtră din
u
dinte al comitetului pentru administrarea Ujfalu şi Biikszâd locotenentul David Urs italiano asupra insulei Lissa, pe care voia pomposul edificiu?
fondului şcolar din primul regiment ro­ dovedi atâta vitejie şi bravură, încât doi să o ocupe cu ori-ce preţ. Insă încercările Istoria celui mai mare institut român
u
mân de graniţă, vicepreşedinte al consiliu­ monarchî puternici se simţiră datori a-i ei se sfărmară de resistenţa eroică a baro­ de credit şi economii „Albina dedică o
lui pentru administrarea fundaţiunii Alexan­ esprima înalta lor recunoscinţă: monarchul nului Urs, care sta neclătit, cu capul ridi­ pagină forte frumosă meritelor ce şi-le-a
dru Sterca-Şuluţiu. nostru decorându-1 cu crucea pentru merite cat, privind superb în gura tunurilor, cari câştigat marele defunct pentru înfiinţarea
Te-ai dus esemplu viu, rar şi strălucit militare, âr Ţarul Rusiei cu ordul Sântei de pe panceratele italiane sdrobiau fortu­ acestui insistut, în a cărui direcţiune a fost
de soldat viteaz, de Român verde, de fiiu Ana, cu săbii. rile şi împrăştiau morte, cu pieptul lărgit, timp îndelungat.
devotat bisericei. Să lăsăm însă aceste timpuri de tristă ca şi când ar fi voit să presente mai mult Când biserica era în pericol spre a fi
Nu vom mai vedâ figura ta elegantă, aducere aminte, când cetăţean în contra spaţiu glonţului mortal, cu nările deschise, înjugată din nou sub jurisdicţiunea altei
înaltă şi impunătore, capul tău energic, concetăţeanului ridică fierul mortal şi să ca şi când ar fi voit să mirose obusurile, biserice din patrie, baronul Urs alerga
fruntea ta lată, pe care strălucia înţelep­ privim spre câmpiile, unde fii devotaţi pa­ cari treceau peste capul lui, fără a-1 atinge. lângă baronul Pop la Alba-Iulia spre a
ciunea şi prudenţa, ochii tăi schinteitorl, triei, o apărau în contra duşmanului din­ Astfel s’a împlinit într’ânsul ceea-ce ânge- protesta în contra încercărilor nouă de
în cari să oglinda inima ta mare şi curajul afară. rul Domnului disese cătră Gedeon : „ Domnul asuprire şi a cere, ca provincia metropo­
neînfrânt, faţa ta arsă şi argăsită de focul In frumâsa Lombardie, la Solferino, este cu tine, cel turc cu puterea litană gr.-cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş se
sorelui şi de suflarea vânturilor pe câmpul un oficer face minuni de bravură. E ma­ După acâstă nouă faptă eroică, pen- rămână independentă de orl-ce altă bise-

— Bine, Pavele şi fiuule. Uită 20 de mii, da-i-oiu şi atâta, că vred- scrisorî iscălite, cum că tot ce a raită pan’ la prepânaţia, mi-s’a ciun-
de ce te întreb: Am fost în oraş şi nică-i moşia cu munte cu tot şi mai avut ei la noi în sat, tot este al lui tat tutunul, o se aud eu acolo ce
m’am întâlnit cu boerul dela noi. mult. Pavel şi a muerei lui şi a copiilor fierbe satul.
El mai are vre-o două orî trei moşii — Drept ai, finule ! car! îi au şi-i vor mai ave, câtă Dâr venii Radul de vreme
mai marî ca acâsta dela noi. Acum vreme vor fi la olaltă. Acu ci că s’a acasă, nu cum îi era obiceiul şi
*
îşi mărită o fată şi i-a făgăduit Ţes- şi dus boerul cu Pavel şi cu popa venii tare scârbit. Că, rogu-te, cum
tre 10 mii fi., dâr bani nu are. Mi-a Aucjit’ai Radule, ce spun âmenii ? şi cu diacu se dea în semă lui Pa­ n’a fi scârbit, când frate-s’o, Pavel,
spus să-i capăt cumpărător la moşia (fise odată Rusanda, nevasta lui vel tot ce este al lui. cumpără o moşiă boerâscă cu 3500
asta de aici cu casă, cu grădini şi Radu Turcului, cătră bărbatul ei, — Hm! tu, muere, mă faci ne­ galbinî şi nu cinstesce o cupă-doue
cu păduri cu tot şi eu l’am întrebat, cum fusese la ai lor. bun acji; me faci se merg în sat, de vin, orî de vinars batăr?! Aşa
că ce ar cere pe ele? Er el mi-a — Ce spune omenii? cu t6te că pe tina asta hîdă nu-mî scârbit, cum era, uită se dea la vite
spus, că 20 de mii, der se va4ă — Ci că frate-tău Pavel a cum­ vine 4© mie gust se merg. Dâr de cină, ci se preumblă mult timp
u
banii odată, nu cred, că nu le-ar da părat moşia boerului cu curţi cu par’ că nu cred! de unde se aibă el prin casă cu mânile la spate, apoi în­
cu 15—16 mii. Atunci numai decât tot şi cu munte cu tot! atâta potop de bani?... Câ, nu-i cepu la Rusanda: „Aşa eu bat ţe-
m’am gândit la tine. Tu ai pân’ — Prostii de ale ămenilor! Cu vorbă pănă am fost eu dus cătană, rile, slujesc pe împăratul, şi viu
acum 2 feciori, p6te se mai ai vre-o ce se le cumpere, când veŢî, că făcutu-şî-a el bani din vite, der în acasă şi-mî iau o calică, âr frate-
câţî-va, pune tu mâna pe moşia nici o cociubă de casă nu-şî face 8 am, cât am cătunit, de vindea în mi-o, mămăligarul de Pavel, şede
boerului, că nici casele şi olatele nu de sgârcit ce este, ci mai bine şede tot anul de o miiă floren! şi de nu şi dlocesce aicî în sat şi ia o femeiă
sunt plătite cu acei bani. Ce cjicî, cu socrii într’un bordeiu, de nici cheltuia nimic din ei totuşi ar fi de-i aduce mii de galbinî; apoi
Pavele ? viţeii se nu-i ţii în el! numai opt mii de fi., dâr în 3500 de dreptate-i ? pi şi tu Rusandă !
— Ce se cjic? Iţi mulţămesc de — Prostii ne prostii ! Ci că a galbinî sunt vre-o 17—18 mii de fi. — Pic, că aşa ni-a fost scrisă
învăţătură; fi bun şi scrie boerului fost aici boerul cu domnii dela oraş Apoi aţâţa bani n’are de unde ave! şi împărţită, şi mai bine era şi de
se vină aici cu un advocat să facă şi că la primărie a fost de faţă Că diacul cu glasul lui cel de piţi- mine şi de tine, de nu ne cunosceam.
scrisorile cum se cade, că-i dau 16 primarul şi notarul şi popa şi dia­ goiu sciu că n’a făcut mii de fi. Nu M’ai luat de dragă şi amu-mî îm­
mii fi. bani uscaţi. De n’ar vră şi cul pănă Pavel a numărat 3500 de cred, Rusandă, nu cred şl pace. puţi că nu ţî-am adus grăme^î de
n’ar vrâ nici decât să slobodă din galbinî la boer, er boerul i-a dat Altcum tot aveam gând se dau o aur. Dâr holdele cele două şi fâua-