Page 46 - 1897-09
P. 46
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 202—1897.
în schimb a trebuit se Ie zălogâscă Imperatul Germaniei în Budapesta. îmbătat de famul mirositor al tămâiei, ou Ce aşteptă poporul dela căr
căile sale ferate, venitele vămilor, oare l-a oădelniţat în (filele aoeste împă
competenţele timbrelor şi o parte (Voci ale presei). ratul german ou vârf şi îndesat, în mo turarii sei?
din venitele dărilor. O comisiă eu- „Deutsche Zeitung“ din Viena im mentul oând a părăsit frumbsa lui ţâră, Bucium-şşbsa, 22 Sept. 1897.
ropână va avâ se controleze t6te pută Nemţilor din Germania, că în Wilhelm II s’a arătat pliu de admiraţie
4
daraverile financiare ale Greciei şi bucuria ce o simţesc la întărirea tri pentru „însuşirile oavaleresol* ale popo Poporal metsdurg (băieş) oa şi popo
din venitele statului va avâ dreptul plei alianţe uită, că „călătoria îm rului lui Arpâd, pe oare-’l înşiră în toastul rul plugar este basa sâu stâlpul ţârii. Pen
de-a subtrage numai decât carnetele păratului Wilhelm în Ungaria pâte său entusiast în mod cutezat printre „ma tru aceea ar trebui mai mult povăţuit şi
după împrumuturile vechi şi nouă fi privită ca un omagiu adus ma rele popbre oulturale**... preţuit. Găol soiut este, oă poporul român
contrase dela creditori din străină ghiarismului şi că Maghiarii o şi es- Apoi urmeză, ca contrast înfă de veourl a fost şi este un popor forte
tate, âr nenorocita Greciă va putâ plică şi esploateză în acest sens. ţişarea stărilor austriaco. iCtă tot ce munoitor, mulţămindu-se ou uu trai forte
folosi pentru trebuinţele ei numai Acesta — 4ice — ne strică bucu a scris pănă acum „N. IÂsty ‘ despre simplu; trăind în împrejurări grele, el a
u
ceea ce-i va mai rămână dela alţii. ria şi este o vătămare dură a sim toastul împăratului Wilhelm. avut de-a suferi multe năcazuri, cari parte
Acesta este o stare grozavă 11 au prevenit din vinars, parte din a duş
pentru Grecia, căci vor trebui se ţământului nostru naţional ... piarul slovac „Nârodnie Noviny“ manilor săi asupritori.
trâcâ câte-va generaţiunî pănă va „Simţăminte amare se naso în inima scrie între altele: Soim şi aceea ou toţii, oâte popbre
pute scăpa de datorii. Nepoţii şi nbstrâ la oetirea imnurilor ce le oântă (fia „Cei din Budapesta aşbeptau toastul străine au aleşuit după poporul românesc,
strănepoţii vor trebui încă se mun- rele din Germania despre statul maghiar împăratului german ou încordare febribă oa să-l înghiţă şi nimioâsoâ, der tote în-
4
căscă din greu pentru a putâ plăti ou prilegiul călătoriei împăratului Wilhelm crecfând că va cuprinde o enuneiaţiune zadar, căci: „apa trece, petrile rămân* !
carnetele după datoriile făcute de în Ungaria; imnuri, oare şi-au găsit urma mare, politică, ba chiar istorică prin în Eu asâmăn trăinicia şi înmulţirea po
părinţii lor de astăcţî. Puterile eu rea în Budapesta, de pildă la banchetul semnătatea ei. Ei aşteptau un sprijin pu- porului nostru ou oeea a chirului*), oe oresoe
ropene s’au amestecat în lucru, dâr pressei. Vorbele linguşitore de laudă şi de ternio pentru planurile lor oe merg de în pământul oel mai rău, dâr ou tbte aoes-
nu pentru a aduce vre-o uşurinţă recunosoinţă la adresa germanismului, oe parte şi pentru nisoe perspective despre o tea, ori oâtă silinţă şi-ar da plugarul pen
ies din gurile maghiare în disposiţia fes
' Greciei — cum 4i Geau G le> — ci putere mare afară din oale, ba despre tru a-1 stîrpi, totul îi este înzadar, ba din
pentru a-şî asigura interesele lor, tivă a spiritelor, nu ne pot faoe să uităm domnia neînfrânată asupra poporelor, Dum contră, ou cât vrei să-l stîrpesoî, ou atâta
căci prin instituirea comisiei euro alte deolaraţiunl, alte fapte petreoute în nezeu soie pănă la oe margine.“ otăvesoe mai tare.
pene pentru control n’a făcut alta, decurs de cjeciml său de sutimi de ani. Pă Unele popbre din patria nbstră, fiind
decât că âu asigurat capitalele ere-’ cat, că nu toţi Nemţii au darul memoriei „Dâr împăratul german n’a îndeplinit întotdâuna în tote privinţele favorisate de
diturilor din străinătate, mai ales bune. aoeste aşteptări. Vorbirea lui a fost viuă, guvernele ţărei, au putut să-şi formeze şi o
plină de flori poetioe; el a întins aripile
însă din Germania, cari se temeau, „Călătoria la Budapesta duce prin classă de aristocraţi, parte eşiţi din sinul
fantasiei sale departe îndărăt în istorie, până 0
că nu-şî vor pute scbte carnetele. nisce ţinuturi şi pe lângă orsşe, unde as- lor, parte furaţi, oa să cj* aşa, dela alte
la fabula Arpadiană... In sfârşit a amintit
Se ’nţelege, Grecii sunt acum tăc]l nici numele, oe-1 purtau secoll de-a tot oe putea măguli fantasia aprinsă şi a naţiuni, dându-le nume şi oognume nouă.
cât se p6te de nemulţămiţî şi agi rândul nu pomenesoe de originea lor, ţinu ghidili vanitatea fără margine a Maghia Poporul nostru însă având parte de-o sorte
taţi. Foile grecesc! fac mare agi turi, unde vorba nemţâsoă e hulită“... rilor* ... mai amară, abia a putut şi pote oresoe cu
4
taţiune, ca camera grecâscă se nu „Din multe guri, oarl erl şi acjl stri multă sudbre învăţători, preoţi, advocaţi,
„Tbte aoeste lucruri nu sunt alt-oeva, dootorl şi alţi puţini asemenea lor. Pentru
primâscă tractatul de încheiare al gau JEljen, va suna în curând, precum s’a
deoât zeamă picantă gătită pentru limbibre aoeştia a munoit 4» şi nbpte, pănă i-a ri-
păcii, ci mai bine se continue răs- întâmplat de nenumărate ori, oântecul po
şovinistioe, oare de sigur va însufleţi ba dioat la starea, de a-şl pută câştiga ou în
boiul. Chiar şi unii dintre deputaţi poral atât de drag Maghiarului: Mdgis hun-
ohiar înferbânta cea mai mare parte a (fia văţătura lor propriă subsistenţa; dâr şi de
pledâză pentru continuarea resboiu- czut a n6met!..“
lui. Poporul e înfuriat cu deosebire In espunerile lui 4i aru relor maghiare, dâr ou greu va şterge sim aiel înainte tot bietul popor munoitor ţine
asupra guvernului şi a regelui atât 4ice apoi : l vienes ţământul desamăgirii la oei-oe se aşteptau pe învăţătorul, preotul, advocatul, docto
pentru-că au început resboiul, cât şi la mai mult... împăratul german a văcjut rul oa şi pe alţi funoţionarl.
pentru-că s’au învoit a primi nisce Prin visita sa împăratul Germaniei „a forte bine, pe cine are înaintea sa, în ce Va să 4i°ă preoum întreg corpul se
4
condiţiun! de pace atât de apăsătâre reounoscut în mod solemn independenţa de fel de mijloo va răsuna toastul său* ... ra4imă pe talpele pioibrelor, toomai aşa se
Pilele acestea s’a ţinut pe una din stat a monarchiei maghiare. Etă un nou Articolul sfîrşesce astfel: ra4imă întrâga inteliginţă pe spinarea po
pieţele din Atena o mare adunare dar, pe care’l aduoe prinos germanismul porului. Vorba ceea: „el îi oresoe, el îi
de popor, în care s’au ţinut aspre maghiarismului, oare dar se alătură la acele „piarele maghiare şi-au eşit din fire ţine**, poporul fără carte ţine pe oei ou
vorbiri în contra primirei condiţiilor nenumărate prinosuri de ouitură a spiritului cu însufleţirea lor de neereclut, căci vâd în carte.
de pace. Agitaţiunea a fost atât de şi a bunelor moravuri. Se înţelege, că cei vorbirea împăratului lauda şi aprobarea şo Şi pentru tote jertfele aoestea popo
mare, încât poporul între sbierete de dincolo nu prea vreau să li-se aducă vinismului lor enorm. In aoâstă ameţeală în rul nu aştbptă dela cărturarii săi nici o
u
şi strigăte oribile a ars un esemplar aminte de ele ... primele olipite ale beţiei, oe li-au causat’o despăgubire alta, deoât oa ei să-l povă-
vorbirea linguşitore, ele uită oât de puţină ţuâsoâ cu sfaturile lor pe tote cărările pu
tipărit din contractul de pace. „Să nu se amâgâscă deci nimeni, oând
politică şi cât de puţin rost diplomatic se blice şi private.
O telegramă din Canea spune Maghiarul îşi desoopere inima lui priete-
4
încă şi aceea, că insurgenţii din Can- nesoâ Germanului* . cuprinde in toastul împăratului Germaniei. Avem, mulţămită Domnului, mulţi
Lauda le orbesce întru atâta, încât nu văd bărbaţi luminaţi eşiţi din sînul poporului,
dia au atacat pe furiş pe Mohame- „Nârodni Listy* , din Praga, nu se
4
danî, omorînd mai mulţi dintrei ei. îndeletnicesce în vr’un articul deo deosebirea între împodobire, deooraţie şi oarl îşi cunosc ohiămarea aoâsta a lor şi
între sîmburele lucrului. Celelalte puteri aceştia formâză garda în veol lăudată a
In astfel de împrejurări nu seim sebit cu toasturile dela Budapesta
pot fi mulţămite cu vorbirea împăratului luptătorilor naţionali. Durere însă, avem
4eu, decă are dreptate ministrul ru ale celor doi împăraţi, ci trece peste german, ea nu se atinge de loo de interesele mulţi şi de acei bărbaţi ou învăţătură, cari
sesc de esterne când 4i > Ga pu ele în câte-va rânduri în articolul lor, căci ea n’are absolut nici o însemnătate în în loo de-a povăţui şi sprijini pe popor, îl
Ge
terile europene de-ocamdată şi-au său de fond dela 23 ale curentei, în
sens internaţional. Inouragiarea şovinismu lasă în noroiu, sâu în întunereoul nesciinţei,
terminat misiunea lor în Balcani. Se care vorbesce de stările cislaitane. lui nu pote avea, deoât urmări triste pen ba de multe-orl îl privesc ohiar peste umăr
va vede de aci încolo, ce are încă Eta cuvintele dela început: tru întrâgă monarohia* .
4
se mai urmeze; de-o linişte şi pace „Bucurie şi veseliâ fudulă în Vesta, &
înse nu pote fi vorba de-ocamdată. *) Un fel de iarbă subţire şi aspră,
în Viena griji şi confusie. Colo Maghiarul oare în pământ are o rădăoină lungă de
se îngâmfă oa un mic „Stăpân al lumii* , 20—30 om. şi fbrte tare.
4
Acolo sus, unde ochii omenesc! muritor!. Când âmenii sacrifică, 4©ii când cei mic! sunt nevrednic! de-a rescî; nic! grindina nu răpăe pe
nu pătrund, acolo unde 4®ul ocupă iau parte activă la petrecerile ome- fi înălţaţi din trepta lor, îşi iau — case, nic! vânturile nu sguduie ce
tronul de stele, în cerescile altare, nilor, care însoţeau sacrificiul, se cum se 4i — nasul la purtare; rescul acoperiş, nic! norii nu se
ce
pe care nicî-odată nu le va profana amestecă printre ei, se înveselesc cu aceşti confraţi ai noştri s’au arătat strîng de jar împrejur ca se um*
în vecî suflet omenesc, acolo se ei. Altă dată îşî plecau capul din insultători şi clevetitor! şi dec! au brescâ şi se întunece strălucita lu
strîngeau deii, îşî împărtăşiau vede înaltul cer spre pământ; de-acolo fost pedepsiţi în negrul Tartar pen mină a sârelui. P6rta acestei divine
rile şi judecăţile, îşî susţineau pă primiau ofrandele plăcute ale co tru nerespectuâsa lor conduită, s’a locuinţe era făcută din nor! groşi,
rerile asupra trebilor, atât ceresc!, piilor lor, mirosind grăsimea ames inter4is pentru totdeuna muritorilor pe care Horele ce locuiau lângă
cât şi pământesc!. De-acolo îşî în tecată cu fum, care se înalţă spre de-a se mai afla în faţa vre-unui 4eu. dânsa, aveau grija se o ridice sâu
tindeau prea puternica lor vedere cer în timpul frigerii victimelor sa Când era vorba, ca 4®ii se se se o lase, după cum voiau să-o des
pănă pe pământ şi cercetau cele ce crificate. Er când se întâmpla ea strîngă la ospăţ şi petrecere, se lăsa chidă sâu se-o închidă.
se petreceau în interiorul caselor fericiţii locuitori ai cerului să nu fia tâtă grija pentru organisarea şi în Acolo dec!, în interiorul acestor
omenesc! şi mai ales, decă sacrifi învitaţ! la ospeţe pământesc!, se os tocmirea ospăţului lui Hermes, care palate a căror strălucire şi măreţie
ciile în onorea lor s’au făcut cum pătau acasă la ei, mâncând ambrosie era cel mai îndemânatic în aseme mintea muritorilor nu pote se o
se cade. şi bând nectar, iconomisindu-se cu nea împrejurări, şi apoi el era ser concepă, se strîngeau nemuritorii şi
Sacrificiile aduse de âmen! în ce găseau, în tâtă puterea cuvân vitorul şi interpretul lui Zeus. Se se visitau, şi mâncau împreună, şi
s
e or
onârea 4 ^ ’i satisfăceau, ’i înve tului. Nu le lipsea nic! musica, pe scula dec! Mercur 4i de dimineţa petreceau. Er hotărîrile lor despre
seleau, ’i făceau bine-voitor!: „Decă care o esecuta Apolo din liră, er — ca un vrednic servitor — mă afacerile ceresc! şi pământesc!, chro-
2
vre-odată ţi-am ars ciosvârte grase Musele, cu frumâsa lor voce ). tura, aşternea ţâlele pe mindirurî, nicele sacrificiilor şi memoriilor re
de taur! şi de capre, ascultă-m! ru A fost un timp când şi omenii pregătea tâte, cu un cuvânt, pe care lative la faptele omenesc!, Peii le
e or cea din urmă casă le face în ase
x u
găciunea acâsta ) , esclamă preotul se împărtăşiau de ospeţele 4 ^ treceau în catastife spre sciinţă —
Clirises cătră Apoline, şi Apoline din Olimp, şi âmenii erau învitaţ! menea împrejurări. Numai lămpi nu întocmai ca nisce adevăraţi archi-
l’a ascultat; din contră, lipsa de în locuinţele ceresc!, ca să ia parte avea se facă, nic! se le aprindă, varî — ca să pâtă să răsplătâscă
r
e
a
e
atenţiune cătră 4®i prin neîndepli- la masa 4 il° P i 4^e mari, să fiind-că sârele nicî-odată nu încetâză după ordine respectivele recompense
nirea legiuitelor sacrificii, îi nemul- bea şi să mănânce cu părinţii lucru în cer de a lumina, nic! stelele nu-şî sâu pedepse conform faptelor săvîr-
ţămesce, îi supără, ba încă îşî rea rilor, cum a fost bună-oră Tantalos pierd vre-odată scânteetorea lor lu şite şi proporţional cu gravitatea lor.
dună trimiţând nenorociri bieţilor şi Ixion. Fiind-că însă în totdeuna, mină; piua este neîntreruptă, este Din acâstă glumeţă poveste s’a for
vecînică. Aci nicî-odată nu plouă, mulat 4' CG fdrea — relativ la târ4ia
Homer Iliada raps. I. vers 40. 2 ) Homer II. Hesiod Theog. nic! nâua nu albesce locuinţele ce- dumne4eâsca răsplată, — că Zeus
