Page 94 - 1897-09

Padina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 213—1897.

cabană şi încă de mult sfătuia pe guvernul vedem dâcă se adeveresce acesta ca procuror al şovinismului violent „Frankfurter Zeitung consideră
44
Spaniei să se împace ou Oubanii, să le scire. în popularisarea causei drepte şi le­ visita regelui Carol ca o greşelă,
dea eutonomiă largă, ou oare şi la înoeput Acum vedem, că unul din cla­ gitime a Românilor de dincâce. 4icend:
s’ar fi mulţămit, pe când aoum după ce rele de frunte maghiare „Magyar Orî şi cum, nu înţelegem de ce
„Şovinismul ungureso va oăuta să
44
văd trupele spaniole şi miseria, oer inde­ Hirlap se ocupă în numeral seu de se dă atâta importanţă tocmai de­ exploateze ultimele evenimente din Buda­
pendenţa deplină, nevoind să depună ar­ erî anume de acâsta decorare, 4'' corării lui Jeszenszky, când bine pesta, fără a se gândi măoar, oă Ungurii
mele. când că Regele Carol ca se dove- este sciut că stăpânii lui Banffy-Per- ar trebui să fiă mai leah faţă de Români.
Amioul oel mai puternic al Cubanilor sunt descâ că cu intenţiune a mers la Buda­ czel au primit ordine şi mai mari Noi oredem, oă a fost o mare greşâlă din
Statele-Unite din America, care îi sprijineso pesta spre a întârce acolo visita mo- dela acelaşi rege.
partea împăratului W’lhelm şi din partea
pe răsculaţii pe faţă şi în asouns, cât permit narchului nostru, şi se nu lase nicî
E învederat, că Jeszenszky şi regelui Oarol, oă prin visita lor să îuoura-
consideraţiile pentru dreptul ginţilor în ase­ o îndoială despre adevărata însemnă­ de astădată are a-i mulţămi tot nu­ geze politioă şovinistă a Ungurilor, mai
menea oas. Ba în corpurile legiuitore ame- tate a călătoriei sale la Budapesta, mai ministrului-preşedinte Banffy ales împotriva Românilor.
rioane s’a făout deja de două-orl propune­ s’a gândit se decoreze pe Jeszenszky stăpânului seu, că a ajuns la onârea 44
rea, nu numai de a privi pe CubanI drept cu unul din ordinile sale însemnate. de comandor al ordinului Coronei „Kreuzzeitung din Berlin, care
„parte beligerantă", dâr de a’i lua direot Acest Jeszenszky, 4ice fâia maghiară, României. Fără îndoială că Banffy înainte cu câţiva anî publica articuli
sub scutul republicei amerioane. In camera n’a luat parte nicî la primirea nici a fost acela care s’a întrepus în în cari se accentua, că interesele
comunelor propunerile întruniseră şi majo­ la călăuzirea domnitorului României, persona şi cu stăruinţă se-i câştige triplei alianţe pretind o splanare a
ritatea voturilor, dâr în senat ele au că- şi mărturisesce, că nicî de aceea nu acâsta distincţiune. Şi odată presen- conflictului dintre naţionalităţi şi în
cjut cu câte-va voturi. Se vede însă, oă este sigură decă el a fost seu nu pre- tată regelui României acâstă cerere deosebi dintre Români şi Maghiari
opiniunea publică împinge guvernul tot sentat Regelui Carol. e învederat, că în împrejurările date, scrie acum privitor la visita regelui
mai departe, oăol la 18 a lunei treoute Lucru cam curios şi cu totul era cu greu de a se refusa. României la Budapesta:
ambasadorul din Madrid al Statelor-Unite neobicînuit se fiă decorat la o ast­ „Faptul, oă cjiariştii români au refusat
a adresat ministrului de esterne spaniol, fel de ocasiune, cum a fost visita să asiste la bsnchetul c^iarişfcilor unguri e
un memorand, în care se cjioe, oă pagu regală, un funcţionar superior din Visita dela Pesta şi pressa străina. o dovadă vie, că ou totă primirea strălu-
bele ce le oăşunâză răsboiul în Cuba Sta­ acelaşi oraş, fără ca măcar se se fi oită făcută pereohei regale române, nu e
u
telor-Unite sunţ mai mari, decât le pote presentat aceluia, dela care a primit „Kolnische Zeitung într’o cores­ nici o speranţă, că raporturile dintre Ro­
44
suporta ţâra. Dâcă nu se vor pute da asi­ distincţiunea. pondenţă ce o primesce din Pesta, mâni şi Unguri se vor îmbunătăţi .
gurări îndestulitore pentru curmarea răs- Nicî fâia maghiară, nici foile din incidentul visitei regale române „Leipziger Zeitung îşi esprimă
44
boiului până la redeschiderea congresu­ române din Bucurescî, care abia constată, că naţionalităţile nu sunt regretele, că Gestiunea naţională ro­
lui (1 Deoemvrej, ar fi imposibil, de-a alaltăerî au adus soirea despre acâstă representate în parlamentul Ungariei, mână nu este încă resolvată şi că
spune, ce atitudine ar considera guvernul decorare, nu sciu cum anume s’a că Românii au cea mai mare im­ Ungurii continuă încă cu politica
amerioan oa indispensabilă pentru a în­ tăcut ca consilierul ministerial din portanţă între naţionalităţile nema­ lor de maghiarisare apoi 4i° e:
e
ghiare şi 4i° > că Maghiarii ar tre­
drepta starea lucrurilor. cestiune se fiă distins cu înaltul bui se se unâscă cu ei în contra sla­ „Pentru România e o cestiune de
Sugasta s’a pronunţat în mai multe ordin român. vismului. Apoi continuă aşa: esistenţă alipirea ei la tripla alianţă, dâr
a
rânduri pentru a se da autonomiă insulei „Magyar Hirlap scie numai nu mai puţin adevărat e, oă alianţa în­
Cuba, ba înainte de a veni la putere s’a şi atâta, şi acâsta 4i° e a ‘° sci sigur, „Maghiarii ar trebui să soie deja, oă treită este direot atinsă de puterea ou care
legat, că li-o va da; numai cât represen- că Alexandru Jeszenszky a figurat maghiarisarea silită a Românilor e o im­ oresce oe3tiunea naţională română şi e în
w
tantul răsoulaţilor la Paris, Betances, a în procesul „Replicei ca acusator posibilitate. Ou tâte sforţările făoute ou interesul ei ca luptele dintre Români şi
public, şi că este şeful secţiunei pen­ totă ounutouta apărare administrativă şi
spus, oă nu se vor mai îndestuli cu Rome- Unguri să fiă aplanate".
Bule, ci vor cere independenţa. tru naţionalităţi din resortul minis- propaganda diferitelor Kulturegylet-url, Ro­
trului-preşedinte. mânii din Ungaria se îmulţeso ou 8 la sută v Vossische Zeitung“ laudă aptitu­
Işî face deci pe basa acesta pe an. In Transilvania comune întregi ma­ dinea politică a Ungurilor, ce s’a ară­
0 decoratiune între cele multe. combinaţia sa propriă 4i can d, ca ghiare de Săoui s’au românisat. Maghiarii tat şi prin buna primire a Regelui
e
dâcă Regele României şî-a adus şi Saşii vorbesc în Transilvania românesoe. României şi 4i° ) ca Românii trebue
Intre multele decoraţiunî ce au aminte de acel om de încredere al Unde mai punem oă Românii transilvăneni se se împace cu Ungurii şi cu re­
44
fost conferite, amesurat obiceiului, de guvernului, printr’asta a voit numai au la spatele lor un regat româneso bogat gimul Banffy, care ar fi mai „blând
cătră Maj. Sa Regele Carol cu oca- se desavueze pe faţă înaintea lnmei puternio şi în plină desvoltare ou mare în­ decât cele anteribre.
sia visitei sale la Pesta, se află şi „nisuinţele de eliberare ale Ligei . semnătate geografică şi politioă. „Le Nord din Paris, 4iaru.l in­
44
11
ua
una, despre care pană în 4i de Aşa ceva s’a telegrafat din Bu­ Maghiarii ar trebui să soie aoâsta şi tereselor franco-ruse, care’şi primesce
a c | i nici Românii nici Ungurii nu dapesta şi4iarului berlines „Yossische să mai oonsidere faptul, oă admiţând şi pe inspiraţiile dela ministerul de esterne
sciu cum s’a întâmplat se ajungă a Zeitung , 4i © îu-se, că decorarea Români la cârma statului, înfăţişarea ma­ din Petersburg 4ice:
c
nc
44
i-se acăţa de gât tocmai consilieru­ iui Jeszenszky însemnâză, că Re­ ghiară a statului ungureso n’ar sufuri nioî
lui ministerial unguresc Alexandru gele Carol respinge orî-ce solidari­ o scădere. Vre-o 60 de Români ar fi de­ „A.oum în Budapesta au triumfat
Jeszenszky. Ungurii, âr nu regele României, pe oare
tate cu uneltirile daco-române şi putaţi, vre-o 20 seu 30 ar întră în adminis­ Ungurii l’au cucerit de partea lor. piarele
E vorba adecă aici de ordinul irredentiste. traţia supsrioră — şi atât. românesc! nu pot să asoundă trista reali­
de comandor al corbnei României Cestiune de apreţiare. Noi am Dâr şoviniştii Maghiari şi mai ales no­ tate şi se consolâză ou slaba speranţă, că
ce i-s’a dat amintitului consilier. crede din contră, că dâcă regele bilimea transilvăneană maghiară sărăoită, sortea fraţilor lor din Transilvania se va
Intâiu a împărtăşit acesta scire Carol a avut în vedere activitatea nu vrea să audă de aşa ceva... Din tote înbunătăţi puţin. Dâr în curând se vor des-
44
„Magyarorszâg , după care s’a stră- de funcţionar public a lui Jeszenszky, naţionalităţile nemaghiare Românii sunt cei ilusiona în acâstă privinţă. Dâcă Românii,
a re
curat şi în alte doue c | i unguresc!, atunci ca unul, care scie mai bine mai despreţuiţî de Unguri... în greşita lor pornire, nu vor voi să înţe-
44
înse cu totul separat de grosul de- ca toţi, că uneltirile „daco-române Trebue să recunosoem iasă oă în ul­ lâgă învăţămintele istoriei, atunol numai
44
coraţiunilor împărţite demnitarilor şi „irredentiste esistănumai în creerii mul timp înoep să se audă în Ungaria vool lor înşişi pot să mulţămâsoă, dâcă paşii lor
curţii, miniştrilor, oficerilor superiori desechilibraţî ai şoviniştilor unguri, chibzuite... Bânffy ounosoe bine situaţia nechibzuiţi va avâ conseoinţe triste".
şi funcţionarilor mai înalţi, cari au de sigur că nu s’a putut gândi la o în Transilvania şi doresoe să facă ceva
luat parte la primirea, seu au fost desavuare aşa de ridiculă, ci e mult pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre Ro­
ataşaţi Regelui Carol. mai aprâpe de mintea omului a mâni şi Maghiari. El a şi reprimat diferite Procesul „Tribunei “
împrejurarea acâsta ne-a îndem­ crede, că Regele a vrut se recunâscă abusuri de putere ale autorităţilor ad­ Despre procesul de pressă, ce s’a per-
nat şi pe noi se aşteptăm întâiu se meritul ce l’a avut acel Jeszenszky ministrative în contra Românilor (? ?) traotat alaltăerî înaintea curţii ou juraţi

să aştepte puţin, pănă când va veni aoasă trecu ca o săgâtă pe dinaintea nâstră şi După plecarea başibuzuoilor unguresc!, minarea, er tatăl nostru deschise uşa dela
tatăl meu. dispăru în dosul oaselor. noi toţi ai familiei nu ne puteam reveni sală.
Căpitanul audind sgomotul paşilor, l în fire dintr’o spaimă atât de mare. Sora Bunul şi credinciosul Raţifi intrând
Aşteptară ca o jumătate de oră, dâr
44
oomandâ „foc! Urmară patru detunături, mea cu deosebire era atât de abătută, în- în cameră cjise: „Am venit să vă spun, că
nu venia nici sora, nioî tatăl. Atunci căpi­
dâr Velle apucase deja printre olăile de oât vorbele ei nu mai aveau nioî un şir, d-l Velle se află bine sănătos la mine la vie,
tanul se soulâ repede şi, punând mâna pe
puşca lui Velle, ordona să iase. fân în dosul oaselor. Se născu o zăpăoâlă se părea, oă şi-a pierdut minţile, îşi chema şi doresce să vorbăscă cu D ta d-le părinte
nespusă între dânşii, alergau în drâpta şi bărbatul într’una, voia să pleoe oa să-l Tatăl meu se îmbrăoâ repede şi merse
Eşirăm cu toţii afară, dâr în momen­
în stânga, dâr înzadar, Velle scăpase. oaute. ou Raţiii, âr noi râmaserăm mai veseli, aş­
tul, oând păşiră din balcon, sosi şi tatăl
meu ou sora, oare de frig şi de spaimă înverşunaţi, că li-a scăpat veuatul din Tatăl meu, amărît pănă în suflet, îşi teptând resultatul îutrevederii.
palmă, se întorseră la tatăl meu, oare ră­ frângea mânile, oăuta să o liniştâsoă, să o In c}iua aoeea nu se făcu. nimic, de­
tremura ca varga. Ea, pe gerul acela oum-
mase uimit în zăpadă, îl înhăţară şi, dân- oonvingă, că Velle a soăpat şi de sigur, oât observam ore-carî pregătiri din partea
plit, plecase numai în taliă.
du-i oâte-va paturi de puşcă, oerură să le ori în noptea aoeea, ori a doua cfi se va surorei. Nâptea târejiu Velle ved aoasă, îşi
Periodul iminent, devotamentul de
aducă numai deoât pe tâlharul de Velle, întârce. Era o scenă sfâşietore, noi fraţii luâ rămas bun dela toţi, se înarma bine
soţiă şi mamă, îi dăduse puteri supra-ome-
altfel va fi împuşoat. şi toţi ai oasei plângeam, bătrânul croitor şi înoălecând pe un cal ager de pioiâra
nesol.
Bătrânul meu părinte răspunse liniştit, ou lacremile în ochi plecă să ne aduoă pleca la Feiurd.
Convoiul întreg se opri în faţa casei. Pe acelaşi timp oetele de voluntari
oă nu dânsul este de vină, oă a scăpat din vre-o veste.
Tatăl meu se adresă oăpitanului în mânile lor, le promitea tot oe are: bani, Intr’un târcjiu ne culoarăm, dâr ni­ se revărsară şi prin alte sate, prădând şi
limba ungurâscă, întrebându-1 despre mi­ vite, numai să-i cruţe viâţa. menea nu înohise ochii. Aucjiam din când împuşoând omeni nevinovaţi.
siunea, oe o are şi, aflând oum stă luorul, Promisiunea le plăou. în oând suspinele înăbuşite ale surorei şi Astfel o trupă de „găinari", intrând
după multă stăruinţă şi rugăminţi zadarnioe, Căpitanul, intrând în casă ou tatăl oftările părintelui nostru. în oomuna Jucul de sus pe Someş, unde
îl luă la o parte. meu, luă vre-o 3000 de florenl în bani Pe Ja oântatul ooooşilor despre cjiuă era primar Hihail G-abor, un Român voinio,
Ce vor fi vorbit nu sciu, dâr am vă- kossuthianl, apoi merseră la grajd, soâseră se aucji o bătaie uşâră la ferâstră, tatăl bogat şi forte lăudat ohiar de proprietarii
cj.ut, oă voluntarii, oarl înoonjurau pe Velle, un armăsar şi vre-o oinol oai buni, puseră meu sări repede şi întrebă: Cine este? O unguri pentru cinstea şi energia sa. După
de-odată se grupară în jurul căpitanului. un cal şi blana oea mare a lui Velle, oare vooe răspunse: „jEm, Batiu dela vie, deschi­ oe „găinarii" prădară satul, luară ou forţa
In momentul acela, Velle, oare ră­ în fuga sa o lâpădase şi plecară dela noi de^, că vă aduc veste bună“. pe primar, îl duseră păn’ afară din sat, şi
mase singur ţinând pe sora mea de mână, declarând, că vor veni ou altă ocasiune. Ne scularăm ou toţii, sora aprinse lu- aoolo îl împuşoară.