Page 47 - 1897-10

Nr. 227—1897. Q-AZETA TBA.NSILYANTEI Pagina 8

din t6te părţile au constatat în con­ pe sârnă ce fac şi cum fac, căci sti­ mea sporesce’n bine, tâtă lumea da mai vehemente. De aceea pe mine,
gres, câ acesta stare de lucruri nu pendiile românesc! nu au scopul de-a înainte, numai noi, Românii buco­ ca dascăl, mă şi intereseză mai mult
se pâte suferi. Unii au cerut chiar, cresce renegaţi şi 6menî fără carac­ vineni, stăm locului! Ba, niol mă­ cestiunile şcolare şi ori unde văd
ca acei preoţi, cari ar primi ajutor ter, ci bărbaţi, cari se fiă naţiunei car locului nu stăm, ci tot înapoi scris ceva despre şcâlă, cetesc cu
dela guvern, se fiă lipsiţi de patrafir. spre onâre. o dăm! Vedem cu ochii, cum se cu cel mai mare interes.
La urmă s’a hotărît, ca Oonsistoriul Şedinţele congresului continuă. duc moşiile şi pământurile nostre, Un ar ticul cu deosebire, ce l’am
se facă cât mai curând o represen- cum se duc codrii noştri, cura se vecjut publicat nu tocmai de mult
taţiă la guvern şi se eeră, ca acel duc tolocile nâstre, munţii noştri: ia primul ioc al uneia dintre foile
ajutor se se dea pentru fondurile La lucru, Români! — ne iau pământul de sub piciore nostre, mă îndâmnă să-mî arăt şi eu
archidiecesane, âr dâcă guvernul nu l A sosit timpul se ne punem cu şi viâţa din piept veneticii; jumă­ vederile mele asupra unor cestiunl,
va da, atuucî ajutorul se nu se mai tate din Românii bucovineni robii ce ne preocupă astăcjî pe toţi Ro­
toţii pe lucru. Sârtea nâstră, viito­
primescâ. rul nostru atârnă dela hărnicia nâs- velniţelor şi ai fabricelor şi feres- mânii.
In şedinţa a noua de erî s’a tră. Tânguirile nu ajută nimic. treielor străine s’au făcut... da Anume, după ce se constată în
discutat asupra fundaţiunei Gozsdu. Acest adevăr îl accentuâză atât omenii binelui nostru coi cu durere acel articol, că un frumos număr de
Comisia pentru fundaţiunea Gozsdu de nâm, ce fac e i ? ! ? învăţători îşh.împlinesc chiămarea cu
de puternic f6ia poporală „Deştepta­
prin referentul seu I. Lengeru rapor- rea" din Cernăuţi, care etă ce scrie Bărbaţi ai binelui românesc, cea mai m%re diliginţă, continuă
tâză asupra activităţii representanţei în numărul seu dela 1 (13) Octom- fiă vă milă! Pâte încă nu-i prea târ- astfel:
fundaţiunei Gozsdu pe an. 1895 -96. vre, adresându-se cătră Românii bu­ (jiu! Decă cu toţii vom face, cât îi „Când constatăm acâsta cu bucurie,
In acest raport se constată, că la covineni : în puterile nostre, pote tot vom scă­ nu putem să nu dăm espresiune şi nedu­
finea anului 1896 averea fundaţiunei pa neamul nostru de peire! Să în­ meririlor, ce le avem faţă de şcâlele po­
a fost de 1,586.478 fi. 89 cr., adecă Omenii, cari vreu binele nos­ cepem a munci şi a ne ruga cu porale în genere. N6u6 peste tot ni-se pare
peste un milion şi jumătate florenî v. a. tru, sunt aceia, pe cari îi dâre inima toţii! Celui ce muncesce şi se râgă, prea neînsemnat progresul, în raport cu aş­
In decursul anului 1895, va se cjică de nemul nostru, de legea nâstră şi îi ajută şi Dumne4eu Sfântul! teptările, ce le legăm de şcola poporală, şi
într’un singur an, fondul a crescut de patria nâstră strămoşescă. Bărbaţi ai binelui românesc, cu jertfele, ce le aduoem spre susţinerea
cu 105,339 fl. 83 cr. Când dau lupii asupra herghe­ acum ori nicî-odată! ei. Noi am aştepta, ca cei ce au frecuen-
In decursul anului 1896 s’au liei de cai, seu când năvălesc urşii Cei ce aveţi darul vorbei, vor­ tat şcola poporală 6, respective 9 ani, să
cheltuit din acest fond pentru aju­ asupra cirecfii de boi, atunci vitele biţi odată să muiaţi şi pietrile! De aibă cel puţin atâtea cunoscinţe teoretice
torarea studenţilor români cu sti­ cele fără de minte de-odată se fac veţi vorbi bine, chiar din mişei apos­ şi practice, încât să se pbtă aplica uşor la
pendii, cu plătirea taxelor pentru râtă şi apoi una pentru tote, tâte toli veţi tace! Limba românescă prin o măestriă, la comerciu etc., ori şi decă
diplome şi alte ajutâre 22,873 fl. 83 pentru una sar la luptă şi, cu câr- tote cancelariile, cabinete de lectură prin rămân la agricultură (presupunând, că au
cr., fiind ajutoraţi cu totul 113 stu­ nele seu cu copitele lor. pământ fac tot satul, duglieni şi ospetârii românesd moşiă propriă, pe care să-o cultive) să-şi
denţi români. Acum representanţa fun­ din fierele răpitâre. în tot locul, meşteşugari români pretu- potă purta socotelile şi pregăti înşişi ac­
daţiunei are de gând se înfiinţeze Omeni buni, vedeţi, pe dobitoc tindenea se fiă... vorbiţi şi îndemnaţi, tele scripturistice de prima necesitate....
un internat pentru universitarii români îl dâre inima după neamul seu, şi pentru Dumnecjeu! Ne-am convins însă, că la noi şi adî, după
din Budapesta. pe noi se nu ne dâră!?! Spuneţi şi Cei-ce aveţi darul gândirii, pu­ atâta şcolă, e de tot mare numărul anal­
Asupra acestei fundaţiunî, caro voi, nu’i mai rău, decât dobitocul neţi gândurile vostre pe hârtie. Gân­ fabeţilor. Nu seim, decă în privinţa acesta
e cea mai mare între fondurile ro­ Românul, căruia nu’i pasă de nea­ durile vostre păcat să mergă’n mor­ stă îndărătul nostru vre-o naţionalitate din
mânesc! de stipendii, s’a iscat o dis- mul lui, legea lui, patria l u i ? ! mânt dimpreună cu trupurile vâs- patrie. Nu numai bătrânii, ci şi din gene-
cuţiă interesantă. Unul dintre depu­ Noi Românii am avâ destui tre! Scrieţi-le pe hârtie! Cei ce raţiunea mai tinără mulţi nu-şi sciu scrie
taţi (C. Brediceanu) a atras atenţiu­ âmenî de bine. Intre plugari şi can­ pricepeţi negoţul, scrieţi- ce’i de fă­ numele, ci sunt siliţi, în loc de subscriere,
nea congresului asupra faimelor, că tori, între învăţători şi judecători, cut să scâtem negoţul din mâna Ji­ să pună degetul pe crucea trasă înaintea
stipendiile de multe-orî s’ar da şi la între preoţi şi profesori, în tâte pă­ danilor! La noi să curgă binele, nu numelui lor. La câte încurcături, abusurl
tineri de aceia, cari n’ar ave lipsă turile nostre s’ar găsi destui âmenî la ei! Cei-ce pricepeţi gospodăritul şi nenorociri dă ansă punerea degetului,
de ele, fiind-eă sunt bogaţi. Mai de bine, — dâră toţi omenii noştri cel cu minte, scrieţi şi voi despre ni-o probâză esperienţa dilnică . („Unirea
14
u
spune, că cei însărcinaţi cu admi­ de bine, mai-că toţi stau cu mâ- gospodărit! Să vedem odată şi pe nr. 70 din 17 Iulie c.)
nistrarea fundaţiunei le recomandă nile’n buzunar şi aşteptă mură’n Români cu vite frumâse, cu ţarini Acestea, durere, sunt uisce ade­
tinerilor stipendişti şi studiul limbei gură seu oftâză şi suspină ca ba­ bogate, cu pomete frumâse, grădini văruri mari, cari trebue se umplă de
maghiare. Pentru ce acâsta, căci bele, ca şi când cu văietatul lor ar frumâse, albinării frumose! Scrieţi mâhnire pe orî-care om cu durere
dâră guvernul şi tâte autorităţile sta­ pute alunga răul. degrabă! de neam. Nâuă, învăţătorilor, ne ră­
tului se îngrijesc destul de limba Mâna şi pieptul la lucru se’l Bărbaţi ai binelui românesc, lă­ mâne datorinţa de-a arăta căuşele
maghiară, de ce se ne mai îngrijim puie, — de aceşti âmenî ne trebue saţi fudulia milionarilor! Lăsaţi mi­ acestui rău, âr cei chiămaţl sunt da­
şi n o i ? A l t membru al congresului şi de aceştia prea puţini a v e m ! . . . şeilor nepăsarea! Lăsaţi văietarea tori de-a stărui pentru delăturarea lor.
(Ionaş) îşi esprimă indignarea asupra La tâte nemurile din împărăţia babelor! Pie-vă milă de starea ne- Cu altă ocasiune am arătat în
purtărei unor tineri, cari după ce au nâstră bărbaţii binelui adună popâ- Dorocită a poporului nostru! îndem­ colânele acestei preţuite foi, că o
fost crescuţi la scâle înalte pe chel- rele lor şi aceste strigă tâte, de naţi şi vorbiţi sătenilor, scrieţi cu piedecă mare în calea progresului
tueJa fondului şi întră în viâţa prac­ pare-că bolta ceriului ar vrâ se toţii pentru luminarea lor. şcâlei poporale româue: dotaţiunea
tică, nici nu mai vrâu se vorbâscă crepe: „Dreptate voim, cum o au Bărbaţi ai binelui, fie-vă milă! slabă a învăţătorilor. In adevăr, a
românesce şi se lapedă de neamul celelalte nemuri! Limba nâstră se Nu e omul pe pământ, ca să tră- susţine o familiă, — de multe-orî de
lor pentru câte un os de ros etc. fiă cinstită voim! Şcolile nostre, ju­ escă numai de capul lui. Să facă câte 6—8 membri — din cei 83 cr. la
A fost fârte bine că s’au amintit decătoriile nostre voim! Meşteşugu­ vre-un bine aprâpelui şi nemului (ţi, ce-i are învăţătorul din lefa sa
acestea, de-o parte pentru ca cei ce rile în mâna nâstră, negoţul în mâna său, acesta’i menirea omului! Deci de 300 fl. la an, este cu neputinţă.
u
împart stipendiile se fîă cu mare bă­ nâstră se fiă v o i m ! ! vorbiţi, screiţî, lucraţi pentru nemul Un astfel de învăţător, necum să
gare de sernă cui le împart, âr de Da ce fac, mă rog, âmenii bi­ nostru! aibă pe ce-şl procura cărţi şi reviste
alta pentu ca tinerii, cari se folo­ nelui la n o i ? ! de sciinţă pedagogice şi să-şî crâscă
sesc de asemenea stipendii să-şî tragă Tâtă lumea se mişcă, totă lu- copiii pe la şcole, der nici cu ce să-i
Piedecile înyeţămentului.
susţină acasă nu pâte. E silit, ca în
Cu bucuriă văd, că euristica timpul şcâlei să-şî vadă de alte tre­
rector era el. Der cu un an înainte de împărţi cartofi în Pomerania spre plantare română se ocupă cu mult interes de buri, decă vre să nu-i flâmân4escă
Clusius cunosoea cartofii Bauhin, un medic şi esplica proprietarilor de grădini în­ cestiunile şcolare. Iubita nostră „Ga­ familia. Apoi sub conducerea unui
şi botanic elveţian, însă numai dintr’un tip trebuinţarea lor. Frideric cel Mare se gândi zetă ne face nouă, învăţătorilor, ne­ învăţător, care cj'l i° îşi frământă
n
14
primit dela Scholtz; lui este a se mul- mult şi la modul cum i-ar introduce în Si- spusă bucuriă, când cetim dintr’ânsa creerii cu aceea, că ce va da băie­
ţămi prima descriere scientifieă a cartofilor lesia, ca să alunge cu ei fomea din acea îndemn spre tot ce e frumos, no­ ţilor săi de mâncare la amecjl, la
şi numirea lor folosită pănă adî în botanică ţâră. Cât de tare şi de repede au prins bil şi măreţ. Ne simţim mai uşuraţi cină etc., er salarul lui e rapartiţiat
„ Solana m tuberosum". cartofii rădăcini în Silesia se vede de-acolo întru învingerea greutăţilor, ce cjilnic numai, der nu şi incassat: 4§ u nu
Numai după dduă sute de ani au în­ că la 1771, când din Bohemia căcjură jertfă se ivesc în calea progresului, având e mare mirare, decă şcâla nu pote
ceput să fiă cunoscuţi cartofii ea plantă fometei 180.000 âmenî, 20.000 BohemI emi­ Jiaristica nâstră ca soţ de luptă. întinde acele cunoscinţe elevilor, pe
economică în Germania. Cei dintâiu au fost grară în Silesia, in ţkra cartofilor. Piaristica are puterea de a-şl da cari le prescrie planul de învăţă­
ţăranii plugari, cari nu s’au încredut car­ In Ungaria s’au adus cartofii din Fran­ verdictul asupra faptelor de interes mânt şi pe cari cu drept le aştep­
tofilor, după cum ei de regulă nu dau mare cia din ţinutul montan numit Bourgogne, public ale ori şi cui, după cum aceste tăm dela ea.
credăment nici unei învoiri, pănă nu se de unde Ungurii i-au numit „burgonyaIn fapte sunt bune ori rele. Ea ajutoră Altă piedecă, ce stă în calea
conving despre bunătatea ei. In rândul al 1654 au adus academicianii protestanţi pe cel slab, încuragieză pe cel fri­ progresului, e şi împrejurarea, că
doilea au fost învăţaţii, cari făceau greu­ cartofi din Germania şi din aceea causă cos şi mângâie pe cel desperat. în multe comune sunt 150—170 copii
tăţi lăţirei cartofiilor, temendu-se să nu fiă au fost întemniţaţi în Buda. Mai târdiu pa­ Un cji bine şi conscienţios re­ obligaţi a cerceta şcâla de tâte cji"
ar
veninoşi, de-orece, după descrierea lui Bau­ latinul Francisc Wesseleny, convins despre dactat aduce prin acesta folâse ne­ lele, apoi 70—80 şcâla de repetiţiă,
hin, ei aparţine unei specii de plante, din­ ■rentabilitatea cultivării cartofilor, i-a reco­ spus de mari întregei societăţi ome­ — er învăţător numai unul! Pâte
tre cari unele sunt otrăvitore. mandat lui Ferdinand III ca plante sănă- nesc!. Pentru noi, Românii, mai ales să-şl închipuescă orî-cine, cum s’ar
Numai în veacul al 18-lea au început tose, âr acesta a dispus cultivarea lor. cjiaristica este singura călăuză în ma­ pute ca un singur om să instrueze
a se cultiva cartofii în Germania şi Austria Abia la începutul veacului preseut, rele cestiunl politice şi naţionale, ea atâta mulţime de copii şi încă cu
după ce se convinseră, că în Francia şi când cu fometea cea mare, s’au introdus este singurul isvor de lumină, care ne bun succes, pe când ei ar avâ lipsă
Belgia, în Yiirtenberga, Baden, Sacsonia, cartofii şi în Ardeal. face să vedem căile adevărate, pe de 3—4 învăţători!
Bavaria şi în alte ţări se cultivă şi nu sunt Acum cartofii sunt lăţiţi pe tâtă su­ cari trebue să înaintăm spre limanul Şi ce face în asemenea cas se­
periculoşi, dâr şi atunci mai întâiu numai prafaţa pământului. Ou drept cuvânt a cfi dorit al fericirei neamului. Ajutorul, natul şcolar? Scutesce dela cerceta­
s
ca nutrement pentru porci. In Berlin cu- der marele botanic Ştefan Endlicher, că: ce ni-1 dă cjiaristica nâstră cu deo­ rea şcâlei, fără nici o causă legală,
nosceau cartofii pe la mijlocul sutei a 17-a, „Cartofii sunt cea mai mare binecuvântare sebire în cestiunile şcolare este cu două din trei părţi a copiilor şi numai
chiar şi pe la finea acelui veac erau o ra­ a Ceriului, sunt mâncarea plăcută a avutului atât mai preţios, cu cât în timpul o treime cerceteză şcâla. Se înţelege,
ritate când îi prescria Frideric WHlielm I şi pânea săracului . Deci cartofii merită să de astăcjî şcâiele nâstre formâză ţinta, celelalte două părţi sporesc numai
14
bolnavilor; fiiul său însă, Frideric Marele, fiă cultivaţi cu tot de-a dinsul. I. P. R. spre care se îndreptă atacurile cele numărul analfabeţilor.