Page 54 - 1897-10
P. 54
)
Padina 2. GAZETA. TRANSILVANIEI Fr. 228—1897.
rele eparchiale şi să presente la proxima d»ş, mai ales în partea unde ameninţă, a imnul „Isten ăld meq a magyart , care sd curend a înfiinţa acel alumnat, în
a
sesiune congresuală o propunere concretă fost întimpinată ou strigăte de indignare f>â tradus în tote limbile eto. eto. care toţi şcolarii sermanî vor pută
în privinţe aoâsta. şi protestare din partea membrilor con Acesta e caraghiosul plan al picto fi hrăniţi.
Se alege ca membru ordinar în sena gresului. Depunerea „de bună voiă" a rului ungur. Foile maghiare iau îa serios Dela înfiinţarea acestei funda
tul biserioeso al Gonsistorului metropolitan I mandatului însă a fost întimpinată ou stri soest plan şi pledâză pentru esecutarea lui. ţiunî s’a severşit în fiă-care an în
protopopul I. Papiu, care a întrunit 41 vo găte de „bravo“. Va să 4ioă uu li-au fost de-ajuns Un Dumineca Sfinţilor părinţî din Oc-
turi (N. Orietea 83, âr 1 bilă albă.) gurilor comediile araugiate anal treout, oi vor tomvre un parastas.
Cu aoestea congresul s’a încheiat.
Faţă ou propunerea d-lui protop. Ma- acum să debuteze cu altele nouă. Să ducă
Metropolitul mulţămesoe deputaţilor pentru Astfel şi în anul acesta paras
ueguţiu, de-a se faoe un codice sistematic zelul dovedit, 6r în numele deputaţilor, d-1 pe Români, pe Sârbi, Slovaci şi alte na tasul a avut loc erî, Duminecă în
al legilor biserioescl, la propunerea onmisiei ţionalităţi la Pesta, ca impreuDă să cânte 12 (24) Octomvre. După rugăciunile
Al. Mocsouyi muiţămi Escelenţei Sale Me
respective, după o disouţiă mai lungă, s’a imnuri de laudă pentru Maghiari!... prescrise pentru iertarea păcatelor
tropolitului pentru părintâsoa conducere.
treout la ordinea 4*1 ei. şi mântuirea sufletelor acelor iubiţi
O altă propunere a d-lui protopop răposaţi, pentru cari s’au dăruit co-
Maneguţiu, privitâre la dotarea protopopilor „Fundaţiunea iubiţilor reposaţî." r6ne neperitore, s’a ţinut cuvântarea
Congresul pentru autonomia ca
şi la salarisarea preoţilor, a dat ansă la o funebrală, întru aducerea aminte de
tolică este oonvocat de primatele Vaszary Conform statutelor (§ 5), facem
disouţiă animată. Din nenorocire însă, mem vrednicia lor şi de faptele lor bune.
pe cjiua de 11 Noemvre. Invitările au şi şi în anul acesta o dare de semă
brii oongresuall deveniseră impaoienţî şi Au fost presente, pe lângă mulţi
înoeput a se trimite deputaţilor. Congresul, despre administraţiunea acestei fun
doriau să vadă odată congresul încheiat. creştini şi creştine, şi dămnele înte-
va fi desohis de primatele printr’o vorbire daţi unî.
Astfel acâstă propunere n’a fost disoutată meiătdre ale fundaţiunei. S’a intonat
mai lungă, în sala de şedinţe a camerei Comitetul parochial român gr.
cu destulă răbdare şi gravitate, primindu- şi cu ocasiunea acâsta îndemnul, de-a
magnaţilor. La ordinea cjilai, după cum or. dela Sf. Adormire din cetatea
se în cele din urmă propunerea oomisiei, nu părăsi învăţătura atât de sublimă
spune „Alkotmâoy", va fi în cjiua primă Braşovului a luat încă în anul 1890
oa să se transpună şi aoâstă afacere Oon- a credinţei năstre de-a face bine şi
alegerea unui notar din cler şi doi notari dela ddmneleîntemeetdre: ZoeCiurcu,
sistoriului archidieoesan pentru resolvare. milostivire , de a împodobi mor
diutre mireni, precum şi alegerea comisiunii Maria Popea, Catinca Puşcariu, Zoe
Tot în aoâstă şedinţă urmâ raportul mintele scumpilor noştri adormiţi
verifioătâre, care va consta din 2 membri Bamian şi Lucia Bologa administrarea
comisiei verifioătâre în afacerea vicarului cu flori eterne, cari nu se vor ves
din cler şi 4 mireni. In şedinţa a doua se sumei de 60 fl. şi formarea acestei
Golăiş, care încă era de faţă. Comisia pro teji nicî-odată, precum şi amintirea
va constitui definitiv oongresul, âr dapâ fundaţiunî, făcend tot-odată Statutele
pune din nou verificarea pe cuvânt, că par celor reposaţî va rămână întru veci-
aoeea se va stabili ordinea de 4b cu oare ei, car! s’au aprobat de Ven. Con-
tea aceea din protest, oare privesce apos- nică pomenire.
ooasiune se aştâptă a se discuta şi asupra sistor sub Nr. 619/1891.
tasia lui, e resolvată prin hotărîrea sino
„ieventualelor protestări ale greco-caiolicilor“. Scopul acestei fundaţiunî este, Din darea acesta de sămă toţi
dului episoopeso, âr partea, care vorbesoe
Tot atunol se va alege, de va mai rămână de a face milostivire şi adecă, în loc Românii de inimă, cari doresc pro
despre presiuni la alegeri, nu pâte servi
timp, o oomisiune mai mare, care va ave de cunun! peritore de flori puse pe gresul culturii neamului nostru, se
de basă unei ceroetărl, deâreoe votarea a
să elaboreze un nou proieot de statute. sicriu şi pe mormintele iubiţilor vor pută convinge, că ofrandele lor
fost secretă. — Dep. C. Brediceanu observă, Până se va termina acâsta, congresul se reposaţî, se se contribue pentru co depuse la acestă fundaţiune dau ro-
că congresul trebue să fiă în olar cu Ges
va 8Q8pinde. rone neperitore de binefacere, des durî vrednice de considerat.
tiunea de compatibilitate a lui Goldiş. Unde
tinate pentru ajutorul şcolarilor ro
rămâne demnitatea bisericei, decă un dig- B. Baiulescn,
mâni lipsiţi de mijloce. Ţinta cea
nitar bisericesc, pus în fruntea unui eon- Un grandios plan „patriotic . mai însemnată este, ca după spo preş.
((
sistor, este în aoelaşl timp şi deputat gu Fiindcă se apropiă aniversarea de 50 de rirea acestei fundaţiunî se se înfiin
vernamental? Propune a se preda afacerea ani a „laptelor pentru libertate", Ungurii ţeze un alumnat pentru şcolarii români
Consistorului metropolitan, oare să dispună încă de pe acum îşi frământă capul să ser mani şi diligenţi.
oeroetare în oausă. arangeza ou ooasiunea aceea un tămbălău, Fără îndoelă, că acesta lăuda — 13 (25) Octomvre.
Luă după aoâ3ta ouvăntul însu-şî care să întrâcă chiar şi tămbălăul mile bilă iniţiativă a găsit sprijin în cer Eartha Miklos în temniţă. A păţit’o
Gotdiş. Să soiţi, cjise el, că gura mare nu niului. Cel dintâiu. care a păşit cu un plan curile românesc! ; din tote părţile Bartha Miklos! Pe lângă tot „patriotismul"
sparie. Am stat aiol, în faţa d-vostră, şi în ooncret în privinţa acâsta, este pictorul s’au contribuit în memoria iubiţilor lui de 99 probe, n’a putut scăpa de puş-
faţa unui ordin unilateral. E o stare peni ungur Feszty Arp«d. El a adresat un apel reposaţî cordne eterne şi neperitore oăriă. Sâmbătă dimmâţa la 8 oro a intrat
bilă aoâsta, căci sunt capul unui oonsisto- oătră scriitorii şi artiştii maghiari, îndem- pentru pomenirea lor. domnialui în temniţa tribunalului din Pesta.
riu şi ordinul, ce s’a arătat faţă de mine, nându-i să faoă propagandă pentru serbarea Astfel constatăm, că abia au trecut Pănă îa uşa temniţei a fost petrecut de
îmi detrage din autoritate (sic!) Constat cu aoelui iubileu. Planul dat de fantastioul ş6se anî dela înfiinţarea acestei fun- nevasta lui şi de mai mulţi prieteni cari,
durere, cji'se mai departe jupanul Goldiş, că pictor e fârte ciudat. Intre altele el pro- daţiunî şi capitalul ei numără con după cum spune „Magyarorszâg", organul
o interpelare nepreougetată a dat prilegiu iectâză pentru 4'Ua de 15 Martie un oor- siderabila sumă de 1056 fl. v. a. din Pesta al lui Bartha, s’au despărţit,
să se facă declaraţiunl, cari stau în oontra- tegiu festiv la Budapesta, la oare să ia Conform statutului organic, Epi- plângând de prietenul lor. Aceeaşi fâiă în
dioere de-o parte cu cuvântul de deschidere parte ţărani de tâte naţionalităţile în r»or- tropia parochială a presentat în fia- artioulul ei de fond se vaetă amar, oă
al Escelenţei Sale Metropolitului, de altă tul lor naţional. „Să invităm", — 4' care an socotelile Sinodului paro Banffy şi ou guvernul său au comis „in
0e
parte cu disposiţhmile statutare ale bisericei Feszty în apelul său — „tâte regiunile chial, care le-a aprobat, er Vene famia", de-a face martir „din cel mai no
ndstre şi oarl pot procura urmări perhorescate patriei ndstre, fără deosebire de religiă şi ratului Consistor s’au aşternut pen bil si mai ideal patriot maghiar", N’au
de mine. Sinodul episoopeso a avut timp să naţionalitate, să le adunăm într’o singură tru absolutoriu. ajutat nici petiţinnile pentru graţiare sub
faoă cercetare contra mea. Eu am voit să tabără şi să le purtăm de-a lungul capi- In urma recomandatiunii On., scrise de mii de Maghiari, niol atestatele
mă justific şi la sinodul eparchial din Arad, t a l e i . . . Să vină frumdsele fete valahe (a Direcţiuni a şcdlelor române gr. or. medicilor despre starea „sdrunoinată" a
dâr nu mi s’a dat voiă. M’am justificat şi szep olâh fâtâk) ou statura lor şvabă şi cu medii din Braşov, a primit în anul sănătăţii lui Bartha, măoaroă constatarea
înaintea Consistoriului metropolitan în oon- piepturile lor împodobite ou bani de aur, trecut şcolarul I. Mureşanu ajutorul acâsta s’a făout prin înşi-şl medicii trimişi
ferenţă. Aşi fi dorit să mă asculţi într’o să vină cu carăle lor ou boi, sâu călare de 28 fl. Pentru anul acesta s’a pre de tribunal. Bartha stă adl în temniţă ală
oonferenţă, să ascultaţi pe aousat, dâr mai asemenea bărbaţilor, însoţite de staturile liminat suma de 32 fl. v. a. drept turi ou făcătorii da rele. Nu-i vorbă, Banffy
ales pe un om, despre oare cu dreptul aş bine făcute ale Moţilor dela munte" eto. ajutor unui şcolar serman. soie cum să-şi răsbune. Bartha a fost mare
teptaţi să stea ou cinste în fruntea Oon- Fiăoare grupă să-şi aibă musica sa, „păs In proporţiune cu sporirea fon duşman al lui Banffy inoă de pe timpul,
sistoriului, unde a fost pus. In faţa unei torul valeh să oânte cu fluerul său de munte dului va cresce şi suma de ajuto când acesta era fişpan la Bistriţa. Nu şl-a
astfel de stări, cu voia înaltului presidiu jalnicele sale căutări" eto. Preoţii fiă-cărei rare şi decă toţi Românii vor apre- adus atunci Bartha aminte, că Banffy va
im! depun de bună voiă mandatul. biserici să oficieze îa limba lor serviciul ţia scopul sublim al fundaţiunii şi ne ajunge odată atot-puternio în acâstă ţâră şi
Deolaraţiunea aoâsta a vioarului Gol- divin, âr la urmă să oânte toţi împreună vor da sprijinul lor, vom ajunge în oă va fi în stare chiar pe el să-l pună la ră-
Eu mă plimbam în sooietatea proto Deşi de-o-parte în biserioă greco- trăit în iobăgi.ă, şi nu soie altă, deoât că un pasport? Nu, Atunci eşti arestat şi tre
popului priDtre mulţimea, oare era des gru unită, de cari se ţin în cea mai mare parte are să asculte, decât că are să faoă robote, bue să vii ou noi la fisolgăbirăul. Le-am
pată împrejurul bisericuţei. Din timp în peregrinii de acolo, jâoâ un rol mare pos domnilor ; şi numai în ţinuturile unda Ro răspuns, că mă voi duoe eu aoolo, dâr sin
timp veneau prooesiunî, cari erau întâm turile şi serbarea dilelor sfinţilor, âr învă mânii mai de demult au servit ca grăniceri gur fără de-a fi condus de ei, n’aşl avâ ne-
pinate de grupuri mai mici, îndată ce erau ţătura credinţei a pătruns numai puţin în în regimente, ţăranul are intru câtva con- voe să fiu dus de gendarmî printr’o mulţime
zărite de departe şi erau oonduse ou cân popor, domnesc® totuşi de altă parte în soiinţă de sine. aşa de mare. Atunci sergentul de gendarmî
tări pănă la biserioă. Deşi erau mii de întreg Ipoporul român un adâno sentiment După ce am gustat frumosnl spec a dat un semnal cu cornul ş’ veniră încă
omeni adunaţi, domnea o astfel de linişte religios, întru cât „bunul Dumnedeu" nu tacol, oe-1 oferea ochiului mulţimea oe se trei gendarmî tot de-a fuga şi apoi zăn
şi pe tâte feţele se vedea o seriositate aşa este purtat numai pe buze, ci fr'ăesoe în afla împrejurul altarului în porturile mul găneau pnsoile — erau gata a da foci In
de sfântă, încât trebuia să-mî 4'° r u- inima fiăoărui ţăran credinţa, oă Dumne4eu ticolore, dâr ourate şi frumuşele, m’am re tot timpul eu am rămas şe4âud pe pământ,
şine, oă oompatrioţii mei dela Rhin sunt drăguţul îî dirige destinele sale şi tâte le tras mai la o parte o’un ţăran din Astileu liltă, că veniră aoum şi ounoscuţii. Prin
departe de aoeştl simpli ţărani români în duoe spre bine. Găsesol la acest sărao şi în umbră la marginea pădurii, spre a luora mijlocirea lor gendarmii au permis să
ce privesoe adânoa disposiţ’e religiâsă şi chinuit popor o oredinţă în Dumne4eu în acolo ou dânsul neconturbat, adecă spre a trimit cartea mea de visită d-lui fisolgă-
smerenia evlaviâsă. D6 dans şi joo, de adevăr mişoătâre. De aoeea poporul pri ceroeta dialectul său, oăol în singnra casă birău. El m’a învitat la densul şi aşa o
jertfe, lui Baohus şi Venerei, cum sunt prea vesoe ou veneraţiuue la şerbii lui Dum- oe se afla acolo, studiul era ou neputinţă pornii la drum în societatea notarului jidov
dese încă la peregrinajele dela noi, n’am ne4eu, la preoţi decă aceştia numai cât de din oausa mulţimei, care întră şi eşia. Era mai sus amintit, preoând gendarmii urmau
observat acolo nici cea mai mică urmă. oât sunt la locul l o r ; găsesol însă la ei pe la 10 âre, eu lucrasem cam vre-o âră, în âreoare depărtare.
Erau numai două păn’ la trei şetri, în cari totodată şi o frică de Dumne4eu, oare le numai o singură dată oonturbat de un no La fisolgăbirăul, oare fiind-oă era pa-
să vindea rachiu, bere şi vin, dâr poporul ajută de-a purta ou răbdare suferinţele tar jidov, oare m’a întrebat curios oe fao ralisat n’a putut să pârăsâsoă trăsura, în
forte puţin îl vedeai pe la aceste şetri, mai lumei aoesteia, între cari ei numără înainte şi tocmai vream să ’ml bag ârăşl în bu» oare venise, gendarmii formară un oero îm
mult încă pe honoraţiorl, dâr şi aceştia în de tâte dările exorbitante, asupririle din zunar cele două notiţurl ale mele, în care prejurul nostru, ţinând în distanţă mulţi
măsură fârte modestă, aşa că Jidovii, cari, partea notarilor, vexaţiunile din partea gen- soriseaem cuvintele ce le-am aflat, preoum mea de popor ce se adunase. Eu am îm
oa pretutindeni în binecuvântata Ungariă, darmilor, căci la din contră de sigur s’ar şi o mioă poesiă poporală, când de-odată părtăşit aoestui domn tot ce a dorit să
aşa şi aici aveau vâu4 area spirtuâselor, îmi întâmpla adese-orl oiomăgell şi omoruri. trei gendarmî veniră spre mine şi mă în soie, i-am arătat înainte de tote şi cele
răspunseră la întrebarea mea, oă le merge Aici mai trebue fără îndoială să se ia în trebară oe fao aiol şi oinesunt? Le-am dat două notiţurl ale mele, pe oare le-a studiat
treburile fârt3 rău. oonsideraţiă, oă poporul de sute de ani a răspunsul de lipsă. Mă întrebară, dâcă am cu atenţiune şi în fine a deolarat, că nu