Page 29 - 1897-11
P. 29
1
Mrtfm „fraieta * iese în lia-care di.
i !ojS{.rj?ii Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
&t909, şfc?A(R -wm 2te/$» Po un an 12 fl., pe şeao luni
G ii., po troi luni 3 fl,
înwssosî ,\ $ . s j
92&KSTO, - SifUi'WKtrtţi*® «s w N-rii do Dumlnoofi 2 il. po an.
i'i.ii’îa>.3ţ. Pentru România si străinătate:
'.USEHATE so prunssii in. Adm!- Pe un an 40 franci, po ţbso
KlWRţliinoin Btfagof ţi ia ux- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
ajăt&seie Bipsurl de asiaaşlMr!: ll-rii do Duminecă 8 frano!.
in Visuti: Duku, Sosnnch
Hshalsk, Sudolf rXenn, A. O^ftlikx 0o prenumără ia tdte oficiolo
ISfaciifolger; Atvon Oţipaiik, J. poţtaie din întru si din atară
fiatmeoir, în iJudapafrca: -A. 7, n si la dd. aoieotori.
tioliiicnjers, Ztkstsin Harnr.t • în imamtil nsarrn Brasor
Bncnreuoi: Agtnce .Haral. Ono» administraţiunea, piaţa mare,
«axaaio do Keumanis; in Kiwa» tSrgul Inului Nr. 30 etagiu
baif,: Karoiys db Liibmann. I.: po un an 10 fl., pe şoso
luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
Proiwl lînarţlutiiloe: o aatift I
şaraiond po o ooionă 3 ti. ţi Cu dusul în casă: Pe un an
SOoî, timbira nontxn o pufali- (IT-ojncLer cLe ID^ajncilri.ecă, 4=5) 12 fl., pe 6 luni 0 fl., po trei luni
T»ro. Publicări mai deso după 8 fl. Un esemplar 5 or. v. a.
lariiii ţi învoială. său 15 bani. Atât abonamen
Seciame po pagina a 8-a o tele oât şi inserţiunile, sunt
Boriă 10 oi. ebu 80 bani. a se plăti înainte.
Nr. 249.—Anul LX. Braşov, Sâmbătă 8 (20) Noemvre 1897.
e
Din cansa s-tei sărbători diarul nn va judeca raporturile lui cu Ungurii, se umble în portal strămoşilor sei, dre nu s’a întrodus cu forţa în acest
apără pănă Lnn! săra. trebue se ai mereu în vedere întrâga cum îl vedem înfăţişat pe străve- şcdle studiul limbei maghiare? Şi
lui desvoltare istorică. La din contră * ^chia columnă a lui Traian din Roma; nu s’au adus mulţime de leg! şi or
Cum vor s’amăgescă lumea. ţi-s’ar pută întâmpla se crecţ! vorbe am ajunge se fiă aduse ca dovadă, donanţe, car! pun săcurea la rădă
lor cu ca,rî adversarii noştri vor să că nu ne desnaţionalisâză, şi opin cina esistenţei naţionale a acestor
Multe s’au scria şi se scriu prin amăgescă străinătatea, şi se admir! cile, căciulile si ţundrele ciobanilor şcoli ?
foile străine amice şi duşmane nouă cât de liberali şi generoşi sunt Ma noştri, car! au rămas şi acjî aşa, cum Cât pentru gimnasii, atâtea avem,
despre starea ndstră a Românilor ghiarii, că ne mai lasă se ţinem s’au pomenit din moşî-strămoş! câte le-au aflat Ungurii când au ve
asupriţi. slujbe românesc! în biserici şi se pro Contrarii noştri înfăţişeză lu nit la putere. Nu ni-au dat voiâ se
Se înţelege, că după cum ne punem românesce în scdlele ndstre. crul ca şi când Românii de aic! ar mai înfiinţăm altele nouă, cu tdte
11
ţin parte, orî nu, părerile lor sunt „Gazeta de Colonia a publicat fi imigrat în statul acesta numai de că după numărul nostru ar trebui se
diferite. Unele foi ajung la conclu- numai cjilele acestea o corespon 20—30 de anî încdce. Piresce, că avem înrţecit mai multe. Iu schimb
siunea, că suntem în adevăr asupriţi, denţă din Budapesta în care se pe calea acâsta pot se sucâscă ade însă uneltesc şi la viâţa acestor gim
ameninţaţi cu magbiarisare, şi din spun minuni despre starea ndstră vărul cum vor vre. Nu vor pute nasii.
causa acesta nemulţămiţî. Altele, din înfloritore, ce am datori-o regimului însă amăgi nicî-odată pe aceia, car! Der ce mai trebue să le înşi
tabăra inimică nouă, ies la resulta- unguresc. cunosc trecutul nostru şi istoria aces răm tdte acestea, căci ne sunt prea
tul, că aici sub stăpânirea ungurescă Ca se fiă chipu spriginită decla tor ţări. bine cunoscute şi seim şi aceea, că
avem ce ne trebue, avem libertate raţia mincinosă a ministrului pre Ca se fiă înţelâsă cum se cu dâcă am făcut un pas înainte pe te
şi drepturi egale, avem scole şi bi şedinte Bânffy — făcută când cu vine împărtăşirea publicată de fdia renul economic, creându-ne un nu
serici românescr, poporul nostru e interpelarea în afacerea Jeszenszky din Colonia, trebuia se-i premârgă măr aşa de frumos de institute de
blând, liniştit şi împăcat cu sârtea — cum-că între Român! şi Ungur! următorea constatare: Când a venit credit, acesta avem de-a o mulţămi
lui. Deci nu se pote vorbi de o asu n’ar fi nici o certă şi că numai la putere regimul unguresc, Româ numai şi numai hărniciei ndstre şi
11
prire şi maghiarisare a ndstră. câţî-va „agitator! căşunâză tâte ne nii din Ardeal aveau un vice-guver- progresului timpului, pe care nu-1
Tot ce se scrie însă despre noi, înţelegerile, numita foiă nemţescă nator român, aveau comiţi suprem! pot opri în loc nicî puternicii ma-
fiă dintr’oparte său dintr’alta, se măr- spune publicului său cetitor, că nu român!, administraţia şi justiţiă ro- ghiarisatorî.
ginesce mai mult seu mai puţin la mărul şcdlelor poporale cu limba de mânâscă în tdtă ţâra ; aveau garan In fine, decă poporul nostru nu
enararea faptelor petrecute în cei predare română din Transilvania şi tată prin lege egala îndreptăţire po- se pdte încălcţi pentru învăţarea lim
20—30 anî din urmă, de când cu Ungaria a crescut, dela 1881 încdce, litică-naţională a poporului român, bei maghiare, cum se încălcjeso
înfiinţarea dualismului am ajuns sub dela 2781 la 2829 scole române. aveau autonomia, aveau dietă, în Şvabii din Ungaria, acesta erăşî nu
stăpânirea ungurescă. Mai înşira apoi numitul 4i gim* care deputaţii lor vorbiau românesce est9 o urmare a generosităţii şi li
ar
Cele mar multe- foi străine însă nasiile, seminariile şi preparandiile şi cătră car! rescriptele împărătesc! beralismului maghiar.
nu se eatind nici aşa departe, ci vor ndstre, car! tdte sunt cu limba de se îndreptau şi în limba română; Da, mai avem şi mai păstrăm
besc numai de întâmplările dela 1881 propunere română. După aceea a- aveau funcţionar! în tdte diregă- încă instituţiile ndstre, pe câte le-am
încdce, orî numai de cele ce s’au minte8ce cele 41 de institute de cre toriile ţărei şi de se făcea cevaşî putut scăpa din învâlmăşela cu
petrecut dela mergerea cu Memo dit, ce s’au înfiinţat dela 1872 în pentru ţâră, erau şi ei întrebaţi. asiaticii noştri prigonitor!. Der acâsta
randul la Yiena. cdce şi, în fine, arată, că numai Toto acestea nu mai sunt. Scdle dovedesce numai, că suntem un po
Ca şi când noi Românii numai ceva peste 6 la sută dintre Românii poporale avem în adevăr în număr por plin de viâţă şi de putere na
dela dualism încoce ne-am fi trecţit din Transilvania şi Ungaria sciu un- însemnat, der cine le-a înfiinţat ? Nu ţională, er cum-că trebue se luptăm
la o viaţă naţională în urma lovitu guresce, pe când din poporaţia ger cumva stăpânirea maghiară, care de pănă la cuţite pentru a feri se nu
rilor ce ni-s’au dat din partea ma mană sciu unguresce 25 la sută. când esistă nu s’a învrednicit se dea ni-se ia încă şi bucătura din gură,
ghiarismului violent! Ca şi când n’am Prin tdte acestea vrea să arate măcar un singur bănuţ pentru scd este mărturia cea mai viuă a stării
avea istoriă, şi cele ce se petrec acjî corespondentul foiei germane, că lele şi cultura ndstră românescă? asuprite şi ameninţate, în care ne-a
n’ar ave rădăcini într’un trecut în Românilor le merge bine sub stă Aceste şcdle, seim prea tpne, adus politica de maghiarisare, care
depărtat, când lumea nu visa încă pânirea ungurescă şi că nici vorbă sunt resultatul muncei şi a jertfelor nu scie, decât a lovi şi a distruge.
nici de telegraf, nici de telefon, nici nu pdte fi de-o asuprire şi maghia ndstre proprie şi, dâcă sub regimul Der orî-ce nedreptate mai mult
de maşinile cu abur! risare a lor. unguresc s’a îndoit numărul lor, în nu face, decât se fiă cu atât mai
Firesce, că după ce nămul nos Dâcă părerea acesta ar fi co mare parte au contribuit la acâsta fiorosă răsplata, ce trebue se-i ur
tru n’a eşit din gădce numai dela rectă şi dreptă, atunci cu încetul tocmai tendinţele de maghiarisare, meze odată prin isbânda dreptăţii!
1848 şi-şî are trecutul său plin de am pute se ajungem a lăuda, ca o contra cărora poporul nostru n’a gă
lupte şi suferinţe, pentru ca să-i în deosebită marinimiă ungurescă, că sit un mai bun mijloc de resistenţă,
ţelegi starea lui de astădî şi se sci ne îngădue încă, ca poporul nostru decât şcdla propriă confesională. Der
lOILETONUL „GAZ. TRANS/ 0 mamă scapă po copilul seu din gura ţele sale slăbuţe şi o chiamă cu ţî- de frică ea se aruncă între fără şi
lupului. petul său. între tufiş, şi face astfel copilului
Din „Morala în Essmple“*) (1824). Cu astfel de gândiri ocupată, său un zid de apărare cu corpul său. -
de loan Topea. In mijlocul brădetului, care în sărmana m a m ă ae grăbi să ajungă La vederea ei, lupul îşî uită de
cunună culmile Vogesilor Franţei, la locul, unde odihuia copilul său. prada, ce o sperase mai întâiu, şi,
MOTTO : „Nimic nu-’i e omului Aic! dă cu ochii de un lup teribil, întorcându-se cu tdtă furia asupra
văduva unui tăietor de lemne avea
mai scump pe lume, decât cu oehî scînteiător! şi cu gura căs
n
copilul seu“. (Liberis nihil obiceiul d’a merge în fie-ce (ţi î nouei sale victime, o atacă, o sfâşie
carius generi humano). pădure se taie lemne. Cât timp ea cată. Ieşită din fire, ea resimte fiori şi se scaldă în sângele ei. Cât timp
de mârte; ea tremură de spaimă, nu nefericita femeiă se sbătea sub colţii
Peifirii copilul său un tată se face copil era ocupată cu tăiatul, îşî lăsa co cumva fera se fi sfâşiat deja prada monstrului, ea îş! aduse aminte că
şi se jocă cu copiii. pilul sugător de obieeiu într’un tufiş
din apropiere. Aşa se întâmplă şi sa. Mulţumită lui Dumnecţeu, un avea un cuţit. îşi reculege tâte pu
Răspunsul lui Agesilaus. plânset slăbuţ ’i vestesee, că copilul terile, apucă ferul şi-l împlântă în
de astă-dată.
Agesilaus, regele Spartei, .unul său mai respiră şi că odihnesce bine inima teribilului animal, care expiră
Gândul şi inima sărmanei mame
din cei mai mar! omeni, pe car! i-a în legenul său de frunde. cu un urlet îngrozitor. Dară prea
era tot la copilul său. Un cias de
avut Grecia, alerga odată călare pe Era tocmai momentul, când fera slabă pentru astfel de opintiri, mama
aşteptare era pentru ea un secol.
băţ, ca se facă petrecere copiilor sălbatică se pregătea se sară asupra viotoriâsă cade alăturea cu vrăşma
P6te c ă - î n clipita acâsta, cuprins de
săi. Un om, care era de faţă nu-şî victimei sale. Primejdia copilului ’i şul seu învins; ea cade strigând:
frică, copilaşul tinde spre dânsa bra-
mai putea ţină rîsul văiţând pe re îndoesce puterile mamei. Fără pic „Mântuiţi-mî copilui!"
gele călare pe băţ. „Nu ride aşa de Gemetele ei plângătore atrasera
unică în felul ei la noi Românii. Se vede casa părintâscă. Din acest punct de vedere
grabă, prietine îi c}i eroul: „Îna chiar din titlu, că ohiemarea noului op al sistemul adoptat de d-1 Popea ni-se pare o mulţime de tăietori; ei alergă şi
0
se
inte d'a critica şi judeca purtarea unui d-lui Popea este, ea prin puternicul mijloc forte fericit, fiind-că o astfel de lectură nu ved pe soţa lor întinsă la pământ,
u
tată, aşteptă se fi tu însuţi tatâ . al înfăţişării pildelor celor mai frumose mo pote decât se înrîurescă forte favorabil asu scăldată în sânge. Cât ţinu lupta în
rale din istoria omenirii sS înrîurdscâ asu pra formării caracterului tinerimei nostre fricoşată, copilul adurmise, nesciind
*) Dăm loc cu plăcere fragmentelor pra părţii educative a crescerii şcolarilor fiă în şcolă fiă afară din şcolă. In ce pri- nimic de primejdiile mamei sale.
de mai sus dintr’o carte nouă a d-lui pro noştri, de care se simte aşa mare lipsă toc vesce stilul şi limba, d-1 Popea a dat deja
fesor l o a n P o p e a , care se va tipări în- mai la noi Românii, unde şcola este chiă- prob9 strălucite în scrierile sale, din cari Amândoi fură duş! de tăietori
curend, îmbogăţind literatura ndstră cu o mată a întregi pe cât se pote prin astfel o parte nu neînsemnată s’a publicat şi în în coliba lor. Fie-care îş! dă tote
lucrare din cele mai meritose şi putem dice de lectură marile lipsuri ale educaţiunii în colonele cjiarului nostru. — lied. silinţele se aducă în simţiri pe biata
