Page 30 - 1897-11

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 249—1897.

Delegaţiunile austro-ungare. rând în Budapesta, credinciosul meu minale*. — împăratul: „Ei, bine, trebue să vărată fierbere sooietatea maghiară, şi în-
amic şi aliat împăratul german. căutaţi a fi de faţă“. — Herold: „Aoâsta oepând dela guvern pănă la cel din urmă
Săptămâna aoâsta s’au desohis în Viena „Nu mai puţin păstrez cu senti­ tocmai este siDgurul luoru neplăout“. — oişmar ungur, toţi strigă : maghiarisare!
sf&tuirile aşa numitelor delegaţiunî austro- ment de gratitudine amintirea cailelor ce împăratul: „Trebue să se sferşască cu aceste maghiarisare 1
u
ungare. Delegaţiunile sunt o corporaţiune le-am petrecut in România, preoum şi (Adeoă ou obstrucţiunea). — Herold: „Ar Pâte oă niol-odată frigurile aoestei ma-
de bărbaţi din cele două jumătăţi ale mo- amintirea reîntorcerei visitei Regelui şi fi în interesul tuturor, Majestate". ghiarisărî n’au bântuit mai puternic în
narohiei, oarl se adană în fiă-oare an la Reginei României. Pe vioe-preşedintele oamerei vienese sînul ungurimei, oa aoum în cjd®! nâstre.
6
Viena, ori la Budapesta, oa să voteze chel­ „Cea mai de căpeteniă problemă Kramars monarohul l’a întrebat: „Te-ai O mare mişcare s’a pornit de oât-va timp
tuielile comune pentru armată şi finanţe şi a guvernului meu va ti şi de aici reoules deja după strapaţele şedinţelor de înoâoe pe terenul maghiarisării numelor.
să oontroleze asupra mersului lacrurilor în înainte apărarea intereselor păcii euro­ nâpte ?“ Mişcarea aoâsta a căpătat suflet şi ou-
politioa e8ternâ, ce o face monarohia. Ou alte pene, şi nădăjduesc, că în partea acesta Oătră mai mulţi delegaţi poloni Maj. ragiu mai ales de oând ministrul ungu­
cuvinte, ele sunt aprâpe numai o maşină putem privi cu încredere în viitor....“ Sa şi-a esprimat dorinţa, oa provisorul pao­ reso Perozel a păşit înaintea dietei din
de votat bugete şi cheltuell. După delegaţiunea UDgarâ s’a presen- tului să se resolveze pe cale parlamentară. Peşta o’un proiect de lege, oare are de
S’a obicinuit, oa după desohidere dele­ tat înaintea monarohului delegaţiunea aus- ţintă tnaghiarisarea tuturor numelor de co­
gaţiunile să mârgă şi înaintea monarohului triaoă oătrâ oare a pronunţat aceeaşi vorbire mune, munţi, rîuri, văi, eto. ale căror numiri
Cu acăstă ooasiă monarohal rostesoe oâte-o în limba nemţâsoă. Frigurile maghiarizării. nu sunt unguresel.
ouventare, în oare se ogliadâzâ starea poli- * S’au ridioat în urma aoâsta dascălii
tioă a monarohiei faţă cu celelalte puteri. Nu este în tâtă lumea asta un nâm unguri din Peşta şi de aiurea şi printr’un
După desohiderea delegaţiunilor se de 6menl, oare să-şi urmeze mai ou înoă-
De rândul acesta, Majestatea Sa a pronun­ apel al lor, cer dela dăsoălimea din ţâră
obiolnuesoe, oa Majestatea Sa să ţină, oum păţinare ţinta oe şî-a pus în viâţa publică
ţat următorul cuvânt: să-şi maghiariseze numele. Ridioatu-s’au
să c}ice, „cerc**, adeoă să converseze oât-va politioă, deoât ohiar „stăpânii * de acjl ni ţâ­
1
„In anul trecut situaţiunea din oomeroianţl bogaţi ou nume străine, oarl
timp ou membrii delegaţiunilor. In genere rilor de sub corona Sf. Ştefan.
Răsărit a dat prilej la îngrijiri în maghiarisându-şi-le au oerut şi dela oonsoţii
Majestatea Sa a fost de astă-dată mai re- Dumnezeu a vrut, oa în aceste ţări
mai multe direcţiuni, cari îngrijiri lor să faoă tot aşa.
servat. să loouâsoă mai multe nâmurî împreună,
înse acjî, mulţămita păşirii armonice Ba pofta maghiarisării a crescut aşa
Ou mai mulţi dintre delegaţii unguri împreună să trăesoă şi împreună să-şî fâu-
a puterilor, se pot considera ca în­ de puternic, înoât ea oere, oa preoţimea
a sohimbat oâte-va ouvinte. Oătră contele râsoă binele şi fericirea.
lăturate în mod norocos. nâstră să dea estrase matrioulare numai in
Julm Szapdry, oare este şi preşedintele con­
„Concertul european s’a dovedit Dâr voinţa asta a lui Dumnetjeu e unguresoe — oum s’a întâmplat aoum de-
gresului catolic ungureso, a observat, că nesoootită de unul dintre aoeste nâmurî,
în acest period de timp, ca un fac­ ourând în părţile Sălagiului.’
congresul se află înaintea unor întrebări cari ajungând printr’un noroc orb să pună
tor forte influinţător în aplanarea
de mare gravitate. Faţă cu vioe-preşedin­ mâna pe frânele oonduoerei statului nostru, E un plan grozav aoesta, planul, oa
turburărilor din Orient, şi, cu t6te
tele delegaţiei Szell, Maj. Sa şi-a esprimat ajuDS astfel mare şi tare şi orecfându-se înoet pe încetul înstreinându-ne limba, să
că nu i-a succes de-a împiedeca o
speranţa, că prcneotul de lege asupra pre- siDgur nem îndreptăţit la viaţa naţională, ne înstrăineze naţionalitatea.
ciocnire resboinică fârte regretabilă
lungirei provisorice a paotului se va primi, In faţa aoestui plan de outropire şi
între Turcia şi Grecia, totuşi activi­ folosesce t6te căile şi mijlâoele de-a potopi
deşi ou mari greutăţi, de oătrâ parlament. nimioire a limbii şi naţionalităţii nâstre,
tăţii sale necurmate şi consciente are naţionalicesoe pe celelalte nâmurî.
— Szell răspunse, oă aoesta ar fi ou atât mare şi sfântă datoria are fiă-oare dintre
a-se mulţămi, că ciocnirea acâsta a Limba naţională este pentru un po­
mai de dorit, ou cât Ungaria după un ter­ noi de a răspunde luptei de nimioire cu
fost isolată şi în fine s’a sfîrşit prin por tot oeea-oe pâte avâ el mai scump şi
intervenirea puterilor. min 6re-oare va trebui să asigure susţine­ mai sfânt. In limbă zaoe fiinţa, sufletul unei luptă vigurâsă de resistenţă. Nu este lege
rea stării de faţă a lucrurilor printr’o lege nici în ceriu, nici pe pământ, care să ne
„Problema cea mai de aprâpe naţiuni, şi fără de limbă naţională nu pâte
specială, pentru care va trebui oât-va timp, pâtă opri în lupta propriei apărări şi con­
a concertului european va fi regu- să fiă viaţă naţională.
şi oâ ar fi forte regretabil, deoă din oausa servări !
larea stărilor din Creta pe basa unei Duşmanii esistenţei popârelor nema­
lipsei de timp aoesta regulare nu s’ar pută Ţine-ţl, Români, la numele vostru, la
autonomii atât de largi, încât, pe ghiare soiindu-o aoesta, s’au pus înoă de
face în Ungaria pănă la 31 Deoemvre, când limba vâstră! Nume mai frumos, iimbă mai
lângă păstrarea drepturilor de suve­ mult şi ou totadinsul, oa desfiinţând limba
espiră paotul dualist. Şi ou Tisza Kalmun duloe n’a lăsat Dumnecpu pe pământ.
ranitate ale Majeatăţii Sale Sultanu­ lor, să le desfiinţeze oa naţiuni şi, din
a vorbit monarohul mai mult timp. Aba­
lui, se dea insulei garanţia unui vii­ oeea-oe le-a lăsat Dumnecpu, din nemuri Viaţa vâstră, oa popor ou aspiraţiunl na­
tele Molnăr din partida poporală a fost
tor mai bun. ou viaţă şi desvoltare naţională proprie, să ţionale, numai în limbă şi prin limbă se
pentru prima oră presentat Maj. Sale ou
„Cu mulţumire pot se accentuez, le faoă apieri prin contopire. pâte oouserva, numai prin limbă naţională
aoesta ooasiune. vom ajunge la libertate naţională, lupta
că relaţiile nostre faţă cu t6te pu­ Pornirea aoâsta păgână şi în veol
Interesantă a fost oonversarea mo- pentru limbă e lupta pentru libertate, — âr
terile sunt cele mai bune Ca şi pănă oondamnabilă fierbe şi clocote de mult în
acum, aşa şi de aici înainte basa ne­ narchului ou unii delegaţi austriaol. Cu cei inimele neamioilor noştri. îngrădiţi bine ou uu mare şi neuitat învăţat al nostru (Şioe,
clătinată a politicei nâstre o formeză 7 delegaţi, oe fac parte din partidele ob­ puterea statului, ei au lucrat ou stăruinţă oă cel ce se luptă pentru libertate, se luptă
alianţa cu Germania şi Italia. Nisu- strucţioniste, monarohul a vorbit despre lu- de fier, oa tot oe se află în ţâra aoâsta numai pentru Dumnecjeu!
inţa statornică a guvernului meu este orurl indiferente. Numai în conversaţia ou ungureso să fiă, unguresoe să vorbim, un-
susţinerea şi consolidarea acestei base. delegaţii oehl a atins şi situaţia parla­ guresce să cântăm, unguresoe şi ârăşl un­
mentară.
„Garanţiile păcii, care a esistat gureso să simţim şi să gândim.
până acum, s’au sporit prin rapor­ Oătră delegatul Dr. JEngel, împăratul Născooind teoria absurdă, oă statul
— 7 (19) Novembro
8
tul nostru amical cu Rusia. Intelnin- a cj' : «Aveţi acuma mult de lucru, după sunt ei şi numai ei, au înoeput să nu ne
1
du-ne repeţite-orî cu Majestatea Sa „Reiehs-rath * vin dietele. Să sperăm, oă mai slăbescă niol o clipă ou „limba statului *. Ciocnire de tren pe linia tramvayalui.
1
Ţarul rusesc şi câştigând convingere tote se vor sfârşi bine". La observarea mo- Statui, ne <j'° tâte Ţilele, cere oa să-i Direoţia de mişoare a tramvayului ne faoe
despre armonia sentimentelor nostre, narchului, că erăşl va veni la ordinea (fi­ învăţaţi limba fiă de voiă fiă de nevoiă, ounosout, că la curba oea mare ce o faoe
încrederea reciprocă dintre statele lei şi provisoriul paotului, Engel răspunse: statul vrâ să fiă mare şi tare, şi fiind-oă linia tramvayului aoolo unde intră pe linia
nâstre a ajuns la astfel de rapor­ „Dorim, Majestate, şi sperăm, oă se va şi limba lui diregătorâsoă e limba nâstră un- gărei principale, s’a întâmplat ieri o cioc­
turi, a căror întărire pe viitor nu primi“. gurâsoă, asta s’o învăţaţi şi s’o oultivaţl în nire a trenului Nr. 19 cu un tren separat,
pâte se ne dea decât prospecte mă- Pe delegatul oeh Dr. Herold l’a între­ familiă, în soolă, biserică etc. din oausă, oâ printr’o oonturbare a liniei
gulitâre. bat Maj. Sa: „Acum a trebuit să vă sfor­ Nu e între noi nici un suflet, oare să telefonice, nu s’a putut lua disposiţiă ne­
„Cu sentiment cald de satisfac- ţaţi mult?“ — Herold: „Nu, Majestate, nu fi simţit amar şi dareros urmările aces­ cesară. Paguba oausată este relativ mică.
ţiune amintesc despre visitele cu cari durere, că n’avem o lucrare adevărată şi tei şoviniste învăţături. Vătămări mai seriâse de parsâne nu s’au
m’a onorat, aici în Viena, şi de cu­ seriosâ; tâtă sforţarea este în votările „no­ Losinca dată de sus a pus într’o ade­ întâmplat. Se face oeroetarea.

mamă leşinată. Opintiri zadarnice! de Omeni nevinovaţi erau închişi les!" Nimeni nu răspunde. A doua niştesce-1, reţine-1, ca desperarea lui
Ea era deja îngheţată.... în temniţe, condamnaţi la mOrte, âră: „Loizerolles!" Aceeaşi linisce... imprudentă să nu facă cumva jertfi­
Bieţii Omeni îşi perduseră spe­ fără deosebire de etate, de sex şi de Tata singur auflise acest apel de rea mea nefolositore; încunosciin-
ranţa d’a reînsufleţi pe acestă gene- condiţie; n’avea cineva decât se răs­ mârte. Reclamat însă e fiul său, ţâză-1 de ultima voinţă a unui tată,
rOsă victimă iubirei sale de mamă, pundă la ultimul apel al temniceru­ scumpul său fiu, * ale cărui simţuri care are dreptul de a fi ascultat. Ii
când le veni în gând se pună pe lui şi se se suie în fatala căruciOră; înţepeniseră prin un norocit somn. recomand să fiă supus şi-i interese,
copil cu capul în faţa mamei sale. căci cu greu aveau judecătorii câte O gândire momentană lucesce în de a-şî compromite vieţa acesta, pe
Mama face o mişcare uşdră, odată timp şi voinţă d’a se asigura creerul bătrânului: „Ei bine,îl chiamă care eu i-am dat’o de două-orl".
obrajii ei se colOră, ea deschide un de identitatea acelora, pe cari ’i aş­ pe fiul, şi va răspunde tata". Acestă Tatăl părăsesce închisdrea cu
ocbiu duios şi simte o dulce căldură tepta barda ghilotinei. inspiraţie de sacrificiu o execută el grămada celor condamnaţi; se suie
respândindu-se peste membrele sale In epoca acesta un tîner, cu nu­ în tăcere. A doua oră ’i dă viaţa pe eşafod, şi aici înaintându-şl capul
amorţite; ea ’şî recundsce copilul, mele Loizerolles, apăru înaintea tri­ fiului său. Se presintă, se pune ’n spre bardă, murmură aceste ultime
îl ia în braţe şi-l strînge la peptul bunalului revoluţionar: el fu con­ rîndul condamnaţilor, cari vor merge cuvinte: „O Dumne4eul meu! ve-
seu şi nu-şî pOte sătura de ajuns damnat. Tatăl seu îi urmă în închi- la eşafod. Dar, înainte d’a părăsi în- ghiază asupra fiului m e u ! "
inima sa străbătută de duioşie. Chi­ sdre; el nu voia se se despartă de chisârea, se întorce spre fiul său, şi
Devotamentul mamei pentru copilnl seu
pul monstrului teribil ’i se înfâţişază, fiul seu. Bătrân, cu părul alb, el voia plecându-să spre el, îi flice: „Dormi,
nu vrea se scie de nici un pericol.
ce-i drept, în sufletul seu; dară 'îl să susţină pe scumpul inimeisaleîn fiul meu, dormi un somn norocit,
Pentru copilul seu Contesa de Spadara
uită îndată, vecfendu-ş! copilul, că res­ cea din urmă încercare. ţ>iua în care ce-ţl ascunde privirea tatălui tău, care
more în ruine şi în flăcări.
p i r ă . . . ea e scăpată! era se se întâmple sentinţa, tînărul voesce să mdră pentru tine. Ah, nu
obosit de emoţie, abătut, apăsat, te deştepta prea curând; aşteptă ca In anul 1788 a fost un cutre­
Pentru fiul seu un tată inore pe eşafod.
adormise ’n încbisOre. Tată-său ve- jertfa să fiă împlinită!" Nu-1 îmbră- mur mare în oraşul Messina din Ita­
Loizerolles (cet. Loazerol).
gbia lângă el. De-odată sună clej- ţişeză de temă, să nu-1 deştepte; şi lia. O mare parte din locuitorii ne­
(1794). mţa, zăvorul se deschide: temnicerul adresându-se cu vocea grdsă cătră fericiţi fugiră în port, ca să caute
In epoca terârei*) o mulţime însoţit de soldaţi se presintă cu o unul dintre soţii săi de prinsdro, care scăpare pe corăbii. Intre aceştia era
listă în mână şi numesce pe rând îl urmărise cu ochii plini de lacrămî, şi contele de Spadara şi soţia sa.
*) Se numesce astfel timpul revoluţiu-
ge:
0
nei franc6se, dela 2 Iunie 1793 pănă la pe nenorociţii, cărora le sunase cia- îi 4i „Oh, f conjur, când se va Când se deşteptă soţia din leşin
27 Iulie 1794. sul din urmă. Ei strigă: „Loizerol­ deştepta şi va sci adevărul fatal, li- şi deschise ochii, cea dintâiu ÎDtre-