Page 32 - 1897-11
P. 32
Pagina 4. GAZETA. TRANSILVANIEI. Nr. 249 —1897.
român" etc. etc., a încetat din viâţă, în 5 pre starea instrucţiunei poporale din tăţile, oraşele şi satele predicând lui sentimentul iubirei de umanitate?
Noemvre v. săra la orele 11 şi 30 m., în întregă lumea. pretutindenea cuvântul luiDumnecJeu Care altă putere, decât cuvântul lui
etate de 69 ani, în al 50-lea an dela' feri Statele-Unite în anul 1898/4 şi spuind apostolilor săi, că acesta Dumnecţeu ar pute fi adevăratul edu
cita sa căsătorie şi în al 49-lea al preoţiei după statistica din urmă au avut îi este nutrimentul. cator, conducător şi instructor al
sale. Despre acăstă durerdsă perdere, fiii, 67 miliâne 891,880 locuitori. In şcd Importanţa datoriei de a pre omului ?
fraţii, sora, nurorile, nepoţii şi nepoţele lele poporali, (primary school şi se- dica poporului adevărurile credinţei Ca să ne putem convinge, că
răposatului încunosciinţăză cu adâncă în condary school) au lost înscrişi 13 o arată Mântuitorul nu numai prin numai acesta este singura putere
tristare pe tâte rudeniile, pe toţi amicii şi milione 935,977 copii, adecă: 10-53°/ esemplul vieţei sale, ci face din- spre a îndrepta moravurile cele rele,
0
cunoscuţii. Rămăşiţele pămentescl ale mult din suma totală a locuitorilor. Anul tr’ânsa cea mai esenţială şi cea mai că numai lăudând virtutea şi biciuind
regretatului se vor ridica din casa proprie şcolastic (timpul de lucru) a constat dintâiu poruncă a sa: „Mergând învă viţiul se pâte moralisa o societate,
şi se vor depune spre vecinică odihnă în din 139 4ile. Numărul şcolelor a fost ţaţi tâte popârele, botezându-le" etc. este fârte destul să înţelegem şi din
cimiterul bisericii române gr.-or. din Cris 235,529, a învăţătorilor 388,007, din De aci dâr se vede fârte clar, împrejurarea, că însă-şî eterna înţe
tian, Vineri, în 7 Noemvre v. la ora 1 p. m. tre cari bărbaţi 124,768, femei 263 că predica cuvântului evangelic este lepciune a lui Dumne4eu n’a între
Fiă-i ţărîna uşoră şi memoria bine mii 238. Salarul învăţătorilor a fost cea dintâiu datoriă a preotului; er buinţat decât acest mic mijloc, pre
cuvântată ! în calcul rotund pentru bărbaţi câte săvârşirea tainelor şi ceremoniilor dicând lumei evangelia prin însuşi
Cristian, în 6 Noemvre v. 1897. 111 fior., pentru femei câte 94 fi. religiâse vin în urma acesteia. Pen Piiul Său, pe care îl şi numi „Cm-
70 cr. la lună. tru aceea Sânţii părinţi ai bisericei ventul
s
Spesele cu susţinerea şcolelor au legiuit, ca preotul mai ’nainte de Mântuitorul Isus a 4’ aposto
A V î S
socotite după numărul mijlociu al a împărtăşi s. taine, să facă învăţă lilor săi: „Mergând în totă lumea,
Domnilor învăţători. tură şi să lumineze sufletele credin propagaţi Evangelia la tâtă zidirea".
şcolarilor, cari frecuenteză şcdla fac
Îmi iau voie a aduce la cunoscinţa pu 46 fi. 37 cr. de fiă-care şcolar. In cioşilor asupra tainei, ce primesc. In aceste Sânte cuvinte se arată în
blică a Domnilor învăţători, că în curând va marele oraş Chicago însă se vin de Acestă primă datoriă, având’o apos destul cât este de neapărată şi cât
apără de sub tipar o ediţiune nouă din: fiă-care şcolar 116 fi.; cele mai mici tolii, ca cea mai sacră, nu lipsiră de folositâre predicarea evangeliei
„Istoria patriei şi elemente din Istoria uni spese sunt în Baltimore, unde se un singur moment dela împlinirea ei. în biserică.
versală pentru şcdlele poporale“ lucrată de vin numai câ,te 61 fi. 12 cr. fCtă Marele apostol al neamurilor Conciliul al VI-lea impune cu
subscrisul. Ediţiunea acesta va apără în pentru ce acolo poporul e atât de scrie cătră Timoteiu: „Propagă cu mare asprime predica, şi4ice: „Mai
editura librăriei Heinrich Zeidner din loc cult şi avut. Şcdla e fundamentul vântul, stai supra cu vreme şi fără marele bisericei, episcopul sâu pres-
Q
cu preţul de 25 or. broş. Cei ce ar comanda fericirii lui. „vreme, mustră, certă, îndemnă, cu viterul, în tâte 4ilele, er mai ales î
la vre-o librărie esemplare din cartea acăsta Preparandii publice susţinute „totă îndelunga răbdare şi învăţă tâte Duminecile să înveţe pe omeni
şi li-s’ar trimite altele de alt autor sub di de autorităţi au fost 160 cu 1561 tură". Dumne4eescile porunci, şi să le spue
ferite pretexte, sunt rugaţi respectuos din profesori şi 37,899 elevi, t/reparandii Dâcă astăcjî religiunea s’a slăbit nu dela sine, ci precum le au pri
parte-mi ca pe lângă refusarea oomandei şi moravurile cele rele au prins ră mit dela Sânţii Părinţi". (Canon. 19).
private 238 cu 1086 profes. şi 27,
să binevoiască tot-deodată a mă încunos- dăcină în popor, causa acestui rău Er Sântul Ioan gură de aur 4ice:
995 elevi. Afară de acestea candi
ciinţa despre cas şi pe mine prin o cartă daţi de învăţători, cari şi-au câşti în mare parte trebue s’o atribuim „Acâsta este mie preoţiă, a propaga
poştală. gat cualificaţiune la universităţi etc. lipsei de predicatori în biserică. şi a bine vesti". (Cuvântul 29).
Tot la librăria H. Z e i d n e r se află sunt 14.873 inşi. în creştinism sunt principii fârte Datorinţa preoţilor de a învăţa
în comisiune şi „Gramatica limbei românesc!" Sianle. înalte, adevăruri eterne, cari nefiind în biserică în Sântele Dumineci şi
cursul II, lucrată tot de subscrisul, cu pre esplicate şi desvoltate, nu numai ră Sărbători pe poporul încredinţat lor,
ţul de 30 cr. mân neînţelese, ci se pot lua chiar este una dintre datorinţele cele mai
Pentru orl-care dintre aceste cărţi, Datoria preotului în biserică şi în în înţeles contrar. Aceste adevăruri frumose, înalte, salutare şi sânte, pe
cai-ce comandă mai multe esemplare pri societate. ale înţelepciunei cerescî, pentru ca cari preoţii cu consciinţa sinceră sub
mesc un rabat eorăspunclStor, după cum s’a ele să fiă lumina omenirei în întu- cea mai grea răspundere trebue să
„Voi sunteţi sarea pământului:
şi acordat deja cu sus numita librărie. nerecul vieţei; conducătorul sigur le împlinescă.
Er de se va strica sarea, cu ce
Braşov, 6 (18) Noemvre. se va săra?“ al ei în imensul labirint al opiniu- Mântuitorul Isus Christos, mân
Cu deosebită stimă colegială: (Mateiti V., 13). nilor atât de felurite şi schimbătâre, tuitorul genului omenesc, cu multă
acestea caută să se esplice de con sudâre, în miseriă, în nenumărate
I. Dariu. II.
ducătorii religiunei, ca astfel să se năcasurî şi persecuţiuni a învăţat
încă dela începutul creştinismu vestescă cu putere multă spre pli poporul şi tinerimea cele ce sunt de
învăţătorii poporali în America lui, propovăduirea evangeliei de că nirea evangeliei; căci o învăţătură, lipsă omului pentru dobândirea fe-
tră apostolii trimişi de Mântuitorul o lege nepublicată nu are nici un ricirei celei adevărate. El a înteme
nordică, (Statele-nnite).
Isus Christos s’a săvârşit prin sin efect, de-6rece nimeni nu este înda iat. biserica creştină drept credin-
îl. gurul mijloc al predicei, învăţând pe torat să crâdă ceea ce nu scie şi ciosă, ca ea să înveţe pe toţi fii
Starea instrucţiunei publice în omeni evangelia. Apostolii dâr, aceşti nimeni nu înţelege evangelia, dâcă săi, şi pe toţi să-i fericâscă prin în
Statele-unite se arată în „Report of neobosiţi servitori ai împărăţiei lui nu ’i s’a vestit, precum 4i° aposto văţătura cea sântă, adusă din cer
e
1
the Secretary of tlie Interior ''' (Volume Dumne4eu pe pământ, se cuvine să lul Pavel: „Cum vor crede ceea ce pe pământ.
V. Washington Government Prin- fiă model tuturor păstorilor bisericei n’au aucjit, şi cum vor aucji fără Mântuitorul doresce dela toţi
ting office 1896), care se es- cari au aceeaşi sacră însărcinare de-a predicator?“ preoţii, cărora li a încredinţat turma
tinde pe 2290 pagini, dintre cari continua cu acelaşi zel opera pănă Pote mulţi vor cjico, că nu este lui spre a o păstori, ca în datoria
două tomuri edate de „Bureau of la sfîrşitul lumei, conducând turma de lipsă a-le mai repeţi învăţăturile de-a învăţa poporul şi tinerimea să-l
education" prin Wiliam T. Harris ce li-s’a încredinţat, la calea adevă şi datoriile lor creştinesc!. Dâr, 6re, imiteze pe dânsul, vestind şi ei cu
raporteza despre instrucţiunea pu rului şi a moralei creştine. care putere ar fi mai nemerită spre tot zelul cuvântul lui Dumne4eu.
blică a poporului. In acestea se cu Decă cercetăm vieţa Mântuito a corecta moravurile, a îmblâncjl pa- Prof. I)r. Eleffcereseu.
prinde, ce e drept, şi raportul des- rului, vedem, cum El străbătea ce- timele şi a desvolta în sufletul omu
„Şi câte luni sunt într’un a n ? " pot socoti de fel în bani. Aşa-dară, nănaşul se pomenesce de nou cu scie ce are, âr altuia nu-i dai nimic,
„Intr’un an sunt 12 luni, şi cum veţi putea voi, copiii, răsplăti finul său, rugându-1 ca să i boteze ci numai năcasurî, şi astfel e silit
cheltuiala părinţilor mei pentru mine cheltuelile cele multe şi tot binele, pe al trei-spre-4ecelea copil. Nănaşul să trăâscă ca vai de el în lumea
într’un an face 72 de fiorini". ce l’aţi primit dela părinţii voştri a îngălbenit şi după-ce s’a gândit acâsta rea şi blăstămată.
„Bine, dragă, te pricepi bine la din 4i cea dintâiu a vieţei vâstre?" puţin, i-a spus finului său verde, că Cu acestea se despărţiră şi ple
ua
socoteli. Ean spune-mi însă de câţi „Aşa că ne vom purta bine şi ne de astă-dată să facă bine să-l ierte, cară, fiă-care în drumul lui. La
1,1
ani eşti?" vom strădui se le facem tot bucurie '. der’ el nu-i mai boteză; caute-şi pe câţî-va paşi omul nostru se întâlni
„De 10 anî". „Aşa e, fetiţă, purtarea bună a cine o vrâ de nănaş mai încolo, că cu un alt călător şi spunându-i şi aces
„Ce cheltuială au avut aşa-dară copiilor este banul cel mai bun şi cel el s’a săturat de atâţia fini. tuia păţania sa, acesta încă se în
părinţii tei în timp de 10 anî, dacă mai plăcut lui Dumne4eu şi părin Ce să facă bietul om ? A plecat voi numai decât, ca să-i fie el nănaş.
într’un an au cheltuit pentru tine 72 ţilor, cu care puteţi plăti aceea, ce supărat şi îngândurat în lumea largă, — Dâr vrâu se sciu mai întâiu
de fiorini?" sunteţi datori pentru binele, ce vi să-şi caute alt nănaş. Dâr nu merse cine eşti tu?
„Şâpte sute douăzeci de fiorini". rau făcut părinţii voştri". tocmai mult pe drum şi se întâlni cu — Eu sunt diavolul.
„Bine ai răspuns, aşa e! Dar un om bătrân şi alb-alb, ca o diă. Bă — Piei, ucigă-te sfânta cruce,
aici nu este socotită cheltuiala pă trânul, cum se întâlnesce cu omul drace, der’ cum să-ţî dau eu ţie co
rinţilor pentru doctor şi doctorii, Arhanghelul Michail ca nănaş. nostru, îl întrâbă, unde merge aşa în pilul meu, că tu eşti tartorul tutu
când erai bolnavă şi mai sunt şi gândurat. El îi răspunse, că-şi caută ror răutăţilor şi neînţelegerilor din
alte mărunţişuri, cari nu sunt soco Apoi cj-că a fost odată, odată, alt nănaş pentru al trei-spre-4ecelea l u m e ; cautăţî de cale, că nu ţi-1 dau!
tite aici. — Apoi mai pune încă, fârte de mult; când a fost, nu sciu copil al său, că cel care i-a fost Ast-fel se despărţiră şi omul
draga mea, cât a avut de lucru buna nici eu să vă spun. A fost un om pănă aci, nu vrâ să i-1 boteze. plecă mai departe, dâr nu merse toc
ta mamă pentru tine, mai socotesce şi o muiere, cari aveau o pujdină — Bine, atunci ia-mă pe mine mai aşa mult şi se întâlni c’un preot.
în sfîrşit nopţile nedurmite, care le-a de copii: cu totul doi-spreZece. Nă- de nănaş, că eu ţi-1 botez bucuros, — Blagoslovesce, cinstite pă
veghiat ea lângă patul teu, şi gri naşul lor încă se spăriase în urmă de 4ise bătrânul. rinte !
jile şi ostenelile tatălui teu, pentru aţâţa copii şi când venea să-l cheme — Aşa! ’Mi pare fârte bine, — Dumne4eu se te blagoslo-
susţinerea familiei taie. Potu-se so ca să boteze, forte cu greu se hotăra, dâr’ cine eşti tu? vescâ, fiiule, dâr ce cauţi şi unde
coti în bani grijile şi suferinţele lor?" căci pe fiă-care fin seu fină, după — Eu? Cine sunt eu? Eu sunt mergi ?
„Nici într’un chip". obiceiu, trebuia să-i dăruiască tot- chiar Dumne4eu. — Ce să caut, cinstite părinte,
„Ei bine, acestea şi multe al dâuna cu câte ceva. Astfel în cele — Dâcă eşti Dumne4eu, să ierte âcă caut şi eu un nănaş la al trei
tele, câte le-au primit copiii dela pă din urmă întrase frica în el, că finii Sfinţia Sa, dâr nu Ţi-1 pot da de fin, sprezecelea copilaş, că nănaşul meu
rinţii lor, precum d. es. crescerea o să-l sărăcescă de tot. că nici Sfinţia Ta nu faci dreptate: de pănă aci nu mai voesce să-mi
bună, învăţătura la şcâlă ş. a. nu se Intr’o bună dimineţă, ecă, că unuia îi dai prea mult, de nu mai mai boteze.
i
