Page 50 - 1897-11
P. 50

Pagina 2.                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                   Nr. 255—1897,


                   O serbătore de binefacere.               nate  de  răposatul  piotor  Mişi  Popp,  repra-  frica  lui  Dumnedeu  nu  cad  în  viţiurl,  în  dinea  dilei  alegerea  comisarului  de  poliţie
                                                            sentând  figurile  împunătore  ale  generoşilor  păcate.  Inima  lor  nu  este  turburată  de  gân­  al  III-lea  si  a  unei  '"raâşe  pentru  comunele
                   In  anul  .1886  doi  Români  din  Basa­  donatori.                                   duri  rele,  consciinţa  le  este  liniştită  şi  tote  Derste,  Nou  şi  Timiş.  Alegerile  s’au  făcut
              rabia  Mihail  şi  Elisa  Stroescu,  8U  dăru't    Festivitatea  o  deschise  preşedintele  de  ale lor spre bine se îndrâptă.           curând.  La  propunerea  presbiterinlui  I.
              „Asociaţmnei pentru  sprijinirea învăţăceilor şi
                                                            acfi,  d-1  N.  Petra-Petrescu  cam  cu  următorele   Fiţi  cu  purtare  bună.  Pănă  sunteţi  la  Hubbes,  la  postul  de  oomisar  al  III-lea  de
              sodalilor  români  din  Braşov   suma  de  50,000   frumâse cuvinte :                      măestri  purtaţi-vă  bine,  fiţi  ascultători,  ca  poliţie  a  fost  ales  ou  aolameţiune,  Johann
                                         u
              lei,  ou  soop,  oa  din  venitul  acestora  să  se
                                                                 Stimaţi  Domni,  iubiţi  copii!  Dintre  tote   să  vă  iubâseă  aşa,  ca  atunci,  când  eşiţî  Beinisch,  pănă  acum  conoipient  la  magis­
              ajutoreze  şi înainteze olasa  meseriaşilor noş­
                                                           virtuţile  omenesc!,  cea  mai  frumosă,  prin   calfe,  să  vă  râge  ca  să  mai  rămâneţi  la  ei,  trat.
              tri români.
                                                           urmare  cea  mai  nobilă  este,  fără  îndoâlă,   âr  nu  să  se  bucure  c’au  scăpat  de  voi.   Mai  departe  dintre  oele  7  oonourente
                   Darul  mărinimos  a  fost  şi  este  un  dar
                                                           facerea de bine.                              După  ce  aţi  eşit  calfe,  ori  după  ce  aţi  pentru  postul  de  mâşe  la  Dârste  a  fost
              binecuvântat  dela  Dumnecjeu.  Binefacerile,
                                                                 Oe  simţire  dulce,  ce  mulţumire  înve-   ajuns  măestri,  âră  să  cere  purtare  bună.  alâsă, mâşa orăşenâscă Catarina Pistauer.
              oe  se  răvarsă  pe  urma  lui  sunt  nepre^
                                                           selitore  cuprinde  şi  pe  omul  cel  mai  de   Numai aşa puteţi înainta în tote ale vostre.     După  oe  nou  alesul  oomisar  de  poli-
              ţuite.
                                                           rând,  după  ce  a  depus  un  ban  în  mâna        Fiţi  cruţători.  Nu  aruncaţi  banii  pe  ţiă  a  depus  jurământul,  D-1  vioe-şpan  ’i-a
                   Societatea  numită  se  lupta  pe  timpul
                                                           cerşitorului dela colţul unei strade!         nimicuri,  nu  faceţi  lux,  adecă  nu  trăiţi  peste  adresat  câte-va  cuvinte  şi  oa  aoâsta  s’a
              acela  ou  lipsele  şi  năoasurile  oele  mai  mari.
                                                                 De  altă  parte,  cât  de  nesfârşite  sunt   puterile  vostre.  Oe  puteţi  puneţi  de-o  parte  terminat partea întâ'Q a şedinţei.
              Se  scie,  că  la  noi  Românii  mai  ou  osebire
                                                           binecuvântările celui ajutorat!               pentru  dile  negre.  Aşa  ajungeţi  la  bună­     Luând  apoi  presidinl  primarul  C.  Ja-
              tot  sărăoimea  se  hotâresoe  pentru  meserii;
                                                                 El,  sărmanul,  scie  să  preţuescă  şi  da­  stare.                                  Jcibi  a  cerut  îndată  cuvântul  Dr.  Cari  Lurtz,
              cei  mai  ou  dare  de  mână,  din  nenorocire,
                                                           rul  cel  mai  neînsemnat,  pentru-că  numai        Fiţi muncito'i. Este o zicală:          pentru  a  face  o  interpelare  în  afaoerea
              numai  rar  se  gândeso  a  îmbrăţişa  meseriile.
                                                           el  scie,  cât  este  de  amară  lipsa,  şi  numai    „Munca e blagoslovită                 proieotului  de  lege  privitor  la  maghiarisarea
              Din  oausa  acesta  băiaţu,  cari  se  aplioau
                                                           el  simte,  cum  ’i-se  alină  rana,  când  ’i-se      „Când te ţii de ea, ai pită .        numelor localităţilor.
                                                                                                                                         44
              atunci  pe  la  măestri,  oăol  de-aoasă  nu  aveau
                                                           pune balsamul, adecă leacurile vindecătore !
              nimic,  âr  din  altă  parte  înoă  nu  erau  aju­                                               Staţi  de  meşteşug.  Lucraţi  cinstit.             Interpelarea lui Lurtz,
                                                                 Sunt  6meni  singuratici,  sunt  familii
              toraţi.  Haine,  soolă,  spălat,  costau  mulţime                                          Numai  aşa  o  să  vă  caute  muşteriii.  Cu  min­
                                                           întregi,  dâr  sunt  şi  naţii,  cari  au  lipsă  de                                             După  ce  arată,  oă  prin  proiectul  de
              ds  bani,  şi  n’aveai  de  unde  să-i  i-ai.  Inte-                                       ciuna  prândeseî,  dâr  de  cinat  nu  cineclî.
                                                           ajutorul altora.                                                                            lege  privitor  la  numele  localităţilor  vor  să
              meiătorui  Asooiaţuinei,  părintele  protopop                                              Yei  înşela  numai  odată  pe  unul,  i-ai  făcut   ştârgă  istoria  patriei,  în  oare  trăeBC  mai
              B.  Baiulescu,  neobosit  în  oresoerea  ucenici­  împrejurările  au  adus  cu  sine,  că  'na­  uu  lucru  slab,  de  a  doua-6ră  nu-ţî  mai  întră   mulţi  Nemaghiari  deoât  Maghiari,  Dr.
              lor  meseriaşi  români,  apela  mereu  la  inima-.,   ţia  nostră,  mai  mult  din  vina  altora,  în  în  lucrătâre,  ba  îţi  mai  depărtâză  şi  alţi   Lurtz  atnintesce  de  mileniu  şi  ffi ?  oă  rău
                                                                                                                                                                                        os
              tuturor  omenilor  de  bine,  pănă  oe,  in  fine,   privinţa  bunăstării,  nu  se  află  acolo,  unde  muşterii.                        fac  Maghiarii,  când  nu  recunosc,  oă  la  oul-
              Pronia  dumnedeâsoă  a  aucjit  rugăoiunea  fă­  ar trebui să fiă.                              EiţI  Bomâni  buni.  lubiţi-vă  naţia,  nu   tnra  aoestei  ţări  au  contribuit  şi  celelalte
                                                                 Mulţi  sunt  omenii,  cari  au  averi  în­  vă  lăpădaţl  de  ea.  Stringeţi-vă  laolaltă,  ca
              cută  în  numele  celor  lipsiţi,  trimiţând  în                                                                                         popâre,  cu  deosebire  însă  Germanii.  Ma­
                                                           semnate,  rari  sunt  însă  aceia,  cari  se  hotă­  puii  de  cloşcă.  Apăraţi-vă  şi  ajutaţi  vă  unul
              ajutorul  lor  pe  fericitul  Miha.il  Stroescu  şi                                                                                      ghiarii  ar  trebui  eă  fiă  mulţămitorî  Ger­
              soţia sa Elisa.                              răsc  să  întrebuinţeze  cu  folos  avutul  lor.  pe  altul.  Grijiţî  de  numele  vostru.  Cine  îşi   manilor  pentru  acesta,  ca  şi  Românilor,
                   Molţămită  fundaţiunei  întemeiate  de   Sub  întrebuinţarea  acesta  cu  folos,  înţeleg  lapădă  legea  şi  numele,  este  omul  cel  mai   cari  au  conlucrat  la  oivilisarea  acestei  teri.
              aoeştî  binefăcători,  numărul  elevilor  mese­  eu:  se  nu  o  risipâscă  pe  plăceri  trecătore,  ticălos,  şi  nu  e  vrednic  să  se  uite  nimeni   (Aşa  e!)  Crede,  că  se  vor  mai  afla  Ma­
              riaşi  români  din  oraşul  nostru  astăcji  este   să  nu  o  arunce  în  jocuri  hazarde,  nici  să  la el
                                                           o  lase  pe  mâna  unor  moştenitori,  ca  să  o   Aoestea  le  aştâptă  dela  voi  binefăcă­  ghiari depţî, oarl vor reounâsoe aoâsta.
              forte  însemnat.  Aşa,  că  ne  ouprinde  o  mân­
                                                           risipescă tot numai pe plăceri de o olipă.    torii voştri.                                      Cu  pietate  amintesse  pe  regele  Sf.
              dria  naţională,  vânând  oum  din  an  în  an
              sporesc meseriaşii noştri.                         Unul  din  acei  bărbaţi  rari  şi  vrednici   Acum  să  dicem  cu  toţii  într’un  glas:  Ştefan,  oare  a  fiis,  că  acâstă  ţâră  va  fi  ne-
                   Din  fundaţ’ă,  după  destinaţiunea  ei,  ai  neamului  românesc,  cari  nu  s’au  gândit  Pe  marele  nostru  binefăcător  Mihail  Stroescu  noroo’tă.  dâoă  să  va  vorbi  într’ânsa  numai
              se  acoper  lipsele  trebuitâre  pentru  ucenici,   la  vieţa  vremelnică,  ci  la  vieţa  veclnică,  la  Dumnecjeu  să-l  odihnâscă  în  pace,  âr  pe  o  bnobă.  Şi  astădl  mare  n«rte  a  Maghiari­
              însă  numai  oele  mai  neapărate,  căol  lipsele   vieţa  nemuritâre,  este  prea  fericitul  în  generâsa  Dâmnă  Elisa  Stroescu,  Dumnedeu  lor  umblă  să  stârgă  reminiscenţele  gloriâse
              lor  sunt  cu  mult  mai  mari,  decât  oa  să  se   Domnul  Mihail,  Stroescu,  a  cărui  pomenire  să-o ţină la mulţi ani în deplină sănătate!  istorice  de  700  de  ani  ele  nobilului  noortr
              potâ acoperi tobe.                           s’a făcut astădl în sf. biserică.                                                           săsesc  si  reminiscenţele  da  oest«  1000  da
                   Dela  mortea  generosului  donator  Mi­       Acâstă  persână  uobilă,  dimpreună  cu      Sute  de  glasuri  aoompaniară  rugă­    ani  ale  Românilor,  voeso  să  le  stârgă  sim­
              hail  Stroescu  inoooe,  Comitetul  Asooiaţiunei  prea  venerabila-i  soţiă  Elisa,  departe  din   oiunea preşedintelui.                ple  din  cartea  istoriei  patriei  nostre  fru­
              împarte îu fiă-oare an haine între elevi.    Bassarabia,  aucjind  de  lipsurile  fraţilor  săi   D-sa  aminti  apoi,  oă  din  partea  d-lui   mâse,  în  cari  Saşii  si  Românii  au  săvârşit
                   împărţirea  aoâsta  se  faoe  ou  pompa  de  aici,  dela  noi,  alergat’a  în  mijlocul  nos­  oomereiant  de  aici,  Stef.  Chicomban,  i-s’au   fapte  măreţe  şi  pentru  oare  a  curs  sângele
              cuvenită,  tot-dâuna  în  Dumineoa,  oare  ur-  tru,  şi  după-ce  s’a  convins  de  năcasurile   dus  la  dîsposiţ.iă  pentru  sărbătorea  de  as-   tuturor naţionalităţilor. ( A  s a e ! )  Căci aoâsta
              meză  după  Sfinţii  Arhangell,  în  oare  cade  nostre,  a  depus  la  mâna  harnicului  preşe­  tăcjl  două  paltâne,  două  pardesiurl  şi  o   este ţinta noului proieot de lege.
              onomastica  donatorului.  Ea  este  o  sărbâ-  dinte  de  p9  atunci  al  societăţii  nostre,  o   vestă,  Publioul  răspunde  ou  urări  de  „să   Aid  să  aude  dintre  Maghiari  striga­
                                                                                                                44
              tore da bucuriă pentru sărmanii ucenici.     sumă  considerabilă  de  50,000  lei,  cu  con­  trăâscă  la adresa dăruitorului.           rea  :  „we»w  iqaz  !   La  aoâsta  Lurtz  reflec-
                                                                                                                                                                         u
                   In  anul  aoesta  înoă  s’a  slujit  mai  în­  diţia,  ca  din  venitele  ei,  să  se  ajute  şi  îna­  După  aoestea  s’au  împărţit  între  uce­  tâză,  oă  dâcă  acâsta  e  convingerea  Ma­
              tâia  parastasul  obiolnuit  în  biserica  din  inteze clasa meseriaşilor între Români.    nici:  32  părechl  de  oisme,  40  roourl,  39   ghiarilor.  atunci  să  protesteze  în  gazetele
              Grâverl.  De  faţă  erau  preşedintele  cu  Co­    Acestea  sunt,  iubiţi  copii,  icânele  a-   pantaloni,  şi  oele  5  bucăţi,  dăruite  de  d-1   lor,  că  acest  proiect  de  lege  să  nu  fiă  ex­
              mitetul  Associaţiunei  şi  alt  publio;  de  ase­  celor  suflete  nobile,  aceştia  sunt  marii  bine­  Ohioomban.  Aflăm,  oă  mai  târejiu  d-1  jude   ploatat  pentru  scopuri  de  magh'arisare.
              menea un mare număr de uoenioî.              făcători  ai  voştri!  (Arătând  spre  tablourile   Petru  Pop  înoă  au  dăruit  un  palton  bun,   Dâr  să  nu  facă  glume  rel<*  si  oinioe  oum  a
                                                                                                         pentru un elev.
                   Părintele  Baiulescu,  în  ouventarea  sa,  fundatorilor de pe părete).                                                             făcut  foia  lor  de  aioî  „Brassoi  Lapok“,
              a  arătat,  că  tote  sunt  trecătâre,  fapta  bună   Intipăriţi-vă  în  inimele  vâstre  chipu­  Buouria  celor  împărtăşiţi  cu  ajutâre   fiicend  despre  resoluţia  protestătâre  a  oo«
                                                                                                         nu  se  pâte  descrie.  A  fost  o  adevărată  săr-
              însă  rămâne  pentru  veou  vecilor  şi  cela  oe  rile  îngeresc!  ale  acestor  nemuritor!  făcă­                                      raitetului  cercului  Sibiiu,  oă  ou  ea  nu  ţin-
                                                                                                         bătore,  adevărată  cji  de  bucuriă  pentru  ei
              faoe  bine,  nemuritor  rămâne.  Frumâse  au  tori de bine.                                                                              tesoe  la  alta,  deoât  oa  guvernul  în  locul
                                                                                                         acâstă festivitate.
              fost  şi  poveţele  adresate  uoenicilor  din  par­  Cu  ce  dor  nu  aşteptaţi  voi  să  vă  fa­                                        sigilului,  ou  inscripţia:  „Herraannstădter
              tea d-sale.                                  ceţi  părtaşi  de  binefacerile  lor?  Dâr,  nu                                             Kreis&ussohuss ,  oe  nu  se  mei  pâte  folosi
                                                                                                                                                                      44
                   După  ametji,  la  3  ore  membri  Comi­  numai  voi,  ci,  prin  voi,  putem  dice,  că  se     D  e l a   c o m  u n ă .          să  le  einstâsoă  un  sigil  nou  cu  insorpţia:
                                                                                                                                                                                   u
              tetului  şi  un  public  distins  se  adunară  în  bucură naţia nostră întregă.                                                          „Nagyszebener Kreisausschuss  (Aplause).
              sala  destinată  pentru  împărţirea  hainelor.     Dragii  mei!  Fiţi  vrednici  de  marii                       Braşov, 25 Noemvre.          Faţă  cu  acâstă  batjocură  e  timpul  oa
              Era,  atât  de  mare  numărul  elevilor  mese­  voştri  binefăcători,  pentru-că  darul  lor  nu­  Şedinţa  de  Mercur!  a  representanţei  tot!  Saşii,  fără  deosebire  de  partid  să  se
              riaşi,  cari  aşteptau  ajutâre,  încât  nici  nu  mai  aşa  va  aduce  binecuvântare  asupra  oraşului nostru s’a împărţit în două :    unâsoă  a  sta  faţă  ou  p'ănuitul  atac  asupra
              putură  încăpea  toţi  în  sală.  Pe  păreţii  salei  vâstră.                                   In  prima  parte  a  şedinţei  a  presidat  onârei   poporului   nostru.   (Aplause   sgo-
              erau  atârnate  două  tablouri  mari,  desem­      Fiţi  temători  de  Dumnezeu.  Omenii  cu  vioe-şpanul, Dr, Friderio Jehel, fiind la or­  motâse).




                   Pentru părinţii mei sunt în stare se    răspunde,  decă  vinovatul  n’ar  fi  fost  l’a  chiămat  pe  tatăl  lor  Paicu,  copiii                 S® o e s 11.
                    sufer torturile cele mai grozave.      tatăl  meu,  care  nicl-odată  pănă  acuma  se  ruşinâză  de  numele  tatălui  lor  şi                  I n p r ă p a s t i a . . .
                                                                               44
                                                           n’a  fost  pedepsit .  Generalul  se  uită  preferă  a  se  chiăma  în  viitor...  Pa-
                           S e r g e n t u l .
                                                           lung  la  sergent,  apoi  dete  pinteni  pinianu.  Acesta  este  un  obiceiu  rău,              Pe-un vârf de stâncă ’moodobit
                   Un  tată  şi  un  fiiu  se  aflau  amân­  calului  şi  se  duse,  fără  a  cfi C0   un   căci  ast-fel  se  perde  numele  fami­        Cu muşchi bătrâni bătuţi de sâre
              doi  la  aceeaşi  companie,  tata  ca  cuvânt;  der  în  (fina  viitâre  îl  chemă  liar.  Cei  ce  fac  astfel,  dau  dovadă,               Şedea oopila zîmbitâre
              soldat  de  rând  şi  fiiul  ca  sergent.  pe  sergent  la  sine,  îl  făcu  oficer  şi-i  că  ei  nu-ş!  iubesc  în  adevăr  pe  pă­        Ou părul lung şi despletit.
              Fiind  odată  regimentul  întreg  scos  spuse,  că  bătrânul  său  tată  va  fi  rinţii  lor,  cari  li  au  lăsat  un  nume
              la  eserciţii,  generalul,  când  comandă  astăcjî  încă  lăsat  aea9ă  cu  pensiune  cinstit, nepătat, de moştenire.                        Frumosă, o» o desmierdare
                  44
              „foc ,  observă  o  greşelă  mare  la  îndoită.                                                                                              Eî îngâna înoet un oâuteo
                                                                                                              Cu  totul  altfel  a  fost  Constantin
              compania  numită.  El  merse  iute  în-                                                                                                      Şi sta oa scâsă din desoânteo
                                                                                                         Negri,  unul  dintre  cei  mai  vrednici
              tr’acolo  drept  la  sergent  şi  întrebă           Nu e avere pe păment, care m’ar                                                          Ou oohii pironiţi în zare.
                                                                                                         bărbaţi  ai  Moldovei.  Tatăl  său  maşter
              necăjit,  cine  a  comis  o  greşâlă  atât          pute face se me laped de numele
                                                                                                         Conachi,  cel  mai  bogat  boer  din
              da  mare?  Sergentul  tăcea.  „Dâră  nu                  iubiţilor anei părinţi.                                                             Şi glasul ei se perde ’ncet
              scii  vorbi?  îl  întrebă  generalul  —  „îţi              Costache Negri.                 Moldova,  îi  promise,  eă  'i  va  lăsa          In umbra farmecului sării
              voi  deschide  eu  gura?“  Şi  îndată  po­                                                 lui  tâtă  averea  sa  colosală,  de  cjecî       Ga un reflex duios al mării
                                                                                                         de  milione,  decă  se  va  învoi  să  pri-
              runci  să-i  dea  doue-ejecî  de  beţe.  In        Sunt  mulţi  omeni,  cari  din  fe­                                                       Oa visul blândului p o e t ! . . .
                                                                                                                                     44
                                                                                                         mescă  numele  „Conachi   în  loc  de
              momentul  acesta  se  lupta  un  soldat  lurite  motive  se  lapădă  de  numele
                                                                                                                44
                                                                                                         „Negri ,  el  însă  refusâ  şi  muri  tot         Dâr... mioul Amor o zăresoe
              cu  sine  şi  era  tocmai  se  iasă  din  familiar  al  tatălui  lor  şi  iau  un  nume
                                                                                                         Negri,  nevoind  a  se  lăpăda  de  nu­           Viclân s’aacunde sub desiş
              rând  se  vină  spre  colonel;  der  ser­    străin.  De-1  chiamă  pe  tatăl  lor
                                                                                                         mele  nepătat,  oe  i-’i  lăsase  iubitul         întinde arcul pe furiş
              gentul  îi  făcu  semn  se  rămână  la  George,  ei  se  numesc  Georgescu;
                                                                                                         său tată Negri de moştenire.                      Şi drept în inimă-o loveaoe.
              loc.  După  ce  sergentul  şi-a  luat  pe-  de  l’a  chiămat  pe  tatăl  lor  Ma-
              depsa,  îl  întrebă  generalul:  „ A  c  u  m     nole,  ei  primesc  cu  plăcere  să  se
                                                                                                                                                           Şi zîmbitârea ds pe stânoă
              vei  sci  altă-dată  vorbi,  când  vei  mai  numâscă  Manolescu.  De  a  fost  tatăl
                                                                                                                                                           Dispare ’n grâpa oea adânoă!...
                           41
                                            44
              fi  întrebat?   —  „De  sigur ,  răspunse  lor  protopop,  le  place  să  fiă  numiţi
               ergentul, „şi şi acuma aşî fi sciut         Protopopescu. Ba ce e mai mult, de
   45   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55