Page 52 - 1897-11

Padina 4 GAZETA. TRANSILVANIEI. Nr. 255-1897.

De-altmintrelea şi la acostă festivitate In închisârea de stat la Vaţ a întrat comandă şi celalalt asculta. Cum va succes frigul, care fiă tâmna cât de
a fost de tot slab representată, inteligenţa înainte de asta cu vre-o lună de sci, cum va pute ordina seu porunci frumâsă, tot se presentă de-odată cu
nostră din Bistriţa, deşi Lecbinţa e forte (ţile parochul Vasilie Mor ar iu din cine-va altuia, decă nu se va de­ Catarina călindarului gregorian şi
aprope de domnialor. Afară de stimabila Poiana Aiului, osîndit la 4 0Ce lunî prinde a-şî porunci şie-şî, a fi domn acâsta o pricep şi voiu să o demon-
familiă a d-lui protopop Silaşi, n’am vădut şi jumetate. peste voia sa. stru aşa:
din Bistriţa, decât familia Scurtu şi Roşu, Sciu eu, că omul are voiă li­ Fiind bucatele de post mai ane-
Tot în temniţa dela Vaţ va
încă vre-o trei tineri şi apoi ţărănime, care beră, der libertatea încă e ţermurită; voiă de consumat, decât cele de dulce,
mai întră încurend, după cum am
a fost în număr mare. Chiar nici Câmpia liber sunt eu să dau şi pun foc la stomacul trebue să desvâite mai mare
mai spus, preotul Miliaiu Rubinoviciu
nu a fost bine representată, după cum ar din comuna bănăţână Brusnic, fiind casa mea, numai să nu se aprindă activitate, ca să le pâtă asimila, şi
fi trebuit, dâr totuşi a întrecut pe Bistri- şi a vecinilor; liber sunt eu să mă­ activitatea acâsta produce mai mare
osîndit la 6 luni.
ţeni, măcar’că aici cu mic cu mare trebuia nânc, ce am şi ce mi-a dat Dumne4eu, căldură în corp, decât laptele, turta
Nici temniţa de stat dela Se-
să ajutăm şi să încuragiăm, ca să vedem numai să am tot-dâuna, lapte, brânză, cu urdă; apoi şi untul de lemn, cu
ghedin n’a remas de-un şir de ani
pe aceşti RomânaşI asemenea cu alţii, să-i carne, lard (slănină), etc. Insă fiind-că care găteau odiniâră boierii, şi uleiul
încoce aprope nici o fii liberă de Ro­
vedem şi cu o şcolă măcar cât de mică, după cum vedem în tote 4Aele, cea de in, cânepă, flârea sârelui e cu mai
mâni. In timpul de faţă se mai află
numai să nu rătăcescă sermanii de ei, mai mai mare parte de âmenî, fiă cât mare putere, decât untul, unsorea şi
în acâstă temniţă d-nii loan Simu,
bine să mai lăsăm din lux şi să dăm pen­ de muncitori, cât de păstrători, nu untura. Aşa fiind, creştinii cari pos­
alumn al seminariului teologic din
tru biserici şi şcole, că numai atunci vom au tot-deuna lapte, brânză etc. în tesc, supdrtă frigul cu aşa nepăsare,
Blaşiu; Crucian Simu, învăţător în
pută înainta după cum e dorinţa. casele lor, şi nici ban! ca să le potă ca şi când nu ar fi frig de loc.
Ciufud, lângă Blaşiu, şi George Fă-
Petrecerea a durat numai| pănă cătră cumpăra, e mare bine, că cei 800 Trece frigul cel de 18—20° R.,
gărăşan, învăţător în Tiur, tot lângă
1 — 2 ore după mecjul nopţii, căci tineri au Sânţi Părinţi le vin în ajutor, pres­ vine Crăciunul, se măresce 4Aia şi
Blaşiu. Cest din urmă osîndit la un
fost puţini, fiind pe la şcoli, er domnişo- criind atâtea şi atâtea 4Ae de post, prinde a se ochii pământul alb, atunci
an şi jumătate pentru-că a cântat
rele neavend cu cine juca, petrecerea a pentru-că atunci ei nu simt sărăcia, Sânţii Părinţi ne dau voiă să trăim
cu corul de plugari înfiinţat de
trebuit să se termine curend. nu se cred nefericiţi neavând lapte, cu cămării, cari se şi potrivesc cu
densul cântări naţionale românescî.
Dâr pentru-că am fost puţini, să nu Pentru acelaşi lucru sunt osîndiţî brânză, lard în casele lor. Ei sunt o climă mai blândă. Vai de cerb!,
se crâdă, că doră nu ni-am fi petrecut bine. de-altmintrelea şi ceilalţi doi soţi forte mulţâmiţî, că a venit sântul de capre şi căpriâre, vai de mistreţ!
Câţi am fost şi cât am fost împreună, am ai săi. post, şi, având destule bucate de în cele 2—3 luni, cât e acoperit pă­
petrecut într’o armoniă şi veseliă esemplară. post, sunt fericiţi şi mulţămesc lui mântul cu nea, şi bucuria vânăto­
Nu mai amintim aici de alţi
Partea leului o are aici familia d-lui pro­ Dumnnfieu, că ia dăruit cu de tâte rilor !
mulţi, cari au eşit şi cari pote mai 00
topop Silaşi, care atât densul, cât şi sim- şi se laudă în gura mare, că 4 ei Trecând călindarul, şi Faur trece
au să intre parte în temniţe de stat,
patica-i soţiă au contribuit forte mult la se simt mai bine, mai uşori, mai să­ şi cu el trece şi pofta de a mai mânca
parte în temniţe ordinare, parte în
buna reuşită a acestei serbări atât la bi­ nătoşi, decât când mănâncă carne. carne de porc şi mistreţ!. Ne vine
aresturi poliţienescî. Ajunge şi nu­
serică, cât şi la prâncl. La petrecere ni-au Unde să punem bucuria şi pe­ gust să mâncăm carne de pui şi cei
mai atât, pentru ca aflând de ele
făcut o plăcere de tot mare prin purtarea trecerea, ce o au ei la prinderea bine sănătoşi de miel. Ei, dâr mieii
un străin, care nu cunâsce stările
tot atât de prietenosă faţă de inteligenţă, postului, cu turn de plăcinte, cu raţă, sunt rari şi carnea lor scumpă, nu
dela noi, să-şi închipuăscă, că în
ca şi faţă de ţărani. Domna protopopesă gâscă sâu purcel fript, cu vinars în­ o pot avă numai avuţii — şi ca să
acăstă ţâră de bună sămă a isbuc-
pote fi numită cu dreptul patrâna acestor dulcit, cu vin, cu jocuri, cu glume, nu simtă neavuţii lipsa, şi să se su­
nit vre-o revoluţiă, ca bună-oră în
serbări. car! fac se-şî uite lipsele, năcazurile, pere, că nu-ş! pot procura carne de
Creta, ori Macedonia, căci într’un
Şi venitul curat al serbărilor a fost stat civilisat nu e cu putinţă să se supărările 4Anice. Unde punem, cu miel şi puişori, Sânţii Părinţi le vin
destul de frumos, căci după cum sunt in­ întâmple atâtea întemniţări politice câtă bucuriă aşteptă ei Crăciunul, într’ajutor. Alt post, alt mijloc de a
formată, s’au incassat cu totul vre-o 200 fi. în timp de pace. câtă plăcere de-a gusta şi mânca nu simţi miseria, şi a se întrarma şi
0 dorinţă am şi aceea este, ca cât bucate gătite cu carne de porc, câr- întări ca să pdtă lucra.
naţî, cârtaboşî, costiţe fripte în fri­ Peste cele 3 Iun! de iârnă
mai curend să ne vedem la sfinţirea şcblei La începutul postului de gare, — pare că acuma aud cum âmenii, parte ne-având, parte fiind
din Lechinţa, ca să nu fie siliţi bieţii co­ mai sfârăe acestea tâte la Crăciunul pământul înghiăţat, neputând lucra,
pilaşi de Român a merge la şcola săsescă, Crăciun.
românesc şi-mî lasă gura apă după se moleşesc, se slăbesc. Cu venirea
unde aud mai multe vorbe neplăcute dela
Mare minte şi multă esperienţă ele! lui Martie — 4 1 răsbâielor la bă­
0U
ceilalţi băieţi. Şi acâstă dorinţă curând se
au trebuit să aibă cei 800 de Sânţi Tote aceste plăceri, petreceri, trân! — se desghiaţă pământul, şi
va realisa, numai să fiă una toţi, atât
Părinţi, cari au osândit să postescă bucurii, cei ce nu postesc nu le au, âmenii ar putâ lucra, dâr fiind-că cu
domni cât şi ţărani. Voesee şi vei pută!
Q
creştinii două 4<le î săptămână şi nu le simt. Ei sunt aprbpe ca caii, traiul cei bun, după închipuirea unora,
Bate şi ţi-se va deschide!
cele patru posturi, la toţi binecu­ ţinuţi la grajd tot-deuna numai cu s’au moleşit, s’au îngreunat, ba chiar
0 Română. noscute. fân şi ovăs, când nu mai gustă ierba a slăbit, vin cei 300 Sfinţi Părinţi
Eu nu cunosc mai de-apr6pe şi cea dulce ca mierea şi verde ca ie şi prescriu cu multă pricepere, mai
Graţia şi temniţă. Stăpânitorii mai de amăruntul motivele, ce i-au dera, nici nu au ocasiune a întinde întâiu o săptămână 4e brânză, ca
unguri, de îngâmfaţi ce sunt, caută îndemnat a face acestea; dau însă câte-o fugă bună cu câda ridicată trecerea dela cămării la legumării
t6te mijldcele pentru a-i face pe cu socotela, că acei 300 de Sânţi pe iivadia cea verde şi plină de flori. să fiă mai uşoră, apoi ârăşî post.
Români se înţelâgă, că ei au astăcjî Părinţi au dorit, ca cu prescriptele Der eu cred, că cei 300 de Sânţi Cei ce postesc — şi eu aş! dori
în mână t6tă puterea şi că, decă lor să facă un mare bine creştinilor, Părinţi când au prescris pentru creş­ ca să postim toţi cei tar! şi sănă­
vrâu, pot în orî-ce moment se ne să-i regenereze, să-i întărâscă tru- tin! posturile, nu au avut în vedere toşi— ârăşî au ocasiune de a mânca
arunce în temniţă şi se ne scotă din ] pesce şi sufletesce, şi să-i înveţe a numai lipsa, neaverea, sărăcia, pe­ turnuri de plăcinte şi fripturi peste
temniţă. sci a se înfrâna pe sine, ca apoi să trecerea şi mulţămirea creştinilor, ci iripturî. Şi apoi cu câtă nerăbdare
Aşa au făcut cu d-1 Andreiu scie şi pbtă înfrâna, adecă a ţine în şi întărirea, împuternicirea şi întră- numără fiAele pănă la Vinerea S-lor
Balteş, i-au iertat şi cele 5 luni de frâu, a comanda, a ordina şi ei altora. marea lor în contra elementelor na- Pasc!! Aceştia toţ! cei ce trăeso —
temniţă, la cari mai era osîndit în Pentru-că tot omul ori are casă turei. Aşa de esemplu postul Cră­ cum am 4i mai sus — trăesc ca
8
procesul din urmă al „Tribunei". şi familiă, ori n’are, îndată ce întră ciunului nu l’au prescris numai pen­ caii, nu o simt, sângele lor nu se
Astfel d-1 Balteş, a fost pe neaştep­ şi trăiesce în societate, trebue seu tru ca în acest timp nu mai dau premenesce, nu se alternâză, nu se
tate deplin graţiat de Majestatea să comande, seu să asculte, adecă lapte oile, caprele, vacile, pentru-că întineresce, ca al celor ce au postit.
Sa la propunerea guvernului. să asculte nevasta şi copii de băr­ s’a păpat lardul din pod, seu cămară, Şi dâcâ a postit, pe câtă vreme
Dâr pentru aceea în temniţele bat, seu întors. Tot astfel şi în so­ sâu s’a rânce4it; ci pentru ca creş­ nu avea lapte, nu avea ouă, şi era
ungurescî sufer încă destui Români. cietate, de vom fi numai doi, unul tinii să pâtă suporta cu mai mare prea scumpă carnea de miel, acum

trecut numai amândoi un an de cjile; toţi sunt sănătoşi şi ar face bine, Sâre. Dâr nu mult a mers şi-a dat căm, să ne desfătăra, c’apoi îi merge
diminâţa eşia de acasă tineri şi fru­ numai pier de dorul ei. de trei muieri şi de cinci fete. Ace­ să spui la ai noştri cum ne-ai aflat.
moşi cât era 4i°Aţa lumina şi încăl­ Intr’aceea nimeri acasă şi Sfân­ lea au fost măiestrele. Şi cum l’au Si au mâncat şi s’au veselit
eca pe cei buni şi pe cei răi, âr sera tul S6re. Şi era sfântul sore bătrân, vă4 t, l’au oprit în loc şi l’au în­ apoi şi-a luat rămas bun feciorul şi
0
se întorcea acasă cărunt şi sbârcit de câte rele o vă4ut în lume. Der trebat: Unde merg!, voinice? — Mă a plecat cătră casă. Când a ajuns
de câte rele vedea în lume. Cum îşi cum i-a pus nevasta apă de spălat duc pănă la fântâna Sârelui să aduc acasă, l’au întrebat părinţii şi fraţii,
vedea însă nevasta, er întinerea, de îndată a ’ntinerit de ai fi jurat, că i apă şi de pe lângă fântână să adun că aflat’a pe soru-sa? Dâr el nu pu­
gândiai că-’i un fecior de două-fiec! un fecior de douăzeci de anî. Apoi ierbă. — Nu merge, voinice, stăi şi tea 4ice numai: blea,blea,blea\ Amu­
de ani. li-a pus de cină şi au cinat toţi trei jâcă cu noi, că-ţ! aducem noi şi apă ţise, părinţii s’au supărat grâznic
împreună. Să mâncăm şi să ne ve­ şi ierbă. când l’au vă4ut mut, dâr n’aveau
Der părinţii şi fraţii ei nu sciau
80
selim, cumnate, 4i Sârele cătră fe­ ce i face.
nimic despre ea; ea nu le trimise El, uşor de minte, s’a coborît
cior — şi să mulţămim lui Dumue- La anul dup’aceea, s’a cerut fe­
nici o veste, er ei nu sciau după de pe cal şi a tot jucat cu ele păna
4eu, că ne vedem cu bine. Er după ciorul cel mijlociu să mârgâ să-şi
cine au dat’o şi în ce parte au s’o urît, apoi i-a umplut măiestrele
0:
cină i-a dat un cal şi a 4i uite, caute el sora. Şi l’au lăsat părinţii
dus'o ? plosca cu apă şi dăsaga cu ierbă şi
cumnate, calul acesta, sui pe el şi şi s’a dus şi a îmbiat chiar ca fra-
s’a întors acasă la Sfântul Sâre: —
La anul îi cuprinse pe toţi do­ te du, şi nu sta nicăirî, pănă unde te-s’o cel mai mare şi s’a ’ntors mut
Ei, dâr fost’ai cumnate? — F o s t . —
rul se o vadă, ori baremi se afle n’a da el cu picioru ’n pământ. Unde acasă.
Şi adus’ai? — Adus! — Bine!
vre-o veste de ea. Deci se hotărî fe­ va sta el de voia lui şi va da cu pi­ Acum părinţii erau şi mai su­
Atunci Sârele întră în grajd şi
ciorul cel mai mare se rnergă se o cioru ’n pământ, acolo stăi şi umple păraţi. Şi cum nu vor fi, când de
caute. Şi plecă şi se duse multă vasul acesta de apă şi de pe lângă dădu la cal iarba, dâr calul nici nu fată nu sciu nimic, âr feciorii când
lume ’mpărăţie, pănă îl îndreptă fântână culege iarbă şi-mî adă; der se uita la ea ; şi i-a adus apa să bea, s’o caute, amuţiră!
dâr calul întorcea capul dela apă.
Dumne4eu sfântul chiar la curţile să nu te uiţi înapoi, după ce plec! Dâr nu trecu mai bine de un
Hm! gândi Sârele, cumnatul meu
sârelui şi-şî află sora singură, făcând de acolo; âmblă şi tu o nbpte, cât an şi 4Î90 feciorul cel mai mic:
vre să mă amăgâscă! Nu-i nimic!
de cină. Se bucurară ei mult, că se âmblu eu într’o 4’- Tată merg eu să o caut şi de bună
mai văd, şi-l întrebă ea, ce-i fac Şi se sul feciorul călare şi plecă Apoi întră în casă şi 4i că- sâmă o aflu. — Ba tu, dragul tatii,
se
fraţii şi părinţii, er el îi spuse, că pe calul cumnatu-s’o, p’a Sfântului tră fecior: Hai, cumnate să mân- ogoi-te locului, de nu, vei amuţi şi