Page 6 - 1897-11
P. 6

Pagina 2.                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                    Nr. 244—1897.


                 Se  pare,  că  orî-cine  dintre  noi         Dâr  se  pare,  că  chiar  gloria  tot  pe  vremurile  cele  bune  de  ze­            dintre  cei  ce  au  absolvat  şcâla  me-
            ar  încerca  aceea-şî  cale  de  luptă,  ca  acâsta,  în  loc  să  ne  fiă  isvor  de  en-  loşii  noştri  înaintaşi  acum  25  de  ani   diă  (secondary  school)  şi  cea  supe­
            şi  D-nul  Mureşianu,  în  temniţă  s’ar  tusiasm,  mai  mult  ne  orbesce  şi  ne  şi  mai  bine.  Sub  vrednica  conducere            riâră,  adecă  fără  preparandie.  La
            sălăşlui.  Guvernul  ni-a  tăiat  (?)  drumul,  face  închipuiţi.  Căci  noi,  epigonii,  a  fostului  şi  a  actualului  ei  preşe     şcâlele,  cari  primesc  ajutorul  de  stat
            ce  pănă  acum  ne  era  deschis,  âră  nici  de-a  păstra  neştirbită  moştenirea  dinte,  acâstă  reuniune  ne-a  procurat            nu  se  pot  aplica  decât  cei  prove4uţî
            forţei majore nu ne putem împotrivi.         lăsată  nouă  nu  ne  putem  lăuda,  ne­      mari recompense economice. Clasa             cu diplome.
                 Suntem  înse  în  consecinţă  avi-  cum  se  avem  ambiţia  de-a  crea  din  nâstră  mijlociă  se  întăresce,  dra­
                                                                                                                                                        b)  Şcola primară (primary school).
            saţî,  ca  în  lupta  n6stră,  în  activita­  nou.                                         gostea  pentru  meserii  să  lăţesce.  —                , ,Us
            tea  pentru  aperarea  şi  întărirea  nos-        Totul  ce  ne  mângâie  şi  ne  um­      Şi  cu  tote  acestea  tendinţa  de-a  dis­        Şcola  primară  e  împărţită  în  4
            tră  naţională  se  nu  stăm  pe  loc,  ci  ple  inima  de  bucurie,  ne  sunt  şcâ-  truge,  de-a  zădărnici  prin  divisare  şi  clase.  Copiii  întră  în  şcâlă  de  multe-
            s’o  continuăm  cel  puţin  pe  căile  ce  lâle,  ce  înfloresc  din  (ţi  în  4b  încolo  împărechiare     progresul     condiţionat  orî  chiar  şi  înainte  de-a  împlini  5
           încă  nu  ni  sunt  tăiate.  Tot  în  mod  nu  avem  interesul  cuvenit  faţă  de           de-o  lucrare  armoniâsă,  şi  aci  se  ani.  In  statul  Wisconsin  chiar  şi  pe
            firesc  suntem  advertisaţî,  ca  vecjen-  instituţiunile  şi  averea  creată  de  arată  în  timpul  din  urmă.  Sub  con­             copiii  de  patru  ani  îi  îndatorase  la
            du-1  pe  inimic  făcend  un  pas  înainte  înaintaşii noştrii.                            ducerea  unei  persâne  cu  o  posiţie  cercetarea  şcâlei.  Obiectele  de  învă­
            spre  ţinta  de  a  ne  nimici,  se  ne  ri­       Şi  ori  cât  am  invoca  ca  deslu­    însemnată  în  societatea  nâstră,  o  ţământ  sunt:  Scrisul,  Cetitul,  Cal­
            dicăm  în  lupta  acâsta  de  apărare  şire  al  mersului  rău  vitregimea  vre­           parte  a  membrilor  acestei  Asocia-  culul  cu  cele  4  operaţiuni  fundamen­
            mai  mulţi  şi  mai  resoluţî  ca  pănă  murilor,  adevărul  este,  că  noi  sun­          ţiunî,  mai  ales  tineri  sodalî,  au  pro­  tale,  Geografia  Etica,  Cantul  şi  De-
            acum,  să  nu  aşteptăm,  pe  „Hannibal  tem  faurii  sorţii  nâstre,  şi  deci  pen­      dus  ruptură  în  Asociaţiune  şi  neso­     semnul.  In  statul  Massachusettes  s’a
                        11
            ante  portas .  Şi  rândurile  rărite  ale  tru tâte noi purtăm răspunderea.               cotind  liotărîrea  adunărei  generale,  per-  adus  lege  fârte  aspră  faţă  de  in­
            luptătorilor  trebuesc  fără  întârdiere           Românii  braşoveni  înşi-şl  sunt       severâză  în  calea  apucată  de  a-se  strucţiune  încă  în  secuiul  al  16-lea,
            întregite.  Aşa  ne  învaţă,  aşa  pretinde  de  vină,  că  pănă  când  odiniâră  erau     separa,  de-a  face  dintr’un  corp  în­      prin  care  impune  comunelor  să  su­
            dela  noi  orî-ce  tactică  sănătâsă  de  stăpâni  pe  piaţa  comercială  a  aces­         treg  două  organisme  slabe,  o  cale  pravegheze,  ca  fiă-care  copil  să  se
            luptă.                                       tui  oraş,  astăcjl  sunt  reduşi  aprope  acâsta,  ce  numai  ruină  ne  pâte  aduce,  împărtăşâscă         în   instrucţiune,    pre
                 Iară noi?...                            cu totul. A fost şi este o fugă nu numai ru-   ce  nu  corespunde  nicî-decum  cu  spi­    părinţi  sub  pedâpsă  de  20  dollarî
                 Noi  suntem  pe  cale  a  ajunge  şindsâ,  der  şi  nesânetosâ  a  comercianţilor     ritul,  în  care  au  lucrat  antecesorii  (40  fl.)  îî  îndatoresce  să-şî  dea  copia
            urma  epigonilor  lui  Eminescu.  De­        români  dinaintea  Saşilor,  Armenilor,  Un­  noştri.  —  Şi  pentru  tâte  acestea  la  şcâlă.  Dela  şcâlă  nu  se  pot  sub-
            parte,  nu-i  vorbă,  gândul,  că  am  fi  gurilor şi Jidanilor.                           nici  duşmanii  noştri,  nici  vitegrimea  trage  nici  chiar  servitorii  şi  servi-
            într’o  situaţiune  desperată,  —  în  faţa        Şi  decă  în  cele  politice  multora   timpului  nu  este  de  vină,  ci  tot  nu    târele;  stăpânii  lor  sunt  datori  a-i
            unui  duşman  atât  de  decăcjut  prin  nu  le  convine  a  şl  oferi  oboiul  şi          mai  âmenii  noştri  conduşi  de  pa­         purta  la  şcâlă.  Maeştrii  sub  amin­
            întrebuinţareaforţei  brutalenu  suntem  munca  lor,  dâcă  în  genere  atât  de           timi   ârbe.    Fereşte-ne    Dâmne      de  tita  pedâpsă,  sunt  respunejetorî  pen­
            în  drept  a  ne  gândi  la  aşa  ceva.  Der  multe  piedecî  vedem  puse  în  calea       uneltirile  acestora,  căci  de  duşmani  tru  negligiarea  şcâlei  şi  a  învăţă­
            faptul  trist  este,  că  pierdem  vremea  nostră  de  regimul  duşman  în  lupta          ne vom feri n  o i !                          mântului  din  partea  ucenicilor  lor.
            într’o trândavă nepăsare.                    politică,  şi  dâcă  peste  tot  pedecile                                                   „Cel  puţin  atâta  să  scie  şi  să  înveţe
                                                                                                            Drept  încheiere  încă-odată  voim
                 Şi  se  nu  se  credă  că  la  acâstă  acestea  ar  putâ  justifica  neactivi-                                                      copiii,  4i°   amintita  lege,  ca  să  scrie
                                                                                                                                                                e
                                                                                                       să  se  scie,  că  lupta  pentru  esistenţa
            conclusiune  am  venit  în  urma  celor  tatea  nâstră,  întrebăm  :  De  ce  nu  ne                                                     şi  să  cetâscă  anglezesce  şi  se  cu-
                                                                                                       nâstră  naţională  nu  se  mărginesce
            ce  le  vedem  aiurea  petrecendu-se,  aventăm  cu  atât  mai  cu  foc  în  lupta                                                        nâscă  cele  mai  însemnate  legî .  Prin
                                                                                                                                                                                        u
                                                                                                       numai  la  acţiuni  de  natură  politică,
            ci  tocmai  la  noi  Româuii  braşoveni  economică, în lupta culturală?                                                                  legea  din  1647  se  obligă  comunele,
                                                                                                       ea  se  pârtă  mai  ales  pe  terenul  cul­
            se presintă tabloul carac-terisat.                 De  ce  să  lăsăm,  ca  vestea  trân­                                                 în  cari  se  află  cel  puţin  50  familii
                                                                                                       tural  şi  economic.  La  luptă  mare  deci
                 Era  o  vreme,  când  oraşul  nos­      davei  nâstre  nepăsărî  să  străbată                                                       a-şî  ridica  şcâlă  şi  a  susţină  învă­
                                                                                                       cu  toţii  pe  tâte  căile,  ce  ne  stau  des­
            tru  strălucia  prin  bogăţia  de  fapte  atât  de  departe,  cum  s’a  întâmplat                                                        ţător.  Acolo  însă,  unde  sunt  preste
                                                                                                       chise !
            mari  naţionale  şi  Braşovenii  erau  în  adunarea  Asociaţiunei  transilvane                                                           100  familii,  sunt  datori  pre  lângă
            fruntaşi  între  Românii  din  ţâra  în-  dela  Mediaş?  Intr’adevăr  trecut-au                                                          şcâla  primară  să  ridice  şi  şcâlă  me­
            tregă.  George  Bariţiu,  Iacob  Mure-  ani  de  4h >  de  când  Despărţământul                 învăţătorii poporali în America          dia  (secondary  school).  Obligaţiunea
                                                                     e
            şianu,  Ioan  Popasu,  Andreiu  Mu-  nostru,  cel  dintâiu  botezat  şi  4is,                       nordica (Statele-Unite).             învăţământului  ţine  dela  5—15  ani
            reşianu  şi  alţi  mulţi  sunt  figuri  mă­  nici  adunarea  generală  nu  şî-a  mai                                                     ai  etăţii,  şi  chiar  pentru  acâsta  di-
                                                                                                                      a)  Pregătirile.
            reţe  în  istoria  nâstră.  Aici  s’a  putut  ţinut,  nici  un  semn  de  viâţă  n’a  mai                                                dactru nu se plătesce pentru şcolari.
            înfiinţa   prima     gazetă    românescă,  dat.  In  mai  multe  rânduri  s’au  ridi­            Tînărul,  care  a  absolvat  şcâla
                                                                                                                                                            c)  Dotaţiunea învăţătorilor.
            care  în  cursul  vremurilor  rac}e  pu­     cat  plângeri  din  public  în  causa  superiâră  (high  school)  —  care  şcâlă
            ternice  de  lumină  a  răspândit  în  tâte  acâsta.  Astă4î  nu  sciu  chiar  dâcă  e  într’un  grad  cu  şcolele  nâstre  me­               Salarele  învăţătorilor  sunt  fârte
            părţile,  aici  s’a  putut  pune  temelia  mai  trăesc  orf  au  murit  membrii  illo  dii  —  şi  a  împlinit  deja  16  ani  ai  diferite.        învăţătorul    are    pe   lună
            măreţelor  nostre  institute  de  cultură,  tempore  ai  comitetului.  La  tot  caşul  etăţii  sale,  se  primesce  în  preparan-  50—55  dolari,  înveţătoresele  40  do­
            cum  este  gimnasiul,  şcola  reală  şi  directorul  acestui  despărţ.,  este  da­         diă.  Preparandia  constă  din  4  cur­       lari.  Cel  mai  mic  salar  pe  lună  e
            comercială.  Aici  s’au  înfiinţat  şi  de  tor  publicului  cu  desluşiri  cât  mai  suri,  pre  cari  le  absolvâză  în  decurs  30  dolari  (60  fl.)  învăţătorii  de  re­
            aici  s’au  pornit  pe  calea  progresului  neîntârcjiate  în  privinţa  acesta.  Orî-ce  de  2  ani.  Urmâză  apoi  un  esamen  gulă  după  câţî-va  ani  de  serviciu
            cele  dintâi  reuniuni  de  cultură,  cum  tăcere  ori  stagnare  s’ar  face  numai  scrîpturistic  şi  dâcă  şi  acesta  i-a  suc­      intră  în  aplicaţiune  la  celelalte  şcâle
            este   Reuniunea      femeilor    române,  în  contul  culturei  poporului  nostru,  ces,  capătă  diploma  de  .învăţător.  de  grad  mai  înalt,  unde  dotaţiunea
            Reuniunea  pentru  ajutorarea  vădu­         care  atât  de  bine  ar  putâ  fi  promo­    Preste  aceste  4  cursuri,  se  mai  află  e  mai  bună.  învăţătorii  din  America
            velor  sărace,  reuniunea  de  cântări  vată prin Asociaţiunea nâstră.                     încă  un  curs  superior,  în  care  însă  nu capătă pensiune.
            şi  gimnastică,  Asociaţiunea  pentru              6re   împrejurările     vitrege,   orî  numai  aceia  merg,  cari  voesc  a  fi
                                                                                                                                                      d)  Supraveglrierea şi controla şcolelor.
            sprijinirea  meseriaşilor  români,  Aso­     tot  noi  purtăm  vina,  că  pe  terenul  învăţători  la  şcâlele  de  gradul  al
            ciaţiunea  comercianţilor  români,  Ca-  acesta  nu  ;facem  nimic,  şi  în  mod  doilea  numite  secondary  school;  şi  la                  In    Statele-unite    instrucţiunea
            sina  română.  Şi  cine  ar  sta  să  în­    indirect  distrugem  ce  până  acum  cele  de  gradul  al  treilea:  high  school.  publică  nu  e  ordinată  într'o  formă
            şire  aşa  numai  în  trecăt  resultatele  s’a făcut?                                      Pre  cariera  învăţătorâscă  păşesc  şi  pretutindenea,  căci  n’au  Ministeriu
            muncii  neobosite  ale  unor  bărbaţi              In  vreme  ce  comerciul  românesc  forte  multe  femei:  Din  numărul  to­           central.  Fie  care  stat  de  sine,  el  în-
            vrednici,  ale  unor  generaţiunî  însu­     tot  mai  mult  a  decăflut,  am  avut  o  tal  al  învăţătorilor,  numărul  învăţă-  su-şî  îşi  gubernâză  causa  instruc-
            fleţite  de  binele  obştesc  al  nemului  mare  satisfacţiune  a  vedâ  ridicân-  ârelor  face  trei  din  cinci  părţi.  Pre­          ţiunei  publice.  Cea  mai  însemnată
            nostru  românesc!?  Atât  în  cele  po­       du-se  în  oraşul  nostru  industria  ro­    parandiile  nu  sunt  în  stare  a  absolva  lucrare  însă  o  duc  însă-şl  comunele
            litice,  cât  şi  în  privinţa  economică  mână.  Mult  a  contribuit  la  acâsta  atâţia  învăţători,  de  câţi  au  lipsă,  susţinătâre  de  şcâle,  având  în  acâstă
            şi  culturală  Braşovul  are  un  trecut  înfiinţarea  Asociaţiunei  pentru  spri­         cu  tote  că  sunt  preste  80.  De  aceea  causă  autonomia  estinsă.  Pre  lângă
            glorios.                                     jinirea  meseriilor  române,  săvârşită se  află  mulţi  aplicaţi  ca  învăţători tâte acestea, statul cu mare îngri-



            ţăturile  din  Istoiia  biblică.  Pentru  nindu-se  numai  cu  vânatul  ori  cu  ţinerea  lumii  vedem  popore  cum  se  ivesc,  cum     cuţitâie,  apoi  trebue  să  scie  meşteşugul
            ca  să  se  vadă,  cât  de  uşor  este  vitelor.  Şi  dâcă  cine-va  ara  şi  sâmăna  pâne,  ajung  la  putere  şi  apoi  cad,  va  să  cjică  ve­  dulgheriei,  stoleriei,  lâcătuşiei,  ferăriei  şi
            scrisă şi ce potrivită este ea pentru bi­    nu  scia  ori  de  va  şi  culege  rodele  ostene-  dem  tot-dâuna  întâmplări  nouă  şi  schim­  altele.  Şi  dâcă  numai  pentru  o  casă  mică
            bliotecile  poporale,  mai  ales,  repro­    lelor  sale,  pentru-eă  pe  atuncia  cel  mai  bări  nouă.  Istoria  lumii  este  ca  o  icână,   trebue  atâtea  unelte  şi  meşteşuguri,  apoi
                                       w
            ducem  din  „Istoria  lumii   a  d-lui  preot  tare  era  şi  cel  mai  mare,  şi  nici  nu  se  po-  care  ne  arată  totă  mărirea  şi  deşertăciu­  cu  bună  sâmă,  că  trebue  mult  mai  multe,
            Constantin  Morariu  următârele  ca­         menia  de  legi,  cari  să  scutâscă  dreptul  nea  lumâscă,  totă  puterea  şi  slăbâciunea   ca  să  poţi  face  o  corabie,  cum  era  a  lui
            pitule :                                     cui-va.  In  vremile  acele  triste  omenimea  omenâscă,  şi  ne  mai  arată  şi  mâna  cea  tare   Noe,  şi  încă  mai  şi  mai  multe  unelte  şi  meş­
                                                                   e
                                                         putem  4i° i  C&   86   afla  îutr’o  stare  copilă-  a  lui  Dumnecjeu,  care  cârmuesce  pe  âmenl   teşuguri  trebue,  ca  să  poţi  face  un  turn
                  <3re este de trebuinţă se scie omul
                                                         râscă.  Dâră  în  starea  aceea  ea  n’a  putut  şi pe tâte popârele.                       mare.  Aşa-dâră  atât  urmaşii  lui  Adam,  cât
                            istoria lumii?
                                                         rămânea  pe  tot-dâuna.  încetul  cu  încetul      Şâse  mii  de  ani  au  trecut  de  când  şi  urmaşii  lui  Noe  au  trebuit  să  aibă  fel
                 In  timpurile  cele  străvechi  lumea  mâna  lui  Dumnedeu  l’a  scos  pe  neamul  âmenii  sunt  pe  pământ,  şi  dâcă  istoria  lu­  de  fel  de  unelte  şi  de  meşteşuguri,  pen-
            (adecă  pământul  nostru)  avea  cu  totul  altă  omenesc  din  starea  lui  cea  copitârâscă  dela   mii  ne  spune  faptele  cele  mai  de  căpete­  tru-că  înainte  de  potop  Noe  şi-a  făcut  o
                                                  ua
            faţă,  nu  aşa  cum  o  are  acuma.  In  (fi   de  început,  şi  luminându-’i  mintea  fl-a  urcat  nie  ce  omenimea  le-a  făout  în  atâta  amar  corabie  mare,  care  fără  uneltele  şi  meşte­
            astădl  sunt  multe  ţâri  pe  pământ,  în  cari  în  decursul  vremilor  ca  pe  o  scară  de  pe  de  vremi  apoi  cu  bună  sâmă  fiă-care  tre-  şugurile  potrivite  n’ar  fi  putut  s’o  facă,  âră
            ca  nisce  flori  înfloresc  fel  de  fel  de  măes-  trâptă  pe  trâptă  până  la  înălţimea  aceea,  bue  să  înţelâgă,  că  este  de  fârte  mare  fo­  la  o  sută  de  ani  după  potop  âmenii  au  în­
            trii  şi  de  sciinţl  şi  se  află  aşecjâmintele  unde se află în c]i  de astăcjl        los,  ca  omul  să  cetâscă  şi  să  scie  istoria  ceput  a  zidi  lângă  apa  Eufratului  oraşul
                                                                          ua
            cele  mai  frumâse  pentru  înlesnirea  binelui    Cari  popore  şi  cari  omeni  au  lucrat  lumii.                                     Babilon  şi  în  oraş  un  turn  mare,  care  avea
            obştesc, bună-oră şcoli, spitalurl şi alte cele.  mai  cu  sâmă,  ca  să  se  lumineze  şi  să  se                                       să  ajungă  cu  vârful  pănă  la  ceriu.  Sfânta
                 Dâră  ţerile  acele  n’au  fost  tot-dâuna  înalţe  întrâga  omenime,  asta  ni-o  arată  is­                                       biblie  ne  spune,  că  cu  prilejul  zidirii  aces­
                                                                                                          Zidirea turnului dela Babiion 8i împrăş-
            aşa.  A  fost  un  timp,  când  pământul  cel  toria  lumii.  Istoria  lumii  descopere  înain­                                          tui  turn  Dumne4eu  a  pedepsit  sumeţia  ome­
                                                                                                            tierea omenimei peste tot pământul.
            mai  roditor  din  diua  de  astăcjl  era  de  tot  tea  ochilor  noştri  faptele,  ce  s’au  întâmplat                                  nâscă  amestecând  limbele  ziditorilor  aşa,
            negrijit;  a  fost  un  timp,  când  pe  acolo,  în  tote  ţările  de  pe  pământ  şi  în  tăte  tim­  Multe  unelte  trebue  să  aibă  omul  şi  încât  ei  nu  se  mai  puteau  înţelege  între
            pe  unde  acuma  trăiesc  popdre  luminate  purile.  In  istoria  lumii  vedem  aievea,  cum  multe  meşteşuguri  trebue  să  scie,  dâcă  îşi  olaltă.  Din  pricina  asta  âmenii  aceia,  adecă
            paclnic  între  olaltă,  odiniâră  rătăciau  âmenl  împărăţii  se  întemeiâză,  cum  cresc  cât  face  numai  o  casă  mică.  Ii  trebue  bună-  urmaşii  lui  Sim,  Oham  şi  Iafet  au  trebuit
            sălbatici  prin  păduri  şi  prin  pustiuri,  hră- cresc  şi  dela  o  vreme  se  stâng;  în  istoria âră  topor,  bardă,  sfredel,  daltă,  ferestreu,  să se împrăştie în tâte părţile pământului^








                                                                                         /
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11