Page 8 - 1897-11

P agina 4 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 244—1897.

buni şi demni cetăţeni atât pentru 6menî, în care să se concentreze dela ei negoţ!. Deol prin acâsta aduoem înoât la strigătul acestuia, „nu vă apro­
stat, cât şi pentru împărăţia lui tăte drepturile ei, şi care să eserci- la cunoscinţă, că dâoă vre-uu Român ar piat! oă vă omor ! , gendarmul nu avu cu­
u
Dumne4eu. teze datorinţele ei, care să unescă dori a deschide prăvăliă la sate, preoum rajul să se aprooie. Pe când şeful gendar­
Dâr când şi cum ajung ei a în­ tote însuşirile neapărat trebuinciâse trafioă şi eâroiumă, ar putâ găsi un bun meriei striga la âmenii din vie să aduoă o
deplini acâstă sântă datoriă a în- pentru un aşa de înalt serviciu, care loo: în oomuna nâstră, aflătâre în oeroul friughie, Pieleverde zăresoe puşoa vieraiui
dreptărei şi moralisărei societăţii? să se ocupe în particular cu princi­ Teci, comitatul Cluşului. Oomuna are 230 din părete- Banditul pune mâna pe puşoă
Prin o neobosită propagare a înve- piile cele înalte ale bisericei, să scie familii numărând 1000 de suflete, tot Ro- şi trage un foo. Un schimb de glânţe se
ţăturei, însoţită de exemplele unei aplica pentru ordinea şi disciplina mâni, de al căror sprijin moral şi material face atunci între gendarml şi Pieleverde,
vieţi morale, ce zidesce forte mult bisericescă? Acestă clasă trebuia să se va buouva orl-oare întreprinzători ro aoesta isbesce ou puşoa în ferâstră, o soâte
pe ascultători. fiă tot-dâuna în biserică, şi este cle­ mân oinstit, deârece âmenii noştri doreso din ţîţînl şi o ea la g6nă. Cercetarea de
Adevărata morală creştină nu rul în general, şi mai cu semă păstorii a sprijini un Român. La îndemnul mai desooperire în primul moment n’avu niol
este o morală 6rbă; ea însă cere o bisericelor, cărora Mântuitorul Isus multor Români: Teodor Toma proprietar un resultat. Tânj'u înoepe a se strînge
deplină cunoscinţă a adevărurilor re- Christos le ordână: să pască oile sale, se (în Sz. Pântek, p. u. Teke). lume, oare aurjise sgomotul descărcărilor
ligiunei, pe care se întemeăză. Prin ia aminte de sine şi de turma, în care de foourl. Nu se pâte bine stabili, deoă
Sânţire de biserică. Comitetul paro-
urmare, unde lipsesce învăţătura şi Spiritul Sânt i a pus, ca se păstor escâ banditul n’a fost prins din causa li psei de
ohial al biserioei române gr. or. din Eger-
luminarea în credinţă, acolo nu este biserica lui Dumnecţeu, pe care El a câş­ curaj a gendarmilor, cari n’an pus mâna
seg invită la sânţirea bisericei nou edifi-
o îndreptare sănătăsă şi statprnică tigat'o cu sângele său. oate, oe se va face Sâmbătă, în 8 (20) pe el, deşi o fost un moment desermat, ori
Cuvântul lui Dumnezeu face pe Etă dâr, în fine, marea chiă- din oausa slujbaşilor viei, cari n’au dat
om viu, îl înduplecă, îl înalţă şi îl mare a clerului în societate; căci Novembre (S. S, Arohangeli) o. ou înoepere nici un ajutor gendarmilor. Se presupune,
face spiritual. Cuvântul credinţei des­ Mântuitorul Isus Christos, renăscă- dela 9 ore a. m., preoum şi la Banohetul oă banditul se află prin pădurile (Jrişteşti-
copere şi întăresce consciinţa omu­ torul şi mântuitorul omenirei, a pus şi serbarea poporală împreunată ou aoe9t lor şi Bcăeştilor, oăol are soţie şi oopii la
lui, care este cel mai puternic frâu, continuarea Dumne4 3 i sale mi­ act sărbătoreso. Dăruiri şi ajutâre pentru Fedelenî, judeţul Roman: mamă şi fraţi la
00 00
sânta biserică se primeso ou mare mulţu­
ce reţine pe om în calea virtuţii: siuni pe pământ în biserica sa, er a Ghidion, aoelaşl judeţ. Ordine a fost date
Când clerul reuşesce la acâsta, când biserica o pune asupra păstorilor în mită şi se vor ohita în d> re. Pentru oo- secţiilor gendarmeriei din Iaşi şi Roman,
în casă, în familiă şi în ori ce stare general. Astfel dâr chiămarea cleru- mitetul paroohial: loan Bârsan, parooh — pentru oa să se formeze potere, spre des­
în societate, omenii ajung a cugeta rului este cea mai înaltă şi mai bine preşedinte. coperirea şi prinderea periculosului bandit.
şi a lucra în consciinţa formată după făcătâre în lume, este chiămarea de Canunii. D-l Nicolae Boţan teolog abs. Sarata muşicei orăşenesol, oe se va
Evangeliă, atunci preotul a făcut moralisator al societăţii şi de mân­ şi d-ra Elena Moldovan se vor oununa Du-
totul. tuitor al omenirei. mineoă în 21 Nov. n. o. în biserica română da mâne, Duminecă în 14 n. o., va avâ un
Fără cuvântul învăţăturei bise­ Prof. Dr. Eleffcerescn. gr. cat. din Mediaş. program ales din IC puncte, între cari trei
1
ricesc!; clerul, în loc să folosescă, D-l loan N. Bursan şi d-ra Elena 1. sunt nouă. începutul la 7 /., 6ra sera. Se­
rata 9e va ţinâ iu sala de ooncerte.
omără spiritualicesce societatea, în Cranga se vor oununa Duminecă, în 9 (21)
care omul ajunge a fi seu bigot, S O S H I L E O I L E L Nov. v. în biserica St-lui Nioolae din oo­ Avis literar Domnii, cari au primit
său nepăsător faţă de religiune. Şi muna S.-Petru, lângă Braşov. — Dorim volume din Răsnuosul la „Cartea nâgră“
atunci vai de societatea aceea, şi — 1 (13) Novembre v, ferioire tinerelor păreohî: sunt rugaţi ou tâtă seriositatea să bine-
mult mai vai de cei vinovaţi de-a Un Uugur bestial. -Ni-se serie: pilele voâscâ a-ml trimite volumele nedesfăoute
Lupta cu un bandit. Sub-prefeotul plă-
conduce asemenea stare. Etă der, aoestea s’a petrecut în hotarul comunei instantaneu la Braşov. — Axentie Severu.
şei Bahlui-Oirligătura diu judeţul Iaşi, co-
pentru-ce apostolii poruncesce preo­ Selişte din Bihor următorul fapt îngrozitor:
munioă interesante luorurl în privinţa unei
ţilor, să propage cuvântul lui D-c}eu, Loouitorul dm Spinuş, Florian Tenouţ, cu Călindarul Plugarului pe
lupte, oe gendarmeria a avut ou un ban­
să stea de asta cu vreme şi fără un fiiu al său mai mare s’a dus să are un anul 1898, redactat de loan Georgescu
dit renumit, condamnat la muncă silnică
vreme. Etă pentru ce cea dintâiu pământ al său din Selişte, pe oare-1 do- şi apărut în editura tipografiei „A. Mure-
D9 viâţă. Am vorbit astă-varâ despre o
datoriă a preoţilor este de a fi mai beudise pre calea unui prooes dela un pro­ şianu din Braşov, conţine: pe pagina
u
evadare a celor mai periculoşi bandiţi, în­
întâi u învăţători şi luminători. Etă prietar maghiar bogat din Selişte ou nu­ primă portretul bine reuşit al regretatului
tre oarl am dat şi numele lui Pieleverde.
pentru ce fiinţa preotului, demn de mele Megyeri. Când să se apuce de luoru, Alexandru Roman; urmâză apoi Regentul
Astădl spre marea grâză a locuitorilor din
chiămarea sa în biserică şi în so­ ătă oă Megyeri ou feciorii săi, trei la nu­ anului, începutul anutimpurilor, Sărbătorile
împrejurimile Oristeştilor, s’a aflat, că aoest
cietate, se asâmănă cu lumina, care măr, se renecjiră ou securi asupra lui Ten­ şi alte chl® schimbătâre; Calculul sărbăto­
perioulos bandit se pripăşise prin pădurile
alungă întunerecul; de aceea der ouţ ţi a fiiului său; pe Tenouţ l’au tăiat rilor mai mari; Posturile şi altele; apoi
din acâstă localitate. Sub-prefeotul aflase
06
Mântuitorul Christos cR ; »Voi sun­ cu sâourea în oap şi în întreg trupul, încât Genealogia domnitorilor din Europa; ur­
u
teţi lumina lumei . Lumină deci este acjl se luptă ou mârtea, âr fiiului său i au dilele aceste oă Pieleverde fusese îu oasa mâză cele 12 luni cu poveţe deosebite pen­
şi trebue să fie clerul atât în bise­ tăiat o mână şi un pio>or, încât abia se vierului de pe moşia CristeştI, oomuna tru lucrările economilor în fiă-care lună şi
BrăpştI. Perloulosul bandit, — oare ou-
rică, cât şi în societate. ţine într’o buoăţioă de piele numai. Pe bo­ cu semnele timpului. După aceea urmâză
nosoea se vede pe vier — venise se-1 râge,
Păstorii bisericei trebue să ia gatul proprietar Mesyeri şi pe feciorii săi Timpul încolţirei şi crescerei sămănăturilor;
oa să-i scâtă dela primăria un bilet de
aminte neîncetat de sine şi de turma i au escortat oinol gendarml legaţi în lan­ Greutatea de mijloc a bucatelor; Compe-
identitate, ou ajutorul căruia să se pâtă
ce li-au fost încredinţată, pe care să ţuri la judecătoria diu Margita. lihă cultura tinţe de timbre şi de taxe cu un lexicon
stabili unde-va. Imediat, sub-prefactui or­
o povăţuescă, să înlăture scandatele, cea mare a multora dintre cei ce se laudă, alfabetic al diferitelor acte şi documente
donă şefului gendarmeriei din acea looali-
să oprescă rătăcirile, şi să ferâscă că vrâu luminarea poporului român neîn- supuse timbrului etc. Taxele poştale şi te­
tate, să pue o poteră oa să surprindă pe
legile şi aşecjămintele bisericei de văţat! legrafice după cea mai nouă tarifă; cât
bandit, când va veni la vier. Mai multe
dispreţul cel peritor pentru cei răî, timp pârtă animalele de casă; Măsurile
Secţiunea Ligei culturale din Predeal
vătămător pentru cei buni şi peri­ nopţi trecură fără oa Pieleverde să se arate. nouă etc. Partea literară şi economică este
oonvocâ pe d-nii membrii la adunare ge­
culos pentru binele întregei societăţi. G°mdarmii începuseră a se oam plictisi şi de-asemenea forte variată şi bogată, cu-
nerală pe diua de 8 Noemvre st. v. Ordi­ Vineri sera — când însu-şl şeful era în
Decă biserica este menită spre de­ princjend mai mulţi articull bine aleşi, no­
nea «dil©i: alegerile noului comitet şi pro capul poterei — aoesta şi încă un gendarm
săvârşirea morală a dmenilor; apoi vele, poesii etc. La început biografia lui
puneri libere. Preşedinte: Archimandrit Dio- intrară îu oasa vierului, pentru a oere lă­
ea e datâre a se îngriji, ca membrii AL Roman, apoi o introducere de autor,
nisie. Secretar; D. Rîpeanu. muriri. Pe când şeful, întors ou spatele
ei să trâcă din mărire în mărire, un articul întitulat: Alegerea carierelor;
pănă ce toţi vor ajunge la plinitatea Loc pentru un neguţător român. Ni se spre uşă, vorbea ou vierul, âtă oă Piele­ Oei doi prieteni (istorisire morală) trad. de
credinţei şi a dragostei. sorie din Pintioul săsesc de lângă Teaca: verde întră în casă ou o puşoă ou două N. Petra-Petrescu; Numai una, poesiă de
Der cum şi-ar împlini biserica După o sfâtuire ou mai mulţi âraenl de ţevi pe umeri. Şeful gendarmeriei pune G. Coşbuc; Bogatul şi săracul în spiritul
acestă misiune? cum ar pute ter­ bine dm comuna nâstră Pintioul păsă=>o, imediat mâna pe arma lui Pieleverde şi lumei şi în ordinea Provedinţei. de Dr.
mina acest lucru, când ea nu ar avâ ne-am hotărît, ca nici unul să nu mai spri­ după o grea luptă îl desarmâză. Totuşi, Elefterescu; însurat de două-orl, (novelă
o deosebită instituţiune, o clasă de jinim lipitorile neamului nostru cumpărând Pieleverde inspiră atâta gr6ză gendarmilor, poporală) de I. Pop Reteganul. Partea eco-
peste tot trupul, băgând încă şi câte un fiiul credea, că asta-’i cea mai mare bine- icânelor pentru fiă-care cuvânt, ei au înce­ nentru-oă un om îşi putea tălmăoi o ioână
ciolan ori câte o bucăţică de lemn în nas. faoere ce ’i-o pâte face tătâni-său, şi nu put a face numai partea cea mai de căpe­ într’un fel, altul în alt fel, âră al treilea
Dâcă acelor vânători sălbatici omeni de ai putea pricepe cum de dic omeni de ai tenie a icânei, aşa ca bunăâră capul umn pâte n’o putea tălmăci aşişl de loo. In
noştri din Europa le da haine, ca să-şi noştri din Europa, că uciderea tatei ar fi leu cu coma lui cea mare însemna leul în Egipt pricepeau sorisârea acâsta numai
acopere trupul lor cel gol, apoi ei primiau păcat şi fărădelege. Ba s’au aflat chiar vâ­ treg,, două mâni ce ţineau pavăza şi arcul în­ âmenii oei mai învăţaţi adeoă preoţii, cari
hainele, se uitau la densele cu mirare din nători de aceia, cari după oe-’i prind pe semna o bătălie şi aşa mai departe. Noi în ochii poporului egiptean erau sânţi, şi
tote părţile, după aceea însă repede le duşmanii lor, îi omâră în chipul cel mai seim însă, că limba fiă cărui popor are şi de aceea şi sorisârea oea cu icâne se ebie-
aruncau şi fugeau de densele, de6re-ce cre­ crâncen şi-’i mănâncă. Etă cât de tare pote cuvinte de acele, pentru cari nu se pot ma scnsdre ierogliflcă, adeoă sorisâre sfântă.
deau că-’i lucrul cel mai necuviincios ca sălbătăei omul, dâcă nu grijesce de pute­ face icâne. Oe icână să faci bunăâră pen­ Rămăşiţele de aoâstă sorisâre s’au păstrat
u
să-şi acopere trupul. Etă cât de tare îl rile minţii sale, c e ’ i le-a dăruit Dumnecjeu! tru cuvântul „curaj , ori pentru cuvintele pe pietre diD Egipet pănă în fima da es-
strică şi’l sălbătăcesce pe om vânatul! — In „vază*, „tărie„sîrguinţâ“ şi altele? Şi to­ tăc}!, dâr multă vreme nime nu le a putut
Mexico, care-’i o ţâră în America, s’au tuşi âmenii cei din vechime făceau icâne ceti. Abia în timpurile mai nouă s’a aflat
Scrisorea ierogliflcă a Egiptenilor şi scri­
aflat vânători ce-’şl ungeau trupul cu miere în scrisârea lor şi pentru cuvinte de aceste. la oraşul Roseta o peatrâ ou sorisâre iero-
sorea cn litere.
sălbatică şi’l împănau cu pene de papagai. Curaj mult are leul, aşa-dâră icâna unui glifioă şi alăturea tălmăcirea aoelei sori*
In acâstă gătâlă ciudată saltau apoi cu bu- Mult s’au necăjit âmenii pănă ce au leu sâu a unui cap de leu însemna „c«- sori în limba greoâsoă, şi abia de atuncea
u
ua
curiă şi doriau a sbura ca pasările eătră dat de scrisorea ce-o avem în <fi ' de as- raj ; tărie multă are taurul, aşa-dâră icâna au înoeput âmenii oei învăţaţi a mai des-
ceriu. Nâptea ei se acăţau pe copaci înalţi, tăcjl. Noi scriem cu 27 de litere orî-ce cu­ unui taur însemna tăriă. Şi tot aşa icâna lega sorisârea ierogliflcă şi aşa a îndrepta
unde aşecjându-se între crengi dese dor- vânt şi ori-ce gând, âră cei din vechime, unei albine însemna sîrguinţâ, icâna unui oehiu multe greşeli din istoria vechilor Egipteni.
miau liniştiţi în frunzişul cel verde, fiind nesciind literile, făceau pentru fiă-care cu­ desohis însemna pază, icâna unui om ce zace Scrisârea cu litere. Abia sorisârea ou
încunjuraţl de tâte părţile de pasări, pe vânt o icână sâu un portret sâu o figură, pe pământ însemna somn sâu mărie. litere a înlăturat tâte greutăţile oe omenii
când pe sub dânşii treceau urlând fiare aşa încât scrisârea lor era plină de icâne Sorisâre de felul acesta, adeoă sori- le aveau ou pusul gândurilor pe hârtie. Şi
sălbatice. — Pe peninsula Labrador ce se de aceste. Bunăâră, dâcă voiau ei să scrie sâre cu icâne au avut în vremile cele vechi literele sunt un fel de icâne mici, dâr -le
u
află în America de miadă-nâpta, era datina cuvântul leul , apoi făceau pe hârtie icâna nu numai loonitorii în ţâra Egipetului, ci nu’s icâne pentru ouvinte sâu pentru gân­
v
u
înfiorătâre, că fiiul singur cu mâna sa unui „leu , ori dâcă voiau să scrie cuvân­ şi alte popâre. Inţplege însă fiăoare, oâ diri întregi, oi mimai icâne pentru sunete
îl ornară pe tatăl său, dâcă tata era bă­ tul „ochiu , apoi făceau icâna unui ochiii . o sorisâre oa acesta era tare greu da cetit ale limbei. Şi sunete are fiă-care limbă
u
u
v
trân şi slab şi nu mai putea să vâneze. Şi Şi ca să nu piâ^dă atâta timp cu făcutul era mai mult o cimilitură deoât sorisâre, fârte puţine, bunăâră limba nâstră roma-

i