Page 98 - 1897-11

Nr. 266—1897. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 6.

bul, neapărat că produc acel grad de căl­ aoâstă însuşire cade sub controlul şi îngri- bire fârte lungă în Sparta, primul oraş
mCrXEnîT.A... dură şi umecjâlă, că mucigaiul, microorga­ rea organelor competente. mai demult în G-recia, locuitorii de aci le
nismul numit: mucor mucedo-mucor racemo- 9) Deâre-ce valârea sanitară şi higie­ răspunseră Samiezilor: „începutul vorbirei
sus, penicilium maidis etc. etc. să se potă nică a casei de locuit încă este un factor l’am uitat, âr sfârşitul nu l’am (înţeles, de-
O bolă a ţeranilor. desvolta şi să-şi esercite influenţa lui stri- şi încă de cea mai mare greutate pentru sănă­ ârece am uitat începutul“.
căciosă asupra calităţei porumbului. Marfa tatea şi buna desvolăare a celor ce locuesc în *
De Dr. I. Neagoe.
vândută de escelentă oalitate, prin astfel ea, regulamentarea detailată a clădirei ca­
Intre prietini.
(Urmare.) de greşeli devine prostă. selor private, precum şi a celor publice,
O societate de bărbaţi tineri călători
4) SS se oprâscă, prin legi aspre şi Acest inconvenient se pote stîrpi! cade deja în mod fatal în sarcina unei se afla odată într’o cârciumă, petrecându-şl
potrivite vinderea, împărţirea şi măcinarea Asemenea sunt unele vase atat de bune administraţii.
cu multă însufleţire.
porumbului stricat şi muce4it, defectuose, încât nu sunt în stare a trans­ Principiul acesta în statele civilisate Intre altele se vorbi şi despre însură-
6) In porturile nâstre poliţia sanitară porta porumbul în acel grad de calitate în a dat deja de mult timp nascere aşa nu­
este obligată să controleze calitatea de po­ care s’a încărcat. mitelor regulamente de clădire pentru ca­ ţâre, cu tâte că fârte mulţi dintre ei erau
încă neînsuraţi, dâr cu tâte aceste fiă care
rumb care se vinde de respectivii negus­ Atunci nu sciu de ce să purtăm noi sele rurale, urbane, şcoli, spitale, etc. etc. scia să vorbescă câte ceva la obiect. Unul
tori, şi cel stricat nu se pâfce vinde înainte vina, pieţele nâstre şi nu adevăratul vi­ Ignorarea deplină a acestor regula­ voia una, altul voia alta să scie despre
d’a fi trecut prin procesul uscărei artifi­ novat ? mente la noi, deja se răsbună în mod
femei şi bune şi rele.
ciale. Măsurile acestea vor mai avea încă spăimântător, şi ar fi o adevărată ruşine,
„Ah, când eram mai tînăr“, începu
6) Pănă ce Gestiunea cuptorelor de şi altă urmare bine-fâcătore nu numai pen­ dâcă am continua cu acâstă ignorare pă- unul, „eu încă eram logodit. Dâuă luni
uscat porumbul nu este teclmice ne deplin tru numele pieţelor nâstre de cereale, ci gubitore obştescului bine.
înainte de cununiă, firma la care eram mă
resolvată, guvernul nostru va publica un bine-fâcătore şi pentru adevărata cunos- Noi, ne aflăm cu privire la acest mare
trimise într’o afacere în America sudică,
premiu de 10,000 lei noi pentru practica şi cere a causei urditore de pelagră, adecă păcat, încă din fericire în posiţie forte fa­ unde tocmai erupse răsboiul. Noi, — eu şi
definitiva resolvare a acestei ceşti uni. Pre­ vor dovedi, că nu porumbul „provincielor Da- vorabilă, şi âtă de ce:
frumâsa mea — ne-am fost promis să ne
miul este internaţional. nubiene“ este isvorul pelagrei! Trecutul nostru falnic a fost petrecut
scriem cât mai des, dâr acâsta nu s’a putut,
Din cele expuse deja aţi văcjut, că 8) Tâte puţurile şi şipotele, cari vor tot în răsboie, de multe-ori cu jalnicele lor deârece parte că n’aveam timp, parte că
comerciul nostru cu cereale şi mai ales cu fi constatate, că sunt rău situate, au o apă urmări — invasiunile străine. i locuinţa mea nu era stabilită. In sfârşit
porumb este expus unei grele lovituri, care rea şi, prin urmare sunt urditore de felu­ In timpuri barbare, răsboele şi urmă am isprăvit tâte şi m’am gătat de plecare
este cu atât mai grea, că o suferim pe ne­ rite bâle, să fiă închise fără amânare ; er rile lor sunt neapărat barbare; ele pustiesc spre patria mea, luând cu mine şi un inel
drept. comunele să fiă îndrumate a’şi face puţuri viâţă şi avere şi prin urmare casele nu
erau cruţate. Ba din contră, o casă de pentru logodnica mea, ca o suvenire din
In Europa noi suntem şi trebue să bine situate, după sfatul inginerului şi al America.
fim, după alcătuirea solului şi a climei nâs- medicului respectiv, şi apa lor să nu se piâtră, o casă mai frumâsă, atrăgea mai „Când am sosit în portul patriei
tre, cei mai buni producători de porumb. permită a fi folosită de public pănă ce nu iute atenţia invadatorului şi urmarea era mele, am cumpărat o gazetă, în care spre
Atunci nu ne este permis ca să dăm frâu s’a constatat, că este bună de beut şi hi- jaf şi foc pănă la deplină devastare şi rui­ mirarea mea, cetesc cununia logodoicei
liber necinstitei speculaţiuni, care prin mâr­ gienică. nare. Urmarea urmărei a fost, că nu numai mele cu’n altul, cunoscut de-al meu. Mâ­
şava îndestulire a poftei neastâmpărate şi Puţurile comunale publice şi chiar şi comunele nostre, dâr chiar şi oraşele şi nios am aruncat inelul, ce era destinat
nestînginite de un necinstit câştig, să ne cele private cad sub controlul organelor capitalele nâstre n’au putut să se clădâscă, pentru logodnica mea, în mare. Câte-va
compromită unul din principalele nostre sanitare, cari în puterea deobligământului după regulele unui anumit stil estetic ori dile mai târejiu am prândit într’un otel.
isvâre de venit. de serviciu, sunt răspundători de curata practic, ori după forma oraşelor apusene. Pe masă îmi aduse pesce, şi cât ce gustai
Dâr precum avem dreptul d’a regle­ lor întreţinere. Casa ţărănâscă în mod fatal a rămas din el, dau cu dinţii de ceva tare; şi ce
menta pe vîndător, tot ast-fel avem drep­ mai înapoiată chiar şi pănă adi.
Deâre-ce puţurile tubulare — numite gândiţi, ce-a putut să fiă?“
tul a’l reglementa şi pe cumpărător, care, Dâr adi s’a schimbat Gestiunea.
Abisiniene — sunt mai ieftine de clădit şi „Inelul ’“ strigară cu toţii ca dintr’o
din impulsul mai sus numit este adus în Invasiunile s’au rărit şi, de ne vom
mai practice din punctele de vedere higie- gură.
posiţiune de a ne oompromite piaţa de sci folosi de spiritul veacului şi de pute­
nice, acest sistem de puţuri se recomandă „Nu“, dise, cel ce povestise rîclând
cereale. rea nâstră naţională, se vor rări şi mai
atât comunelor cât şi privaţilor. Er minis­ înăduşit, „a fost — un os de pesce!®
Din acâstă causă propun următorea mult.
terul de interne va îngriji, ca fiă-care pri- *
măsură de precauţiune: Urmarea firâscă este, că trebue să ne
măriă să aibă clişeurile acestor puţuri, pre­ O asemănare.
7) Nici un vapor ori vas nu se în­ gândim deja la o bună alcătuire a stărei
cum şi specificarea preţurilor după metru
carcă ou porumb, pănă ce nu este visitat nâstre sociale şi de desvoltare. Când Napoleon al Ill-lea călări, după
de afundime.
de poliţia sanitară a portului respectiv şi (Va uriDa). lupta dela Solferino. peste fcâmpul de bă-
Asupra apei de băut, cu privire la t.ăliă ou suita sa, ordonanţa lui Napoleon,
nu se constată, că este pe deplin destoinic
calitatea ei, precum şi cu privire la valâ- Murat, nepotul renumitului Murat-paşa, cu
a transporta porumbul fără târnă că acesta,
rea ei sanitară şi higienică, acjl procesele faţa înstristată îi vorbi împăratnlui dsspre
în decursul transportului, va fi neapărat ex­
verbale ale sciinţei sunt deja închise. numărul cel mare al morţilor şi răniţilor,
pus stricăciunei prin mueecjire.
Apa este recunoscută ca unul dintre O statistică interesantă. de cari era acoperit pământul. — „Da. iu­
Măsura acâsta ne-o impune următo­
principalele alimente ale omului şi sănătate bite Murat“, îi. 4'se împăratul, „nici o bu-
rul fapt constatat, asupra căruia rog pe cei Un berlinez calcula, că dintre 540
fără apă bună de beut este un lucru cu ne­ cătărâsă nu pâte găti păpară, fără a sparge
cunoscători de causă ca să bine-voescă a de dame tinere, cari au fost la baluri în
putinţă. ouă!e“.
se exprima. Berlin, au căcjut leşinate în braţele dan­ *
Sunt multe vapâre şi corăbii, cari so­ La noi, tristele esperienţe făcute deja satorilor 486, în braţele părinţilor s’au
sesc în porturile nâstre încărcate mai ales pe acest teren ne vorbesc prea des şi prea altor dame au căclut 52 şi numai două Cum pote omuî se rămână sănătos?
cu cărbuni de pietră. Acestea îndată ce so­ tare ca să ne putem îndoi în adevărul afir­ dame au cădut jos pe pământ. Dintre cele Dâcă omul va fi on cumpăt în tâte
sesc, descarcă cărbunii, apoi imediat spală mat mai sus. 486 caşuri de .leşin, după cum constată plăoerile vieţii, dâcă va face ifihho mişcări-
păreţii localităţilor de încărcat şi erăşi ime­ Apoi puţul public este privit în totă Berlinezul, 330 s’au logodit ou cei ce le-au prin aer curat, dâoă se va reţinâ dela mâ-
diat încarcă porumbul de transportat la lumea civilisată, încă de multe, multe ve- spriginit pe braţe. niă, ură şi supărare, dacă va avâ O oon-
destinaţianea sa. Păreţii udi d’o parte, âr curi, ca o bine-cuvântare pentru comună * soiintă liniştită, dâcă va luora în fiă-eare
de alta ventilaţia sărăcăciosă a despărţă- ori localitate; prin urmare este un bun co­ Influinţa vorbire! prea Dungi. r}i atât, cât e de lipsă pentru susţinerea
mintelor corăbiei, în cari se încarcă porum- mun — este de utilitate publică, şi prin Când trimişii samiezi ţinură o vor­ puterii fisioe, atunci va găsi nnjlâoele cele

la mueri şi bărbaţi uşori de minte. le plătim ceva mai scumpe, c|i ceau bători. Aduse nuci, mere, turte, co­ fi? — Ba ţi-oiu da 12 miei. — Ba.
De diminâţa pănă sera târcjiu tot ei, dâr e omul nostru, îi la noi în vrigi, vinars, zăhar, opinci, curele, mi-i da 14, mai lesne nu pot, că
aduna ciuealăi de cucuruz. Un copil sat, nu mai trebue se alergăm la năfrămî, căciule, bricege, amnare, pote fi ca mielul unul cu altul nu
vinea cu 2—3 ascunşi sub cămaşă: oraş. pene de terg, mărgele, cercei, inele, Poiu pute da nici cu 1 fi. Atunci
dă-mî pe ei mere, japâne. Şi-i da Căcju omătul. 6menii prinseră a petele şi alte nimicuri. Şi alergau cum rămân eu? — D’apoi fie. —
2—8 mere de cele micî. Alt copil căra lemne dela pădure. Care trecea omenii la boltiţa lui, cât cu bani, Aşa dâră capeţi 4 ferii de vinars şi
venia cu alţi doi-trei ciuealăi: se-mî pe lângă Burălă, toţi se opriau în mai mult cu bucate şi în credinţă. pe la Ispas ai se mă laşi se aleg
dai, jupâne, zăhar pe ei. Şi-i întin­ loc, ori de vreu se tot trâcă, îi opria Şi nime nu eşia nemângăiat dela din boteiul d-tale 14 miei! — Aşa,
dea o bucăţică de zahar mică, şi el: Stăi, Petre, o leacă. — Da ce-i Burălă, că era om de omeniă. jupâne, aşa.
copilul eşia lingându-şi degetele. Ve­ jupâne? — D’apoi dumniata aduci Yeni Anul nou şi Bobotâza. Tot Vine altul: Jupâne, îmî mărit
nia o fată cu o traistă plină de cu­ lemne şi eu nu am. Aruncă-’mi o aşa urmă, ca la Crăciun. fata, pe Măriuţa. — Aşa de tînără
curuz: Se-mî dai, jupâne, mărgele crângă-două, că-ţi dau o porţiă de Se începură ospeţele. Acum o măriţi ? Trebue că i-ai aflat un
pe cucuruzii eştia. — Dau, drăguţă. vinars, se te mai desmorţesci o leacă, prinse Jidanul şi mai cu grosul a loc bun, că alt-cum nu te grăbiai!?
Şi pe cucuruzi, ce erau vrednici că eşti plin de frig. — Eie! Şi vinde vinars. Unul vinea: Jupâne — D’apoi fetele-s bune date când le
9—10 crucerî îi da un fir de măr- arunca lemne de erau vrednice 10—15 Burălă, îmi însor feciorul. — Aşa? cer! Ni-se ’mpare de băiat, că e din
geluşe de 2—3 crucerî. Un moşneag cr. şi bea o porţiă de vinars, pe care îmi pare bine! Noroc să-idee Dum­ 6menî cu stare, vecţi d ta sunt frun­
aducea altă traistă de ciuealăi: se-mî nu deduse Burălă mai mult de 2 nezeu ! E voinic fecior şi-i din omeni, tea între fruntaşi. Apoi atunci bine
tt
dai pe ei o „paclă de tăbac şi o cr. Pe astă cale în câte-va cjile avea sciu că nu-1 însori cu fiă-cine! ? — faci, bade. Noroc se dee Dumnecjeu.
porţiă de vinars. — Nu pot, decât o grămadă de lemne cât casa de De! mulţam Dâmne! Luăm fată din — Da-i altul ba,iul s jupâne. — No?
numai o paclă de tăbac şi un păhă­ mare. omeni. Ne aduce zestre ca la un — D’apoi c’avem cheltuelă, ca ni-a
rel de vinars. — Si tot aşa şi er D’apoi şi nouă ne trebue căl­ popă. Dâr uite, Jupâne, nu ne ajung venit vecţi d-ta, când nici nu gân­
aşa, pănă nu mai scia unde pune dură, eficeau unii dmeni, că mai stăm multe de tâte. Mi-ar trebui 4 ferii deam. N’avem banî de beutură,
cucuruzul, se temea că s’a surpa casa în poveşti la Burălă şi el, om de de vinars. Cum mi-le dai pe aştep­ apoi fără beutură — vecjî d-ta
de greutatea lui. omeniă, nu ne ţine în casă rece! tare pănă la primăveră, când vindem nu se pote face ospăţ. De’aia am
Veni timpul cel ploios şi frigu­ In postul Crăciunului aduse Bu­ mieii? — Lesne. Uite, bade şi om venit, nu m’ai putea lolosi păn'
ros, câod trebu6 încălţăminte bune. rălă butoieşe de heringi şi toţi îi de omeniă: feria-i pe bani în mână la o c|i? — Cam cât ţi-ar trebui? —
Tot satul alerga la Burălă la opinci. da pe bucate, oue, fasole şi în cre­ cu 3 fi., pe aşteptare fiă numai cu 3 fi. E . . . că mi-ar trebui 3 ferii. —
Şi le da Burălă pe banî, pe bucate dinţă. Numai scria pe o hârtie. 50, pe 4 ferii s’ar veni 14 fi. Pen­ D’apoi, bade daţoiu, că doră omul
şi în credinţă, tot cu 2 preţuri. Şi Yeni Crăciunul. Burălă se gătă tru acei 14 fi. mi-i da la Ispas 14 nu în t6te cailele face ospeţe, d’apoi
omenii erau mâDgăiaţî. E drept, că de cu bună vreme pentru aceste săr­ miei, care mi-i-oiu alege eu. Bine-a când le face, se le şi facă cum se