Page 13 - 1897-12
P. 13
" iese iii M-care li.
şi t!B»rdt AăanaittBnifi îentp Aptro-Uugana:
tesşw, pî»t>» sus» ffs, 86. Pe un an 12 fl.. pe şese iunl
«Soria-vî iaifSr«E(5o4s sa sa 6 fl., pe trei luni 3 fl.
jşSttsMiao, — MaosBaStî^e s& S» N-rii de Dumlneoă 2 11. pe an.
îjisrinncfs Pentru Bomânia si străinătate:
ItfSKRATf s* 82ti2iiHr. Ju aiiR!-
alatraţlunsîn. »*a<jov si !f> l«- Po un an 40 franol, po ş6s<.
VSi'îtdvale Blfoaft da amJMÎur?; luni 20 fr., pe tiei luni 10 fr.
N-rii de Dumineoă 8 franol.
ta Vioria: M. Dum, utinr.tk
fSrtoltk. rludoif Mmss, >.. Oapfiiis 3® prenumără la t6te ofloielo
HaHht'olger; i«ion (\qusik , J. poştale diii întru şi din aiară
îhnnsbcr, ta Bndapsswi: -1, V, Si la dd- ooieotori.
Q’Mbergerg, Situam ta iMamemi neutru Braşov
iltacTirefloi: Aytinr.3 Savcu, Suo- administraţiunea, piaţa mare,
(smoala do EeninuajB; ta Hain- tărgul Inului Nr. 30 stagiu
bnis,: Xaroiyi <& Xiisbrmtm. I.: pe un an 10 fl., pe şese
Krsţtil Inserţlunilur: o auriii luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
şssraicnd pa a ooldaă 8 de. ţi Cu dusul în casă: Pe un au
i»ou. timbra psn.tj.-a o pribli- A U T J L 12 fl., pe 8 lunî 8 li., pe trei Inul
aaxo. Fabiioări mss daso ctaiî'ă. 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a.
saiită şi învoială. său 15 bani. Atât abonamen
B,aciume pa pajma a 3-a o tele oăt şi insorţiunile sunt
sori» 10 oi. u&u 30 bani. a se plăti înainte.
Ir. 270. Braşov, Vineri 5 (17) Decemvre 1897.
Sirenele maghiarisării. împăciuirei şi al frăţietăţii, căci câş- Era un timp nu prea îndepăr mirea protopopilor. Ce-i mai mult, guver
tigandu-o, vom cuceri viitorul, er cât tat, când speranţele maghiare erau namentalul „Pester Lloyd" chiar şi despre
Aminteam erî, că o f6iă de pentru trecut şi present, au îngrijit atât de modeste, încât pornirile lor aceste proieote cjioe, că sunt cutezate şi in
frunte din Berlin pune noua cam şi vor îngriji miniştrii şi fişpanii de înfrăţire erau însoţite de tot felul transigente, asigurând tot-edată, oă episoopii
pania de „maghiarisare forţată" în noştri cu ordonanţele şi poruncile lor! de promisiuni, că vor respecta drep nioldeeum nu se gândesc de-a laa în ces-
contul amorului propriu şi al trudei Ca să dea lucrului o colăre şi turile celorlalte popore. tiunea autonomiei o posiţiă atât de „in
Maghiarilor, care lovesce în faţă mai ideală, au învitat pe însă-şî ti Astăcjî, după câteva 4 °î de transigentă", ca cea prevăclută în proieo-
e
sentimentul istoric şi naţional al nerimea maghiară dela universitatea ani, Maghiarii se cred a fi degajaţi tele elaborate de episoopii Steiner şi Ivau-
popârelor conlocuitdre. din Budapesta să ia stegul în mână şi de aceste promisiuni. Ei vor să koviol, şi că ei (episcopii) recunoso, oă
Este un măsurător al gradului şi să stăruescâ a realisa ingeniosul ne împace şi să ne înfrăţescă cu înainte de-a stabili proieotul pentru auto
de estremă îngâmfare, ce stăpânesce plan al rectorului, de-a face prin ti „şturmui". nomiă, trebue se se înţelăgă cu guvernul.
mai mult ca orî când elementul ma nerime în timpul cel mai scurt ceea Ligiştii de pace dela universi Din tote resultă, oă episoopii oatoliol
ghiar dela putere, ceea ce se petrece în ce nu a’a putut dobândi în timp de tatea din Pesta trăiesc în idea, că maghiari în adevăr au început să mârgă
momentele de faţă între zidurile uni sute de ani de cătră ocârmuitorii vor isprăvi-o mai curând cu tinerii şi în cestiunea autonomiei biserioei lor
versităţii din Pesta. ţărilor acestora, — a înfrăţi adecă noştri, cari a<ţi sciu să declameze mână în mână ou guvernul. Autonomia,
pe Români, pe Slavi şi pe Germani şi din PetCfi şi Vorosmarti. Se în- dăcă toomai se va realisa vre-odată, va fl
După hohotul sălbatic, cu care
au fost întîmpinate cele mai firesci cu Maghiarii. şălă însă amar când cred, că acest mai mult numai o vorbă g61ă, oăol oum
şi legitime reclamări pentru respec Se pare, că ceea ce se face resultat, dobândit de politica ma- ar mai pută fi vorba de-o adevărată auto
tarea sentimentului istoric şi naţio acuma e croit în stil mare. P6te de ghiarisărei forţate, a pregătit Capua nomiă, decă episcopii încă de pe-aoum se
nal al popărelor nemaghiare de că- aceea tinerii maghiari, sprijiniţi de sentimentului naţional în inimile ti arată dispuşi a pune biserioa chiar în cele
tră cei doi deputaţi ai Saşilor; după juneţaşi temperamentul lor, inclinat nerimei năstre. mai prinoipall Gestiuni ale ei sub influinţa
ce între aplausele generale ale tu de-a lua tăte mai uşor, au făcut cu Din contră, se vor convinge, guvernului, ba ohiar şi a fişpanilor?
turor partidelor unguresc! din dietă totul uitată lecţiunea, ce li-s’a dat cum s’au convins odiniără Romanii Ar fi fost mere dasamăgire de a crede,
li-s^a pus în vedere Saşilor, Româ din partea colegilor lor nemaghiarî cei vechi despre Arminiu, care a că sub un guvern ca cel de acjî s’ar pute
nilor şi Slavilor, că decă vor mai mai anul trecut, când ei au fost învăţat arta răsboinică în Roma, că mijlooi o adevărată autonomiă, fiă chiar şi
arăta nemulţămiri şi vor mai agita lansat mai întâiu un apel de în cei ce cunosc acordurile sentimen catolică, mai ales oând arch’ereii sunt le
în contra stărei actuale a lucrurilor, frăţire. telor naţionale ale unui Petăfi vor gaţi de guvern prin acelaşi şovinism, oare
se va procede la ştergerea legei de Ei bine, decă în stil mare se fi încă şi mai tari şi mai năprasnici întunecă minţile şi faoe a se pune cestiu-
naţionalităţi: se arboreză pe frontis pregătesce noua împăciuire şi înfră în apărarea sânţeniei sentimentului nea maghiarisărei mai pe sus de interesele
piciul universităţii stegul păcii şi al ţire a tinerimei universitare de tote lor firesc, supt la pieptul mamelor biserioei proprie.
înfrăţiră tinerimei de tote limbile şi naţiunile, atunci mare şi cumplit va române, de a căror elementară iu
neamurile. fi şi flascul, ce-1 vor suferi aceşti bire nu se vor pută apropia nici Provisoriu — prin ordonanţe.
don-chişoticî iniţiatori ai celei mai odată sirenele maghiarisărei cu cân
Nu sunt minunaţi şoviniştii un nouă „lige de pace“. tecul lor de pierejare. Pressa maghiară de t6te nuan
guri, când sciu să trecă cu ast-fel Orbi, cum sunt în patima tru ţele se ocupă cu mare încordare de
de salturi dintr’odată şi fără de fiei, ce-i stăpânesce, nu văd, că jo situaţia politică, ce a creat’o în Un
veste peste cele mai mari prăpăstii, cul de frăţietate, ce-1 arangeză cu
cari fac să se cutremure fiă-cine, atâta uşurinţă, îndrăsnelă şi neruşi 1Episcopii catolici şi autonomia garia proiectul guvernului privitor
care aruncă o privire cu ochi lim- nare, îl jocă pe un vulcan; nu văd, bisericei Zor. După oum se vede, causa la al doilea provisoriu.
Piarele oposiţionale constată cu
pecji peste abisul lor? că legile naturei sunt şi vor rămână autonomiei biserioei oatolioe uuguresol se
află într’o situaţiune fărte puţin promiţă- multă amărăciune şi cu mare alaiu, că
Şi la cine se adresăză ei? La întot - dăuna unele şi aceleaşi, şi tăre. Doi episcop!, Steiner şi Ivankoviol, br. Banffy, adus fiind în încurcătură
tinerime! Acăsta — îşi (ţie — este că cei ce se încumetă a se ridica în au elaborat două proiecte de autonomiă, prin atitudinea din ce în ce mai ob
încă accesibilă pentru idealurile cele contra lor, fiă dintr’un sentiment pe cari le-am văcjut publicate prin foile stinată a partidei stângei estreme,
mari ale păcii şi ale frăţietăţii; ea sălbatic de rebeliune, fiă dintr’un im unguresol. După aceste proieote, viitărea care îl ameninţă cu obstrucţiune la
încă nu e atât de îndîrjită contrară bold de copilărescă petulanţă, vor autonomiă ar fi pusă pe~o basă fărte laxă, infinit, ar intenţiona se părăsâscă te
a maghiarismului, ca generaţiile mai fi de sigur, dăcă nu acjî, mâne stri dând guvernului o ingerinţă fărte mare nu renul constituţional şi se publice or
bătrâne. Tinerimea, care vine să stu viţi şi spulberaţi. numai în ce privesce numirea metropoli- donanţele ministeriale asupra provisoriului.
dieze la universităţile năstre, e mai Aşa a fost de când e lumea şi ţilor şi episoopilor, oi ohiar şi a canoni Mesura acesta, 4*° foile oposi
apropiată de noi prin aceea, că cu- aşa va fi. Aceia, pe cari norocul orb cilor, vicarilor şi protopopilor eto. Unul ţionale, ar fi cea mai primejdiosa
născe limba şi literatura nostră. Haid’ îi favorisăză peste măsură, să nu-1 dintre elaboratorii proiectelor amintite ad procedere din partea guvernului, ar
der să propagăm între ea spiritul ia în deşert. mite chiar şi consultarea fişpanilor la nu fi o vătămare a constituţiei.
FOILETONUL „UAZ. TBANS.* întorcea numai după prânc}, am intrat în Mi-am încordat atenţiunea, âr aucjului — „Eu unul, nu mă retrag până în
tr’o reetauraţiă. i-am sărit într’ajutor prin alipirea palmelor fine", cjise părintele.
M’am aşeejat toomai la o masă din lângă sgăroiul urechilor.
— „Eu aşi crede — replică altul —
In prejma alegerii. fund, de unde puteam bine privi la toţi 6s- Dâr după-ce au mai venit vr’o oâ oă înaintea alegerii ar fi bine să ţinem o
peţii, ce se aflau acolo. te-va „ronduri" de bere, li-s’au mai des-
— Schiţă de 2 b. — sfătuire, ca nu oumva fiind nepregătiţi, să
La o masă din apropierea mea şedeau legat limba, şi puteam aucji bine de tot oe ne ia partida contrară peste pioior".
Mai cjilele treoute am primit o sori- doi domni. Am privit'mult şi ou drag la vorbiau.
— „Adevărat! prea bine a accentuat
sore dela un advocst, prin oare mă ohiăma respectabila barbă a unu’a dintre aoeştl — „D-lor — tjise unul — noi stăm în d-lui" cjise părintele. O obligată înclinare în
de urgenţă în oanoelaria sa în oraşul B. domni. Anevoie se p6te vedâ o asemenea faţa unui aot de mare însemnătate, şi pen- soţi şi aceste vorbe, şi căoiula ârăşl să ri-
spre a’ml comunica ceva în causa prooesu- barbă mare, lungă, frumosă şi bine îngri tru-oa să-l aducem la bun sfârşit, trebue dioâ puţin de pe capul părintelui.
lui ce i-1 încredinţasem. A doua după jită, o barbă în fine vrednioă de un vlă să ne concentrăm voturile în o persână
primirea sorisorii am şi plecat şi, presen- dică. ’Ml pare rău, oă n’am aflat numele vrednică, oare cu demnitate să ne repre- — „Părerea mea este — c^ise altul —
tându-mă în oanoelaria d-lui advocat, mi- purtătorului aoelei barbe, câol l’aş fi pus sinte biserioa". că dintre toţi concurenţii, trei sunt mai
s’a spus, oă ^domnul nu este acasâ“ şi nici vredniol: d-nii C., T. şi S..; pe ori şi oare
aoi pe hârtie, şi p6te a-şi fi făcut un —„F6rte bine vorbesoe" — cfi d-1 pă
se
nu vine astâijl. Am eşit. Pe drum îmi fă am alege diDtre aceştia, ored oă n’am
bun serviciu celor oe sufer de chelie şi rinte — şi aceste vorbe le însoţi ou-o uşâră
ceam soeotăla diurnei şi a speselor de oălă- cărora mijldcele cosmetice nu le ajută înolinare şi ridicându-şî niţel căoiula de greşi".
torie, şi numai decât am avisat sama con- — „Pe mine tot la urmă m’ai pus" —
nimio. pe oap, ca şi când ar saluta, pentru-că pă
veniendă la cassa propriului meu buzunar, obieotâ părintele.
La o altă masă am văijut o grupă de rintele ţinea căciula pe oap, p6te pentru-
oare mi-le-a şi plătit, fără chitanţă. Sunt — „Niol deoum — reflectă vorbitorul
vr’o 7—8 ţărani, âr în fruntea mesei un oă era noaă.
sigur, oă la espensarul speselor, ce mi-1 va — oi din întâmplare, aşa mi-a venit pe
preot şi un domn. — „ConourenţI avem destui" — (fise
presenta d-1 advooat, voi da şi de posiţia: limbă".
Nu prea aucjiam oe vorbeso, pentru-că altul — tot unul şi unul, dâr pa toţi nu-i
„Compunerea şi deoopierea unei epistole şi — „D’apoi dor nu statorim aoum lista
eram prâ departe, oi din şdptele lor, — putem alege, căci numai de unul avem
porto postai... fl. 3“. de oandidaţiă" — (fise altul.
căol aprâpe şopteau, aşa vorbeau de în lipsă".
După ce am mai făcut oâte-va ter- cet — am autjit ouvintele: „oonourenţi — „Am andit, oă vr’o câţl-va s’au re — „D-lor — cjise unul, oare pănă aoum
u
guell mărunte, având şi aşa timp destul, „alegere", „protopop", „majoritatea votu tras deja — adause altul — se vede, oă nu vorbise nimio — am au(fit, oă protopo
oăol trenul ou care ayâm să oălătoreso, se rilor" eto. n’au încredere în forţele proprii". pul, pus la oale de administratorul parochiei,
