Page 22 - 1897-12
P. 22

Pagina 2.                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                   Nr. 271—1897.


                  Subscrişii  credem,  oă  fâia  nâstră  a   lejerilor  naţionale  dispar  din  cji  în  c}i  tot  tate  astmatică  asupra  întregei  no9tre  vieţi  modestele  nâstre  puteri  în  serviciul  aeele
             corâspuns  după  puterile  sale  aoestui  spirit   mai  mult,  6r  sentimentul  de  desperare  în  publice.  In  adevăr,  în  întrâga  nâstrâ  viâţă  oause,  oăre'a,  preoum  de  altmintrelea  soiţi,
             şi acestei direcţiuni.                        aceeaşi  măsură  cuprinde  spiritele  Drin  stra­  politioă  şi  socială  nu  esistă  parte,  care  să  ne-aic dedicat viâţa.
                  Nioî-odată  însă  în  tot  restimpul  dala   turi  tot  mai  largi  ale  poporului:  atunoi,  nu  fiă  atinsă  de  aoeste  contracte,  nu  teren,   Timişâra, 12 Deoemvre n. 1897.
             restabilirea  constituţionalismului,  acest  su­  stimaţi  oetitori,  aşa  credem,  —  veţi  fi  şi  unde  reaoţiunile  daunâse  ale  acestora  să
             blim  scop  de  bunăînţelegere  pae’nică  a   D-V6strS  cu  noi  de  aoord,  că  oontinuarea  nu  fiă  simţite,  Aoeste  ooutraste  sunt  ace­  Ales.  Mocsonyi,  Eugeniu  Mocsonyi,  Zono
             pooorelor  Ungariei,  n’a  fost  atât  de  de­  unui  organ  ou  steaua  oonducătore  a  oon-  lea,  cari  subminâză  în  ţâră  sentimentul  de   Mocsonyi,  Tine.  Babeş,  Titu  ltatieg,  Yiu-
             parte  de  realisarea  lui,  oa  astăcjl.  Nicî-o-   oordiei  între  popdre,  apare,  —  cel  puţin  —  respeot  oătră  legi,  corump  spiritul  consti­  cenţiu  Pap,  Emanuil  Utigurian,  Iuon  Len-
                                                                                                                                                      geni,  Dr.  (x.  Tuia,  Corioian  Bredicean,
             dată,  în  tot  periodul  acesta,  drepturile  şi   nepotrivită timpului.                  tuţionalismului  genuin  şi  împing  viâţa  con­
             libertăţile   constituţionale   ale   oetăţsnilor   Ba  înoă,  —  a  voi  să  propagăm  ideia  stituţională  a  Ungariei  din  ce  în  ce  tot  mai   Ion  Budinţian,  Yaleriu  Poo,  Dr.  Aurelia
             peste  tot,  âr  ale  Românilor  îndeosebi,  n’au   ooncordiei  între  popdre  atunoi,  când  fac­  muit  pe  oăile  unui  formalism  lipsit  de  fond.   Oprea,  Dr.  Aurel  Cosma,  Dr.  St.  Petrovicî,
             fost  atât  de  făţiş  desconsiderate,  atât  de   tori  deoicjătorî  ai  statului,  ou  său  fără  voiă  Căci  cine  ar  putâ  se  mai  nege  astăzi,  că   Dr.  Tr.  Putieî.  Alesandru  Creciunescu,
             violent  vătămate,  ba  ohiar  şi  drepturi  fun­  lucră  din  răsputeri  la  discordia  artifioială  spiritul  publio  în  Ungaria  nicî-eând  n’ar  fi   Ţegle,  Ya8iliu  Vaianţiu,  Dr.  Dobrin,  P.
             damentale  constituţionale,  ca  dreptul  de   a  popdrelor,  —  ar  fi  o  profanare  a  acelei  decăzut  la  acest  grad,  dâcă  oontrastele  na­  Rotar, Dr. Isidcr Pop, Dr. Ion Nodelcu.
             reuniune  şi  întrunire,  n’au  fost  cu  atâta   idei sublime.                            ţionale  n'ar  es'sta?!  Şi  oine  ar  putâ  să
             neoruţare  oonfiscate  —  dâr  nici  smărăoiu-     Regretăm  fdrte  sistarea  foiei  „Drep­
                                                                                                        nege  aoâsta  decadenţă,  asuora  căreia  astăcjT
             nea  poporului  român  asupra  acestei  înoă-   tatea",  deplângem  însă  şi  mai  mult  starea   deja  în  ţâra  întregă  răsună  plângeri  atât
             tuşărî  politioe,  n’a  fost  aşa  da  adâncă  şi   lucrurilor,  oare  ne-a  adus  la  acesta.  Şi  de­
                                                                                                        de puternice?!                                     Actele  de  volnicie  şi  prigonire
             generală, oa astădî.                         plângem  situaţiuuea  acâsta  nu  numai  din                                                săvârşite  de  stăpânirea  ungurâscă
                  Este  deci  de  mirat,  dâoă  vocea  de   punct  de  vedere  particular  româneso,  de      Aceste  profunde  şi  neoomplanate  con­  împotriva  nâatră  a  Românilor,  se
             împăoiuire  se  perde  ca  în  pustie  ?!  dâcă   altmintrelea  destul  cunoscut,  ci  şi  din  punot   traste  sunt,  oarl  în  mod  artificial  ţin  astădî
             organul  ou  ţinta  de  a  complana  diferin-   de  vedere  al  patriei  nostre.  Noi  suntem   desbinate  poporale  Ungariei,  oarl  în  timp  ţin  lanţ.  Adunarea  din  Sibiiu  a  fost
                                                                                                                                                      Oprită.  Seim,  că  adunarea  acesta  a
             ţele  naţionale,  n’a  putut  sfla  la  poporul   pătrunşi  pănă  în  adenoul  sufletului  nostru   de  paoe  împedeoâ  la  tot  pasul  consolidarea
                                                                                                        internă  şi  desvoltarea  sănătâsă  a  statului,   fost  convocată  pe  Marţi  14  Dec.  n.
             român  nici  răsunetul  dorit,  nici  sprijinul   de  convingerea,  că  pentru  Ungaria  nu  esistă
                                                                                                        âr  în  timpuri  critice,  grele,  oot  să  devină   Erau  chiămaţ!  toţi  alegătorii  români
             reoerut?!                                    o  oestiune  mai  importantă,  decât  oestiunea
                                                                                                        fatale ohiar pentru esistinţa Ungariei.       din  cercurile  electorale  ale  comita­
                  Şi  orl-oât  de  greu  are  S9  ne  cadă  o   naţ’onalităţilor.  Tot  asemenea  ţinem,  că                                          tului  Sibiiu,  ca  se  protesteze  în  po­
             astfel  de  mărturisire,  fundatorii  foiei  „Drep­  Gestiunea  acâsta  nu  este  causa  a  unui  seu   Stând  astfel  luorurile,  —  şi  nu  ora-   triva  celui  mai  nou  atentat  de  ma-
             tatea"  au  considerat  de  postulat  al  ooreo-   a  altui  popor,  oi  este  oausa  oomună  a  tu­  dem,  oă  oele  <jise  s’ar  putâ  serios  contesta   gbiarisare,  care  tinde  a-ne  răpi,  prin
             tităţii  politioe,  a  constata  pe  faţă  aoest   turor popârelor, causa patriei comune.  —  întrebăm:  es’stă  ore  pentru  Ungaria  o   lege,  numele  vechi  ale  comunelor  şi
             fapt, şi a trage din el consecinţele praotioe.     Sunt  profunde  contrastele  de  prin­  problemă  mai  importantă  şi  mai  urgentă,   localităţilor  nâstre.  Poporul  şi  căr­
                                                                                                        de  cât  aceea:  a  pune  la  oale  o  oomplanare
                  Adunarea  fundatorilor,  condusă  de    cipii  şi  interese,  ce  le  ouprinde  în  sine                                            turarii  adunaţi  au  protestat  contra
                                                                                                        paoînioă a acestor contraste fatale?!
             aoâstă  oonsider&ţiune  politică,  a  decis  pen­  acâstă.  oestiune,  căci  contrastele  principiale                                    acestei  opriri  volnice  printr’o  de-
                                                                                                             întrebăm:  n’avem  âre  să  deplângem,
             tru  acuma:  sistarea  foiei  „Dreptatea"  şi  a   nu  ating  nimio  mai  nuţin,  decât  însa-şî                                         claraţiune-protest  iscălită  de  vre-o
             „Fâiei  de  Duminecă"  ou  finea  aoestui  an.   ideia  de  stat  a  Ungariei,  âr  oontrastele  de   oă  bărbaţii  de  stat  conducători  ai  Ungariei,   120  alegători  rGmânî,  care  s’a  pu­
            Noi,  oei-oe  ne-am  grupat  în  jurul  foiei   interese  nimic  mai  puţin  ,  deoât  însa-şî   panendu-se  într’un  contrast  bizar  ou  însem­  blicat în foile nostre.
             „Dreptatea",  ne  numărăm  şi  de  aoi  încolo   esistenţa naţională a popdrelor Ungariei.  nătatea  şi  importanţa  cestiunei,  înoă  şi  as-
            între  cei  mai  pronunţaţi  şi  deoişi  aderenţi   Ore  se  pdte  şi  ore  trebue,  ca  Ungaria   fcădî  proclamă  teoria,  că  aoâsta  oestiune  de          ❖
             ai  ideii  unei  oomplanărl  paoînioe  a  difenn-   poliglotă  prin  contopirea  artificială  a  rasse-   viâţă  a  Ungariei  „nu  este  de  cât  numai   Nu  numai  poporul,  ci  şi  căpe­
             ţelor  naţionale;  der  tocmai,  ca  atarl,  avem   lor  să  fiă  transformată  înfcr’un  stat  curat   opera unor agitatori de profesiune"?!  teniile  nostre  bisericesc!,  Consisforiile
             sentimentul,  că  am  păcătui  în  contra  se-   naţional,  şi  astfel  esistinţa  naţională  a  ce­  S’ar  pute  âre  închipui  o  greşâlă  mai  şi  archiereii  încă  vor  protesta  contra
            riorisităţii  şi  sfinţeniei  causei,  dâoă  chiar   lorlalte  popore  sacrificată  aoestei  idei  de  fatală  în  politica  de  stat  a  Ungariei,  decât  nouelor încercări de maghiarisare.  Con­
             şi  în  faţa  presantei  situaţiunl  lipsite  de   stat? Seu:                              aoeea,  de  oare  s’ar  face  culpabili  aceşti  sistorial  din  Sibiiu  a  hotărît  în  şe­
             orl-oe  prospeot  de  suooes  pentru  acâstă       Ore  se  p6te  şi  6rs  trebue,  ca  unita­  bărbaţi  de  stat,  dâcă  teoria  ce  o  proclamă,  dinţa  sa  plenară  de  Luni,  se  adre­
            ideiă,  am  persista  în  pornirea  de  a  faoa  şi   tea  de  stat  a  Ungariei  să  fiă  sacrificată  ei înşişi ar şi crede-o serios?!  seze  o  representaţiune  contra  noului
            mai  departe  propagandă  pubiioistieă  pen­  ideii  de  stat  a  federalismului  naţional?  Seu,   Şi,  ore  s’ar  putâ  înohipui  un  joo  mai  proiect  de  lege  prin  care  se  vatămă
            tru ea.                                       în fine:                                      frivol  cu  cele  mai  înalte  interese  ale  sta­  adenc  drepturile  autonomiei  biseri-
                  Când  vedem  cum  dela  locurile  com­        Ore  să  pote  şl  ore  trebue,  ca  acea  tului,  decât  în  oaşul,  când  aceşti  bărbaţi  cescî-scolastice.  Se  sperâză  şi  aştâptă,
            petente  se  solioiteză  tot  mai  mult  înăspri­  ideiă  de  stat  să  fiă  dusă  la  învingere,  care,  n’8r orede nici ei înşişi, ceea oe proclamă ? !  ca  tote  Consistoriile  nostre  se  facă
            rea  intransigenţei  inţepemte.  —  dâoă  avem   mijiooind  între  aoeste  două  estreme,  unesce   OrI-eum  să  fiă  însă,  noi  privim,  !a  tot  asemenea,  âr  archiereii  celor  două
            înaintea  ochilor,  oă  o  oomplanare  paolnieă   intim  şi  armonic  postulatele  unităţai  de  stat  oaşul,  aoâstă  intransigenţă  împetrită  de  o  biserici  românesc!  să-ş!  ridice  gla­
             a  contrastelor  nsţionale  nu  se  pâte  în­  ale  Ungariei  cu  oondiţiunile  de  esistinţă  nefericire  şi  de  un  pericol  pentru  patria  sul  în  camera  magnaţilor  în  potriva
            ohipui  decât  pe  teren  constituţional  şi  în   naţională  ale  popârelor  sale?  —  acestea  nostră.                                 acestei leg!.
            forme  constituţionale,  —  şi  când  apoi  ve­  sunt  aoele  msrl  şi  afund  tâietore  contro­  O  oestiune,  care  ouprinde  în  sine  con­                 *
            dem,  oum  aoeiaşî  factori,  precum  la  fiă-   verse,  cari  oonstitueso  simburele  aoestei  traste  atât  de  profunde,  atmge  interese   In potriva acestui neruşinat aten­
             cnre  ocasiune  cu  mare  emfasă  accentuâză   oestiunî.                                   atât  de  'nalte,  —  o  astfel  de  oestiune  îm­  tat Românii din comitatul Hunedorei
            aoâsta  singur  adevărată  şi  necontestabilâ      Primâscă-se  aouma  orl-oare  din  atin­  pinge  cu  putere  iresistibilă  spre  o  oompla­  au  purtat  o  luptă  bravă  şi  resolută
            tesă  fundamentală  a  unei  sănătose  politice   sele  idei  de  stat,  între  politioii  serioşi  des­  nare natura'ă a ooDtrasfcelor sale ; a închide   în  congregaţia  comitateusă  ţinută
             naţionale,  tot  atunci  însă,  în  flagrantă   pre  aceea  nu  pote  încaoe  diferinţă  de  pă­  în  mod  măestrit  oalea  acestei  desvoltărl   în  Deva  la  13  Decemvre.  Membrii
                    06
            oontratji ^  ou  acest  principiu,  despâie  de   reri,  că  o  cestinne,  care  ouprinde  în  sine  naturale,  însâmnă  a  o  împinge  oe  cărările   român!  de  faţă,  în  număr  de  27,  an
            esenţa  lor  de-arendul  tâte  instituţiunile   astfel  de  controverse,  constitue  pentru  Un­  şanselor  nepreoaloulabile:  o  politică  de  stat   făcut prin rostul d-lui Francisc Hossu-
            constituţionale  ale  ţârii,  confiscă  în  mod   garia,  în  sensul  cel  mai  strict  al  cuvântului,  însă,  care  înoepe  a  lua  alurele  unui  joo  de   Longin,  propunerea,  ca  congregaţia
            sistematio  t6te  drepturile  şi  libertăţile  con­  o  oestiune  de  viâţă,  deâreoe  de  la  direc­  hasard,  o  putem  numi  cu  drept  cuvânt  o   comitatului  se  aştârnă  la  ministrul
            stituţionale  ale  cetăţenilor,  de  a  subtrage   ţiunea  adevărată  seu  greşită,  ce  se  ia  în  nefericire şi un period pentru ţâră.  de  interne  o  representaţiune  prin
            ăst-mod  oomplanării  paoinioe  d ja  din  ca­  oestiune,  depinde  nu  numai  desvoltarea'      Dâr  orl-cum  se  vor  desvolta  luorurile,   care  se  ceră  revocarea  proiectului
                                            u
            pul  locului  tot  terenul  de  sub  pioiâre,  —   pacînioă  şi  eănătosă,  oi  eventual  şi  esistinţa  |  puteţi  fi  convinşi,  st.  oetitori,  oă  noi  între   de maghiarisare a numelor de comune
            când,  în  fine,  vedem,  cum,  ca  oonsecinţâ   Ungariei.                                 tâte  împrejurările  yom  ţinâ  nealterat  la  şi  localităţi  Di  Fr.  H.  Longin  şi-a
            a  acestora,  credinţa  şi  speranţa  pentru  o    Nu  e  de  mirat  deci,  dâoă  contraste  priuoipiile  credeolui  nostru  politio  şi  oă,  motivat  propunerea  prin  arugumenfce
            oomplanare  paolnieă  şi  echitabilă  a  neînţe-  atât de mari şi neoomplanate apasă ou greu­  preoum  în  trecut,  aşa  şi  în  viitor  vom  pune fârte temeinice şi de înalte senti-




            nâstră  din  Glascow,  fiind  obligaţi  a  crimale. .. „El a răspuns pentru mine,  trăesce,  atunci  el  e  voiagerul  acesta,  puse  suma,  pentru  care  fusese  în­
            ne  opri  într’un  orăşel,  observam  din  dise  el,  nenorocitul  copil  s’a  însăr­      care ’ţ! v o r b e s c e . . —   „Da, eu sunt,  chis:  în  momentul  acela  chiar,  tînă-
            ferâstra hotelului pe omenii, car! tre­       cinat  să’mî  plătâscă  datoriile,  dâr  nu  strigă voiagerul, aruncându-se în bra­        rul  fu  liberat.  Pe  urmă  tâtă  acâstă
            ceau.  Eram  în  faţă  cu  închisorea.  —  le-a  putut  achita,  şi  este  în  închi-  ţele  bătrânului,  care  iritat  de  tot,  familiă  se  duse  la  hotelul,  unde  d’a-
            Vecjurăm  un  om  călare  îmbrăcat  sore"...  La  istorisirea  acâsta  voia-  voind  să  vorbescă  şi  în  plâns  încur-  bia  putnră  întră  din  causa  publicu­
            simplu,  der  elegant;  el  descălecâ  în  giorul  să  ’ntorse  câţî-va  paşî,  şi  ră­    cându-se,  nu’şî  putea  relua  simţirile,  lui  infinit,  care  să  adunase  şi-l  stri­
            hotelul  nostru,  şi  predând  calul  seu  mase  cât-va  timp  cu  mânile  pe  faţă,  când  o  ferneiă  bătrână,  îmbrăcată  veau,  aşa  diceftfi*  pe  bietul  William,
            birtaşului,  se  duse  spre  un  bătrân,  pe  urmă,  venind  âr  lângă  bătrânul,  forte  cum  se  cade,  eşi  dintr’o  casă  din  iubirea  cea  mare,  ce  o  aveau
            care  era  ocupat  cu  pavatul  stradei.  iţise:  „Şi  acel  mare,  acel  fiu  stricat,  ruinată,      strigând:     „Unde     e   der  cătră  densul,  şi  care  el  o  răspundea
            După  ce-1  salută,  luă  ciocanul  şi  acel  căpitan,  nu  ţî  a  trimis  aşa  dâr  unde  eşti  tu,  scumpul  meu  Wil-  tuturor cu cordialitate.
            bătu  de  câte-va  or!  cu  el  pe  pavagiu,  nimic  pentru  a  te  scâte  din  mise-  liam?  Vino  şi  îmbrăţişâză  pe  ma-                  îndată  ce  începurăm  conversa-
            cficend  bătrânului,  care  era  uimit  de  riă?"  —  „Ah,  nu  ’l  numi  stricat,  mă-ta!“  Căpitanul  n’o  vecjuse  întâiu  rea  ne  dis©  căpitanul:  „Astădî  simţ
            cele  ce  vedeau  ochii  săi:  ['„Munca  strigă  bătrânul,  fiul  meu  e  unul  din­       şi  lăsând  pe  tatăl  său,  să  duse  a  se  în  totă  întinderea  lor  favorurile  pro­
            acesta  mi-să  pare  tare  grea  pentru  tre  cei  mai  bun!  omeni;  el  m!-a  tri­       arunca la gâtul scumpei sale mame.            videnţei,  căreia  îi  datorez  tot.  Eşind
            bătrâneţele  d-tale;  n’ai  nicî  un  co­     mis  destui  banî,  mult  mai  mulţî              —  Pe  urmă  ne  scoborîrăm.  Unul  din  copilăriă,  mă  ’nrolai  la  trupele
            pil,  care  te-ar  putâ  scuti  de  un  lu­   chiar  decât  ar  fi  trebuit,  dâr  am  din  noi,  răsbătând  mulţimea  ce  se  destinate a servi în India.
            cru  atât  de  greu?"  —  „Ertă-mă,  avut  nenorocirea  de  a  perde  toţ!  adunase  împrejurul  familiei  fericite,                          N’am  fost  înşelat  în  speranţele
            domnule,  răspunse  bătrânul,  am  do-  banii,  garantând  pentru  un  om  de  dise:  „Căpitane,  vă  cerem  favorul  mele;  avui  norocul  de  a  fi  remar­
            feciorî,  car!  ’mî  dederă  cele  mai  onore,  care  căcjend  în  nenorocire,  de  a  ne  asocia  cu  Dvostră.  Am  fi  cat  din  partea  guvernorului  posesiu­
            mar!  speranţe;  der  sărmanii  mei  co­     nu  mai  era  în  stare  să  plătâscă;  făcut  cu  plăcere  100  de  poşte,  pen­          nilor  englese  din  India.  Zelul  meu
            pii  nu  mai  sunt  acum  aici,  ca  să  m!  au  luat  tot,  nu  m!-a  rămas  ni­          tru  a  putâ  fi  martor!  la  o  scenă  atât  pentru  serviciu  îi  inspiră  bunătate
            pâtă  da  ajutor  tatălui  lor..."  —  Şi  mic,  şi  mî-am  reluat  meseria,  cea  de  mişcătore.  Veniţi,  voi  şi  ai  voştri,  de  inimă  pentru  mine;  graţiă  protec-
            unde  sunt  ei?"  —  „Cel  mare  a  avan­    vechia  de  p a v e r . V  o r b i n  d   el  aşa,  vă  rugăm  să  prâDdiţî  cu  noi  în  ho­  ţiunei  lui,  mă  urcai  din  grad  în  grad
            sat  la  gradul  de  căpitan  în  India  un  om  tînăr  scoţând  capul  printre  telul  acesta".  Căpitanul  primi  Invi­               deveni!  căpitan,  şi  obţinui  în  acelaşi
            orientală".  —  „Şi  al  2-lea?",  întrebă  zăbrelele  închisârei  vecine,  unde  era  tarea,  der  ne  spuse,  că  n’ar  putâ  timp,  ca  şi  alţi  câţî-va  camaradî  ai
            pripit  străinul.  La  întrebarea  acâsta  încuiat,  începu  se  strige:  „Tată,  mânca  şi  nicî  bâ,  pănă  ce  fratele  mei,  permisiunea  de  a  lua  parte  la
            bunul bătrân nu ’şî putu reţină la­          tată, dâcă tratele meu William mai            său nu va fi liberat. Să duse şi de­         câte va afaceri de comerţ. Tot m!-a
   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27