Page 30 - 1897-12
P. 30

Padina 2.                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                    Nr. 271—1897.


              Subsorişii  credem,  că  fdia  nâstră  a  legerilor  naţionale  dispar  din  Zi  îu  Zi  tot  tate  astmatioă  asupra  întregei  nostre  vieţi  modestele  nâstre  puteri  în  serviciul  acele
        corSspuns  după,  puterile  sale  acestui  spirit  mai  mult,  ăr  sentimentul  de  desperare  în  publioe.  In  adevăr,  în  întrâga  nostră  viâţă  oause,  căre'a,  preoum  de  altmintrelea  soiţi,
        şi acestei direcţiuni.                        aoeeaşî  măsură  cuprinde  spiritele  Drin  stra­  politioă  şi  sooială  nu  esistă  parte,  care  să  ne-am dedioat viâţă.
              Nioî-odată  însă  în  tot  răstimpul  dala  turi  tot  mai  largi  ale  poporului:  atunol,  nu  fiă  atinsă  de  aceste  oontraste,  nu  teren,
                                                                                                                                                        Timişdra, 12 Deoemvre n. 1897.
        restabilirea  constituţionalismului,  acest  su­  stimaţi  cetitori,  aşa  credem,  —  veţi  fi  şi  unde  reaofunile  daundse  ale  acestora  să
                                                                                                                                                  Ales.  Mocsonyi,  Eugenii!  Mocsonyi,  Zeno
        blim  soop  de  bunăînţelegere  pacinioă  a  D-Vostră  ou  noi  de  aoord,  că  oontinuarea  nu  fiă  simţite.  Aoeste  contraste  sunt  aoa»
                                                                                                                                                 Mocsonyi,  Vine.  Babeş,  Titu  Hatieg,  Yin-
        poporelor  Ungariei,  n’a  fost  atât  de  de­  unui  organ  cu  steaua  conduoătore  a  oon-  lea,  cari  subminâză  în  ţâră  sentimentul  de
        parte  de  reabsarea  lui,  ca  astăzi.  Nicl-o-   cordiei  între  popore,  apare,  —  cel  puţin  —  respect  căfcră  legi,  corump  spiritul  consti­  cenţiu Pap, Emanuil Ungnrian, Iuon Len-
                                                                                                                                                 geru,  I)r.  G.  Vuia,  Corioliin  Bvedicean,
        dată,  în  tot  periodul  acesta,,  drepturile  şi  nepotrivită timpului.                   tuţionalismului  genuin  şi  împing  viâţă  con­
        libertăţile   constituţionale   ale   cetăţenilor   Ba  înoă,  —  a  voi  să  propagăm  ideia  stituţională  a  Ungariei  din  ce  în  ce  tot  mai   loa  Budinţian,  Valeriu  Poo,  Dr.  Aureliu
                                                                                                                                                 Oprea, Dr. Aurel Cosma, Dr. St. Petrovicî,
        peste  tot,  er  ale  Românilor  îndeosebi,  u’au  ooncordiei  între  popore  atunol,  când  fao-  muit  pe  oăile  unui  formalism  lipsit  de  fond.
        fost  atât  de  făţiş  desconsiderate,  atât  de   tori  deoiZătorl  ai  statului,  cu  sâu  fără  voiă  Căci  oiue  ar  putâ  să  mai  nege  astăZb  oă   Dr.  Tr.  Puticî.  Alesandru  Crecinnescu,
        violent  vătămate',  ba  ohiar  şi  drepturi  fun­  lucră  din  răsputeri  la  discordia  artificială  spiritul  public  în  Ungaria  nicl-oând  n’ar  fi   Ţegle,  Vasiîlu  Yaiauţiu,  Dr.  Dobrin,  P.
                                                                                                                                                 Hotar, Dr. Isidor Pop, Dr. Ion Nedelcu.
        damentale  constituţionale,  ca  dreptul  de  a  poporelor,  —  ar  fi  o  profanare  a  acelei   deoăZut  ia  acest  grad,  dâoă  oontrastele  na­
        reuniune  şi  întrunire,  n’au  fost  cu  atâta  idei sublime.
                                                                                                   ţionale  n’ar  esistă?!  Şi  cine  ar  putâ  să
        necruţare  confiscate  —  dâr  nici  amărăciu­     Regretăm  fdrte  sistarea  foiei  „Drep­
                                                                                                   nege  aoâsta  deoâdenţă,  asupra  căreia  astăZl
                                                          44
        nea  poporului  român  asupra  acestei  înoâ-  tatea ,  deplângem  însă  şi  mai  mult  starea
                                                                                                   deja  îu  ţâra  întrâgă  răsună  plângeri  atât
        tuşărl  politioe,  n’a  fost  aşa  de  adenoă  şi  lucrurilor,  oare  ne  a  adus  la  aoăsta,  Şi  de­
                                                                                                   de puternice?!                                      Actele  de  volnicie  şi  prigonire
        generală, ca astăcp.                          plângem  situaţiuuea  aoesta  nu  numai  din                                               săvârşite  de  stăpânirea  uDgurâscă
                                                                                                         Aceste  profunde  şi  neoomplanate  con­
             Este  deci  de  mirat,  deoâ  vocea  de  punct  de  vedere  particular  românesc,  de
                                                                                                   traste  sunt,  oari  în  mod  artificial  ţin  astăZl   împotriva  nâstră  a  Românilor,  se
        împăoiuire  se  perde  ca  în  pustie  ?!  dâoă  altmintrelea  destul  ounosout,  ci  şi  din  punot
                                                                                                   desbinate  poporale  Ungariei,  oari  în  timp  ţin  lanţ.  Adunarea  din  Sibiiu  a  fost
        organul  cu  ţinta  de  a  complana  diferin-  de  vedere  al  patriei  nostre.  Noi  suntem
                                                                                                   de  paoe  împedeoă  la  tot  pasul  consolidarea   Oprită.  Seim,  că  adunarea  acesta  a
        ţele  naţionale,  n’a  putut  afla  la  poporul  pătrunşi  pănă  în  adeooul  sufletului  nostru
                                                                                                   internă  şi  desvoltarea  sănătâsă  a  statului,   fost  convocată  pe  Marţi  14  Dec.  n.
        român  nioî  răsunetul  dorit,  nici  sprijinul  de  convingerea,  că  pentru  Ungaria  nu  esistă
                                                                                                   âr  în  timpuri  critice,  grele,  pot  să  devină   Erau  chiămaţî  toţi  alegătorii  români
        reoerut?!                                     o  cestiuue  mai  importantă,  decât  Gestiunea                                            din  cercurile  electorale  ale  comita­
                                                                                                   fatale chiar pentru esistinţa Ungariei.
             Şi  orl-oât  de  greu  are  se  ne  cadă  o  naţ’onalităţilor.  Tot  asemenea  ţinem,  oă                                           tului  Sibiiu,  ca  se  protesteze  în  po­
        astfel  de  mărturisire,  fundatorii  foiei  „Drep­  Gestiunea  acăsta  nu  este  oausa  a  unui  seu   Stând  astfel  lucrurile,  —  şi  nu  ore­  triva  celui  mai  nou  atentat  de  ma-
             44
        tatea   au  considerat  de  postulat  al  ooroo-  a  altui  popor,  oi  este  causa  comună  a  tu­  dem,  că  oele  Zis®  s’ar  putâ  serios  oontesta   ghiarisare,  care  tinde  a-ne  răpi,  prin
                                                                                                   —  întrebăm:  esistă  6re  pentru  Ungaria  o
        tităţii  politioe,  a  constata  pe  faţă  acest  turor popdrelor, oausa patriei comune.                                                 lege,  numele  vechi  ale  comunelor  şi
        fapt, şi a trage din el consecinţele practice.     Sunt  profunde  contrastele  de  prin­  problemă  mai  importantă  şi  mai  urgentă,
                                                                                                   de  cât  aceea:  a  pune  la  oale  o  oomplanare   localităţilor  nâstre.  Poporul  şi  căr­
             Adunarea  fundatorilor,  condusă  de  cipii  şi  interese,  ce  le  ooprinde  în  sine                                              turarii  adunaţi  au  protestat  contra
                                                                                                   paclnică a acestor contraste fatale?!
        aoăstă  oonsideraţiune  politică,  a  deois  pen­  acesta  cestiune,  căci  contrastele  principiale                                     acestei  opriri  volnice  printr’o  de-
                                                                                                         întrebăm:  n’avem  6re  să  deplângem,
        tru  acuma:  sistarea  foiei  „Dreptatea   şi  a  nu  ating  nimic  mai  puţin,  deoât  însa-şî                                          claraţiune-protest  iscălită  de  vre-o
                                            44
        „Foiei  de  Duminecă   ou  ţinea  acestui  an.  ideia  de  stat  a  Ungariei,  ăr  oontrastele  de   oă  bărbaţii  de  stat  oonducătorl  ai  Ungariei,   120  alegător!  români,  care  s’a  pu­
                            44
        Noi,  oei-oe  ne-am  grupat  îu  jurul  fdiei  interese  nimio  mai  puţin  ,  deoât  însa-şî   panendu-se  într’an  oontrast  bizar  cu  însem­  blicat în foile nostre.
                                                                                                   nătatea  şi  importanţa  oestiunei,  înoă  şi  as­
        „Dreptatea ,  ne  numărăm  şi  de  aci  încolo  esistenţa naţională a poporelor Ungariei.
                  14
        între  cei  mai  pronunţaţi  şi  decişi  aderenţi   Ore  se  p6te  şi  ore  trebue,  oa  Ungaria   tăZl  proolamă  teoria,  oă  acâsta  oestiune  de          ❖
        ai  ideii  unei  ocmplanărl  paolnioe  a  diferin-  poliglotă  prin  contopirea  artificială  a  rasse-   viâţă  a  Ungariei  „nu  este  de  cât  numai   Nu  numai  poporul,  ci  şi  căpe­
                                                                                                                                   44
        ţelor  naţiouale;  der  tocmai,  oa  atarl,  avem  lor  să  fiă  transformată  într’un  stat  ourat   opera unor agitatori de profesiune ?!  teniile  nostre-bisericesc!,  Consistoriile
        sentimentul,  oă  am  păcătui  în  oontra  se»  naţional,  şi  astfel  esistinţa  naţională  a  ce­  S’ar  putâ  6re  închipui  o  greşâlă  mai  şi  archiereii  încă  vor  protesta  contra
        rionsităţii  şi  sfinţeniei  causei,  dăoă  ohiar  lorlalte  popore  sacrificată  aoestei  idei  de  fatală  în  politica  de  stat  a  Ungariei,  deoât  nonelor încercări de maghiarisare. Con-
        şi  în  faţa  presentei  situaţiunl  lipsite  de  stat ? Seu:                              aoeea,  de  care  s’&r  faoe  culpabili  aoeştl  sistoriul  diu  Sibiiu  a  botărît  în  şe­
        orl-oe  prospect  de  succes  pentru  ocăstâ       Ore  se  p6te  şi  6re  trebue,  oa  unita­  bărbaţi  de  stat,  dâoă  teoria  ce  o  proolamă,  dinţa  sa  plenară  de  Luni,  se  adre­
        ideiă,  am  persista  în  pornirea  de  a  faoe  şi  tea  de  stat  a  Ungariei  să  fiă  sacrificată  ei înşişi ar şi crede-o serios?!  seze  o  representaţiune  contra  noului
        mai  departe  propagandă  publioistioă  pen-  ideii  de  stat  a  federalismului  naţional  ?  Său,   Şi,  ore  s’ar  putâ  înohipui  uu  joc  mai  proiect  de  lege  prin  care  se  vatemă
        tru ea.                                      în fine :                                     frivol  cu  cele  mai  înalte  mterese  ale  sta­  adânc  drepturile  autonomiei  biseri-
             Când  vedem  oum  dela  loourile  com­        Ore  să  p6t.e  ş’  ore  trebue,  oa  acea  tului,  decât  în  caşul,  când  aceşti  bărbaţi  cescî-scolastice.  Se  sperâză  şi  aştâptă,
        petente  se  solioiteză  tot  mai  mult  înăspri­  ideiă  de  stat  să  fiă  dusă  la  învingere,  care,  n’er crede nici ei înşişi, ceea oa proclamă ? !  ca  tote  Consistoriile  nostre  se  facă
        rea  intransigenţei  înţepenite,  —  dâoă  avem  mijlocind  între  aceste  două  estreme,  uuesoe   OrI-cum  să  fiă  însă,  noi  privim,  la  tot  asemenea,  âr  archiereii  celor  două
        înaintea  ochilor,  oă  o  oomplanare  paclnică  intim  şi  armonio  postulatele  unităţei  de  stat  oaşul,  aoâstă  intransigenţă  împetrită  de  o  biserici  românesc!  să-ş!  ridice  gla­
        a  contrastelor  naţionale  nu  se  p6te  în­  ale  Ungariei  cu  condiţiunile  de  esistinţâ  neferioire  şi  da  un  pericol  pentru  patria  sul  în  camera  magnaţilor  în  potriva
        chipui  decât  pe  teren  coustituţional  şi  în  naţională  ale  popdrelor  sale?  —  acestea,  nostră..                                acestei legi,
        forme  constituţionale.  —  şi  când  apoi  ve­  sunt  acele  muri  şi  afund  tăietore  oontro-  j   O  oestiune,  care  cuprinde  în  sine  con­            *
        dem,  cum  aoeiaşl  factori,  precum  la  fiâ-  verse,  car!  constitueso  simburele  acestei  traste  a-ât  d8  profunde,  atinge  interese   In potriva acestui neruşinat aten­
        oare  ocasiune  cu  mare  emfasă  aocentuăzâ  eestnml.                                     atât  de  înalte,  —  o  astfel  de  oestiune  îm­  tat Românii din comitatul Hunedorei
        aoâsta  smgur  adevărată  şi  neoontestabilă       Primâ9oă‘'se  acuma  orl-oare  din  atin­  pinge  cu  putere  iresistibilă  spre  o  oompla­  au  purtat  o  luptă  bravă  şi  resoluta
        tesă  fundamentală  a  unei  sănătdse  politice  sele  idei  de  stat,  între  politioii  serioşi  des­  nare  naturală  a  contrastelor  sale  ;  a  închide   în  congregaţia  comitatensă  ţinută
        naţionale,  tot  atunci  însă,  în  flagrautâ  pre  aceea  nu  pdte  înoape  diferinţă  de  pă­  în  mod  măestrit  calea  acestei  desvoltărl   în  Deva  la  18  Decemvre.  Membrii
        contrazicere  cu  acest  prinoipiu,  despoie  de  reri,  oă  o  cestiune,  oare  ouprinde  în  sine  naturale,  însâtnnă  a  o  împinge  pe  cărările   român!  de  faţa,  în  număr  de  27,  au
       esenţa  lor  de-arendul  tote  mstituţiunile  astfel  de  controverse,  ooustitue  pentru  Un­  şanselor  nepreoaloulabile:  o  politioă  de  stat   făcut prin rostul d-lui Francisc Eossu-
       constituţionale  ale  ţării,  confiscă  in  mod  garia,  în  sensul  cel  mai  striot  al  cuvântului,  însă,  oara  începe  a  lua  alurele  unui  joo  de   Longin,  propunerea,  ca  congregaţia
       sistematio  t6te  drepturile  şi  libertăţile  con­  o  cestiune  de  viâţă,  debreoe  de  la  direo-  ! basard,  o  putem  numi  cu  drept  cuvânt  o   comitatului  se  aşternă  la  ministrul
       stituţionale  ale  oetâţenilor,  de  a  subtrage  ţiunea  adevărată  sâu  greşită,  ce  se  ia  în  j nefericire şi un pericol pentru ţâră.  de  interne  o  representaţiune  prin
       ăst-mod  complanării  p&pimce  d ja  diu  ca­  oestiune,  depinde  nu  numai  dasvoltarea        Dâr  orl-oum  se  vor  desvolta  lucrurile,   care  se  ceră  revocarea  proiectului
                                       u
       pul  looulni  tot  terenul  de  sub  pioibre,  —  pacinioă  şi  eănătbsă,  ci  eventual  şi  esistinţa  |  puteţi  fi  convinşi,  st.  cetitori,  oă  noi  între   de maghiarisare a numelor de comune
       când,  în  fine,  vedem,  cum,  ca  conseoinţă  Ungariei.                                   tote  împrejurările  yom  ţinâ  nealterat  la   şi  localităţi  D-l  Fr.  E.  Longin  şi-a
       a  acestora,  credinţa  şi  speranţa  pentru  o    Nu  e  de  mirat  deci,  dâoă  contraste  principiile  oredeului  nostru  politio  şi  oă,   motivat  propunerea  prin  arugumente
       oomplanare  paclnică  şi  echitabilă  a  neînţe­  atât de mari şi neoomplanate apasă ou greu­  preoum  în  trecut,  aşa  şi  în  viitor  vom  pune  fârte temeinice şi de înalte senti-




       n6stră  din  Glascow,  fiind  obligaţi  a  crimele...  „El  a  răspuns  pentru  mine,  trăesce,  atunci  el  e  voiagerul  acesta,  puse  suma,  pentru  care  fusese  în­
       ne  opri  într’un  orăşel,  observam  din  cjise  el,  nenorocitul  copil  s’a  însăr­     care ’ţî v o r b e s c e . . —   „Da, eu sunt,  chis:  în  momentul  acela  chiar,  tÎDă-
       fereatra hotelului pe omenii, cari tre­       cinat  să’mî  plătescă  datoriile,  der  nu  strigă voiagerul, aruncându-se în bra­        rul  fu  liberat.  Pe  urmă  tâtă  acâstă
       ceau.  Eram  în  faţă  cu  închisorea.  —  le-a  putut  achita,  şi  este  în  închi-  ţele  bătrânului,  care  iritat  de  tot,  familia  se  duse  la  hotelul,  unde  d’a-
       Vecţurăm  un  om  călare  îmbrăcat  sore“...  La  istorisirea  acesta  voia-  voind  să  vorbâscă  şi  în  plâns  încur-  bia  putnră  întră  din  causa  publicu­
       simplu,  der  elegant;  el  descălecă  în  giorul  se  ’ntorse  câţî-va  paşi,  şi  ră­    cându-se,  nu’şî  putea  relua  simţirile,  lui  infinit,  care  să  adunase  şi-l  stri­
       hotelul  nostru,  şi  predând  calul  seu  mase  cât-va  timp  cu  mânile  pe  faţă,  când  o  femeiă  bătrână,  îmbrăcată  veau,  aşa  Zicend,  pe  bietul  William,
       birtaşului,  se  duse  spre  un  bătrân,  pe  urmă,  venind  âr  lângă  bătrânul,  fârte  cum  se  cade,  eşî  dintr’o  casă  din  iubirea  cea  mare,  ce  o  aveau
       care  era  ocupat  cu  pavatul  stradei.  Zise:  „Şi  acel  mare,  acel  fiu  stricat,  ruinată,       strigând:    „Unde      e   dâr  cătră  dânsul,  şi  care  el  o  răspundea
       După  ce-1  salută,  luâ  ciocanul  şi  acel  căpitan,  nu  ţî  a  trimis  aşa  der  unde  eşti  tu,  scumpul  meu  Wil­                 tuturor cu cordialitate.
       bătu  de  câte  va  ori  cu  el  pe  pavagiu,  nimic  pentru  a  te  scote  din  mise-  liam?  Vino  şi  îmbrăţişâză  pe  ma-                 îndată  ce  începurăm  conversa-
                                                                                                                                                            se
       Zicând  bătrânului,  care  era  uimit  de  riă?“  —  „Ah,  nu  ’l  numi  stricat,  mă-ta!“  Căpitanul  n’o  veZuse  întâii!  rea  ne  Zi   căpitanul:  „AstăZî  simţ
       cele  ce  vedeau  ochii  săi:  „Munca  strigă  bătrânul,  fiul  meu  e  unul  din­         şi  lăsând  pe  tatăl  său,  să  duse  a  se  în  totă  întinderea  lor  favorurile  pro­
       acesta  mi-se  pare  tare  grea  pentru  tre  cei  mai  bun!  omeni;  el  m!-a  tri­       arunca la gâtul scumpei sale mame.            videnţei,  căreia  îi  datorez  tot.  Eşind
       bătrâneţele  d-tale;  n’ai  nici  un  co­     mis  destui  bani,  mult  mai  rnulţî             —  Pe  urmă  ne  scoborîrăm.  Unul  din  copilăriă,  mă  ’nrolai  la  trupele
       pil,  care  te-ar  pută  scuti  de  un  lu­   chiar  decât  ar  fi  trebuit,  der  am  din  noi,  răsbătând  mulţimea  ce  se  destinate a servi în India.
       cru  atât  de  greu  ?“  —  „Ertămă,  avut  nenorocirea  de  a  perde  toţi  adunase  împrejurul  familiei  fericite,                         N’am  fost  înşelat  în  speranţele
       domnule,  răspunse  bătrânul,  am  do-  banii,  garantând  pentru  un  om  de  Zise:  „Căpitane,  vă  cerem  favorul  mele;  avui  norocul  de  a  fi  remar­
       feciorî,  cari  ’mî  dederă  cele  mai  onâre,  care  căZând  în  nenorocire,  de  a  ne  asocia  cu  D-vostră.  Am  fi  cat  din  partea  guvernorului  posesiu­
       mari  speranţe;  der  sărmanii  mei  co­     nu  mai  era  în  stare  să  plătâscă;  făcut  cu  plăcere  100  de  poşte,  pen­          nilor  englese  din  India.  Zelul  meu
       pii  nu  mai  sunt  acum  aici,  ca  să  m!  au  luat  tot,  nu  mi-a  rămas  ni­          tru  a  putâ  fi  martor!  la  o  scenă  atât  pentru  serviciu  îi  inspiră  bunătate
       pătă  da  ajutor  tatălui  l o r . . .  w    —  Şi  mic,  şi  mî-am  reluat  meseria  cea  de  mişcătore.  Veniţi,  voi  şi  ai  voştri,  de  inimă  pentru  mine;  graţia  protec-
       tinde sunt ei ?“ — „Cel mare a avan-  vecbiă  de  paver...“  Vorbind  el  aşa,  vă  rugăm  să  prânZiţî  cu  noi  în  ho­               ţiunei  lui,  mă  urcai  din  grad  în  grad
       lat  la  gradul  de  căpitan  în  India  un  om  tîner  scoţând  capul  printre  telul  ,acesta“.  Căpitanul  primi  invi­              deveni!  căpitan,  şi  obţinui  în  acelaşi
       Drientală“.  —  „Şi  al  2-lea?“,  întrebă  zăbrelele  închisârei  vecine,  unde  era  tarea,  dâr  ne  spuse,  că  n’ar  putâ  timp,  ca  şi  alţî  câţî-va  camaraZ*  ai
        iripit  străinul.  La  întrebarea  acâsta  încuiat,  începu  sâ  strige:  „Tată,  mânca  şi  nici  bâ,  pănă  ce  fratele  mei,  permisiunea  de  a  lua  parte  la
        iunul bătrân nu ’şî putu reţine la-         tată, dâcă fratele meu William mai            său nu va fi liberat. Să duse şi de­         câte va afaceri de comerţ. Tot m!-a
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35