Page 30 - 1897-12
P. 30
Padina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 271—1897.
Subsorişii credem, că fdia nâstră a legerilor naţionale dispar din Zi îu Zi tot tate astmatioă asupra întregei nostre vieţi modestele nâstre puteri în serviciul acele
corSspuns după, puterile sale acestui spirit mai mult, ăr sentimentul de desperare în publioe. In adevăr, în întrâga nostră viâţă oause, căre'a, preoum de altmintrelea soiţi,
şi acestei direcţiuni. aoeeaşî măsură cuprinde spiritele Drin stra politioă şi sooială nu esistă parte, care să ne-am dedioat viâţă.
Nioî-odată însă în tot răstimpul dala turi tot mai largi ale poporului: atunol, nu fiă atinsă de aceste oontraste, nu teren,
Timişdra, 12 Deoemvre n. 1897.
restabilirea constituţionalismului, acest su stimaţi cetitori, aşa credem, — veţi fi şi unde reaofunile daundse ale acestora să
Ales. Mocsonyi, Eugenii! Mocsonyi, Zeno
blim soop de bunăînţelegere pacinioă a D-Vostră ou noi de aoord, că oontinuarea nu fiă simţite. Aoeste contraste sunt aoa»
Mocsonyi, Vine. Babeş, Titu Hatieg, Yin-
poporelor Ungariei, n’a fost atât de de unui organ cu steaua conduoătore a oon- lea, cari subminâză în ţâră sentimentul de
parte de reabsarea lui, ca astăzi. Nicl-o- cordiei între popore, apare, — cel puţin — respect căfcră legi, corump spiritul consti cenţiu Pap, Emanuil Ungnrian, Iuon Len-
geru, I)r. G. Vuia, Corioliin Bvedicean,
dată, în tot periodul acesta,, drepturile şi nepotrivită timpului. tuţionalismului genuin şi împing viâţă con
libertăţile constituţionale ale cetăţenilor Ba înoă, — a voi să propagăm ideia stituţională a Ungariei din ce în ce tot mai loa Budinţian, Valeriu Poo, Dr. Aureliu
Oprea, Dr. Aurel Cosma, Dr. St. Petrovicî,
peste tot, er ale Românilor îndeosebi, u’au ooncordiei între popore atunol, când fao- muit pe oăile unui formalism lipsit de fond.
fost atât de făţiş desconsiderate, atât de tori deoiZătorl ai statului, cu sâu fără voiă Căci oiue ar putâ să mai nege astăZb oă Dr. Tr. Puticî. Alesandru Crecinnescu,
violent vătămate', ba ohiar şi drepturi fun lucră din răsputeri la discordia artificială spiritul public în Ungaria nicl-oând n’ar fi Ţegle, Vasiîlu Yaiauţiu, Dr. Dobrin, P.
Hotar, Dr. Isidor Pop, Dr. Ion Nedelcu.
damentale constituţionale, ca dreptul de a poporelor, — ar fi o profanare a acelei deoăZut ia acest grad, dâoă oontrastele na
reuniune şi întrunire, n’au fost cu atâta idei sublime.
ţionale n’ar esistă?! Şi cine ar putâ să
necruţare confiscate — dâr nici amărăciu Regretăm fdrte sistarea foiei „Drep
nege aoâsta deoâdenţă, asupra căreia astăZl
44
nea poporului român asupra acestei înoâ- tatea , deplângem însă şi mai mult starea
deja îu ţâra întrâgă răsună plângeri atât
tuşărl politioe, n’a fost aşa de adenoă şi lucrurilor, oare ne a adus la aoăsta, Şi de
de puternice?! Actele de volnicie şi prigonire
generală, ca astăcp. plângem situaţiuuea aoesta nu numai din săvârşite de stăpânirea uDgurâscă
Aceste profunde şi neoomplanate con
Este deci de mirat, deoâ vocea de punct de vedere particular românesc, de
traste sunt, oari în mod artificial ţin astăZl împotriva nâstră a Românilor, se
împăoiuire se perde ca în pustie ?! dâoă altmintrelea destul ounosout, ci şi din punot
desbinate poporale Ungariei, oari în timp ţin lanţ. Adunarea din Sibiiu a fost
organul cu ţinta de a complana diferin- de vedere al patriei nostre. Noi suntem
de paoe împedeoă la tot pasul consolidarea Oprită. Seim, că adunarea acesta a
ţele naţionale, n’a putut afla la poporul pătrunşi pănă în adeooul sufletului nostru
internă şi desvoltarea sănătâsă a statului, fost convocată pe Marţi 14 Dec. n.
român nioî răsunetul dorit, nici sprijinul de convingerea, că pentru Ungaria nu esistă
âr în timpuri critice, grele, pot să devină Erau chiămaţî toţi alegătorii români
reoerut?! o cestiuue mai importantă, decât Gestiunea din cercurile electorale ale comita
fatale chiar pentru esistinţa Ungariei.
Şi orl-oât de greu are se ne cadă o naţ’onalităţilor. Tot asemenea ţinem, oă tului Sibiiu, ca se protesteze în po
astfel de mărturisire, fundatorii foiei „Drep Gestiunea acăsta nu este oausa a unui seu Stând astfel lucrurile, — şi nu ore triva celui mai nou atentat de ma-
44
tatea au considerat de postulat al ooroo- a altui popor, oi este causa comună a tu dem, că oele Zis® s’ar putâ serios oontesta ghiarisare, care tinde a-ne răpi, prin
— întrebăm: esistă 6re pentru Ungaria o
tităţii politioe, a constata pe faţă acest turor popdrelor, oausa patriei comune. lege, numele vechi ale comunelor şi
fapt, şi a trage din el consecinţele practice. Sunt profunde contrastele de prin problemă mai importantă şi mai urgentă,
de cât aceea: a pune la oale o oomplanare localităţilor nâstre. Poporul şi căr
Adunarea fundatorilor, condusă de cipii şi interese, ce le ooprinde în sine turarii adunaţi au protestat contra
paclnică a acestor contraste fatale?!
aoăstă oonsideraţiune politică, a deois pen acesta cestiune, căci contrastele principiale acestei opriri volnice printr’o de-
întrebăm: n’avem 6re să deplângem,
tru acuma: sistarea foiei „Dreptatea şi a nu ating nimic mai puţin, deoât însa-şî claraţiune-protest iscălită de vre-o
44
„Foiei de Duminecă ou ţinea acestui an. ideia de stat a Ungariei, ăr oontrastele de oă bărbaţii de stat oonducătorl ai Ungariei, 120 alegător! români, care s’a pu
44
Noi, oei-oe ne-am grupat îu jurul fdiei interese nimio mai puţin , deoât însa-şî panendu-se într’an oontrast bizar cu însem blicat în foile nostre.
nătatea şi importanţa oestiunei, înoă şi as
„Dreptatea , ne numărăm şi de aci încolo esistenţa naţională a poporelor Ungariei.
14
între cei mai pronunţaţi şi decişi aderenţi Ore se p6te şi ore trebue, oa Ungaria tăZl proolamă teoria, oă acâsta oestiune de ❖
ai ideii unei ocmplanărl paolnioe a diferin- poliglotă prin contopirea artificială a rasse- viâţă a Ungariei „nu este de cât numai Nu numai poporul, ci şi căpe
44
ţelor naţiouale; der tocmai, oa atarl, avem lor să fiă transformată într’un stat ourat opera unor agitatori de profesiune ?! teniile nostre-bisericesc!, Consistoriile
sentimentul, oă am păcătui în oontra se» naţional, şi astfel esistinţa naţională a ce S’ar putâ 6re închipui o greşâlă mai şi archiereii încă vor protesta contra
rionsităţii şi sfinţeniei causei, dăoă ohiar lorlalte popore sacrificată aoestei idei de fatală în politica de stat a Ungariei, deoât nonelor încercări de maghiarisare. Con-
şi în faţa presentei situaţiunl lipsite de stat ? Seu: aoeea, de care s’&r faoe culpabili aoeştl sistoriul diu Sibiiu a botărît în şe
orl-oe prospect de succes pentru ocăstâ Ore se p6te şi 6re trebue, oa unita bărbaţi de stat, dâoă teoria ce o proolamă, dinţa sa plenară de Luni, se adre
ideiă, am persista în pornirea de a faoe şi tea de stat a Ungariei să fiă sacrificată ei înşişi ar şi crede-o serios?! seze o representaţiune contra noului
mai departe propagandă publioistioă pen- ideii de stat a federalismului naţional ? Său, Şi, ore s’ar putâ înohipui uu joc mai proiect de lege prin care se vatemă
tru ea. în fine : frivol cu cele mai înalte mterese ale sta adânc drepturile autonomiei biseri-
Când vedem oum dela loourile com Ore să p6t.e ş’ ore trebue, oa acea tului, decât în caşul, când aceşti bărbaţi cescî-scolastice. Se sperâză şi aştâptă,
petente se solioiteză tot mai mult înăspri ideiă de stat să fiă dusă la învingere, care, n’er crede nici ei înşişi, ceea oa proclamă ? ! ca tote Consistoriile nostre se facă
rea intransigenţei înţepenite, — dâoă avem mijlocind între aceste două estreme, uuesoe OrI-cum să fiă însă, noi privim, la tot asemenea, âr archiereii celor două
înaintea ochilor, oă o oomplanare paclnică intim şi armonio postulatele unităţei de stat oaşul, aoâstă intransigenţă împetrită de o biserici românesc! să-ş! ridice gla
a contrastelor naţionale nu se p6te în ale Ungariei cu condiţiunile de esistinţâ neferioire şi da un pericol pentru patria sul în camera magnaţilor în potriva
chipui decât pe teren coustituţional şi în naţională ale popdrelor sale? — acestea, nostră.. acestei legi,
forme constituţionale. — şi când apoi ve sunt acele muri şi afund tăietore oontro- j O oestiune, care cuprinde în sine con *
dem, cum aoeiaşl factori, precum la fiâ- verse, car! constitueso simburele acestei traste a-ât d8 profunde, atinge interese In potriva acestui neruşinat aten
oare ocasiune cu mare emfasă aocentuăzâ eestnml. atât de înalte, — o astfel de oestiune îm tat Românii din comitatul Hunedorei
aoâsta smgur adevărată şi neoontestabilă Primâ9oă‘'se acuma orl-oare din atin pinge cu putere iresistibilă spre o oompla au purtat o luptă bravă şi resoluta
tesă fundamentală a unei sănătdse politice sele idei de stat, între politioii serioşi des nare naturală a contrastelor sale ; a închide în congregaţia comitatensă ţinută
naţionale, tot atunci însă, în flagrautâ pre aceea nu pdte înoape diferinţă de pă în mod măestrit calea acestei desvoltărl în Deva la 18 Decemvre. Membrii
contrazicere cu acest prinoipiu, despoie de reri, oă o cestiune, oare ouprinde în sine naturale, însâtnnă a o împinge pe cărările român! de faţa, în număr de 27, au
esenţa lor de-arendul tote mstituţiunile astfel de controverse, ooustitue pentru Un şanselor nepreoaloulabile: o politioă de stat făcut prin rostul d-lui Francisc Eossu-
constituţionale ale ţării, confiscă in mod garia, în sensul cel mai striot al cuvântului, însă, oara începe a lua alurele unui joo de Longin, propunerea, ca congregaţia
sistematio t6te drepturile şi libertăţile con o cestiune de viâţă, debreoe de la direo- ! basard, o putem numi cu drept cuvânt o comitatului se aşternă la ministrul
stituţionale ale oetâţenilor, de a subtrage ţiunea adevărată sâu greşită, ce se ia în j nefericire şi un pericol pentru ţâră. de interne o representaţiune prin
ăst-mod complanării p&pimce d ja diu ca oestiune, depinde nu numai dasvoltarea Dâr orl-oum se vor desvolta lucrurile, care se ceră revocarea proiectului
u
pul looulni tot terenul de sub pioibre, — pacinioă şi eănătbsă, ci eventual şi esistinţa | puteţi fi convinşi, st. cetitori, oă noi între de maghiarisare a numelor de comune
când, în fine, vedem, cum, ca conseoinţă Ungariei. tote împrejurările yom ţinâ nealterat la şi localităţi D-l Fr. E. Longin şi-a
a acestora, credinţa şi speranţa pentru o Nu e de mirat deci, dâoă contraste principiile oredeului nostru politio şi oă, motivat propunerea prin arugumente
oomplanare paclnică şi echitabilă a neînţe atât de mari şi neoomplanate apasă ou greu preoum în trecut, aşa şi în viitor vom pune fârte temeinice şi de înalte senti-
n6stră din Glascow, fiind obligaţi a crimele... „El a răspuns pentru mine, trăesce, atunci el e voiagerul acesta, puse suma, pentru care fusese în
ne opri într’un orăşel, observam din cjise el, nenorocitul copil s’a însăr care ’ţî v o r b e s c e . . — „Da, eu sunt, chis: în momentul acela chiar, tÎDă-
fereatra hotelului pe omenii, cari tre cinat să’mî plătescă datoriile, der nu strigă voiagerul, aruncându-se în bra rul fu liberat. Pe urmă tâtă acâstă
ceau. Eram în faţă cu închisorea. — le-a putut achita, şi este în închi- ţele bătrânului, care iritat de tot, familia se duse la hotelul, unde d’a-
Vecţurăm un om călare îmbrăcat sore“... La istorisirea acesta voia- voind să vorbâscă şi în plâns încur- bia putnră întră din causa publicu
simplu, der elegant; el descălecă în giorul se ’ntorse câţî-va paşi, şi ră cându-se, nu’şî putea relua simţirile, lui infinit, care să adunase şi-l stri
hotelul nostru, şi predând calul seu mase cât-va timp cu mânile pe faţă, când o femeiă bătrână, îmbrăcată veau, aşa Zicend, pe bietul William,
birtaşului, se duse spre un bătrân, pe urmă, venind âr lângă bătrânul, fârte cum se cade, eşî dintr’o casă din iubirea cea mare, ce o aveau
care era ocupat cu pavatul stradei. Zise: „Şi acel mare, acel fiu stricat, ruinată, strigând: „Unde e dâr cătră dânsul, şi care el o răspundea
După ce-1 salută, luâ ciocanul şi acel căpitan, nu ţî a trimis aşa der unde eşti tu, scumpul meu Wil tuturor cu cordialitate.
bătu de câte va ori cu el pe pavagiu, nimic pentru a te scote din mise- liam? Vino şi îmbrăţişâză pe ma- îndată ce începurăm conversa-
se
Zicând bătrânului, care era uimit de riă?“ — „Ah, nu ’l numi stricat, mă-ta!“ Căpitanul n’o veZuse întâii! rea ne Zi căpitanul: „AstăZî simţ
cele ce vedeau ochii săi: „Munca strigă bătrânul, fiul meu e unul din şi lăsând pe tatăl său, să duse a se în totă întinderea lor favorurile pro
acesta mi-se pare tare grea pentru tre cei mai bun! omeni; el m!-a tri arunca la gâtul scumpei sale mame. videnţei, căreia îi datorez tot. Eşind
bătrâneţele d-tale; n’ai nici un co mis destui bani, mult mai rnulţî — Pe urmă ne scoborîrăm. Unul din copilăriă, mă ’nrolai la trupele
pil, care te-ar pută scuti de un lu chiar decât ar fi trebuit, der am din noi, răsbătând mulţimea ce se destinate a servi în India.
cru atât de greu ?“ — „Ertămă, avut nenorocirea de a perde toţi adunase împrejurul familiei fericite, N’am fost înşelat în speranţele
domnule, răspunse bătrânul, am do- banii, garantând pentru un om de Zise: „Căpitane, vă cerem favorul mele; avui norocul de a fi remar
feciorî, cari ’mî dederă cele mai onâre, care căZând în nenorocire, de a ne asocia cu D-vostră. Am fi cat din partea guvernorului posesiu
mari speranţe; der sărmanii mei co nu mai era în stare să plătâscă; făcut cu plăcere 100 de poşte, pen nilor englese din India. Zelul meu
pii nu mai sunt acum aici, ca să m! au luat tot, nu mi-a rămas ni tru a putâ fi martor! la o scenă atât pentru serviciu îi inspiră bunătate
pătă da ajutor tatălui l o r . . . w — Şi mic, şi mî-am reluat meseria cea de mişcătore. Veniţi, voi şi ai voştri, de inimă pentru mine; graţia protec-
tinde sunt ei ?“ — „Cel mare a avan- vecbiă de paver...“ Vorbind el aşa, vă rugăm să prânZiţî cu noi în ho ţiunei lui, mă urcai din grad în grad
lat la gradul de căpitan în India un om tîner scoţând capul printre telul ,acesta“. Căpitanul primi invi deveni! căpitan, şi obţinui în acelaşi
Drientală“. — „Şi al 2-lea?“, întrebă zăbrelele închisârei vecine, unde era tarea, dâr ne spuse, că n’ar putâ timp, ca şi alţî câţî-va camaraZ* ai
iripit străinul. La întrebarea acâsta încuiat, începu sâ strige: „Tată, mânca şi nici bâ, pănă ce fratele mei, permisiunea de a lua parte la
iunul bătrân nu ’şî putu reţine la- tată, dâcă fratele meu William mai său nu va fi liberat. Să duse şi de câte va afaceri de comerţ. Tot m!-a