Page 37 - 1897-12
P. 37
Msiim Aâtfiistniluu, „Saseta * iese în i-care di.
1
(i TSpisnli Aconamente pentru Austro-Ongaria:'
Stesgav, şîftţa asm» Sfc, 50., Pe un an 12 fl.. po şese iuni
Soîiţori as£KMio«4o arţ ao 6 fl., po trei luni 3 fl,
jaSassc, — âteauiMddpte ac a» N-rii de Dumlneoă 2 fl. pe an.
■,’3'/a , iws*i Pentru fioiânia si străinătate;
MSEHATE ee psmaso ia Aiwl-
«Mreţliuto ta Broşa? şi la ay» Pe un an 40 franol, pe şăae
saiiiiârole Birouri da auausiar!: luni 20 fr., pe trei iuni 10 fr.
în Viomi: Jf. Dmksi, 3mhrick N-rii de Duminecă 8 fronal.
Jhhalek, Hudolf Mostt, -i. OppilUa Se prennmeră la t6to ofioiole
îfaohfolger; .im<m Oppiiik ; J, poijtaio din întru ai din atarâ
jDumuocr, in Budapesta: 1. 7. si la dd. colectori.
Qoldbergcrg, jSrinisin Bismat; în D ilM-naiantnl pentru BtasoT
Buoureooi: Agt'ics Havan, Suo- administraţiunea, piaţa mare,
nuveaie do Roumtmie; in Han- târgul Inului Nr. 30 etagiu
bnrţ,: Karoiyv * Liibman«. I.: pe un an 10 fl., pe şese
Preţul Inserţlunllor: o corlă luni 5 fl., po trei luni 2 fl. 50 or.
parmond pe e ooiână 8 31. şi Cu dusul în casă: Pe un an
HOcr. timbru ponton o pnbli- 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni
oara. Publicări mai dsaa după 8 fl. Un esemplar 6 or. v. a.
tarifă ai învoială. sân 15 bani. Atât abonamen
Reclame pe pagina a 3-a o tele cftt şi inserţinnile sunt
. soriă 10 or. său 30 bani. a se plăti înainte.
Hr. 272. Braşov, Lnni-Marţî 9 (21) Decemvre 1897.
Maghiarii şi dualismul. Majestatea Sa Francisc Io9if, br. cu atât mai vehement în anul viitor, Din camera magnaţilor.
Banffy va fi ministru-preşedinte. când va trebui să se hotărască la Desbaterea proiectului despre maghiarisarea nu
In Ţbra ungurbscă evenimentul Mult îşî dau silinţa căpeteniile par un fel raportul dintre Ungaria şi melor de comune etc.
dilei este discursul lui Apponyi, prin tidei guvernului şi a aşa numitei „par Austria, căcî provisoriul nu va pute In şedinţa dela 17 Deoemvre n., ca
41
care acesta a sprijinit proiectul de tide naţionale , cari au conlucrat şi fi susţinut în infinit. mera magnaţilor a desbătut proieotul de
lege al lui Banffy în cestiunea regu- la realisarea compromisului de astă- lege despre maghiarisarea numeler de co
lărei de sine stătătdre a raportului vară, se îmblănească pe conducăto mune şi localităţi.
provisoric în afacerea vamală şi de rii stângei estreme şi se-i îndemne .Parlamentul german despre stă Băncile au fost slab ocupate. Dintre
bancă cu Austria. De astă-dată Ap a ceda, ca proiectul de lege din rile din Austria. In şedinţa dela 16 miniştri numai trei erau de faţă, între cari
ponyi a fost aplaudat nu numai de cestiune se p6tă fi primit pănă la
Deoemvre a parlamentului german, anti ministrul de interne Perczel. Şedinţa a fost
partida sa, ci şi de cea guvernamen 31 Decemvre a. c., căcî la din con semitul Fărster a atins ou aspre cuvinte deschisă de vicepreşedintele Bela Vay.
tală, pentru că n’a aprobat lozinca tră s’ar nasce şi pentru Ungaria
stările din Austria. Vorbind despre Ger Dupâ-oe acesta anunţa numirea contelui
kossuthiştilor, de-a folosi ocasiunea cea mai mare încurcătură. Deşi,
manii austriac! el cjise, oă aoeştia nu sunt Ladislau Szapary de guyernor în Fiume, a
pentru a se despărţi de Austria, ci după foile partidei „independente",
agitatori, dâoă îşi a pâră naţionalitate» faţă urmat ordinea 4dei> disoutându-se asupra
a aperat susţinerea legăturei vamale Kossuth cu Justh şi cu ceilalţi ar fi de alte elemente. Naţionalitatea stă mai pe raporturilor oomfsiunei verifioătore şi de
cu Austria, desfăşurând tot-odată pă hotărîţî se mârgă pănă la estrem,
sus deoât statul, sâu chiar monarohia. De imunitate. S’a început apoi desbaterea asu
rerea, că prin proiectul de lege pro totuşi ni-se pare mai probabil, că şi
oe noi ceşti din Germania să fim ou atâta pra proiectului amintit.
pus de guvern, se face de fapt cel negociările de faţă se vor sfîrşi cu cruţare faţă de Austria, şi vrem să sugru
dintâiu pas pentru independenţa eco un compromis, de6re-ce cum am Notăm, oă la acostă şedinţă au luat
nomică a Ungariei. cjis’o mai de multe-orî, Ungurii au măm liberul ouvânt, când Koselski a ţinut parte toţi arebiereii români gr.-orientall:
în Lemberg o vorbire tradatâre de patriă, Excelenţa Sa Metropolitul Miron Romanul
Cu un cuvent, Apponyi vede ajuns a fi de părere, că decă dua
fără ca guvernul german să fi protestat, şi P. P. SS. episoopii Ioan Meţianu şi Ni-
un interes mare în a face tot posi lismul n’ar esista, ar trebui se fiă
împăratul Wilhelm I a pus odiniâră la colae Popea. Dintre arebiereii români uniţi
bilul pentru a susţine comuniunea inventat din nou, pănă atunci cel
inima domnitorului Franciso losif oorotirea n'a fost nid unul de faţă. Asemenea a lipsit
cu Austria, şi numai când acesta puţin, pănă când naţionalităţile ne
Germanilor din Austria. A sosit acum tim
n’ar mai fi cu putinţă nici într’un maghiare nu vor fi. măcar pe jumă pul sâ-l facem atent la acesta. Oe preţ pâte şi episcopal evangelio săsesc din Ardeal.
chip, s’ar împăca de nevoiă cu ideia tate contopite. Cel dintâiu a luat cuvântul:
uniunei personale. Şi aici unul din Cei din stânga estremă vor mai ave alianţa nâstră ou Austro-Ungaria, dâcă Metrop. Mirou Romanul: Proieotul
domnia în acel imperiu a oăt^ut în mânile acesta de lege, după oonvingerea I. P. S.
motivele principale ale lui este uşor ameninţa eâte-va cjile cu obstrucţiu-
popârelor neamioe nouă? Noi nu suntem
de înţeles. Ungurii, despărţiţi de Aus nea, pănă ce în momentul din urmă aici numai representanţii imperiului, ci şi Sale, restrînge şi mai mult dreptul de fo
tria, n’ar mai pute se continue po vor găsi v r e o punte spre a trece losinţă a limbei, garantat prin legea des
litica despotică de acjî faţă cu na peste Rubiconul celui de al doilea ai poporului germau. Noi nu căutăm Ger pre naţionalităţi. Şi fiind-oă aoeia, cari
mania peste marea sudică, oi în cea mai
ţionalităţile cu acelaşi succes, ca compromis în anul acesta. sunt interesaţi la acest proiect, nu sunt de
acum, când razimul cel mai tare al Dăr pbte să ne înşelăm, şi ar apropiată vecinătate. faţă, râgă camera să amâne desbaterea lui
supremaţiei lor consistă tocmai în gumentele aduse de Apponyi în dis Socialistul Rebel încă s’a ocupat ou pe luna Ianuarie ori Februarie a anului
legătura dualistică a Ungariei cu cursul său în contra obstrucţiei să Nemţii din Austria cjicend, oă Germania viitor. Amânarea aoâsta ar fi ou atât mai
Austria. Astfel de consideraţiunî l’au nu fi făcut o impresiune durabilă este datore a-se amesteoa în afacere, când neoesară, ou oât proieotul de lege a făcut
îndemnat pe contele Apponyi se re- asupra partidei kossuthiste. Atunci milione de Germani din veoinătate sunt o forte rea impresiă şi nemulţămire în sî-
vindice pentru Ungaria chiar pro la 31 Decemvre a. c. ar sta de tot primejduiţi. nul naţionalităţilor. Episoopii români gr. or.
blema specială, ca ea se bă repre- rău nu numai cu dualismul, der şi cu Hasse (naţional-liberal) cjise, oă în nici timp n’au avut să studieze proieotul,
sentanta posiţiei de putere mare a constituţionalismul, dincâce ca şi Austria e vorba de luptele dintre Germani fiind-oă abia dâcă au treout 8 cjile de oând
monarchiei. dincolo de Laita. şi Slavi. El speră, să esprime oonvioţiunea l’a desbătut camera deputaţilor. Propune
Destul, că Apponyi a devenit Dăr chiar şi în caşul cel mai tuturor partidelor, oând cere simpatia im deol amânarea desbaterei.
omul situaţiunei. Pănă când, nu se bun, când guvernul Banffy ar isbuti periului pentru luptele fraţilor germani din Episcopul Meţianu se alătură la pro
p6te sci. Oposiţia estremă e de pă a face să se voteze proiectul de lege Austria. Fsistenţa triplei alianţe atârnă dela sus punerea- Mitropolitului.
rere, că cu tâte aplausele, ce le-a din cestiune înainte de finitul anu ţinerea naţionalităţii Germanilor austriad. Pen Ministrul Perezel: faoe cunoscut puno-
secerat şi din partea guvernamen lui, nu se va schimba mult din si tru mine—cjise Hasse —oel din urmă mun- tul de vedere al guvernului. Toomai din
tală, Apponyi nu va ajunge la pu tuaţia critică şi ameninţătăre, ce s’a oitor germau plătesoe mai mult deoât oel motivele aduse de Metropolitul Miron Ro-
tere şi că şi de astă-dată el va fi creat în urma celor petrecute în dintâiă nobil polon, ori prinţ oeb. mauu), cjioe el, este oontra amânării des-
cel păcălit. Se cţice chiar, că mulţi A ustria. Conflictul se va mai amâna baterii, fiind-oă o amânare n’ar face decât
s’ar fi remăşit, că pănă când va trăi pe câte-va luni, dăr va isbucni apoi să orâscă agitaţiunea.
eoe
FOILETONUL „GAZ. TRANS." într’un ţinut de cj poşte era cea mai în însa-şl persâna ei, şe4©nd oblu între co patul de paie aooperit ou blana de miel,
frumăsă fată. şurile împletite din crengi. Faţa îi era băţul de păstor şi praştia. Tâte aoestea o
STELELE. Fără de a trada prin un ouvânt mă trandafiria de aerul de munte şi de răcârea făceau să-şi petrâoă.
car, că asta m’ar interesa, întrebam, decă furtunei. — Dâr aiol trăesol tu, biet păstorul
— De Alfons Daudet. — umblă mult pe lă sărbărl, la cine şi dâoă Miarro se bolnăvise, er Norade s’a meu? Oât de mult ţi-se va urî veolnio sin
Pe timpul, când păcjiam turma pe are mulţi adoratori. Er dâcă ar voi să soie dus la copiii sei. Tâte aoestea mi-li-a spus gur fiind? Oe faol? La oe te gândesol?...
Luberon, adese du vedeam pe nimeni săp oiue-va, că oe mă intereseză pe mine tâte frumosa Stepbanette în timp oe s’a dat jos Ml-ar fi plăout să-i răspund :
tămâni de-arândul. Mă aflam singur pe aoestea, pe mine, bietul păstor, aoeluia îi de pe catâr. Ml-a mai spus, oă a întâr4iat — La tine, dragă stăpână!
păşune ou oânele meu Lobri şi ou oile. spun, că sunt de 20 de ani şi oă Ste- din causă, oă a rătăcit calea. Era atât de Şi n’aşl fi minţit; însă eram atât de
Câte-odată se întâmpla se vină pe aoolo pbauette era oea mai frumosă fată din oâte sărbătoresc îmbrăcată, rochia ou dantele îi zâpăoit, încât un singur ouvânt nu-mi veni
eremitul din Monte-de-l’Ure, oare aduna am văcjut vre-odată. străluoia, îuoât părea, că mai curând a în- în minte. Cred, că dâoă ea a observat acâsta,
ierburi vindeoătâre. Mai apărea une-orl Era toomai Duminecă. Aşteptam să târ4iat la joc, deoum ar fi oăutat dor calea şi-ar fi făcut haz, ar fi simţit buourie.
şi faţa funginâsă a vre-unui cărbunar pie- mi-sa aduoă din nou mânpare. Mult timp prin stuf. — Dâr buna ta amică vine câte-odată,
montes. Dâr toţi aceştia erau omeni tăcuţi. n’a sosit nime. Diminâţa mi-am gândit: O, aoea fermeoătâre fiinţă! Oohii mei păstorule, să te oeroeteze ?... De bună
Singurătatea i-a făcut monotoni, şi .nu „Pricina e liturghia". Cătră amâcjl s’a isoat nu s’au obosit de loo privindu-o. Ve4l bine, sâmă, ea e capra de aur, sâu 4ina Estrella,
soieau nimio' din oeea-ce vorbiau oolo jos un mare vifor, şi gândiam, că catârul n’a eu n’am vă4ut’o nici-odatâ aşa de aprope. oare fuge pe piscurile munţilor...
1
âmenii'din oraşe şi sate. putut să pleoe din causa drumurilor rele. Une-orî, pe timpul iernii, oând turma soo- Oum vorbia astfel, ea însa-şl — ou
Şi eu totaşl eram vesel, când după In sfîrşit, oătră ora trei, oând cerul se ou- boria la şes şi mergeam aoasă la cină, duloele-i snrîs şi ou oăpşorul lăsat pe spate
na
două săptămâni aucjii din spre drum suue- răţi şi câsta mantelui străluoia de piourii trecea prin odaia cea mare, repede, ne — părea 4' Estrella. Ou depărtarea ei
tul de clopot oe-1 purta catârul curţii de apă în ra4el© sârelui, âtă, că printre stând de vorbă cu servitorii — totdâuna înoă se grăbi, aşa oă visita ce mi-a făcut,
nâstre. Catârul îmi aduoea de ale mâncării. sunetul de piouri ce cădeau de pe fruntje, drăguţă, totdâuna superbă... Şi aoum sta păru o adevărată minune.
Eram voios, oând pe c6ma muntelui apărea şi prin vuetul apelor umflate, aud clopo aiol dinainte-mi, singur numai pentru mine. — Rămâi ou Dumne4eu, păstorule!
micul cap al lai Miarro, ori oârpa de cep ţelul catârului, atât de curat, atât de vesel, Mirare ar fi fost, dâoă aşi fi ameţit? — Mult noroo, stăpâna mea!
roşie a lelei Norade. O întrebam, oă ce oa şi când ar fi sunat clopotele în 4'ua de După-oe a soos mâncarea din coş, în Ş’apoi ou ooşurile gâle pleoâ.
noutăţi sunt pe-aoasă; câte botezuri şi oâte Pascl. Der nu era nioî Miarro, nici bă cepu să privâsoă în juru-i ou curiozitate, Oât oe dispăru pe repe4iş la vale,
nunţi s’au făcut; oe s’a ales dm domnişâra trâna Norade, oi... ân gâciţl cine a fost?... îşi ridică niţel rochia de sărbătâre şi păşi simţiam par’oă pietrile oe se rostogoleau de
Stepbanette, flioa stăpânului meu, oare Era domnişâra, copiii mei! Domnişâra nâstră, în strungă, voia să vadă locul unde dorm, sub pioiârele catârului, că4endu-ml pănă la
».
